Universul, octombrie 1889 (Anul 6, nr. 223-248)

1889-10-14 / nr. 234

J Universul No. 234 Bâra, județul Roman, a fost asasinat, în curtea casei sale din cătuna Oțelanî, de către Vasile Bălășcmță, Petre Burtic și Ioje Benchea cari, după comiterea crimei, au fugit. Ucigașii fiind urmăriți au fost prinși toți trei gi înaintați parchetului. A înecat Trei copii al locuitorului Iordache Cacu, din cătuna Gâștești, comuna Pașcani, ju­dețul Suceava, în lipsa părinților de acasă se jucau pe lângă o fântână. Unul din ei, numit Vasile, în vîrstă de trei ani, alune­când a c­zut în acea fântână și s’a înecat. m Nenorocire Femeea Dumitra, soția locuitorului Stoi­ca Radu, din comuna Roata-de-Jos, jude­țul Vingca, voind să scdță nisip dintr’o groapă, s’a surpat malul peste deasu și a încetat din viață. © Nenorocire O bătrînă Anica O­­ărița care, pentru a câștiga pâinea pe o zi, la 11 Octombre se urcase să lipească și să văruiască hogea­­curile de la franzelăria d-lui Frantz Ru­­ginschi din strada Baciu, Iași, căzu jos de pe acoperiș zdruncinându-se foarte reu. Ea fost ridicată de jos cu o mână și cu un picior scrîntit , împușcat Costachi Mavrichi Ciobanu, din cătu­nul Roșca, comuna Roșca, plasa Turia, Iași, a împușcat pe locuitorul Gh. Mocanu gardian de pe acea moșie. Parchetul cer­cetează căzul. Un pungaș galant O damă elegant îmbrăcată cobora scară de piatră care leagă dlone strade din Viena. La cea din urmă treaptă, calcă roa și căzu. Un tîner care trecea pe acolo îî sare în ajutor, îi ajută să se scoale și o scutură de praf cu multă insistență. După aceea o întrebă, cu mult interes, dacă nu cum­va și-a făcut vre­un ren. A­­ceasta îi mulțumi și răspunse că nu i s’a întâmplat nimic, și fie­care își continua drumul în direcții diferite. După câți­va pași, dama observă că’i lipsește portofelul, se întoarse îndărăt să’l caute, dar galan­tul tîner și portofelul dispăruseră. El jură să se răzbune. Reuși să facă se fia arestată, sub incul­pația de furt, dar recunoscându-se nevi­novăția ei, a fost liberată. El nu se mulțumi cu aceasta. Alaltă­ ori când Francisca­­ și dimineața din casă, după ce munci toată noaptea, fostul amant o așteptă în stradă și o ur­mări. Intrând în vorbă cu dânsa, o convinse prin lingușiri, prin rugăciuni și amenin­țări să ’l însoțească la un advocat ca să ’și descurce dar averile lor de bani. Ferneea se învoi și după ce colindă pe la mai mulți advocați Prohasca o duse la o casă din strada Margareta. Când suiau scara întunecoasă din acea casă, Prohasca scoase un revolver, împușca de 3 ori asupra femeei și își trase două gloanțe în piept. Francisca fu rănită la braț. La primul glonț Prohasca nu se nimeri dar la al doilea a căzut mort. Cadavrul și rănita au fost duși la spi­tal Lumea e consternată. O prințesă mărinimoasă Principesa Milița din Muntenegru a pri­mit, cu ocazia căsătoriei sale cu ducele de Leuchtenberg, ca dar de nuntă din partea țarului Rusiei, un milion de ruble. Principesa a dăruit acesta 4 milioane de franci pentru săracii din țara sa. Un dar regal Regele Umbert al Italiei a comandat la Veneția importante cadouri de nuntă pen­tru principesa Sofia de Prusia, care se mărită cu moștenitorul