Universul, octombrie 1889 (Anul 6, nr. 223-248)

1889-10-26 / nr. 244

Universul No. 244 împăcare și nevasta se mută din nou în casa bărbatului. Ia una din ultimele zile, Steuer nu veni la scoală. II căutară acasă, dar gă­siră ușa încuiată. Acesta dete joc la bă­nuieli. Se înștiințară autoritățile și ușa in spartă. Un spectacol­­ îngrozitor aștepta pe cel ce intrară. In bucătăria găsiră un vas plin cu sânge; in iatac, observară mai întâi în pat un morman de perne și de haine. Când înlăturară aceste obiecte, găsiră pe d-na Stener moartă. Ea avea o rană mare la templă; gâtul îl i­ra strâns înfășurat ca o sfoară; artera carotidă i era taiată. Pe masă, găsiră un bilet în care Stener spunea că iei ie ucigașul, că femeia lui nu valora un glonț și că a plecat la Ber­lin, unde va fi găsit mort. Stener a dezbrăcat hainele și rufele pline de sânge, s-a spălat, a pus haine curate și numai apoi a plecat. Crima a­­ceasta a produs mare emoție, cu atât mai mult că Stener­i era cunoscut ca un om foarte cum se cada și ca bun profesor, încercare de omor în București Nu se știe încă da ce, soții Vion, lo­cuitori în str. Mașinei Asan No. 1, nu trăiau bine. Această neînțelegere familiară a avut un­ sfârșit dramatic. Alaltă­ieri, Iacov Vion, soțul, cine știe în ce dispoziții, a dat­­ cu cuțitul în soția sa Sm­aranda. El o răni foarte grav la ochiul stâng. Intervenind vecinii și poliția, Iacov fu dus la secție, iar S­maranda la spitalul Colintina. Falsificatorii de monetă din Brăila In privința celor doi indivizi presupuși falsificatori de monedă, ce s’au arestat de agenții poliției brăilene, iată amănunte. Individul Ion Iacob, care la început a declarat că este polonez, fiind luat în cer­cetare, declară că este de loc din Ploești și că acum câte­va luni fiind într’o cafe­nea din acel oraș și fiind setos de bani, a fost îndreptat de un prieten al său la un oare­care Constantin Dobrogeanu, de loc din Brăila și care se găsea în acel oraș, spuindu-i-se că acel Dobrogeanu,­­i-a declarat că are și tipare atât pentru monede de 5, 2 și un leu cât și pentru lire otomane, pe care le fabricează din argint apoi le aurește cu un metal ce se găsește la farmacii, dar care costă mult gi, neavând bani, nu póte fabrica, —ară­­tându’i tiparele. Ion Iacob, încântat de acesta lesniciasa îmbogățire se oferi a ’i procura bani și luând drept garanția tiparele, a procurat lui Dobrogeanu vr’o 400 lei, plecând îm­preună spre farmacie. In drumul lor, Dobrogeanu dispăru și Iacob se văzu păcălit, însă de teamă n’a mai reclamat faptul la nimeni și la rîn­­dul său căuta a păcăli pe un altul. In acest scop, venind în Brăila, a tras în gazdă la un oare­care Ion Șerban de meserie lăutar și arătându-i tiparele a voit a se servi de aceiași manoperă ca a lui Dobrogeanu; aci însă lucrurile erau încur­cate, căci lăutarul Ion Șerban neavând nici un ban, a recurs la o împrumută­tare anume Aristița Măldărescu, căreia spunându’i împrejurarea­ îi ceru un aju­tor bănesc. D-na Măldărescu, văzând că afacerea nu e curată, pe d’o parte promisa lui Ion Șerban că ’i va da bani, cu condițiune să ’i aducă tiparele să le vază, iar pe de altă parte denunță cazul parchetului, care punându-se în urmărire, surprinse pe am­bii fabricanți tocmai în momentul când explicau d nei Măldărescu modul fabri­­cațiunei, arătându-i și două fire albe. Constantin Dobrogeanu fiind pus în urmărire, a fost prins și arestat. Instrucția continuă. Bătut cu paharul Gheorghe Turca bendi într’o cârciumă din Iași cu Vasile Harabagiu, după ce se ameți, se luă la ceartă cu tovarășul și-l pocni cu paharul în cap așa de puternic, că îl năpădi de îndată sângele și căzu jos. Desmetieit de îndată de lovitura pri­mită și sosind și poliția, Vasile Haraba­giu fu transportat la spital spre a i se scoate țândările de sticlă din cap, iar Gheorghe Turcu fu arestat. O crimă în mănăstire Mare emisie a produs în totă Grecia aflarea faptului petrecut în mănăstirea Mega-Spileon. Două călugărițe trăiu forte reți. Ele e­­rau­ rivale pentru postul de sub­stanță și se opărau, chiar se băteau. In ajunul alegerii, una