Universul, octombrie 1888 (Anul 5, nr. 249-273)
1888-10-14 / nr. 260
Anul V.—No. 260 Cașul nu arată altceva decât că până azi doctorii noștri au lăsat pradă morței o mulțime de omeni asfixiați, înecați și spânzurați, cari cu puțină muncă s’ar fi putut readuce la viața. Brutus. Intemplări din țară Marea furtunosă „ Gazeta Dobrogei“ anunță : — Furtuna a pus marea într’o agitațiune mare. Mugetele valurilor contra țărmului sunt fiorose. Pentru navigatorii surprinși în largul mării, pericolul este iminent. Un alt pericol este placa neîntreruptă care amenință cu putregiunea tate recoltele care stau încă pe câmpiile Dobrogei, întârzierea în strângerea recoltei provine din causa că lipsesc brațele necesare pentru lucrul câmpului. Din acesta causă, când recolta este abundentă, strînsul de pe câmp întârzie prea mult. Un vapor al societății Londului stă nămolit de câteva zile între Magnaeă și Constanța. Din cauză că marea este prea agitată, nu s’a putut reuși ca sâ-l scotă până acum din nisipul unde s’a nămolit. Este de obseravat lipsa unui serviciu de soveragiu maritim, care ar trebui să existe în portul Constanței. Sinistrele maritime sunt din nenorocire destul de dese în regiunea marii Negre, expusă la cele mai aprige furtuni. In jurul Constanței se pot întâmpla multe naufragii, fără ca să se puta spera la un ajutor eficace, din lipsa unui serviciu de soveragiu. Nu avem un remorcher puternic care se cuteze a înfrunta furia mării. Nu avem piloți speciali, echipați destul de bine pentru a putea aduce servicii reale la sinistrele maritime. Nu avem barce speciale pentru soveragiu. Astfel că, în lipsă de cele necesare, nu putem aduce nici un ajutor vaselor care sunt expuse la naufragiu, nici nenorociților pe cari ’i am vedea cufundându-se sub ochii noștri fără a’i putea ajuta. In condițiunile în care se află portul Constanței, a încerca să dăm ajutor la coșuri de sinistre maritime, ar fi a expune omenii fără nici un folos. Viață lungă In comuna Gârcovu, județul Romanați, a încetat din viață Mihailă Ciobotă, în etate de 108 ani. @ Crimă, ori sinucidere ? In pădurea statului Bogdana, din plasa Trotușu-Tazlău de Jos, județul Bacău, la locul numit Valea-Rea, s’a găsit de către Ion Stoica, cadavrul unui om necunoscut, în stare de putrefacțiune, având perul capului și al barbei cerui tu, lângă cadavru s’au găsit o bucată de brâu roșu și niște ismene de câlți. Se urmărește recunoșterea cadavrului, de un hoț armat care-și rîde de mult timp de organizarea noastră administrativă. Poteri au fost pornite de multe ori contra acestui cutezător, dar totdeauna fără nici un rezultat. Anul trecut ca și acum, el a făcut nenumărate hoții. Accident Niță Nițulică (idiot), de fel din comuna Lăicăii, județul Muscel, care se află servitor în Câmpu Lung, suinduse într’un per spre a culege pere, a căzut și a murit pe dată. Hoțiile in Dobrogea In astă toamnă hoțiile au început a se înmulți în Dobrogea. De la August până în Octomvrie s’au întâmplat nenumărate hcții la drum. In județul Tulcea sau a întâmplat și omoruri, săvârșite Acte oficiale In posturile de șefi de la iu»au, «je se află vacante în corpul telegrafo-poștal, s’au confirmat actualii oficianți superiori gradul 111: Buescu Manolake, Hrisopole Nicolae și Koslinsky Luca. S’au înaintat în clasa de oficianți superiori gradul III, dupe feff lüurs, actualii oficianți gradul I: Alexandrescu Petre, Mărdarescu Dimitrie, Panaitescu Toma și Gabrilescu Ion. La clasa de oficianți gradul I actualii oficianți gradul II : Kinopsi Ștefan, Protopopescu Grigorie