Greciei. Printre a­ceasta se găsește o pajură minunată de brilante, în valoare de 300000 de franci. Cadourile vor fi înmânate principesei la Atena de principele de Neapole, moș­tenitorul tronului Italiei. Atentat și sinucidere Un oare­care Francisc Prohasca, văduv cu cinci copii, dintre care o f stă de 16 ani, își luase în casă o îngrijitoare îndată după moartea femeiei sale, îngrijitoarea, Francisca Kleiderspek, care adusese cu ea mobile și 1200 de fiorini, câștigă sim­patia tuturor, ajută din banii sei pe Pro­hasca când îi mergea reu și de­veni a­­manta sa, după ce acesta î l promisese că o va lua de soție. Prohasca, după ce papă toți banii, începu să o maltrateze și, în cele din urmă, o dete afară. Prea încrezătoarea femee,—din o fami­lie destul de bună, tatăl seu fusese func­ționar la un minister,—își luă o mică o­­daie cu chirie și își câștiga pâinea de toate zilele cusând albituri. Dar nici aici nu scăpă de Prohasca. Acesta de câte ori o întâlnea o insulta, ba chiar merse și la dânsa în casă ca s’o înjure. Francisca se plânse poliției și Prohasca fu condamnat la o amendă. Sinuciderea unui milionar Unul din cei mai însemnați banchieri din Milan, Albert Salis, ’și a sburat cree­­rii cu un pistol, în urma unor încurcături financiare. Banca de scumpi din Turin, grație aju­­prului Băncii Naționale, anunță câ­ gi re­începe plățile. — 2 —­ lexandru Minicu­­, cari s’­a trimis spitalu­lui Filantropia; cazul nu e grav. Piei perdute S’eu depus la poliție trei piei din care două sunt marcate cu inițialele „E.­­ Comp.“ și No. 8312, 8313, găsite pe che­iul Dâmbovițai de sergentul de oraș cu No. 241.­ ­ Mârunțișor A fost arestat Petre Zamfir, găsit pe stradă cu 3 scaune și o legătură în care avea 2 sticle de parfum, un metru, 2 bor­cane cu alifie, o solniță de care, o broșa de aur și diferite chei de lacăte, pe care le luase de acasă. .. S’a constatat că nenorocitul e nebun. Despre moartea unui rege Regina Maria­ Pia, în momentele din urmă ale vieții regelui Dom Luiz al Por­tugaliei a stat peste 12 ore, în picioare, lângă dânsul. Regele îi ținea mânile strânse într’ale lul. La 11 ore înainte de amiazi, regele a espirat. Regina atunci l-a sărutat și apoi, întor­­cându­se către Dom Carlos, îi zise : — Regele a murit! „Trăiască regele!“ Și, sărutându’i, adaose : — Te bine­cuvintez ca monarc și îți urez sa fii rege bun, așa cum ai știut să fii bun fiu CRONICA CAPITALEI Cain și Avei Să nu se mai zică „se iubesc ca frați­.“ Herman Zughar e frate bun cu Haim Zugher, și cu toate acestea i’a bătut de i a spart capul. Cain e la secție. Avei la spital. Hoț de cufer Ion Stan voia să se mute n’avea bani, m­otel Și Ca aș gândi el ? „Da ași avea un cu­făr cu mine, ași zice că vin de la gară ș’agi avea credit și la cameră și la mân­care“. El ochise un cuier al d-lui Slăvescu, din piața Bibescu Vodă, și erî noaptea, la 12, intră pe furiș în casa d lui Slă­­vescu, și isbuti să ia cuierul. Dar... când să iasă, fu prins, ast­fel că, în loc să fi dormit la otel, dormi la sec­ție, tot gratis­ m Țuica Luî­lator ’s place țuica. El, vrând să aibă gustoasa băutură acasă, fură de la stăpânu-sefi, Weintraub, din calea Dudești, o vadră