din călugărițe scose de sub rasă un cuțit mare și-i în­fipse în pieptul adversarei sale, lăsând-o morta. Ucigașa a dispărut. CRONICA CAPITALEI Accidente S’a condus spitalului Brâncovenesc fe­meia Aneta Dumitrescu, din str. Ecoului no. 20, că umblând cu o lampă aprinsă și din a sa neglijență versându-se gazul pe deaaa, i-au luat hainele foc, cauzându’i mai multe arsuri pe corp. — La spit. Colțea, cârciumarul Niculae Vasiliu, din str. Olari no, îl, oara ori sura, pe la ora 9 și un sfert atingând din ne­glijență o lampă din prăvălie s’a spart peste dânsul și luându’i hainele foc, i’au ars grav. © Adorator al lui Bacchus lőse Albert a fost prins pe când des­cuia cu chei falsa pivnița d-lui Fiera. El a fost arestat... Se vede că poliția nu vrea să știe că apa nu e bună nici în cisme !9 Copil rătăcit A fost dus secției 2 un copil ca de 3 ani, gătit rătăcit pe calea Călărașilor. —• S’a mai condus secție! 16 un copil ca de 4—5 ani, găsit rătăcit pe str. Dionisie ș­­ i Om prevezător A fost arestat Costache Gheorghe, din str. Grozăvești, prins cu lemne de furat din gara de Nord. Dacă Vede Că s’apropia iarnă, ce să facă bietul om ? Și totuși să mai fia pus și la­. răcoare ! * Flata simțitoare Cârciumarul Nae Cartof, din str. Tu­narii no. 14, a bătut pe Pavel Mateescu, din str. Măcelari No. 12, pentru că acesta din urmă a făcut consumație de 40 bani în prăvălia celui dintâiu, nevoind a plăti. -----——----------— -----————■----—­­— însă a tras un foc­ai brigadier și lovin­­du-l în piciorul drept, banditul l’a torturat rău pe brigadier dar ceilalți au­ fugit. Faptul i­'a comunicat imediat autorită­ților în drept pentru urmărirea și prinde­rea criminalilor, numai lui Simion Licins­­chi n’a avut cine sal dea de veste ca să ia măsuri să isgonessca pe acești bandiți cari au îndrăsnit să îl calce teritoriul ce ocupă de atâta timp. Sa zice că Simion s’a supărat grozav pe bandiți că au­ venit să’i turbure liniștea. ? Spaima a intrat în tippor, care s’a pus pe gânduri zicând că acestea nu sunt semne bune. Mert © la înm­ormîntare Un curios accident* s’a întâmplat zilele astea la Berlin. Se făcea o înmormântare. Intr’o cupea din cortegiul funebru se sfla și o doamnă în vârstă de 64 da luni. La un moment, convoiul fu silit să­­ oprească puțin din causa une! piedici­le se ivise în cais. D-na, crezând că ajunsese la cimitir, des­chise ușa capelei și puse piciorul pe scară. In același momen­t însă, convoiul se puse din nou în mișcare, d-na își pierdu echilibrul și căzu atât de réa, încât ră­mase fără cunoștință. Transportată la domiciliu, medicii­­ con­­statară că, pe lângă mai multe fracturi, d-na căpătase mai multe sesiuni interne. In noaptea umătoare, nenorocita bă­trână a murit. Licinski supărat jg Se scrie din Babadag următoarele : La 7 ale curentei, au apărut 13 bandiți turci între Meculițel și Medanchioi, unde au oprit peste 50 căruțe și cari, pe pro­prietari acestora i-au legat și jefuit de bani : de la un lipovan din Slova Ru­sească a luat 500 lei, de la un d-nu Mil­­chia și 400 lei, de la un altul Constanti­­nescu 100 lei și ceasornicul, iar de la cei­l­alți ce a găsit. In acest timp a sosit brigadirul silvic numit Andronic și voind să’i jefuiască și pe el a Îndreptat arma (pușca) către ban­diți dar n’a luat foc. Veresd aceasta tâl­harii a luat’o la fugă, unul din bandiți Acts Oficiale Sunt numiți: In administrația ju­dețului Putna, d. loan Faur, în funcțiunea de politan­ I al orașului Odobești, în jocul d-lui Costache Constantinescu, d. loan Langa, în func­țiunea de comisar polițienesc al orașului Panciu, în locul rămas vacant prin demi­­sionarea d-lui Constantin A. Prino. In prefectura poliției Capitalei, d. Theo­dor Buduiescu, în funcțiunea de sub-co­­maisar cl. I, în locul d-lui loan Dumitrescu demisionat. * S’a recunoscut d lai Alexandru Em. Lu­bovari, actual secretar general al mi­nisterului afacerilor străine, gradul de ministru plenipotențiar. * D. loan Stoenescu, șef de biuron clasa II din administrația centrală a res­­belului, s’a trecut în posiție de retragere, după a sa cerere, cu drepturile