și Teodorici Radu. La clasa de oficianți gradul II actualii oficianți gradul III: Logadi Nicolae și Bogdănescu Nicolae. La clasa de oficianți gradul III actuali elevi gradul I: Dinescu Constantin, Niculescu Ion II, Mavriki Rudolf, iar ca verificator actualul elev gradul I, Serghescu Nicolae. S’au reprimit. In clasa de oficiant gradul I fostul oficiant superior gradul III Morțun Ion, adică cu .un grad mai jos, conform legei, in clasa de oficiant gradul II fostul oficiant gradul II Basceanu Dimitrie, care se retrăsese din corp pentru pas de balá. * Dl D. C. A. Gărdescu, vechiu funcționar administrativ, s’a numit director al prefecturii județului Tulcea, în locul d-lui G. Săndulescu, demisionat. * S’au numit în administrația județului Argeș . — Dl G. Avrămescu, fost polițait, sub-prefect la plasa Cotmena-Gălașești, în locul d-lui O. Rutescu. — D-l T. Damian, fost sub-prefect, în aceași calitate la plasa Oltu Topolog, în locul d-lui M. Dancovici. * D-l Alexandru I. Nicolau, actual arhivar la divisiunea comptabilității din administrația centrală a ministerului, s’a transferat în aceași calitate la divisiunea administrativă, în locul d-lui C. A. Gărdescu, trecut în altă funcțiune , iar ca arhivar la divisiunea contabilității, în locul d lui Alexandru I. Nicolau, s’a numit d. Mateiu C. Costache, student în anul III al facultății de drept din București. * D-l Ștefan Panaitescu, actjv grefier-comptabil clasa 11 în servicii penitenciarelor centrale, s’a înaopt la postul de director clasa II în același serviciu, în locul d-lui Lupu Crupenski, demisionat, iar d. Iancu C. Georgescu s’a numit in postul de grefier comptabil clasa II în serviciul penitenciarelor, în locul d-lui Ștefan Panaitescu, înaintat. — 2 — * D-l căpitan în retragere Nicolae Dănescu s’a numit econom la spitalul rural Horezu, din județul Vâlcea, în locul d-lui C. Economu, demisionat. SMBSTSIM FOfTA Citim în ziarul „la Bulgarie“ ce apare în Sofia : „Doctorul Gămălie (din Odesa) a sosit la Paris unde va explica sistemul său de vaccinare contra helerei asiatice, înaintea academiei de știința. „In luna Marte viitor, el se va duce în India, unde holera bântue necontenit, și acolo va dovedi în chip practic ca metodul e forte bun. „Contrar tuturor știrilor date, doctorul Găimălie este român basarabean“. * * * * * Se da ca sigură știrea că împăratul Austriei Franz Iosef vrea să sa încoroneze de rege al Boemiei. Actele relative la ultima încoronare au și fost scose din arhivă spre a se studia formele relative la ceremonial. * * "^împăratul Germaniei și a exprimat dorința d’a înființa un corp de „bersaglieri“ germani, după modelul celor italiani și a chiema la Berlin în acest scop ofițeri de bersaglieri italiani. * * * Lesseps a declarat într’o conferință ținută la Lyon că marele canal de Panama va fi dat circulației în luna iulie 1890.* * * împăratul Wilhelm s’ar fi înțeles cu suveranii Austriei și Italiei în privința luărei unor măsuri comune în contra socialiștilor și anti-dinasticilor. Aceste măsuri se vor pune curând în aplicare, în câte și trele țările. S’a observat și se comenteză în Berlin forte mult faptul că împărăteasa Frederic n’a vizitat pe tînăra împărătesă Augusta Victoria de ziua ei. Mai multe foi londoneze exprimă speranța că împăratul Wilhelm va vizita în curând și Anglia. Regele și regina Italiei au dat împăratului Wilhelm, la plecarea lui din Roma, o cutie împodobită cu diamante, care conținea : o diademă, cercel, un Cftlan ,de §i:o brațeleta, tote de aur, împodobite cu perle, după cum se împodobia