Universul, iunie 1888 (Anul 5, nr. 141-169)
1888-06-10 / nr. 150
Universal Ko. 150. Klor am recunoscut pe doi din cei opt generali prusieni cari formau ceata. Unul era prințul Frideric reposatul de azi, cel malt era generalul Blumenthal. După ce a asistat la operațiile de stingere, Frideric a chemat soldații și le-a dat ordin să se seducă la cartierul general de la Metz, unde trebuia să fie judecați pentru purtarea lor în resbel. Era în adevăr un lucru uimitor la 1870 când toți prusienii ar fi mâncat fripți pe francezi, ca prințul moștenitor să ia partea acestora. De atunci chipul acestui prinț mi-a rămas în memorie, închidă bătrânul militar și cât timp a fost bolnav eu am suferit împreună cu el. Brutus. Curier judiciar Crima din Godenî Preotul Const. Diaconescu, din comuna Godenî, județul Muscel, a fost victima unei crime oribile. Niște tâlhari s’au introdus în casa sa în noptea de 1 spre 2 curent. Aci au aprins o luminare, în care timp preotul s’a deșteptat și a putut cunoște pe trei dintr’ înșii. Tilhariî îndată au stins luminarea, ’i-au cerut bani și au început a tortura pe preot în chipul cel mai barbar, l-au tăiat cu cuțitul la gât până lângă organul respirator , ’i-au tăiat mușchii brațelor de la ambele mâini până la os, precum și alte tăeturi în părțile laterale ale capului. Preotul s’a apărat desperat. In timpul luptei, a isbutit să pună mâna pe cuțitul unuia din tâlhari, dar tâlharii au reușit să’l ia înapoi trăgându-l prin mâna preotului din care causă ’i-a tăiat degetele la mâna dreptă. In timpul când 3 tîlhari torturau pe preot în casă, alți tovarăși torturau în altă cameră pe sora preotului făcendu-i grave tărturi la cap. Mobilul crimei pe lângă jefuire, se crede a fi și răsbunarea. Intre bănuiți este și primarul asupra căruia sunt grave bănuți. Alarma dată de fiul și soția preotului care isbutise să iasă afară printr’un capac ce răspundea în pivniță a rămas fără efect, ora fiind forte înaintată, îndată ce s’a aflat în Câmpu Lung, s’a transportat la localitate, pentru a ancheta afacerea, d. prefect Filiti, d. substitut Adrian Popescu și d. doctor. După mărturisirile preotului și după indiciile căpătate până în present, tîlharii sunt din acea comună. Unul este un orecare Vlăduț, fost osîndit pentru crimă și grațiat în anul trecut. Preotul, împreună cu sora sa, sunt aduși în căutarea spitalului din localitate și sunt într’o stare desperată. Până în prezent nu se știe de va putea scăpa preotul. AGTIE OFICIALE D. Florian Stanciovici, actual comisar clasa II pe lângă prefectura poliției Capitalei, s’a înaintat comisar clasa I, în locul d-lui N. Ionescu demisionat. *S’a încuviințat Mitropolitului Ungro- Vlahiei, D. Iosif, concediul cerut de două luni, cu începere de la 10 Iunie curent, spre a merge la băi în străinătate pentru căutarea sănătăței, în care timp, afacerile eparhieî se vor dirige de P. S. Archiereu Inocenție M. Ploesceanu, vicarul Mitropoliei.Cucernicul preot Ion Burcă, actual membru în consistoriul eparhial de Argeș, s’a numit protoereu al județului Olt, în locul cucernicului Radu Bădescu, transferat. D. Ion Corvin s’a numit ajutor contabil în serviciul casieriilor generale de județe, în lotul d-lui Giurgeanu, care s’a lăsat în disponibilitate. CRONICA CAPITALEI Desperat In propria sa casă, d. Marin Munteanu, din calea Dudeștilor 187, a vrut se se spânzure. D’abia își isprăvise de împlinit plăcutul plan, ș’a fost descoperit. Acu a fost „condus“ la secția 39, unde î e necaz al dracului că n’are cu ce se se mai spînzure. Mai bine, poate că șî-o schimba nenorocitul gând! Hoț Oprea Nicolae a fost arestat, pentru