Universul, octombrie 1887 (Anul 4, nr. 256-275)

1887-10-14 / nr. 268

Universul No.­­68. — 2 — desbinări sunt în majoritatea parlamen­tară asupra importantei chestii a refor­mei învățământului public. Fără a se ajunge la înțelegere cu ti­tularul instrucției, s’a otărît în sfirșit să se menție școalele reale superiore din Pil­sen, precum și gimnaziul inferior clasic din Kremsier. Aceasta de o concesie făcută „naționali­tăților“ pe care d. Gautsch voia se le „germanizeze“ forțat. Tot concesie naționalităților se pote considera și susținerea gimnaziului infe­rior slovenesc din Krainburg precum și inființarea unui consiliu pentru școlele in­dustriale cehe. Ast­fel, principiul egalei îndreptățiri a naționalităților a purtat o nouă izbândă în Austria. Partea aceasta a monarh­iei habsburgice știe se remâte un stat poli­­glot. Acesta nu pare decât se­­ întărească. Impresie vie a făcut aci știrea despre incidentele de graniță care—după ce s’au produs continuu la apusul imperiului ger­man, se produc la răsăritul său. Un țăran din Adonisken în Prusia a fost împușcat de un soldat rus. S’a înce­put o anchetă. In Berlin se asigură că acest incident ar fi cu dinadinsul o mică provocare. Cercurile politice de aci însă știu forte bine că nici un conflict serios nu se pute isca din acest caz. „Politische Correspondenz“ publică o convorbire pe care un corespondent al­­ei ar fi avut-o cu prințul Ferdinand I al Bulgariei. „Principele, zice acest ziar, a arătat pă­rerea sa de rău, că mulți din opoziție nu a­i intrat în lupta electorală, de­ore­ce den­sul dorește forte mult, ca toate partidele, care nu amenință de-a dreptul siguranța patriei și a tronului, se exprime liber pă­rerea lor și se o facă să triumfe în ale­geri. Vorbind despre audiența lui Radoslavoi, principele a spus, că acesta l-a asigurat de cea mai deplină supunere și a protes­tat din tote puterile, cum că dânsul ar fi plănuit ceva contra personei principelui și contra tronului. Mai pe urmă Radosla­vof s-a plâns contra actualului guvern. Principele a declarat apoi, că nu crede că acest om politic va face vre­o­dată cauză comună cu celelalte grupuri din o­­poziție. Prințul Ferdinand s’a rostit cu mare părere de rău, asupra dezordinilor de la alegeri. In special la Plevna a trimis în­dată un funcționar superior de la minis­terul de interne însărcinându-l ca, împre­ună cu comandantul de acolo, Marinof, să facă o anchetă seriosa. Mai cu seamă la alegeri, zise princi­pele, poporația n’are decât să se adre­seze cu tota încrederea la mine și eu voiu asculta tóte plângerile legitime. De altmintrelea cursul alegerilor în Un­garia, și chiar în Enghitera, ne învață că chiar și cel mai bun și mai tare guvern numai cu anevoie poate împedeca aseme­nea neorânduieli. Unii ar voi însă se ju­dece cu mai multă severitate împregiură­­rile din Bulgaria, de­cât cere dreptatea. „Plâng din adâncul inimei pe victimile agitatorilor fără conștiință, cari nu cunosc nici o margine în alegerea mijloacelor și față cu care guvernul trebuie să fie cât se poate de energic și otărît. „Sper însă că cu aceste alegeri se încheie lunga și trista epocă de turburări. Am mulțămirea sufletescă, că poporul mieu și brava mea armată vor ști aprecia stră­duințele mele“. La sfîrșit, adaose princi­pele : „Imi dam bine semn de conseci­­țele pasului mieu, când am pus picior, pe pământul Bulgariei, și sunt fe h­otă­­rît se le suport după cum îmi impune o­­nórea numelui mieu și a poporului mieu1". De alt­fel nimic nu arată în situația eu­ropeană că starea