în timpul romanilor, și l’au rugat să dea acesta cutie din parte-le, soției lui, împărătesei Augusta Victoria. Wilhelm le a exprimat mulțămirea și admirația sa. Hi& ! Să scrie din Sofia că prințul Ferdinand al Bulgariei, însoțit de mamă-sa, principesa Clementina, au vizitat deunăzi ministerul afacerilor străine al Bulgariei și că au făcut mare gălăgie, găsind mai multe acte în neregulă. Doi [UNK] Șefi de biuron au fost îndată destituiți. * * * Ca patriarh armean la Constantinopol s’a ales P. S. S. Khoren Așichian, starețul monastirei Armaș de lângă Ismichh din Nicomedia, în Asia Mică. Levant Herald laudă forțe mult pe părintele Asichian. Hi H. * * * Un rege ânerat Am spus că regele german de Würtemberg, cu tóte sfaturile contrarii ale cercurilor înalte din Berlin, a plecat d impreună cu suita la Nizza, în Franța, ca să petreca acolo iarna. Sosind în Nizza a fost primit la gară de o mare mulțime de oameni care au început sa’l huiuească, să’l fluere și să strige : Jos Prusia ! Jos nemții ! Poliția a intervenit, însă n’a putut să facă nimic, căci mulțimea se păru forte înfuriată. Regele a fost urmărit cu fluerături până la vila ce-și inchiriase. Lipsesc amănunte despre ceea ce va fi făcut regele în urmă. Nu se scie iarăși dacă densul va mai voi să petreca iarna la Nizza. Ceea ce se prevede cu siguranță, e o mare încordare de relațiuni între guvernele din Paris și Berlin în urma acestui fapt precum și o aprindere a spiritelor în Germania. Poliția Bucureștilor S’au numit și,înaintat pe lângă prefectura poliției Capitalei . D-l G. Dimitriu, actual comisar cl.iI și fost substitut de procuror, comisar clasa I, în locul d-lui Gr. Marinescu. D-l P. Meculescu, comisar clasa II, în locul d lui P. Movilă, destituit. D-l Petrache Niculescu, comisar cl. II, în locul d lui G. Alexandrescu, depărtat. Dl Gheorghe Anghene, actual subcomisar clasa II, sub-comisar clasa I, în locul d-lui Toma Georgescu, depărtat. Cum se vindecă beția Despre multe leacuri s’a vorbit până azi spre a se vindeca beția, dar se pare că nici unul nu e mai bun decât acela care s’a găsit și se întrebuințază azi în Rusia. La Nijni Novgorod a fost de curând un bâluit. Țăranii s’au îmbătat așa de rău încât erau să facă revoluție. Gardiști: I-au luat în cete miep și i-au dus la poliție,japre sară dânși au fost eliberați fă nu su fie bătuți la scară, spre marea uimire a tuturor locuitorilor. Fie cine se întrebă ce să fie schimbarea asta de sistem. Acum în urmă s-a întors în oraș un țăran, dintre acei cari fuseseră închiși și a explicat misterul. La poliție nu li s’a făcut altceva decât li se injecta o cantitate de strichină sub pete. Lecul se pare că este forte bun. Azi nici un țeren din acei infectați nu mai beau rachiu și ar preferi sa i se tac urechile decât să guste o picătură. Se asigură că s’au dat ordine de la Petersburg, ca taturor bețivilor să li se injecteze stricnină sub pele. Un împărat pe teaca acuzaților Sub acest titlu citim următoarele în „Sozial democrat“ : Un împărat pe banca acuzaților ! Iată spectacolul ce se va desfășura în curând în Germania. Ceea ce este mai curios, e că acest împerat va fi condamnat ca culpabil de înaltă trădare ! Vineri, 14 (26) Octomorbre 1888 Cum un [împerat? Da. Nu e urmărit acum în persona lu Geffken, căruia ’i-a încredințat publicarea jurnalului seu ? Tribunaul imperiului nu va da sentința ce o va cere prințul de Bismarck? Dacă e așa, atunci în persona lui Geffken, va fi condamnat împăratul Frederic, ca primul socialist venit. E drept că e vorba de un împerat