Universul, ianuarie 1887 (Anul 4, nr. 1-28)
1887-01-15 / nr. 12
I R AXI/ Universul No. 12 voiul întîlni din întâmplare pe bărbatul femeei. Abia îșî recunoscu acesta nevasta și începu să împartă la pumni printre batjocoritori. De la pumni luptătorii trecură la cuțite și lupta sângeroisă nu se sfiiși de cât cu asasinarea barbetului, rănirea femeei și a altor patru sau cinci din mulțime. Garda de carabinieri, sosită prea târziu, a fost primită cu injurii; a reușit însă să aresteze pe toți vinovații afară de doi. Noutăți Hazlii Din ale anului nou. — Știi, draga, ce aș vrea să mi dai de anul nou?... O brățară de aur cu numele meu făcut din mărgăritare. — Da, puicuță, cu plăcere. Numai, am să ți pun o condiție. Să nu-i pui nici o dată la vreun bal... — Înțeleg , te-ar certa nevastă ta. — Ba deloc, numai m’ar sili să-i cumpăr una asemene.* * * D-na X..., din societatea înaltă bucureștenă, s’a dat la dragoste cu un arap care umblă pe strade și pe care toți ’l cunosc. O prietenă a ei intimă se mira : — Cum ai putut să iei un arap de amant ? — Ce vrei, dragă ? sunt în doliu. SUBSCRIERE PUBLICĂ Pentru incendiații de 1% Biserica Albă Lista precedentă: 390 lei. D. Ioani Efstatie Tulepis, 12 lei; d. Petre Minescu, 1 leu; d. Rotopp, 1 leu ; d. Dumitru Ion, 10 lei ; d. Ghiță Vasilescu, 4 lei; d. Moise Bucur, 1 lefi 50 b.; d. Vasile Crețu, 5 lei; d. Petre Stoienescu, 5 lei; d. E. Petrescu, 1 lefi; d na Luxița Drăgoescu, 40 b.; d-na Elena Pancu, 1 lefi și 10 b.; d na Elena Mihail, 5 lei. Total 437 lei. 3 - ȘTIRI Duminică, 11 c., la orele 5. Exc. Sa d. baron Mayr, trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al M. S. Împăratului Austriei, Rege apostolic al Ungariei, a fost primit în audiență de congediui de M. S. Regele, căruia a avut onore a remite scrisorile de rechiemare. i Săptămâna viitore va veni în București d. Lascelles, noul ministru al Angliei în România. E vorba ca d. colonel Dumitrescu Maican să fie înaintat la gradul de general și să fie însărcinat cu direcția generală a serviciilor de pompieri din tota țara. * D. Spiru Paul, secretar al agenției române de la Sofia, a fost atașat la legația din Viena. K Se vorbește că guvernul pregătește un proiect de lege pentru răscumpărarea pe sama sa a fabricelor de așa zise chibrituri. K Un ziar din Pesta spune că ar fi vorba ca regele Serbiei să facă, prin Marte, o vizită curții nóstre regale. K D. Em. Porumbaru va ține în sala Ateneului, mâne, joi 15 curent, la 8 1/2 ore sara, o conferință despre „Statele unitare și confederația între state.“ K In afacerea omorului de la bariera Rahovei s’au mai arestat doi indivizi ic D. locot. din geniu Gfireescu, care e la studii la școla de la Fontainebleau, a inventat un sistem de telegrafie optică care ar fi de un mare serviciu în campanii. i Mâne 15 cor., se va ține concursul pentru ocuparea catedrei de fizică și chimie de la liceul din Craiova. Juriul e compus din d-nii profesori Bacaloglu, Al. Marin și dr. Istrati. i D. ministru de resboî a cerut camierei să activeze în secțiuni lucrările pentru acordarea unui credit de cinci milione, pentru înarmare. i Astăzi se întrunește un consiliu, de miniștrii sub președința regelui. i Peste câteva zile, iubitul nostru artist Ștef. Iulian va pleca în străinătate. i