că a furat de la Stana Moise Luca, din str. Grozăvești, o rochie de tafta, opt hârtii de bancă de câte doăzeci de lei, o pereche de cercei de aur și o broșă de „idem“. Grozav hoț ! Hoț de cai Nicolae Constantin, cu prietenul său, Ilie, furaseră trei cai de la Anghel Doboi, arendașul moșiei Pielea (Teleorman). Ce face și lăcomia! Dacă furau doi cai, câte unu de vis, poate că nu erau prinși. Madama ca pantofi Ana Cucu n’avea nici ghete, nici pantofi , era aproape desculță cu rupturile ei. Așa fiind, a furat o pereche de pantofi de la d. N. Ionescu, din strada Grădina-cu-Cai. Cam era se umble cu aceste încălțăminte de done ori mai mari decât picioarele ei ? La ce duce nevoia pe om, —ba chiar și pe femee! Rătăciți Secția 17 : S’a condus un băiat de vre-o cinci ani. Secția 30 : S’a „condus“ [zice raportul poliției], 19 gâște rătăcitoare. Secția 7 : Un miel negru. Noul împărat al Germaniei D. de Blowitz, corespondentul din Paris al lui „Times“, publică un studiu intitulat: Prințul Wilhelm la San-Remo. Prințul Wilhelm, noul împărat, a făcut două vizite tatălui său la San- Remo în Noembrie și în Marte trecut. El se credea deja împărat pe atunci, căci tatăl său era bolnav, iar Wilhelm era pe morte. In Noembre a fost forte mândru și obrasnic chiar cu mamă-sa. In Marte s’a schimbat atitudinea, dar să lăsăm pe d. de Blovitz să ne vorbăscă: „El își perduse aerul mândru cel avusese față cu fratele și surorile sale, atitudinea sa desprețuitore față cu cel cari nu’L trataț ca pe un împărat. Să arăta îngrijat de starea tatălui său, respectuos cu mamă-sa, și nu’șî ascundea predilecțiunile și antipatiile sale personale. Nu’șî ascundea nici pasiunile sale antisemitice ce ’i le inspirase preotul Stoecker și cari îl agitau așa de tare încât reproșa lui Bismarck relațiile acestuia cu un bancher evreu, nici ura pentru socialismul ce’l o inspirase Bismack. El se mărgini în a obține de la tatăl său, ca dreaptă și naturală, provocațiunea delegației parțiale a puterei imperiale ce ’l făcuse împăratul Wilhelm I. El făcea cu fetele, surorile sale și cu ducele de Saxa-Meiningen, excursii în vaporașe ce treceau câteva ceasuri și în o dimineță ce o petrecu la San-Remo, făcu împreună cu princesa imperială și cu un adjutant, o plimbare lungă pe jos în o pădure de măslini. In tot timpul acestei plimbări el se arătă dispus, vesel și fără griji, ca altă dată, încât princesa mirată a repetat acesta la masă. El a zis chiar că e mai bine să aibă bieți decât fete, căci acestea produc cheltueli mari și griji. Trebue îndată o guvernantă și alte mofturi. Pe când de ai băeți, îi îmbraci imediat în uniformă și isprăvești comedia. „Iei o bucată de stofa soldățescă și croești pentru toți. Băeții mici sunt îmbrăcați ca artileriștii, chiar cel mai mic, care are 18 luni, și e căprar. „La o sărbătore am făcut să defileze acestă trupă mică pe dinaintea moșului meu.“ Seara în ajunul plecărei sale făcând iar o vizită în salonul tatălui său, s’a arătat cu totul altfel ca în ultima vizită când se arătase încruntat și supărat. Iată omul ce domnește azi peste 45 milione de nemți! Mișcarea administrativă Vâlcea, d. Constantin C. Pleșoianu, subprefect la plaiul Horezu, în locul d-lui Ion Muntenescu, permutat; d. Ion Muntenescu, actual subprefect al plaiului Horezu, în aceeași calitate la plaiul Cozia, în locul d-lui C. Băbeanu, trecut în altă funcție. Vlașca ; d. Mihail Iatropolu, fost subprefect, polițant al orașului Giurgiu, în locul vacant; d. I. Zisu Cochinescu subprefect la plasa Marginea, în locul D lui Nicolae Șoimescu, destituit; d.Mihalache Moțățanu, comisar polițienesc al