întreagă. A fost prins și arestat. O Căruță rătăcită S’a trimis la secția 4 o căruță cu un cal roib, găsite pe la podul Șerban-Vodă. un Accident Binaua ce se construește în str. Romană No. 95, surpându-se, a rănit pe doi zidari lucrători anume : lancu Dumitreacu și A­Cholera care bântue capitala Persiei descrescând, Șahul s’a întors la Teheran. ** * Congresul American centrale a admis bazele Uniunei statelor americane din centru. ** * Direcția căilor ferate ale statului ungu­­rasc a invitat pe directorii companiilor din orient la o conferință pentru consti­tuirea definitivă a unui orar. Conferința se va face la Sofia. * * * Din Iokahom» vino știre că acolo s’a comis un atentat în contra ministrului a­­facerilor străine. Ministrul a fost ușor rănit. Asasinul s’a sinucis. * * * Un grup de deputați din Dieta Croa­ției a prezintat, o rezoluția cerând ca un comitet să se­ numească pentru ca să or­ganizeze chestia unirii Dalmației, a Croa­ției și a Sclavoaiei, pentru reconstituirea regatului Iugo-slavilor. * * * Ni se scrie că la Roma se organizează două expoziții, cari se vor face în cursul lunei viitoare. Una e horticolă și se face la Acquario romano ; alta e de porumbel și în ea se vor expune toate speciile de porumbei e­­zistente cum și modele de cuști, aparate pentru hrana acestor păsări, etc. Medicii auxiliari Mai mulți medici primari ai Eforiei convocaseră pe confrații lor pentru aseară în localul Universității, pentru a se cons­­ftitui asupra noilor măsuri luate de Efo­rie în serviciul spitalelor. La acest apel au răspuns mai toți me­dicii primari și aseară întrunirea a avut loc. Au absentat d-nii dr. Assacky, Ma­­nolescu și Chernbach.­­ La ora 8 și jum., ședința s’a deschis sub­ președința d-lui dr. Maldarescu, cel mai vechiü din medicii primari. Punându­se în discuție inovațiunea E­foriei, de a alipi pe lângă fie­care servi­­ciu al spitalelor câte un nou medic, sub titlu de medic auxiliar, toți șefii de ser­­viciu s’au pronunțat contra acestei măsuri, opinând că ar fi mai bina ca, în intere­sul atât a serviciilor cât și ai instrucțiu­nei medicale să se mărească numărul internilor. In același timp s’a recunoscut în una­nimitate nevoia,.Ae .a.n»Wb. interni* .gi la Maternitatea și de a se regulamenta atri­­buțiunile internilor gi medicilor secundari, pentru ca pe viitor să sa înlătura ori­ce conflict între acest personal și Eforie. Pentru a realiza aceste îmbunătățiri, medicii șefi întrun­iți au însărcinat pe d. dr. Măldărescu să ceară, în numele lor, Eforiei de a convoca de urgență colegiul medical al spitalelor. D. dr. Măldărescu a prezentat d-lor E­­fori această cerere a medicilor primari. Acte Oficiale S’a aprobat recomandațiunea făcută pen­tru înaintarea, admiterea și confirmarea, pe ziua de 1 (13) Octombre a. c., a ur­mătoarelor peroane la poște : * Se înaintează, la clasa de elevi gra­dul I după vechime, actualii elevi gradul II Filip Marin și Tomascu­­ Constantin. * La clasa de elevi gradul II ac­tualii elevi aspiranți: Apostolescu Panait, Stupens George, Marariu Ion și Motagiu Costantin. * S admit ca elevi aspiranți, în urma concursului, tinerii Ghițescu Nicolae II, Andreescu Constantin, Iliescu