Zilele astea va trece prin București și Giurgiu, din Germania, o mare cantitate de material de resbot, pentru Bulgaria. i D. N. Krețulescu, fost ministru al României la Petersburg, a fost primit la 9 ianuare în audiență particulară de către d. Flourens, ministru de externe al Republicei franceze.i „Oficialul“ publică decretul prin care regimentul 1 de genifi se împarte în două, 1-ul cu reședința în București și al 2 le cu reședința în Focșani. Comandant al regimentului 2 de genifi a fost numit d. colonel Zanfir Ghiorghiu, iar ajutor de maior Scarlat Geanoluh D. Tack, fost consul al Belgiei în București, a fost condamnat de tribunalul Ilfov la o lună de închisore, pentru încercare de mituire. O societate engleză a cerut guvernului autorizarea de a înstala în București o uzină pentru luminarea prin electricitate a orașului.i Senatul n’a ținut ședință ieri. TELE CER S Sofia, 12 lansare. Se anunță din constantinopol că d. Zancof ar fi formulat urmatorele propuneri : Regența să fie desființată ; Portofoliurile de Interne și de Afaceri străine să fie încredințate partizanilor d-lui Zaneof și cel de resboî generalului Kaulbars . Toți autorii loviturii de Stat să fie reintegrați în gradele și funcțiunile lor; Armata să fie licențiată. Cu tote știrile puse în circulație, în privința încheierii unui împrumut, se afirmă că nimic nu s’a făcut încă. O întrunire la Constantinopol a ambasadorilor marioi, puteri, pentru a se înțelege în privința regularei chestiei bulgare este iminentă. Tóte puterile a fi aderat, afară de Anglia, care a făcut rezerve. „Le Temps“ de azi zice: „Dacă Germania ar vrea să atace Francia, ea va întâlni inevitabil resistența Rusiei, care va trebui să oprască mărirea Prusiei și desvoltarea hegemoniei sale.“ O scădere generală s’a produs la bursă, unde renta franceză a scăzut cu un fr. 10 c., în urma unei știri false dată de „Daily News“ care spune că Germania a cerut Franciei explicații asupra concentrării trupelor franceze la graniță. Roma, 12 ianuare. Două din delegații bulgari, d-nil Grekof și Stoilof, s’au îmbarcat noaptea trecută la Brindisi pentru Corfu și de aci la Constantinopol. Cu ocazia discuției budgetului, d. de Bismarck revenind asupra desbaterilor ce afi avut loc în sînul Reichstagului, spune că guvernele confederate a fi cedat împăratului precari drepturi esențiale pe care împăratul nu le va putea abandona Reichstagului. Sofia, 12 Ianuare. Paris, 12 Ianuare. Paris, 12 Ianuare. Paris, 12 Ianuarie. Berlin, 12 Ianuare, Jour, 15 (27) Ianuarie 1887. Protecțiunea imperiului incumbă împăratului și nu majorității anfi șefilor de partid. Desvoltarea organizației armatei, astfel cum o cere o situație dificila, nu pate fi atinsă peste 3 ani. D. Bismarck atacă fracțiunile majorității din Reichstagul disolvat și terminând nugă cu totul că intenția lui ar fi de a introduce absolutismul în guvern. Din isoare oficiase se semnalezá existența la Constantinopole a unul comitet secret de agitațiune, al cărui scop este d’a restabili satul quo ante în Rumelia și de a face să se numescă d Zaneof guvernator general al acelei provincii. Acest comitet ar fi având relațiuni cu orașele de pe țărmul Dunărei. Viena, 13 ianuare. Negocierile privitore la tratatul de comerci și cu România