Universul, ianuarie 1887 (Anul 4, nr. 1-28)

1887-01-15 / nr. 12

I­ R­ A­X­I/ Universul No. 12 voiul întîlni din întâmplare pe bărbatul femeei. Abia îșî recu­noscu acesta nevasta și începu să împartă la pumni printre batjocoritori. De la pumni luptătorii tre­cură la cuțite și lupta sângeroisă nu se sfii­și de cât cu asasinarea barbetului, ră­nirea femeei și a altor patru sau cinci din mulțime. Garda de carabinieri, sosită prea târziu, a fost primită cu injurii; a reușit însă să aresteze pe toți vinovații afară de doi. Noutăți Hazlii Din ale anului nou. — Știi, draga, ce aș vrea să mi dai de anul nou?... O brățară de aur cu nume­le meu făcut din mărgăritare. — Da, puicuță, cu plăcere. Numai, am să ți pun o condiție. Să nu-i pui nici o dată la vre­un bal... — Înțeleg , te-ar certa nevastă ta. — Ba de­loc, numai m’ar sili să-i cumpăr una asemene.* * * D-na X..., din societatea înaltă bucu­reștenă, s’a dat la dragoste cu un arap care umblă pe strade și pe care toți ’l cunosc. O prietenă a ei intimă se mira : — Cum ai putut să iei un arap de amant ? — Ce vrei, dragă ? sunt în doliu. SUBSCRIERE PUBLICĂ Pentru incendiații de 1% Biserica­ Albă Lista precedentă: 390 lei. D. Ioani Efstatie Tulepis, 12 lei; d. Petre Minescu, 1 leu; d. Rotopp, 1 leu ; d. Dumitru Ion, 10 lei ; d. Ghiță Vasi­­lescu, 4 lei; d. Moise Bucur, 1 lefi 50 b.; d. Vasile Crețu, 5 lei; d. Petre Stoienescu, 5 lei; d. E. Petrescu, 1 lefi; d na Luxița Drăgoescu, 40 b.; d-na Elena Pancu, 1 lefi și 10 b.; d na Elena Mihail, 5 lei. Total 437 lei.­ ­ 3 - ȘTIRI Duminică, 11 c., la orele 5. Exc. Sa d. baron Mayr, trimis extraordinar și mi­nistru plenipotențiar al M. S. Împăratului Austriei, Rege apostolic al Ungariei, a fost primit în audiență de congediui de M. S. Regele, căruia a avut onore a re­mite scrisorile de rechiemare. i­ Săptămâna viitore va veni în București d. Lascelles, noul ministru al Angliei în România. E vorba ca d. colonel Dumitrescu Mai­can să fie înaintat la gradul de general și să fie însărcinat cu direcția generală a serviciilor de pompieri din tota țara. * D. Spiru Paul, secretar al agenției ro­mâne de la Sofia, a fost atașat la legația din Viena. K­ Se vorbește că guvernul pregătește un proiect de lege pentru răscumpărarea pe sama sa a fabricelor de așa zise chi­brituri. K­ Un ziar din Pesta spune că ar fi vor­ba ca regele Serbiei să facă, prin Marte, o vizită curții nóstre regale. K­ D. Em. Porumbaru va ține în sala Ateneului, mâne, joi 15 curent, la 8 1/2 ore sara, o conferință despre „Statele uni­tare și confederația între state.“ K­ In afacerea omorului de la bariera Rahovei s’au mai arestat doi indivizi ic D. locot. din geniu Gfireescu, care e la studii la școla de la Fontainebleau, a inventat un sistem de telegrafie optică care ar fi de un mare serviciu în cam­panii. i­ Mâne 15 cor., se­­ va ține concursul pentru ocuparea catedrei de fizică și chi­mie de la liceul din Craiova. Juriul e compus din d-nii profesori Bacaloglu, Al. Marin și dr. Istrati. i­ D. ministru de resboî a cerut camierei să activeze în secțiuni lucrările pentru acordarea unui credit de cinci milione, pentru înarmare. i­ Astăzi se întrunește un consiliu, de mi­niștrii sub președința regelui. i­ Peste câte­va zile, iubitul nostru artist Ștef. Iulian va pleca în străinătate. i­ Zilele astea va trece prin București și Giurgiu, din Germania, o mare cantitate de material de resbot, pentru Bulgaria. i­ D. N. Krețulescu, fost ministru al Ro­mâniei la Petersburg, a fost primit la 9 ianuare în audiență particulară de către d. Flourens, ministru de externe al Re­publicei franceze.i­ „Oficialul“ publică decretul prin care regimentul 1 de genifi se împarte în do­uă, 1-ul cu reședința în București și al 2 le cu reședința în Focșani. Comandant al regimentului 2 de ge­nifi a fost numit d. colonel Z­anfir Ghior­­ghiu, iar ajutor de maior Scarlat Geanolu­­h­ D. Tack, fost consul al Belgiei în Bu­curești, a fost condamnat de tribunalul Ilfov la o lună de închisore, pentru în­cercare de mituire.­­ O societate engleză a cerut guvernu­lui autorizarea de a înstala în București o uzină pentru luminarea prin electrici­tate a orașului.i­ Senatul n’a ținut ședință ieri. TELE CER S Sofia, 12 lansare. Se anunță din constantinopol că d. Zan­­cof ar fi formulat urmatorele propuneri : Re­gența să fie de­sființată ; Portofoliurile de Interne și de Afaceri străine să fie încredințate partizanilor d-lui Zaneof și cel de resboî generalului Kaul­­bars . Toți autorii loviturii de Stat să fie re­integrați în gradele și funcțiunile lor; Armata să fie licențiată. Cu tote știrile puse în circulație, în pri­vința încheierii unui împrumut, se afirmă că nimic nu s’a făcut încă. O întrunire la Constantinopol a amba­sadorilor marioi, puteri, pentru a se în­țelege în privința regularei chestiei bul­gare este iminentă. Tóte puterile a fi aderat, afară de An­glia, care a făcut rezerve. „Le Temps“ de azi zice: „Dacă Ger­mania ar vrea să atace Francia, ea va întâlni inevitabil resistența Rusiei, care va trebui să oprască mărirea Prusiei și des­voltarea hegemoniei sale.“ O scădere generală s’a produs la bursă, unde renta franceză a scăzut cu un fr. 10 c., în urma unei știri false dată de „Daily News“ care spune că Germania a cerut Franciei explicații asupra con­centrării trupelor franceze la graniță. Roma, 12 ianuare. Două din delegații bulgari, d-nil Grekof și Stoilof, s’au­ îmbarcat noaptea trecută la Brindisi pentru Corfu și de aci la Con­stantinopol. Cu ocazia discuției budgetului, d. de Bismarck revenind asupra desbaterilor ce afi avut loc în sînul Reichstagului, spune că guvernele confederate a fi cedat împă­ratului pre­cari drepturi esențiale pe care împăratul nu le va putea abandona Reich­stagului. Sofia, 12 Ianuare. Paris, 12 Ianuare. Paris, 12 Ianuare. Paris, 12 Ianuarie. Berlin, 12 Ianuare, Jour, 15 (27) Ianuarie 1887. Protecțiunea imperiului incumbă împă­ratului și nu majorității anfi șefilor de partid. Desvoltarea organizației armatei, ast­fel cum o cere o situație dificila, nu pate fi atinsă peste 3 ani. D. Bismarck atacă fracțiunile majorității din Reichsta­gul disolvat și terminând nugă cu totul că intenția lui ar fi de a introduce abso­lutismul în guvern. Din isoare oficiase se semnalezá exis­­tența la Con­stantinopole a unul comitet secret de agitațiune, al cărui scop este d’a restabili satul quo ante în Rumelia și de a face să se numescă d­ Zaneof guver­nator general al acelei provincii. Acest comitet ar fi având relațiuni cu orașele de pe țărmul Dunărei. Viena, 13 ianuare. Negocierile privitore la tratatul de co­­merci și cu România nu se crede că vor ajunge la un bun resultat. Știri din Atena anunță că Grecia con­tinuă cu mare activitate înarmările. Ar­senalul de la Pireu lucrază și noptea, fără întrerupere. „Morning Post“ spune că situațiunea este mai puțin gravă în ceea ce privește Bulgaria, dar că relațiunile dintre Fran­cia și Germania sunt forte încordate. Cariera.