George, Gheorghiu Grigore, Voronca Ștefan, Io­­ne«cu Tr. Ioan și Boian Victor. S’a confirmat în clasa de oficiant, gradul III pe actualul oficiant manipulant Alexiu Alexandru, și în clasa de copist actualul elev gradul II Popescu Di­­mitrie I­. K­ Știri prin poștă Gazeta „Germaniei de Nord“ anunță că prințul de Bismarck a primit la Frie­­drichsruhe misiunea Zanzibarului care ’i-a oferit cadouri. Cancelarul s-a întreținut două ceasuri cu misiunea asupra raportu­rilor între Germania și Zanzibarul. Misiunea a plecat în timpul serei în Englitera. * Din Roma­ni se scrie că împăratul Wil­helm, în călătoria sa în Italia, a conferit marea decorație a vulturului roșu, fiului prințului Am­edeo de Savoia, duce de A­­osta—în vîrstă de câte­va săptămâni. * * * Turnară spirt în „sobă“ peste care pu­seră o tigaie, iar în tigaie puseră unt și șase oue. Untul începu să­­ sfârîe. Vagonul se um­plu de fum. Neamțul se încercă să deschidă o fe­reastră pentru că se înăbușia. Insă feme­ile se sculară d’o dată la el gi’l strigară: — Ia deschide, dacă vrei să’ți arun­căm în nas soba cu spirt Neamțul tăcu­ți se trase mai la un colț pentru ca englezeicele să’și întindă masa. După câte­va momente o pasăre a a­­mpresațiior îi sări pe cap. Vrând s’o dea jos englesul în strigă: — N’o apuca ? Las’o că’i rupi piciorul. Stai c’o iau eu. Până să se scoale s’o ia, pasărea avu vreme să facă un găinaț mare pe capul neamțului. Acesta, când ajunse la Edimburg, eși din vagon și din gară ca un scăpat­­ de la ocnă. Nu e de înțeles cum companiile en­gleze permit să se transforme vagoanele lor în bucătării și porumbarii. ” O istorie norvegiană. — O femeie ducându-se să se spovedească, spuse po­pii că s’a amorezat de un grădinar cu care făcuse de mai multe ori păcat, gi cerea iertare. — Nu pot să’ți dau iertare, famee până nu’mî vei făgădui că n’ai să’i mai înșeli pe viitor. — Nu pot făgădui părinte. — De ce ? — Pentru că nu se poate să nu’l iu­besc. — Te-ai încercat? — De câte ori! De­geaba, par’că’i un făcut. Simt aci la inimă un foc care me arde și mintea ’mi este tot la densul; nu pot să mă gândesc la alt­ceva. — Atunci trebue să fac o rugăciune, să chem pe dumnezeu în ajutorul d tale sa’ți ia gândurile rele, să facă să te în­torci la pocăință. Popa se întoarse spre altar și începu să se roage cu fierbințeală. După câte­va momente, femeea ’i trase de poala hainei și’i zise: — Părinte, nu’i ruga atâta! Poate are altă treabă acum. Lasă’i să nu se mai dea de osteneală pentru o păcătoasă ca mine. Lucruri din toată lumea B dă^rX­ de pălătorie,în Anglia.—Un neamț călătoria da la Londra la Edin­burg, acum o lună. In fața lui, într’un vagon de clasa I, în care se afla, luaseră loc două demne și o pereche de amore­­sați. Demnele aveau zece cufere de mărimi diferite și două panere enorme. Amoresații (Wedding tour) nu aveau de­căt șase cufere, deosebit de trei vali­ze. Mai aveau și trei paseri de colivie, forte blânde, căci sedeau­ pe umerii lor. Bagajele umpl&u nu numai polițele de deasupra, dar și locurile gole pe unde tre­­buiau să circule călătorii. Neamțul, o da­tă intrat în bancă, era în absolută impo­sibilitate să mai iasă, ba încă chiar sa se miște sau să întindă piciorele. N’avea ce să zică căci obiceiul e aga în Anglia să se urce ori­cine în vagon cu cățel­ul cu purcel. Aeta n’ar fi fost încă nimic. La trei ore punct, cele două demne în­cepură să’gl organiseze „lund­ul.