Universul, octombrie 1888 (Anul 5, nr. 249-273)

1888-10-14 / nr. 260

Anul V.—No. 260 Cașul nu arată alt­ceva de­cât că până azi doctorii noștri au lăsat pradă morței o mulțime de omeni as­fixiați, înecați și spânzurați, cari cu puțină muncă s’ar fi putut readuce la viața. Brutus. In­templări din țară Marea furtunosă „ Gazeta Dobrogei“ anunță : — Furtuna a pus marea într’o a­­gitațiune mare. Mugetele valurilor con­tra țărmului sunt fiorose. Pentru navi­gatorii surprinși în largul mării, peri­colul este iminent. Un alt pericol este placa neîntreruptă care amenință cu putregiunea tate recoltele care stau în­că pe câmpiile Dobrogei, întârzierea în strângerea recoltei provine din ca­usa că lipsesc brațele necesare pentru lucrul câmpului. Din acesta causă, când recolta este abundentă, strînsul de pe câmp întârzie prea mult.­­ Un vapor al societății Londului stă nămolit de câte­va zile între Ma­­gnaeă și Constanța. Din cauză că ma­rea este prea agitată, nu s’a putut re­uși ca sâ-l scotă până acum din nisi­pul unde s’a nămolit. Este de obseravat lipsa unui servi­ciu de soveragiu maritim, care ar tre­bui să existe în portul Constanței. Si­nistrele maritime sunt din nenorocire destul de dese în regiunea marii Ne­gre, expusă la cele mai aprige furtuni. In jurul Constanței se pot întâmpla multe naufragii, fără ca să se puta spera la un ajutor eficace, din lipsa unui serviciu de soveragiu. Nu avem un remorcher puternic care se cuteze a înfrunta furia mării. Nu avem piloți speciali, echipați des­tul de bine pentru a putea aduce ser­vicii reale la sinistrele maritime. Nu avem barce speciale pentru soveragiu. Ast­fel că, în lipsă de cele necesare, nu putem aduce nici un ajutor vase­lor care sunt expuse la naufragiu, nici nenorociților pe cari ’i am vedea cufun­­dându-se sub ochii noștri fără a’i putea ajuta. In condițiunile în care se află portul Constanței, a încerca să dăm ajutor la coșuri de sinistre maritime, ar fi a expune omenii fără nici un folos. Viață lungă In comuna Gârcovu, județul Roma­­nați, a încetat din viață Mihailă Cio­­botă, în etate de 108 ani. @ Crimă, ori sinucidere ? In pădurea statului Bogdana, din plasa Trotușu-Tazlău­ de Jos, județul Bacău, la locul numit Valea-Rea, s’a găsit de către Ion Stoica, cadavrul unui om necunoscut, în stare de pu­trefacțiune, având perul capului și al barbei cerui tu, lângă cadavru s’au gă­sit o bucată­ de brâu roșu și niște ismene de câlți. Se urmărește recunoșterea ca­davrului, de un hoț armat care-și rîde de mult timp de organizarea noastră adminis­trativă. Poteri au fost pornite de multe ori contra acestui cutezător, dar tot­­dea­una fără nici un rezultat. Anul trecut ca și acum, el a făcut nenumă­rate hoții. Accident Niță Nițulică (idiot), de fel din co­muna Lăicăii, județul Muscel, care se află servitor în Câmpu­ Lung, suindu­se într’un per spre a culege pere, a căzut și a murit pe dată. Hoțiile in Dobrogea In astă toamnă hoțiile au început a se înmulți în Dobrogea. De la August până în Octomvrie s’au întâmplat nenu­mărate hcții la drum. In județul Tul­­cea sau a întâmplat și omoruri, săvârșite Acte oficiale In posturile de șefi de la iu»au, «je se află vacante în corpul telegrafo-poș­­tal, s’au confirmat actualii oficianți superiori gradul 111: Buescu Manolake, Hrisopole Nicolae și Koslinsky Luca. S’au înaintat în clasa de oficianți su­periori gradul III, dupe feff lü­urs, ac­tualii oficianți gradul I: Alexandrescu Petre, Mărdarescu Dimitrie, Panaitescu Toma și Gabrilescu Ion. La clasa de oficianți gradul I ac­tualii oficianți gradul II : Kinopsi Ște­fan, Protopopescu