­D. de Robilant, răspunzând la o interpelare ce i s-a adresat în pri­vința știrii ce anunța că Abisinienii merg asupra Masuahului, declară că garnisona acestui oraș este destul de puternică pen­tru a respinge un asemenea atac. Sofia 13 Ianuare, Londra, 13 Ianuare. Roma 13 Ianuare. Constantinopol, 13 Ianuare. CORPURILE LEGIUITOARE CAMERA Ședința de la 13 Ianuare, 1887 La ordinea zile, interpelarea d-lui T. Maiorescu asupra devastărilor redacțiilor mai multor ziare din opoziție, a doua zi după atentatul lui Stoica. După ce d. T. Maiorescu istorisește și comentază faptele petrecute, propune urmatorea moțiune : „Camera, regretând devastările comise în ziua de 5 Septembre 1886 la redac­­țiunile unor ziare din capitală, trece la ordinea zilei.“—Moțiunea e subscrisă de 40 d­i­ deputați. D. Ion Brătianu răspunde, respingând acuzația că guvernul ar fi patronat de­vastările. După ce mai vorbește și d. Stătescu se propune o moțiune de încredere și, închizându-se discuția, se voteză acestă din urmă moțiune cu 105 voturi contra 35 și 5 abțineri. D- Maiorescu, vorbește, după votare, în chestie personală cu d. prim-ministru. Ispița, „­CT23.ivexs-u­lxii“ 16 DRAMELE GELOSIEI PARTEA II Frumosa Valentina VI Tatăl și mama — Nu te mai întorce la Londra, rămâi în Paris. — Ce fel, așa mișel cum am fost, tot mai vrei... — Când vei vrea, sunt gata să te iași de bărbat.* * * Peste o lună, Melania Bertoux se nu­mea d-na Melania Enfic Levasseur. Densa câștiga și soțul săui vru să câș­tige și el, amândoi putea fi mai bine să câștige avere. Cu 50000 de lei pe cari îi dădu Me­lania, deschise o prăvălie de giuvaeruri la Palais Royal. Câștigând amândoi, pu­tea fi face avere mare, dar le lipsea un co­pil. Fără copil casa era golă, or cât s’ar fi iubit soții. Enric zicea adesea : „Păcat că ne a murit Enrieta“, cuvinte cari făcuți pe Me­lania să plângă așa de tare încât el se îngrozea. Din vreme în vreme, Enric vorbea să se lase de negoț, zicând că a fi destul ca să trăiască, dar Melania, cu credința că o dată își va găsi fata, zicea mereu­ : „să urmăm înainte“. Intr’o zi Enric îi spuse că înaintea tri­bunalului a venit un proces ciudat: niște părinți săraci cari și-afi vândut copilul s’au îmbogățit și vor să ’l ia înapoi. Pă­rinții adoptivi nu vor să’l dea și de aci procesul. Melania plecă capul. — Mi a venit o ideie, urmă el. Dacă sunt mame care’și vând copiii, de ce să nu cumpărăm și noi unul ? Tenera femeie se ridică în sus tremu­rând și galbenă de te înspăimânta, și cu glas întrerupt zise : — Taci, nenorocitule, taci ! Și recăzu iar pe scaun speriată de ce zisese. Apoi izbucni în plânsete. — Nu, zise ea printre lacrimi, mi-e de ajuns, nu mai pot... taina asta mă înă­bușe... Enric, am mințit când ți-am spus că copila a murit, nu, nu e aga, am pă­răsit-o, am vândut o. — Melanie, am înebunit? — Nu, am vândut-o cu 20000 de lei cu care am deschis prăvălia, cu el am făcut stare, deci se vede că nu erau­ blestemați. Ascultă-mă Enric. Peste câte­va ceasuri după ce am născut o, mi a lu­at o din brațe și nu știți ce s’a făcut. De­geaba am căutat o și o caut încă.... Și totuși un glas îmi spune : „Caut-o, nu’ți pierde curajul !