nu se crede că vor ajunge la un bun resultat. Știri din Atena anunță că Grecia continuă cu mare activitate înarmările. Arsenalul de la Pireu lucrază și noptea, fără întrerupere. „Morning Post“ spune că situațiunea este mai puțin gravă în ceea ce privește Bulgaria, dar că relațiunile dintre Francia și Germania sunt forte încordate. Cariera.D. de Robilant, răspunzând la o interpelare ce i s-a adresat în privința știrii ce anunța că Abisinienii merg asupra Masuahului, declară că garnisona acestui oraș este destul de puternică pentru a respinge un asemenea atac. Sofia 13 Ianuare, Londra, 13 Ianuare. Roma 13 Ianuare. Constantinopol, 13 Ianuare. CORPURILE LEGIUITOARE CAMERA Ședința de la 13 Ianuare, 1887 La ordinea zile, interpelarea d-lui T. Maiorescu asupra devastărilor redacțiilor mai multor ziare din opoziție, a doua zi după atentatul lui Stoica. După ce d. T. Maiorescu istorisește și comentază faptele petrecute, propune urmatorea moțiune : „Camera, regretând devastările comise în ziua de 5 Septembre 1886 la redacțiunile unor ziare din capitală, trece la ordinea zilei.“—Moțiunea e subscrisă de 40 di deputați. D. Ion Brătianu răspunde, respingând acuzația că guvernul ar fi patronat devastările. După ce mai vorbește și d. Stătescu se propune o moțiune de încredere și, închizându-se discuția, se voteză acestă din urmă moțiune cu 105 voturi contra 35 și 5 abțineri. D- Maiorescu, vorbește, după votare, în chestie personală cu d. prim-ministru. Ispița, „CT23.ivexs-ulxii“ 16 DRAMELE GELOSIEI PARTEA II Frumosa Valentina VI Tatăl și mama — Nu te mai întorce la Londra, rămâi în Paris. — Ce fel, așa mișel cum am fost, tot mai vrei... — Când vei vrea, sunt gata să te iași de bărbat.* * * Peste o lună, Melania Bertoux se numea d-na Melania Enfic Levasseur. Densa câștiga și soțul săui vru să câștige și el, amândoi putea fi mai bine să câștige avere. Cu 50000 de lei pe cari îi dădu Melania, deschise o prăvălie de giuvaeruri la Palais Royal. Câștigând amândoi, putea fi face avere mare, dar le lipsea un copil. Fără copil casa era golă, or cât s’ar fi iubit soții. Enric zicea adesea : „Păcat că ne a murit Enrieta“, cuvinte cari făcuți pe Melania să plângă așa de tare încât el se îngrozea. Din vreme în vreme, Enric vorbea să se lase de negoț, zicând că a fi destul ca să trăiască, dar Melania, cu credința că o dată își va găsi fata, zicea mereu : „să urmăm înainte“. Intr’o zi Enric îi spuse că înaintea tribunalului a venit un proces ciudat: niște părinți săraci cari și-afi vândut copilul s’au îmbogățit și vor să ’l ia înapoi. Părinții adoptivi nu vor să’l dea și de aci procesul. Melania plecă capul. — Mi a venit o ideie, urmă el. Dacă sunt mame care’și vând copiii, de ce să nu cumpărăm și noi unul ? Tenera femeie se ridică în sus tremurând și galbenă de te înspăimânta, și cu glas întrerupt zise : — Taci, nenorocitule, taci ! Și recăzu iar pe scaun speriată de ce zisese. Apoi izbucni în plânsete. — Nu, zise ea printre lacrimi, mi-e de ajuns, nu mai pot... taina asta mă înăbușe... Enric, am mințit când ți-am spus că copila a murit, nu, nu e aga, am părăsit-o, am vândut o. — Melanie, am înebunit? — Nu, am vândut-o cu 20000 de lei cu care am deschis prăvălia, cu el am făcut stare, deci se vede că nu erau blestemați. Ascultă-mă Enric. Peste câteva ceasuri după ce am născut o, mi a luat o din brațe și nu știți ce s’a făcut. Degeaba am căutat o și o caut încă.... Și totuși un glas îmi spune : „Caut-o, nu’ți pierde curajul !