“ Dintr’a­­nul din punere începură să scota tăvi, tăvițe, farfurii, cuțite,, fureulu­i, iar din cel­ l’alt panel scosera o sobă de gătit cu spirt.. o sobă, înțelegeți ? Așezară soba chiar lângă picioarele neamțului care trebui să și le mai tragă, de­și erau destul de trase. Sâmbătă, 14 (26) Octombre 1888 Un cap de mort furat Un student de la universitatea din Viena se ducea încet acasă de la spital cu un cap de om în geantă, ca să-i stu­dieze în t­enă. ■ 1­­ t Trecând pe lângă o berărie, intră aci să tragă o halbă gi, găsind niște prieteni se luă cu ei de vorbă, lăsând geanta pe un scan. Un hoț, care venise și el la bere, cre­­zând că are cine știe ce lucru scump în­­tr’ânsa l-o fură și fagi O duse la tovarășii lui într’o cârciumă gi le o date s’o păstreze cu alta lucruri furata pînă la vremea împărțelei. Insă iată că cei doi asociați păstrătorii crezând și dânșii că vor fi giuvaerurî scumpe în geantă, se apucară la ceartă pentru păstrarea obiectului. — La mine ara să stea zise unul. — Ba la mine, zise cel­ l’alt. Din una din alta, cum erau beți, se a­­pucară la bătaie. Stăpânul crâșmei chiemă un gardist iar, acesta ’i duse la secție cu geantă cu tot. Aci fură întrebați că ce este în geantă și neputând nici unul să răspundă, geanta fu deschisă. Care nu fu uimirea gi a hoților și a polițiștilor, cănd se văzu căpățina de mort. Hoții­­ i-au mărturisit fapta, iar studen­tul după ce și a căutat căpățîna un ceas, s’a întors la spital de și-a luat asta parându-i roa de geantă. DPoIț si „Usivei­» vii, vii” A­M­O­B­UI­ SAU CLVII 206 ARCHIDUCLLUI RUDOLF p II A­NL A DIN CASTELUL MEYERLING Roman istoric contemporan de mare sensațiune. Sărăcie și nobleță — Ne-am dus la Macdonald se dăm de știre.­­ — Ce, Macdonald o aci ? — Nu. Dar e aci reprezentantul lui. — Cum îl chiamă ? — Mister Balduin. — Par­că îi zice Drocolanti ? — O fi având mai multe nume. Nu am dus la mister.Baldoin, armă Fellow îi po­vesti toate cele petrecute. — Și n’ați mai auzit nimic în casă? — Nici cel mai mic mic zgomot. — Nu cumva te înșelase și în ajun? — Mi am lipit ureche? de peretele casei. — Și n’ați strigat ? — Nu se mișca nimic în casă și afu­risitul de chinez mă neliniștea. Ai auzit despre chinez ? E da fier, dar nu poți să te încrezi în el, că de, se spune că omo­­ră pe ori­cine încearcă să intre în odăile închise. — De ce n’ați cerut să intrați în odă­ile acelea ? — Nu se pot descide. — Fleacuri! Cum se nu se poată des­chide ? — Nu lasă chinezul. — Te temi d’o păpușă? — Și de s’a fi deschizând ușa de fier, mister Balduin nu știe s’o deschidă. — Vânătorul stere un moment pe gân­duri­! — D’atunci n’ai mai auzit nimic în ca­sa izolată ? — Nimic. D’atunci se tăcere în casă. —• Mi-ai deșteptat curiozitatea , agi vrea să știu și eu ce se petrece în casa asta. Ar trebui să facă cine­va odată încercare de a pătrunde în ea. — Ai vrea să faci asemene încercare ? — Da, ași vrea. Neîncrederea lui Fallow creștea. — Și ce ai face