mort. Insă ce are de a face acesta. Ceea ce se face azi cu un împerat mort, se pote încerca mâne cu un împărat care trăește. . Exemplu docent ! Ho-u,tă ți Hazli! Intr’un oraș american s’a îmbolnăvit rea de tot un criminal condamnat la marte. Execuția a fost suspendată și condamnatul a fost dat în îngrijirea finul doctor. După câteva săptămâni, doctorul a trimis tribunalului următorul raport : „Subscrisul declar că condamnatul de care e vorba s’a vindecat pe deplin și că paate să fie omorît fără ca sănătatea lui să fie primejduită întru ceva.“ * Hi Hi Păcală a fost astă-vară la băi, în străinătate. Tenda.ă îl întreabă ! — E sánetósá clima acolo ? — E atât de sánetósá,—răspunse prietenul nostru Păcală,încât, în vara asta, făcându-se un cimitir nou, comuna a trebuit să ucidă pe un locuitor, ca să-l potă inaugura. O femee care -și scopește bărbatul O crimă Infioratare s’a comis deunăzi in Viena . Femeea Ana Bischof a tăiat cu un briciu părțile genitale ale bărbatului ei. Densa trăia despărțită de el și se dusese în Ungaria, unde a stat mai mulți ani, iar el se hrănea în Viena cu meseria de bărbier. Acum cinci zile, Ana a sosit în Viena și s’a dus d’a dreptul la bărbatul ei căruia i a dat idee că n’ar fi rea să mai petrecă câteva zile împreună. Bărbierul a primit. Au plecat amândoi în oraș, au umblat prin cârciumi, prin cafenele și pe urmă au luat o cameră la un oțel. Pe la unsprezece ore noptea, servitorii otelului auziră țipete în camera celor doi soți. Se repeziră pe scân și se aflară față în față cu Ana, care stătea numai în cămașă înaintea ușei. O întrebară ce însamnă țipetele și dânsa răspunse că bărbatul ei a fost lovit de nebunie. Servitorii crezură la început, dar deorece țipetele nu încetau ci deveniau tot mai sfâșietore, se întorseră și pătrunseră cu forța în casă. Aci nenorocitul bărbier se sbătea ca un îndrăcit, plin de sânge. Se chiemă îndată un doctor care opri curgerea sângelui. gg Părțile genitale și cuțitul erau lângă pat. Femeea a fost prinsă și dată pe mâna poliției. Nu se crede că victima are să scape cu viață. IF’oița, „XTn.i-vexs-altAi.“ Tainele Poliției PARTEA A DOUA Cum era vorba de nevastă sau de copiii lui, nu ținea semă de nici o cheltuiala. Fiul său, Jean, fusese crescut, la Paris. Voia să aibă dreptul la orce carieră. Neputându-se hotărî ca se se despartă de fiica sa îi băgase o institutare. Câteodată prietinii sei ’l acuzaț de o prea mare ambițiune pentru copii săi, dar atunci el da din cap cu tristețe și le răspundea : — De ce nu pot să le asigur un trai modest!.. E o mare nebunie să ne încredem în viitor !.. Cine s’ar fi gândit acum treizeci de ani, că familia de Salemeuse era să fie desmoștenită ? Cu asemenea idei trebuia să fie un stăpân bun, și fii; în adevăr, dar nimeni nu luă în sema aceasta. Vechii lui camarazi nu -i puteau erta că se înălțase așa de repede. Se întâmpla forte rar să vorbească vreunul despre densul și să nu-î ureze ruina, cu vorbe meșteșugite. Vai!... Zilele rele sosiră. Către sfârșitul anului 1812, îi muri soția și nenorocirile din 1813 îi răpiră totă averea mișcătore, încredințată unui prieten industriaș. Fiind forte compromis în urma celei d’ântâi Restaurațiuni, fu nevoit să se ascundă și, ca culmea nenorocirii, purtarea fiului său din Paris îi dădea temeri seriose. Chiar în ajun se credea omul cel mai nenorocit. De astă dată o nouă nenorocire îl amenința, și atât de spăimântătore încât celelalte fură uitate. Din ziua când cumpărase Salrmeuse și până în aceea nenorocită duminică de august 1815, trecuse douăzeci de