“ Bărbatul asculta, cu capul plecat, cu lacrimi în ochi. Ea urmă: — M’ai dojenit că umblu mult pe jos. Ei bine, ei vreafi să întâlnesc pe femea care mi-a luat copila, voi fi s’o găsesc. O ! Dumne ! mai scote mi-e o dată în cale ! Iacă crima mea, Enric. — Sunt mai vinovat decât tine, strigă el deznădăjduit. După o lungă tăcere ea începu să ’i spue tot ce se întâmplase cu falsa d nă Durantin și cum dânsa îi făgăduise că copila va fi bogată și fericită.—De atunci pe femeea aceea n’am mai văzut-o, sfârși ea. — Era moșe într’adevăr ? — Ia Paris nu e nici o moșe pe care s’o cheme Durantin, era un nume fals , dar ea lucra pentru o altă demna forte bogată. — Să nădăjduim atunci că ne vom găsi fata. — Da, întâmplarea și D-zefi ne va ajuta. Și tatăl și mama se aruncară unul în brațele celui-l-alt. — Ce vrea fata.... D-nu de Carmeille era singur în odaia sa de lucru. Ișî citea scrisorile din ziua aceea, când se deschise ușa și intră Valentina. — Ce, te-ai sculat ? o întrebă Armand. — M’am sculat de la opt, am fost la mama, dar dormea... Am trabă, te supăr? — Nu, nu, numai să însemnez ce am de răspuns și sunt astăfi. Când isprăvi Armand, Valentina ’I se așeză pe genuchi, îl apucă pe dupe gât și îl sărută. — Ei, cum ai petrecut afară la bal ? o întrebă el. Ai jucat mult ? — Da, am petrecut de minune, și. . . tată, mă iubești mult ? — Mă mai întrebi, nerecunosc at vreo ? — Atunci pot să-ți vorbesc cu inima deschisă... Mi ai spus adesea că dacă mă voi fi mărita, o să’mi aleg singură bărbatul... Mi l-am ales! — Ce spui ! Ei, da repede l-ai ales ! unde l-ai găsit așa odată ? — L-am întâlnit la Paris de mai multe ori la d-na Dulaurier și la d-na barona de Molénes. — Ai jucat mult cu el? — Ba forte puțin. Nu e jucător bun, dar are multă bunăvoință. — Mamă-ta îl cunoște ? — ’L a văzut, dar nu cred să’l fi atras băgarea de somn. » — Ți-a spus că te iubește ? — Nici o dată. N’a îndrăznit, dar îmi închipuiesc că mă iubește. — Dacă nu ți-a spus nimic... — Ochii lui avea fi așa o espresie când îmi vorbea... — Și tu te uitai la el ? — Vezi bine ! — la sfîrșit, îl cunoști dejatâta vreme, și tocmai acum îmi vorbești de el? — Pentru că afară ,l-am văzut iar la bal la prefectură, e prietenul cel mai bun al d-lui George, fiul prefectului. — E frumos ? — Da, frumos și tănăr... de vr’o 26, 27 de ani. — Ce face ? are avere ? — Nu știți. — Ei, o să aflăm noi, dar îl iubești cu adevărat ? — Ascultă dragă tată. Când am venit la Troyes, acu în urmă, mă gândim forte mult la el, îl visam tóte nopțile. N așteptam mereu. Apoi m’am găndit mai puțin, dar cum îmi aminteam de dânsul, tresăream. Ieri când l’am văzut, am rămas uimită, m’a cuprins o bucurie nebună, îmi venea să’l săr de gât și să’l sărut. — O ho ! făcut nu de Carmeille. — Liniștește-te, nu puteam să fac una ca asta, respinse ca zâmbind... Și el era fericit că m’a întâlnit, o vedeam în tote mișcările lui. Când m’am întors acasă în loc să adorm m’a podidit plânsul. Eram fericită și plângeam. Armand își puse mâna la frunte. Valentina îl sărută. (Va urma) -■A*