acolo ? — Ași vedea ce e în odăile închise pe care le păzește chinezul. — Hm ! — Numai de ași avea chef care să des­chidă ușa de din afară și pe acea a ves­tibulului. Fellow nu mai răspunse. După ce cină vânătorul voi să se cul­ce, Feliow luă o lampă gi și conduse as­­pețe la o mică odăiță în pod; după ce-i pregăti patul gi-i ură noapte bună, grădi­nărui egi, încuiă încet ușa și puse cheia în buzunar. — Așa, murmură el, întroducându-se în odaia lui; i-am arestat și sunt sigur că n’o să-mi scape până ce s’o întoar­ce Ir­­vin­g. Fallow nu dormi toată noaptea ; când se făcu ziuă, el porni pe drum înaintea lui Irving pe care-l și întâlni la o mică depărtare de casă. Ei îi povesti de sosi­rea străinului și da bănuelile ce avea. — Și ce crezi că e de făcut. — Să-l arestezi numai de­cât. — Asta nu prea merge. Mai bine alerg la mareșalul po­lției să-l vestesc. Irving se întoarse în oraș, Fellow a­­casă. Când se apropie, auzi glasul vână­torului. — Deschide! Pentru ce ai închis ușa. — Am fost silit să plec de acasă și am obiceiul de închid toate ușile. G­ădinarul deschise și îl pofti la masă, pe care o luegi cât se poate mai mult ca se aibă Irineg vreme să se întoarcă. In vremea asta, polițistul fusese la mare­șal și-i povestise ceea ce știa. — Trebuia să i Ved­eui însumi, zise ma regalul. Și se urcă intro trăsur; "u Irving gi cu Timus, adjutantul seu. Mareșalul Barn­ard era poate ce. I di bau! și m*s caragios polițai din toa­ ia mea ; numai sumele lui făcea groază rău­făcătorilor. In cazuri grava, când avea a­­f*C8 cu criminali­i periculoși, el săvărșia a­­restările. Fellow resuflă când văzu trăsura oprin­­du-se în fața casei. — Cine sunt oamenii ăștia ? întrebă Toma. — Unii se Irving, chiriașii meu, pe cei­l­alți doi nu-i cunosc. — Mi se pare că m’ai denunțat poli­ției.... Grădinarul m­’avu vreme să respundă, căci cele trei personagii intrau. Bernard ce uită câte­va secunde la vâ­nător. — Unde ți sunt hârtiile ? întrebă el apoi. Toma zîmbi gi întinse un pachet de hârtii. Atunci se întâmplă ceva neașteptat. Du­pă ce aruncă o privire, se închină respec­te­l. — Scuză, Milord, zise el, bănuiala ca­re a planat asupra dumitale. — O, nu sunt supărat de loc. De vre­me ce ești odată aci, vbiji să-țî comunic ceva grav, dar numai între patru ochi. Mareșalul ordonă celor­l­alți trei, cari priveau uimiți, să iasă afară. După ca ra­maseră singuri, Toma începu : — Nu pot să-ți espiri acum toată afa­cerea ; ar fi și inutil, până nu voi avea în mână proba pe care cred că pot s’o dați în scurtă vreme. Cunoști casa izo­lată ? — A d-lui Macdonald ? Da. — Știi la ce întrebuințare servește. — Mister Macionald a construit casa pentru ca­ să poată păstra în siguranță do­cumente și lucruri de valoare. Vânătorul clătină din cap. — Aci la noi Milord, urmă Barnard poate să clădească cine­va pentru ori­ce vrea. Pe noi nu ne interesează ce face cu iele. — Chiar atunci când ar servi la scopuri criminale. Mareșalul privi surprins. — La scopuri criminale ? — leu cunosc casa și încăperile lor. — Ai fost vr’o dată în ea, milord. — Și am de gând să mai intru odată într’ânsa. — Cunoști pa mister Macdonald sau pe reprezentantul său ? (Va urma) \

Next