Grigorie și Teodorici Radu. La clasa de oficianți gradul II ac­tualii oficianți gradul III: Logadi Ni­colae și Bogdănescu Nicolae. La clasa de oficianți gradul III actuali elevi gradul I: Dines­cu Cons­tantin, Niculescu Ion II, Mavriki Ru­dolf, iar ca verificator actualul elev gra­dul I, Serghescu Nicolae. S’au reprimit. In clasa de oficiant gradul I fostul oficiant superior gradul III Morțun Ion, adică cu .un grad mai jos, conform legei, in clasa de oficiant gradul II fostul oficiant gradul II Basceanu Dimitrie, care se retrăsese din corp pentru pas de balá. * D­l D. C. A. Gărdescu, vechiu funcționar administrativ, s’a numit di­rector al prefecturii județului Tulcea, în locul d-lui G. Săndulescu, demisio­nat. * S’au numit în administrația jude­țului Argeș . — D­l G. Avrămescu, fost polițait, sub-prefect la plasa Cotmena-Gălașești, în locul d-lui O. Rutescu. — D-l T. Damian, fost sub-prefect, în aceași calitate la plasa Oltu Topo­log, în locul d-lui M. Dancovici. * D-l Alexandru I. Nicolau, actual arhivar la divisiunea comptabilității din administrația centrală a ministerului, s’a transferat în aceași calitate la di­visiunea administrativă, în locul d-lui C. A. Gărdescu, trecut în altă funcți­une , iar ca arh­ivar la divisiunea con­­tabilității, în locul d lui Alexandru I. Nicolau, s’a numit d. Mateiu C. Cos­­tache, student în anul III al facultății de drept din București. * D-l Ștefan Panaitescu, actjv­ gre­­fier-comptabil clasa 11 în servicii pe­­nitenciarelor centrale, s’a înaopt la postul de director clasa II în același serviciu, în locul d-lui Lupu Crupenski, demisionat, iar d. Iancu C. Georgescu s’a numit in postul de grefier­ compta­bil clasa II în serviciul penitenciarelor, în locul d-lui Ștefan Panaitescu, îna­intat. — 2 — * D-l căpitan în retragere Nicolae Dănescu s’a numit econom la spitalul rural Horezu, din județul Vâlcea, în locul d-lui C. Economu, demisionat. SMBSTSIM FOfTA Citim în ziarul „la Bulgarie“ ce a­­pare în Sofia : „Doctorul Gămălie (din Odesa) a sosit la Paris unde va explica sistemul său de vaccinare contra helerei asia­tice, înaintea academiei de știința. „In luna Marte viitor, el se va duce în India, unde holera bântue neconte­nit, și acolo va dovedi în chip practic ca metodul e forte bun. „Contrar tuturor știrilor date, doc­torul Găimălie este român basarabean“. * * * * * Se­ da ca sigură știrea că împăratul A­ustriei Franz Iosef vrea să sa înco­roneze de rege al Boemiei. Actele re­lative la ultima încoronare au și fost scose din arhivă spre a se studia for­mele relative la ceremonial. * * "^împăratul Germaniei și a exprimat dorința d’a înființa un corp de „ber­­saglieri“ germani, după modelul celor italiani și a chiema la Berlin în acest scop ofițeri de bersaglieri italiani. * * * Lesseps a declarat într’o conferință ținută la Lyon că marele canal de Pa­nama va fi dat circulației în luna iulie 1890.* * * împăratul Wilhelm s’ar fi înțeles cu suveranii Austriei și Italiei în privința luărei unor măsuri comune în contra socialiștilor și anti-dinasticilor. Aceste măsuri se vor pune curând în aplicare, în câte și trele țările. S’a observat și se comenteză în Ber­lin forte mult faptul­ că împărăteasa Frederic n’a vizitat pe tînăra împără­­tesă Augusta Victoria de ziua ei.