actuală a politicei in­ternaționale ar fi să fie schimbată în cu­rând. Halos. Corespondența Telegrafică SER­VICIUL PARTICULAR aL „UNIVERSULUI“„ Întâlnire intre regele Milan și prințul de Coburg Sofia, 11 Octomvre. * Se asigură că, cu ocazia deschiderii nouei linii ferate Niș-Pirot, care se va face în Noiemvre, regele Serbiei se va întâlni cu prințul Ferdinand. Țarul In R­usia Petersburg, 11 Octomyre. îndată ce se va întorce țarul din Co­penhaga, se va opri câte­va zile la Mos­cova, apoi la Hinsko, moșia marelui duce Sergiei, și de acolo va face o călătorie prin Rusia de miază­zi. „Le Bulgaria în voia aorții Bruxelles, 11 Octomvre. „Le Nord“ afirmă că de-acum Rusia are de gând să lase de­ocamdată chestia bul­gară în voia sorții și să se ocupe de afa­cerile din Asia centrală. Când criza va ajunge în punctul de culminație, va fi vri­­­me și pentru Rusia să-și spună cuvântul. __________ A.a­ Partidele bulgare Sofia, 11 Oct­omvre. O sută­ cinci­zeci de partizani al lui Ra­doslavoi au trimis prințului Ferdinand o adresă prin care protesteză în contra a­­legerilor din districtul Sofiei, zicând că n’au fost libere și cerând să se invalideze. Adresa se sfîrșește cu cuvintele: „Ai al­teței vostre regale supuși leali și credin­cioși.“ cât de toate peste mână și la cap așa de rău încât leșinase. Iei a fost dus la spital de niște tre­cători. și Ciocnire.—Duminecă s’a întâmplat, în dreptul Palatului, un accident, care pare că ar sta în legătură cu isbucnirea unui incendiu în curtea otelului de Enghitera . Un sacagiu de curte, cu un cal bun, ve­nea în fuga mare dinspre Cișmeaua roșie. Un birjar s’a dat cu trăsura lângă trotuar, dar sacagiul, neputând cârmi la timp, a isbit cu sacaua în caii birjarului cu atâta violență, încât oiștea a străpuns un cal al birjarului. Bietul animal a mai fugit de dureri până pe la gradina Episcopiei, unde "■“zând la pământ, s’a svîrcolit și tăvălit,­­ ce moartea î-a curmat suferințele. Ä Moarte grabnica.— Un individ de naționalitate română, cam în etate de 27 —28 ani, mergând pe calea Dudești (cru­cea de piatră), a căzut d’odată și în câ­teva minute a murit. Cadavrul,—zice „Rom. lib.“—a stat lun­git în stradă mai mult de o oră până ce un sergent polițienesc s’a îndurat a-l pune într’o căruță cu capul atârnând în jos și a 1 duce la poarta secției 42. Acolo a stat Iar mai multe ore fără ca cine­va să bea vr­’o măsură. INTEMPLARX X3X3ST Accident.— Un sacagiu a fost răstur­nat de pe saca, pe calea Rahovei, și căl­ ȘTXRI PB1H POȘTA Se scrie din Londra cu data de 10 i. c.: vaporul australian „Cheviot“ s’a cu­fundat între Melbourne și Sidney. Trei­zeci și cinci de pasageri s’au­ înecat. » * * D. Gladstone a rostit la 8 cor., la Derby, un discurs în care a exprimat con­vingerea că neînțelegerea între protestan­ții și catolicii irlandezi va înceta când „home­rule“ va fi votat. Politica adoptată la 1881 de irlandezii naționaliști, a zis marele bărbat, care cere desființarea ori­cărei arenzî pentru țărani, e o politică de răpire. Dar de atunci ir­landezii modificându­și cererile, adevăra­ții liberali englezi sunt datori se-I susție. * * I Ni se scrie din Paris : Alegătorii din lis au hotărît să țină zilele acestea o intrunire în care să examineze acuzările­­ aduse contra alesului lor Wilson, în afa­cerea Caffaret. Wilson a declarat că va asista la acea întrunire și se va justifica. —Pe de altă parte să asigură că d. Gré­­vy se va despărți de ginerele său, care ședea până acum la Eliseu. * Nazir Abusan Ali Khan, partizan al lui Aiub Khan, dușmanul