gărei Giurgiu, în locul d-lui D. Daniilescu, destituit; Râmnicu, d. Iorgu Teodorescu subprefect al plășei Marginea de sus, in locul d lui Ion Dimiu, transferat ; D. Ion Dimiu, sub-prefect la plasa Grădiștea Râmnicu de Jos, în locul dlui Ion Christoforeanu, demisionat. Teleorman, d. N. Bujoreanu, subprefect la plasa Târgu, în locul d-lui N. A. Veropolu, demisionat. Iași , d. Dimitrie Golceag, ajutor la sub-prefectura plășei Turia Copou în locul d-lui Teodor Gane, demisionat. Dit . d. Ion Mihăilescu, ajutor la sub-prefectura plășei Vede Oltu, în locul d-lui Ion Murgescu, demisionat. Dâmbovița , d. Gheorghe Vasilescu, ajutor la subprefectura plășei Ialomița în locul d-lui G. A. Popovici, demisionat. I de la Berlin Transportarea corpului în biserică 6 Iunie. Tunurile bubie în jurul Potsdamului. 16 comandanți de regimente rădică sicriul și-l duc pe umeri. Imediat în urma sicriului merge împăratul Wilhelm II cu soția sa și cu cei patru copii ai sei, din care unul numai de 2 ani. împăratul e îmbrăcat în negru la mână, la gât și medaliile îi sunt înegrite. El merge trist și posomorit cu capul în pept. Regele Saxoniei, prințul de Walles și alți domnitori germani îl însoțesc de o parte și de alta. După densul vine mareșalul de Moltke, iar după acesta miniștrii și o mulțime de generali. Impărătesa Victoria și fiicele ei lipsesc. Densele s’au urcat cu un sfert de oră înainte într’o trăsură închisă și s’au dus la satul Bornstedt din apropiere, pentru care reposatul avea o mare simpatie. Acum, în timpul din urmă, el ridicase acolo cu cheltueala sa o bisericuță. In acesta bisericuță a intrat împărătesa și fiicele sale și au asistat îngenuchiate și în singurătatea durerelor la serviciul funebru ce s’a oficiat. Cortegiul a trecut prin parc între două rânduri de sodați ai corpului de gardă (16 mii) cari toți sunt înalți ca niște uriași și stăteau nemișcați ca niște blocuri de marmură. Am observat tristeța pe figura fiecăruia din ei; denșii, și dacă nu cunoșteau personal pe Frideric ca împărat, îl cunoscuseră ca prinț moștenitor și -i aprețuiseră inima de aur. Ofițerii bătrâni cari luaseră cu densul parte în bătăliile de la 1864, 1866 și 1870, plângeau. Când sicriul a fost depus în biserica Păcei, împăratul Wilhelm al II-lea a aranjat el însuși cununile de flori, insemniile imperiale, regale și ale casei de Hohenzollern; apoi a îngenuchiat și, începând să se ruge, a isbucnit în suspine. Comoră fermecată Un ziar din Palermo scrie următorele : De câteva zile tóte femeile din mahalale și de prin satele din prejur își lasă copiii închiși în case. S’a răspândit zgomotul că niște indivizi s’au apucat să caute și să desgrope comora fermecată din vechiul castel Zisa Rubino. Insă pentru a isbuti să nimicesca farmecul, le trebue sânge de la mai mulți copii. ISTORIA UNUI HOT Iată istoria șefului serviciului contabilității de la Eforia spitalelor, d. Vasile Rădulescu, povestită de un confrate , Vasile Rădulescu, era în serviciul Eforiei de la 1869, adică de 19 ani. In acest timp, reușise a și căpăta încrederea șefilor săi, dând dovezi de multă activitate. Nimeni nu bănuia onestitatea sa. De câtva timp însă, însurându-sei d. Rădulescu, lumea observă că cheltuește foarte mult și într’un mod cu totul disproporționat cu leafa ce o avea și cu zestrea ce o primise de la soția sa. -Vineri, 10 22) Ianiu 1838 Se știe ca d-nul Rădulescu nu are nici o avere personală și că a avut întotdeauna sarcine familiale forte grele. Anul trecut clădise chiar o casă de vre-o 70.000 lei și o mobilase cu mare lues. Aceste cheltueli, cari trebuiau să atragă atențiunea șefilor d-lui