­­ Mai multe foi londoneze exprimă speranța că împăratul Wilhelm va vi­zita în curând și Anglia. Regele și regina Italiei au dat împă­ratului­­ Wilhelm, la plecarea lui din Roma, o cutie împodobită cu diamante, care­ conținea : o diademă, cercel, un Cftlan ,de §i:o brațeleta, tote de aur, împodobite cu perle, după cum se îm­­podobia în timpul romanilor, și l’au ru­gat să dea acesta cutie din parte-le, soției lui, împărătesei Augusta Victoria. Wilhelm le a exprimat mulțămirea și admirația sa. Hi& ! Să scrie din Sofia că prințul Ferdi­nand al Bulgariei, însoțit de mamă-sa, principesa Clementina, au vizitat de­unăzi ministerul afacerilor străine al Bulgariei și că au făcut mare gălăgie, găsind mai multe acte în neregulă. Doi­­ [UNK] Șefi de biuron au fost îndată destituiți. * * * Ca patriarh­ armean la Constantino­­pol s’a ales P. S. S. Khoren Așichian, starețul monastirei Armaș de lângă Is­­michh din Nicomedia, în Asia Mică. Le­vant Herald laudă forțe mult pe părin­tele Asichian. Hi H. * * * Un rege ânerat Am spus că regele german de Wür­­temberg, cu tóte sfaturile contrarii ale cercurilor înalte din Berlin, a plecat d­ impreună cu suita la Nizza, în Franța, ca să petreca acolo iarna. Sosind în Nizza a fost primit la gară de o mare mulțime de oameni care au început sa’l hui­uească, să’l fluere și să strige : Jos Prusia ! Jos nemții ! Poliția a intervenit, însă n’a putut să facă nimic, căci mulțimea se păru forte înfuriată. Regele a fost urmărit cu fluerături până la vila ce-și inchiriase. Lipsesc amănunte despre ceea ce va fi făcut regele în urmă. Nu se scie iarăși dacă densul va mai voi să petreca iarna la Nizza. Ceea ce se prevede cu siguranță, e o mare încordare de relațiuni între guvernele din Paris și Berlin în urma acestui fapt precum și o aprindere a spiritelor în Germania. Poliția Bucureștilor S’au numit și,înaintat pe lângă pre­fectura poliției Capitalei . D-l G. Dimitriu, actual comisar cl.iI și fost substitut de procuror, comisar clasa I, în locul d-lui Gr. Marinescu. D-l P. Meculescu, comisar clasa II, în locul d lui P. Movilă, destituit. D-l Petrache Niculescu, comisar cl. II, în locul d lui G. Alexandrescu, depăr­tat. D­l Gheorghe Anghene, actual sub­comisar clasa II, sub-comisar clasa I, în locul d-lui Toma Georgescu, de­părtat. Cum se vindecă beția Despre multe leacuri s’a vorbit până azi spre a se vindeca beția, dar se pare că nici unul nu e mai bun de­cât a­­cela care s’a găsit și se întrebuințază azi în Rusia. La Nijni­ Novgorod a fost de curând un bâluit­. Țăranii s’au îmbătat așa de rău încât erau să facă revoluție. Gar­diști: I-au luat în cete miep și i-au dus la poliție,japre sară dânși au fost eli­berați fă nu su fie bătuți la scară, spre marea uimire a tuturor locuitorilor. Fie­ cine se întrebă ce să fie schim­barea asta de sistem. Acum în urmă s-a întors în oraș un țăran, dintre acei cari fuseseră închiși și a explicat misterul­. La poliție nu li s’a făcut alt­ceva de­cât li se injecta o cantitate de stri­­chină sub pete. Lecul se pare că este forte bun. Azi nici un țeren din acei infectați nu mai beau rachiu și ar pre­feri sa i se tac urechile de­cât să guste o picătură. Se asigură că s’au dat ordine de la Petersburg, ca taturor bețivilor să li se injecteze stricnină sub pele. U­n împărat pe teaca acuzaților Sub acest titlu citim următoarele în „Sozial democrat“ : Un împărat pe banca acuzaților ! Iată spectacolul ce se va desfășura în curând în Germania. Ceea ce este mai curios, e că acest împerat va fi con­damnat ca culpabil de înaltă trădare ! Vineri, 14 (26) Octomorbre 1888 Cum­ un [împerat? Da. Nu e urmă­rit acum în persona lu Geffken, că­ruia ’i-a încredințat publicarea jurna­lului seu ? Tribunaul imperiului nu va da sen­­­tința ce o va cere prințul de Bismarck? Dacă e așa, atunci în persona lui Geff­ken, va fi condamnat împăratul Fre­deric, ca primul socialist venit. E drept că e vorba de un împerat