neîmpăcat al emirului Afganistanului, a sosit la Haza­­rak­hi. Emirul a trimis imediat în acest oraș 4000 de soldați și o baterie de artilerie. * * * -Din Sofia ni se scrie că partizanii Ru­siei au de gând acum să provoce dezor­t ^adi Miercuri, 14 (26) Octomvre 1887 dini cu ocazia deschiderii sobraniei; prin­țul ar fi primit niște scrisori în care se amenințat și lel; s’au luat însă tote mă­surile de precauție. * * Ni se scrie din Palermo . In penitenci­arul d’aici s’a întâmplat zilele acestea o bătaie crâncenă între arestați. Păzitorii neputând se-l despartă, au trebuit să ceră ajutorul soldaților. Până se sosească a­­ceștia, mulți arestanți au căzut greu ră­niți, și unii răniți de morte. * * Se telegrafiază lui „Times“ că mai mulți membri influienți ai partidei conservato­­re din Serbia vor fi arestați. Și d. Garașanin, șeful ultimului minis­ter, va fi pus la dubă. * Se recomadă următorul regim sigur o­menilor prea grași sau aplecați spre o în­­grășare exagerată sau bolnăvic însă: să se achție de la băuturile alcoolice, să nu bea mai cu sumă bere, ci apă ușor acidulată; să facă exerciții gimnastice moderate ; să dorma puțin și să nu mănânce substanțe grase. Să mănânce: dimineța cafea sau ceai fără lapte și puțină pâne; la amiazî supă de verdețuri, puțină carne și pâne, un pahar cu vin și pâme, sara tot așa. ........---------------------------------------------------------­Buletin judiciar (TRIBUNALELE DIN ȚARĂ) La 3 Octomvre, s’a judecat un proces interesant, la Dorohoiu. D-na Calcăndraur, zice „Vocea Boto­șanilor“, fiind asediată în timp de nopte de mai mulți indivizi bănuiți a fi agenți polițienești, cu ajutorul servilor șéi a pu­tut se se apere în contra acestui atac nocturn. Soțul îeî lipsind de acasă, indi­vizii au îndrăznit a-i invada casa. In urma reclamațiilor către regină, pro­curorul general a venit în localitate spre a ancheta. Dar acesta n’a găsit nici o vi­nă celor acuzați de d-na Calcăntraur. Faptele aceste tate s’au desfășurat îna­intea tribunalului. Președintele întrebând pe d-na Calcăn­traur, î-a zis : — Pretindeți, dorină, c’ațĭ crezut a fi atacată de făcători de rele, cum se face că văzând agenți uniformați n’ați oprit slugile d’a-i respinge ? — Dar câți îmbrăcați în uniformă nu intră prin casele nóstre spre a ne prăda ? — răspunse domna Calcăntraur. Tribunalul a respins acțiunea. (TRIBUNALELE STREINE) Condamnare la morte Curtea cu jurați din Avellino a con­damnat la morte zilele trecute pe un ore­­care Salvator Forgione, lucrător la șoseua națională a provinciei Avellino. Acest nenorocit ucisese într’o nopte pe un tovarăș al lui Masucci, cu lovituri de IF’afța» w"0’23.Iv ® x ® T3.1-aî“ __ _ XAVIER DE MONTE PIN CRIMELE UN DRUM DE FIER PARTEA INTĂIA F­rum­o­s­a Angela XVI — De­sigur, căci nu-mî spune nimic despre sănătatea d-neîei, dar îmi anunță că nu pote veni, ca de obicei și cum îmi promisese, pentru că se petreacă câte­va zile aci aniversarea nașterii d-tale. Două lacrimi curseră din ochii frumoși ai Emmei­ Rosa și i se rostogoliră pe o­­braz. — N’o se vie...— îngână rea ducând batista la ochi ca să-șî șteargă lăcrămile. —Niciodată nu s’a întâmplat să nu vie la vremea asta!— Se are supărată pe mine ? Are se-mi impute ceva ? D-na Fontana luă în brațe pe copilă și o sărută de mai multe ori. — Nu trebuie se plângi, drăguță...— îi zise apoi,— mama d-tale n’are se ți impute nimic și nu se supărată de loc pe d-ta... — Cu toate astea, nu vine... — Nu vine, fiind­că afacerile n’o lasă se plece din Paris... Dar o se te duci d-ta s’o vezi. Fața Emmei-Rosa se lumină de­odată, — O se me duc la mama ?...