ani. Douăzeci de ani! Și i se părea că abia de ori, tremurând și reușind, înșirase grămezile de ludovici pe biuroul casierului districtului. Visase?... Trăise?... Nu visase... o viață întregă se strecură în timp de zece secunde, cu tote luptele și miseriile ei, cu bucuriile ei neașteptate și cu speranțele ei nimicite. Perdut în amintirile sale era la o mie de leghe departe de starea lui de față când o întâmplare obișnuită, mai puternică decât vocea fiicei sale, îl aduse repede la îngrozitorea realitate. Grija castelului de Salrmeuse—castelul său—era închisă. Sgudui fetele cu un fel de turbare și neputând strica brusca, sună astfel încât era să rupă clopotul. La acel zgomot grădinarul se grăbi să alerge. — De ce ați îmbia grija ?... întrebă d. Lacheneur cu o violență neauzită... Cu ce drept îmi închideți d-o casa pe când eu. ..tăpânul, sunt afară ! Grădinarul voi să se îndreptățescă. — Taci!... întrerupse d. Lacheneur, te gonesc, nu mai ești în slujbă !... Trecu lăsând pe grădinar încremenit și străbătu curtea castelului, curtea de onore prințiară, așternută cu nisip mărunt, înconjurată de iarbă, de grămezi de flori și de arbori verzi. Ideala pardosită cu marmură ședea și trei dintre arendașii săi și’i așteptați fiind-că era dumineca în care ’și primea omenii întregul sale esploatații. Se ridicara cum ’i văzură și’și scoseră cu respect căciuleie. Dar el nu se dete vreme să scoți vre-o vorbă. — Cine a dat voie să intrați aci?... le zise el cu un ton amenințător ; ce vreți cu mine? Ați fost trimiși ca să mă spionați, nu e așa ? Eșiți !... — Cei trei omeni rănaseră mai uimiți decât grădinarul și’și închipuiră lucrurile cele mai ciudate. Dar d. Lacheneur nu putea să-l auză. Deschisese ușa salonului celui mare și intrase înăuntru urmat de fiica sa spăimântată. Marie-Anna nu văzuse niciodată pe tatăl său așa de turbat și tremura cu inima strânsă de cele mai groznice presimțiri. Auzise de multe ori că unii omeni, în puterea unor pasiuni, înebunesc deodată și se întreba daca nu cumva tatăl ei înebunise. Și în adevăr, părea că înebunise. Ochii îi străluceau, era sguduit de spasmuri și o spumă albă i se ivise pe buze. Se învârtea prin salon cu furie ca o feta în cușca sa, făcând gesturi în neorânduială și scoțând strigăte răgușite. Purtarea’i era stranie, neînțelesâ. Când părea că pipăe cu piciorul grosimea covorului, când se apleca asupra mobilelor ca și cum ar fi voit să ’ încerce elasticitatea. Câteodată se oprea înaintea vreunui tablou de preț sau a unui vas de bronz... S’ar fi zis că făcea inventariul și prețuia tote acele lucruri frumose și costisitore cari împodobeau acea odaie, cea mai luxosa din castel. — Și să las tote astea !..., strigă el însfârșit. Acest cuvânt deslușea tot. — Nu, nici odată !.... reluă el cu o mânie spăimântătore, nici odată ! nici odată !.... Nu pot să mă hotărăsc, nu pot!... nu pot !.... Maria Ana înțelegea acum. Dar ce se petrecea în mintea tatălui său ? Voia să afle și, sculându-se după canapeaua pe care ședea, se duse lângă dânsul. — Suferi, tată ? întrebă ea cu frumosa ei voce armoniosă, ce e, de ce te temi ?... De ce nu ’mi spui și mie? Nu sunt copila ta? nu mă mai iubești ? La acesta voce așa de scumpă, Lacheneur tresări ca un om care se deștaptă dintr’un vis rău și se uită la fiică-sa cu o privire ce nu se pute explica. — N’am auzit, răspunse el încet, n’am auzit ce mi a spus Chopin ? Ducele de Salrmeuse e la Montaignac, are să sosescă..., și noi locuim în castelul părinților săi și proprietățile sale au ajuns ale nostre !... (Va urma)