mort. Insă ce are de a face acesta. Ceea ce se face azi cu un împerat mort, se pote încerca mâne cu un împărat care trăește. . Exemplu docent ! Ho-u,tă­ ți Ha­zli! Intr’un oraș american s’a îmbolnăvit rea de tot un criminal condamnat la marte. Execuția a fost suspendată și condamnatul a fost dat în îngrijirea fi­nul doctor. După câte­va săptămâni, doctorul a trimis tribunalului următorul raport : „Sub­scrisul declar că condamnatul de care e vorba s’a vindecat pe de­plin și că paate să fie omorît fără ca să­nătatea lui să fie primejduită întru ceva.“ * Hi Hi Păcală a fost astă-vară la băi, în străinătate. Tenda.ă îl întreabă ! — E sánetósá clima acolo ? — E atât de sánetósá,—răspunse prietenul nostru Păcală,­încât, în va­ra asta, făcându-se un cimitir nou,­ co­muna a trebuit să ucidă pe un locuitor, ca să-l potă inaugura. O femee care -și scopește bărbatul O crimă Infioratare s’a comis deunăzi in Viena . Femeea­ Ana Bischof a tăiat cu un briciu părțile genitale ale băr­batului ei. Densa trăia despărțită de el și se dusese în Ungaria, unde a stat mai mulți ani, iar el se hrănea în Viena cu me­seria de bărbier. Acum cinci zile, Ana a sosit în Viena și s’a dus d’a dreptul la bărbatul ei căruia i a dat idee că n’ar fi rea să mai petrecă câte­va zile împreună. Bărbierul a primit. Au plecat amân­doi în oraș, au umblat prin cârciumi, prin cafenele și pe urmă au luat o ca­meră la un oțel. Pe la unsprezece ore noptea, servi­torii otelului auziră țipete în camera celor doi soți. Se repeziră pe scân și se aflară față în față cu Ana, care stă­tea numai în cămașă înaintea ușei. O întrebară ce însamnă țipetele și dânsa răspunse că bărbatul ei a fost lovit de nebunie. Servitorii crezură la început, dar de­ore­ce țipetele nu încetau ci deveniau tot mai sfâșietore, se întorseră și pă­trunseră cu forța în casă. Aci nenorocitul bărbier se sbătea ca un îndrăcit, plin de sânge. Se chie­­mă îndată un doctor care opri curge­rea sângelui. gg Părțile genitale și cuțitul erau lângă pat. Femeea a fost prinsă și dată pe mâna poliției. Nu se crede că victima are să scape cu viață. IF’oița, „­XTn.i-vexs-altAi.“ Tainele Poliției PARTEA A DOUA Cum era vorba de nevastă sau de copiii lui, nu ținea semă de nici o chel­tuiala. Fiul său, Jean, fusese crescut, la Paris. Voia să aibă dreptul la or­ce carieră. Neputându-se hotărî ca se se despartă de fiica sa îi băgase o ins­­titutare. Câte­odată prietinii sei ’l acuzaț de o prea mare ambițiune pentru copii săi, dar atunci el da din cap cu tris­tețe și le răspundea : — De ce nu pot să le asigur un trai modest!.. E o mare nebunie să ne încredem în viitor !.. Cine s’ar fi gândit acum trei­zeci de ani, că familia de Salemeuse era să fie desmoștenită ? Cu asemenea idei trebuia să fie un stăpân bun, și fii;­ în adevăr, dar ni­meni nu luă în sema aceasta. Vechii lui camarazi nu -i puteau erta că se înălțase așa de repede. Se întâmpla forte rar să vorbească vre­unul des­pre densul și să nu-î ureze ruina, cu vorbe meșteșugite. Vai!... Zilele rele sosiră. Către sfârșitul anului 1812, îi muri soția și nenorocirile din 1813 îi răpi­ră totă averea mișcătore, încredințată u­nui prieten industriaș. Fiind forte com­­promis în urma celei d’ântâi Restau­­rațiuni, fu nevoit să se ascundă și, ca culmea nenorocirii, purtarea fiului său din Paris îi dădea temeri seriose. Chiar în ajun se credea omul cel mai nenorocit. De astă dată o nouă nenorocire îl amenința, și atât de spăimântătore în­cât cele­l­alte fură uitate. Din ziua când cumpărase Salrmeuse și până în aceea nenorocită duminică de august 1815, trecuse două­zeci de