—esclamă. — Da. — O s’o ved la Paris ? — Da, dragă...—O se fii lângă d-neales la aniversara nașterii d tale, și, fiind­că vei pleca, astfel, înainte de vacanțe, o să stai trei săptămâni la Paris. — Trei săptămâni la Paris, lângă mama!... —repetă fata cu o bucurie nespusă.—A­­ d-nă, cât de fericită m’am făcut cu vestea pe care mi-am dat-o !! — înțeleg bucuria d tale, copila mea, și o împărtășesc. — Când plec ? — In ziua de 12 dimineața, cu acce­leratul care trece la cinci și un sfert. — Peste trei zile, va se zică? — Da drăguță... Deodată încântătoarea față a Emmei- Roza se întunecă. — Dar mama nu me scoate din pen­sionat?—întrebă cu vioiciune.— O se mă întorc lângă d ta ? — Da, dragă. — A ! atât mai bine !— Mi-era frică ! — Mă iubești dar puțin, dacă dorești se te ’ntorce lângă mine? _# Poți se me mai întrebi, doamnă ?— Nu iești pentru mine a doua mamă ? N’am pentru mine toate îngrijirile, toată dra­gostea unei mame adevărate ? — O ! da, doresc se me întorc lângă d-ta!—Nu sunt nemulțămitoare, crede-mă doamnă !—Ziua în care, isprăvindu mi studiile, va trebui se me despart de d-ta, va fi o zi de jale... —Dupe mama, numai pe d-ta te iubesc ! Și copila, zicând acestea, se aruncă î­n brațele d nei Fontana, foarte mișcată. XVII — Și teü, drăguță, te iubesc... — zise profesoarea cu un glas tremurător de e­­moție,—te iubesc ca și când mi-ar fi fiică... —gândul despărțirii de d-ta me spăimântă și ași dori se te pot ține multă, foarte multă vreme lângă mine. — Cum doresc și teii asta!— răspunse fata. — Asta depinde de mama d-tale, dră­guță...—Când o se te aducă aci după săr­bători, vom vorbi mult de d-ta, de vii­torul ddale... Pentru moment, gândește te cu bucurie că o se stai câte­va zile la Paris, cu d-nezeî. — Am zis, nu-i așa, doamnă, că o se plec la 12 Decemvre, dimineața ? — Mai bine zis noaptea, căci la cinci dimineața, în anotimpul ăsta, se întunerec adânc și ziua se încă departe...íeü însă­ mi o se te duc la gară. D’abia d-na Fontana zise aceste, și ușa odădeî se deschise. Leon intră. Văzându­l pe neașteptate, copila tresări și se roși. Tînerul, din contra, îngălbeni. Emoția violentă îi gonia tot sângele în inimă. — Domnul Leon r­esclamă școlărița plecând ochii ca se ascundă flacăra din­­trânșiî. — Fericit sunt că te văd, domnișoară, foarte fericit...—zise Leon ca un glas tre­murător.—Avusem deja vești de la d ta, și bune... Iubita mea mătușă, pe care am întrebat o despre d-ta, mi-a dat știri bune despre d-ta. Emma Roza îngână câte­va cuvinte ne­înțelese, de mulțămire. Mătușa lui Leon­­ era înzestrată cu o delicateță extremă și cu un simț moral forte dezvoltat. Iea înbea la nebunie pe nepotul său, a­­vea o dragoste adâncă pentru Emma-Roza, dar nimic în lume n’ar fi putut-o îndu­pleca se ajute o dragoste înainte de a a­­vea învoirea fratelui său și a d­nei Angela. Atitudinea fetei fu o revelație pentru densa. — Și Iea îl iubește!— își zise. Și, de o dată, Iea tăiă brusc întreve­derea pe care conștiința nu-i permitea să o lase se se prelungească. — Du-te, drăguță...—zise sărutând pe Emma.— Du-te în clasă, ți-am zis tot ce aveam se-ți spun... — Iți mulțumesc, domnă, de vestea pe care ai bine-voit se mî-o dai...—răspunse Emma-Roza. Apoi se întorse spre Leon. Ochii cei mari își țintiră o secundă pri­virile asupra ochilor tînerului. Apoi îl salută și ieși. — O­ dragă mătușă,—esclamă fiul no­tarului din Dijon luând de mână pe d-na Fontana,— vezi bine că ie un înger! — ! A

Next