Rădulescu, nu deșteptară se vede decât invidia unora cari cercetară, descoperiră și ’l denunțară. Se zice că d-sa încasa, într’un mod necinstit, sume de bani falsificând mandatele de pensii. Parchetul, sesizat de denunțarea făcută, făcu o anchetă și recunoscu că în adevĕr d. V. Rădulescu presinta la casă de trei patru ori aceleași bonuri de pensie. Spre pildă, s’a constatat că pensia dlui doctor Veleanu s’a ordonanțat și plătit de cinci ori într’o lună. D. Rădulescu avea o procură în regulă pentru încasarea acestei pensii. D. Rădulescu fu suspendat atunci de principele Dim. Ghika și arestat preventiv. Acuzatul, întrebat despre aceste mandate falsificate, răspunse că nu pot fi decât simple erori și că e gata să pue banii la loc; întrebat dacă are complici, densul răspunse că nu. S’a dovedit că d. Rădulescu a întrebuințat acest mijloc d’a-și procura bani chiar de la 1883. Suma constatată până acum se urcă la 29,320 lei. Trebue să se facă o anchetă seriosă în acestă privință și d. Dim. Ghika cel d’întâi trebue să doresca acesta. De mult se zicea că se fură la eforia spitalelor civile și nici eforii, nici guvernul, nici parchetul nu s-au mișcat. Astăzi se dovedește că se comiteau adevărate hoții în modul cel mai nerușinat și că aceste hoții au ținut de la 1883 până astăzi, fără ca nimeni să bage de sema că același mandat se plătește de cinci ori în aceeași lună. E ceva de necrezut, și e bine să se ia socotelile eforiei într’o deaprope cercetare. Lumea vrea să știe dacă sunt prin adevărate cele ce a auzit și le mai aude, de unde vin averile ce au făcut anii de când sunt în serviciul eforiei și dacă în fine eforia este în adevăr pădurea Vlăsiei despre care se vorbește. Deja se afirmă că instrucțiunea începută a pus mâna pe urmele unor noul abuzuri. Se vorbește de un funcționar care nu este în serviciul eforiei decât de 10 ani, are o casă grea și nu e plătit decât 180 lei pe lună, și care dă cumpărat o moșie și și a clădit o casă în București. ȘTIRI PRIM POSTA Le începe! In prima zi a urcării sale pe tron, împăratul Wilhelm al II a iscălit decretul prin care se interzice învățarea limbei franceze în gimnaziile din Alsacia și Lorena.* * * „Kreuzzeitung“, organul partidei clericale germane, cere cu energie reîntemeierea puterii lumești a Papei. Ziarul propune intervenirea Germaniei pentru a face pe Italia să dea Papei orașul Roma, în care Leon XIII și următorii săi se domnească ca rege. IF* vița, „‘U’s diverss-u.rui“ 161 Copilul Mahalalei PARTEA A DOUA Faptele mamei Langlois XXXIV Gelozia Se găsi deodată în fața lui Gustav de Presle. Tânărul conte se opri răpede înaintea lui și, cu monoclul în ochi, cu un surîs batjocoritor pe buze, îl măsură cu jurnsolență de sus și până la 3-l Andrei îngălbeni de mânie ; avu, cu toate acestea, destulă putere asupră și pentru a se abține.—Prezența doamnei Descharmes în sală îi impunea ca o datorie de a evita orice scandal.—Se mulțumi de a înălța cu indiferență umerii, aruncând asupra lui Gustav o privire rece, clară și pătrunzătoare ca oțelul apoi își continuă mersuri oricât de repede ar fi fost această scenă mută, ea fusese observată de câteva persone, între altele de către marchizul de Presle, care intra în foaier în momentul când fiul său se opria înaintea lui Andrei. Avură loc noi priviri înspăimântate și surîsuri batjocoritoare urmate de șoapte. Fără a avea o prea mare importanță în ochii celor indiferenți, acest fapt era de natură a da loc la multe comentarii. Marchizul se apropie de fiul său, pe care cinci sau șase oameni îl înconjurau, îi luă brațul, și eșiră împreună din foaier. — Am văzut