“ Bărbatul asculta, cu capul plecat, cu lacrimi în ochi. Ea urmă: — M’ai dojenit că umblu mult pe jos. Ei bine, e­i vreafi să întâlnesc pe fem­ea care mi-a luat copila, voi fi s’o găsesc. O ! Dumne ! mai scote mi-e o dată în cale ! Iacă crima mea, Enric. — Sunt mai vinovat decât tine, strigă el deznădăjduit. După o lungă tăcere ea începu să ’i spue tot ce se întâmplase cu falsa d nă Durantin și cum dânsa îi făgăduise că copila va fi bogată și fericită.—De atunci pe femeea aceea n’am mai văzut-o, sfâr­și ea. — Era moșe într’adevăr ? — Ia Paris nu e nici o moșe pe care s’o cheme Durantin, era un nume fals , dar ea lucra pentru o altă demna forte bogată. — Să nădăjduim atunci că ne vom găsi fata. — Da, întâmplarea și D-zefi ne va a­­juta. Și tatăl și mama se aruncară unul în brațele celui-l-alt. — Ce vrea fata.... D-nu de Carmeille era singur în odaia sa de lucru. Ișî citea scrisorile din ziua aceea, când se deschise ușa și intră Va­lentina. — Ce, te-ai sculat ? o întrebă Armand. — M’am sculat de la opt, am fost la mama, dar dormea... Am trabă, te supăr? — Nu, nu, numai să însemnez ce am de răspuns și sunt as­tăfi. Când isprăvi Armand, Valentina ’I se așeză pe genuchi, îl apucă pe dupe gât și îl sărută. — Ei, cum ai petrecut afară la bal ? o întrebă el. Ai jucat mult ? — Da, am petrecut de minune, și. . . tată, mă iubești mult ? — Mă mai întrebi, nerecunosc at vreo ? — Atunci pot să-ți vorbesc cu inima des­chisă... Mi ai spus adesea că dacă mă voi fi mărita, o să’mi aleg singură bărbatul... Mi l-am ales! — Ce spui ! Ei, da repede l-ai ales ! unde­­ l-ai găsit așa odată ? — L-am întâlnit la Paris de mai multe ori la d-na Dulaurier și la d-na barona de Molénes. — Ai jucat mult cu el? — Ba forte puțin. Nu e jucător bun, dar are multă bună­voință. — Mamă-ta îl cunoște ? — ’L a văzut, dar nu cred să’l fi atras băgarea de somn. » — Ți-a spus că te iubește ? — Nici o dată. N’a îndrăznit, dar îmi închipuiesc că mă iubește. — Dacă nu ți-a spus nimic... — Ochii lui avea fi așa o espresie când îmi vorbea... — Și tu te uitai la el ? — Vezi bine ! — la sfîrșit, îl cunoști dejatâta vreme, și tocmai acum îmi vorbești de el? — Pentru că afară ,l-am văzut iar la bal la prefectură, e prietenul cel mai bun al d-lui George, fiul prefectului. — E frumos ? — Da, frumos și tănăr... de vr’o 26, 27 de ani. — Ce face ? are avere ? — Nu știți. — Ei, o să aflăm noi, dar îl iubești cu adevărat ? — Ascultă dragă tată. Când am venit la Troyes, acu în urmă, mă gândim forte mult la el, îl visam tóte nopțile. N­ aștep­tam mereu­. Apoi m’am găndit mai puțin, dar cum îmi aminteam de dânsul, tresă­­ream. Ieri când l’am văzut, am rămas ui­mită, m’a cuprins o bucurie nebună, îmi venea să’l săr de gât și să’l sărut. — O­ ho ! făcu­t nu de Carmeille. — Liniștește-te, nu puteam să fac una ca asta, respinse ca zâmbind... Și el era fericit că m’a întâlnit, o vedeam în tote mișcările lui. Când m’am întors acasă în loc să adorm m’a podidit plânsul. Eram fericită și plângeam. Armand își puse mâna la frunte. Va­lentina îl sărută. (Va urma) -■A*

Next