ani. Două­zeci de ani! Și i se părea că abia de ori, tremurând și reușind, înși­rase grămezile de ludovici pe biuroul casierului districtului. Visase?... Trăise?... Nu visase... o viață întregă se stre­cură în timp de zece secunde, cu tote luptele și miseriile ei, cu bucuriile ei neașteptate și cu speranțele ei nimi­cite. Perdut în amintirile sale era la o mie de leghe departe de starea lui de față când o întâmplare obișnuită, mai puternică decât vocea fiicei sale, îl aduse repede la îngrozitorea realitate. Grija castelului de Salrmeuse—cas­telul său—era închisă. Sgudui fetele cu un fel de turbare și ne­putând strica brusca, sună ast­fel încât era să rupă clopotul. La acel zgomot grădinarul se­­ grăbi să alerge. — De ce ați îm­bia grija ?... întrebă d. Lacheneur cu o violență neauzită... Cu ce drept îmi închideți d-o casa pe când eu. ..tăpânul, sunt afară ! Grădinarul voi să se îndreptățescă. — Taci!... întrerupse d. Lacheneur, te gonesc, nu mai ești în slujbă !... Trecu lăsând pe grădinar încremenit și străbătu curtea castelului, curtea de onore prințiară, așternută cu nisip mă­runt, înconjurată de iarbă, de grămezi de flori și de arbori verzi. Id­eala pardosită cu marmură ședea și trei dintre arendașii săi și’i așteptați fi­­ind-că era dumineca în care ’și primea omenii întregul sale esploatații. Se ridicara cum ’i văzură și’și sco­­seră cu respect căciuleie. Dar el nu se dete vreme să scoți vre-o vorbă. — Cine­­ a dat voie să intrați aci?... le zise el cu un ton amenințător ; ce vreți cu mine? Ați fost trimiși ca să mă spionați, nu e așa ? Eșiți !... — Cei trei omeni rănaseră mai ui­miți de­cât grădinarul și’și închipuiră lucrurile cele mai ciudate. Dar d. Lacheneur nu putea să-l au­­ză. Deschisese ușa salonului celui mare și intrase înăuntru urmat de fiica sa spăimântată. Marie-Anna nu văzuse nici­odată pe tatăl său așa de turbat și tremura cu inima strânsă de cele mai groznice pre­simțiri. Auzise de multe ori că unii omeni, în puterea unor pasiuni, înebunesc de­odată și se întreba daca nu cum­va ta­tăl ei înebunise­. Și în adevăr, părea că înebunise. O­­chii îi străluceau, era sguduit de spas­muri și o spumă albă i se ivise pe buze. Se învârtea prin salon cu furie ca o feta în cușca sa, făcând gesturi în ne­orânduială și scoțând strigăte răgușite. Purtarea’i era stranie, neînțelesâ. Când părea că pipăe cu piciorul grosimea co­vorului, când se apleca asupra mobile­lor ca și cum ar fi voit să ’­ încerce elasticitatea. Câte­odată se oprea înaintea vre­u­­nui tablou de preț sau a unui vas de bronz... S’ar fi zis că făcea inventariul și prețuia tote acele lucruri frumose și costisitore cari împodobeau acea odaie, cea mai luxosa din castel. — Și să las tote astea !..., strigă el însfârșit. Acest cuvânt deslușea tot. — Nu, nici odată !.... reluă el cu o mânie spăimântătore, nici odată ! nici odată !.... Nu pot să mă hotărăsc, nu pot!... nu pot !.... Maria Ana înțelegea acum. Dar ce se petrecea în mintea tatălui său ? Voia să afle și, sculându-se după canapeaua pe care ședea, se duse lângă dânsul. — Suferi, tată ? întrebă ea cu fru­­mosa ei voce armoniosă, ce e, de ce te temi ?... De ce nu ’mi spui și mie? Nu sunt copila ta? nu mă mai iu­bești ? La acesta voce așa de scumpă, Lacheneur tresări ca un om care se deștaptă dintr’un vis rău și se uită la fiică-sa cu o privire ce nu se pute ex­plica. — N’am auzit, răspunse el încet, n’am auzit ce mi a spus Chopin ? Ducele de Salrmeuse e la Montaignac, are să so­­sescă..., și noi locuim în castelul pă­rinților săi și proprietățile sale au a­­juns ale nostre !... (Va urma)

Next