momentul când te retrăgea din o afacere neplăcută, zise marchizul către fiul său, ce însemneză asta ? Cunoști tu oare pe acest tînăr ? — Da. — Tu ești care l’ai provocat pentru ce ? — N urăsc ! Marchizul tresări. Fiul seu era ecoul gândirei sale. — Ce ți-a făcut ? — O ! Avem o vechie socoteală de răfuit amândoi. — N cunoști de mult timp ? — Da. — Atunci trebue să știi că d-na Henric Descharmes îi portă un viu interes. — Vrei să zici, domna Deseharmes, tată, zise Gustav Cu intențiune. Aceste cuvinte erau crude : marchizul le primi ca o lovitură de pumnal în pept. — Sunt în relațiuni de afaceri cu casa Deseharmes, reluă el, și ași fi dezolat dacă, prin greșala ta, aceste relațiuni ar fi intrerupte. Gustav avu un surîs echivoc, pe care marchizul ar fi avut dreptul de a-l considera ca forte nerespectos. — Trebue să știi de asemenea, continuă marchizul, că acest tînăr pe care îl urăști, nu știu pentru ce, este fiul unic al unui vechiü amic al d-lui Deseharmes, un om considerabil, de mai multe ori milionar. — El, fiul unui milionar, aida de, acesta este un bastard ! — Ceea ce spui tu e imposibil, te înșeli, îl iei drept altul. — De loc. O ! îi cunosc bine ! Nu e încă un an, de când era un modest amploiat al d-lui Dortigue, banchierul d-tale. — Ești tu sigur de asta ? — Foarte sigur. — Cum dar explici tu averea sa actuala ? — Nu înțelegi ? Ei bine, tată, apartamentul său, caii săi, servitorii săi, banii pe care ii cheltuește, lucrul sau și până chiar și hainele sale pe care le poartă, tote astea sunt plătite de doamna Descharrues, sau, dacă vrei mai bine, de cassera bărbatului său... — Minți! zise încet marchizul. — Nu, nu mint, și poți să mă crezi, căci sunt bine informat. După aceste cuvinte, Gustav părăsi pe tată sau și se duse la la amicii săi din fotoliurile de lângă orchestră. Cortina să ridica, începea actul al treilea. Marchizul era enervat, un tremurat convulsiv îl abătea ca pe un arbor pe care îl desrădăcinează vîntul. Livid, cu sudoarea pe frunte, se dirijă cu un pas neegal către scara cea mare. Se înăbușia. Avea trebuință de aer. Eși din teatru. In un moment, gelozia făcea în inima sa înfricoșătore ravage. In acea noapte, d-nul marchiz de Presle perdu la joc patruzeci de mii de franci. A doua zi marchizul se găsea mult mai calm. Reflectase îndestul pentru a parveni să se convingă că cuvintele fiiului său nu aveau sensul comun. In adevăr Gustav se înșela și lua pe protejatul d nei Desccarmes drept un altul. D. de Presle voia să fie așa. Putea el să creadă, în adevăr, că acest tînăr în adevăr prea distins, să fi fost un simplu amploiat de bancă ? Admițînd ca adevărată istorisirea fiului său, el trebuia să se îndoiască de Angela, să o despuie de prestigiul ce ea avea în ochii săi; se-i ridice aureola sa de femee superioră și să o aranjeze în categoria femeilor vulgare. Nu, d-na Deseharmes avea prea multă mândrie și mărime de suflet pentru a se degrada scoborîndu-se așa de jos. Nu, îndoiala nu era permisă. Angela era idolul său; el voia să o vadă totdeauna pe piedestalul pe care o pusese, frumoasă și curată, împregsurată de raze luminoase. De altmintrelî, dacă tînărul Andre primea din mâinele d-nei Desecarmes sume importante, acesta nu putea să fie decât cu consimțimentul d-lui Descharmes. Comptabilitatea casei era știut se ținea cu o exactitate rigurosă, și cheltuelile personale ale Angeli, ca tote celelalte cheltueli, erau regulat înscrise în registre. Nici o sumă nu putea să iasă din casă fără control și fără justificarea întrebuințării sale. Deci din ordinul d-lui Deseharmes, un cont fusese deschis lui Andre. (Va urma).