ce -i a­­cordă actuala lege a pensiunilor militare pentru anii de servicii. Bătălia din Roman (Un mort, rănit") Cu ocazia executărei «ne­­hotărîre de punere în posesiune, dată de judele da pace din Dămienești, în favorul d-lui A­­lecu Miclescu și fii, proprietarii moșiei I­­cușeștii de jos, în contra locuitorilor din comuna Bașta, comuna Sâcueni, aceștia opunându se autorităței comunale din I­­cușești însărcinată cu executarea acelei hotărîri și care se vede, prevăzînd cazul împotrivire­, se presentase la fața locului cu un număr de milițieni armați; din sfadă au ajuns la bătae, din bătae la o­­mor. Unul din locuitorii din Basta, stră­puns se zice de o baionetă, în gât, a ră­mas mort pe loc, și alți câți­va sunt răniți. Deplângem faptul: „Domnului ambasador gerann, 78 str. Lille, Paris.“ Mirându'se de acesta descoperire, ata­șatul luă pachetul gi’i dădu din­ Münster, ambasadorul. Acesta, după ce rupse plicul de afară, dădu peste o cutiuță de lemn alb, ca a­­cele obicinuite de bijutieri ca să trimeată lucruri scumpe prin poștă. Pe capac se afla o etichetă de hârtie albă, pa care era scria : „Majestații Sale împăratului Germaniei Wilhelm II.“ D. de Münster trimise pachetul la co­misar, care-l trimise și el prefectului po­liției. După ordinul acestuia, pachetul fu dus la laboratoriul municipal. Chimistul însărcinat să examineze cor­purile presupuse esploabile, deschise cu­tia, fără sâ strice pecețile. După ce sense capacul găsi, învelite în hârtie subțire, șase cartușe. Era și un bilet pe care era scris : „Iată, Maj­estate, dovadă de prietenie a unui patriot francez.“ S’au început cercetări. Atentat in contra amtnalmirii Germaniei Deunăzi, des de dimineță, unul dintre atașații ambasadei germane din Paris gă­si, în sala palatului, un pachețel bine în­chis. Pe dânsul, era acesta adresă : Știmi prin poștă Ni se scrie : Un turc bătrân, de 112 ani, a intrat în ospiciul de săraci din Smirna. El povestește, ca și când ar citi într’o carte, toata evenimentele mari cari sau succedat vreme de un veac. In tinerețe, servise foarte multă vreme în armată și apoi și-a agonisit pentru trai, muncind. Lucru ciudat, acest bătrân are doi copii, unul de... 25 de ani, iar altul de trei­zeci, era, va să zică, de 82 de ani și de 87 de ani când iei s’au născut. * * m Ni se scrie din Paris că congresul mag­netic ce se ținea acolo s’a închis. Iată rezoluțiile votate de congres. 1.—Recunoașterea magnetismului ca mij­loc curativ, din care hipnotizând nu e decât o parte. 2 —Un reglement al magnetismului. 3.—Fondarea unei scoale adhoc. 4—Formarea unui comitet de studii științifice, sub președința d­lui Rochas. * * * Episcopul Pellegrini, da la Acquaviva (Italia), a fost destituit pentru furtișaguri și purtare imorală.**­­ Mari inundații încep a se produce și în Spania.* Ni se dă relație despre o căsătorie stră­lucită. * Prințul de Hatzfeld, fratele ambasado­rului german la Londra, s’a însurat cu miss Huntington, o americană cu avere de 300 milioane. ^ Prințul și cu tînăra sa soție vor petrece luna de miere în Italia. * * * Dotația unei regine . După un contract făcut înainte de că­sătoria sa, regina Maria Pia va lua anual o pensie de 300.000 fr. și va avea un palat pentru locuit. Dacă ar pleca cu totul din Portugalia, acestă dotație a reginei s-ar reduce la ju­mătate. Regina Pia s-a hotărît să stea la Lisa­bona, cu copiii săi și lângă mormântul so­țului său. Pavaj de cauciuc Un inginer a inventat un sistem de pa­vaj cu cauciuc, a cărui primă aplicare s-a făcut pe un pod în Hanovra. Rezultatele au fost atât de bune, încât orașul va face o noua aplicare a acestui pa­vaj, pe o lungime de un kilometru și ju­mătate. O stradă din Berlin a fost pavată în a­ ioși, Jîf L Optam­bre (1 Noembre) 1883 "’A­ celași chip și la Hamburg se va face de asemenea o încercare. Acest pavaj are, zice-se, tăria pietrii. Nu faci sponsor umblând pe dânsul și nu e alterat de căldură ori de frig. Pe lângă acesta, nu e lunecos, ca ast­­faltul, și ține mai mult. Consiliu practic Un mijloc bun ca să se împsdaca lăm­pile de a face rana . Muiați fitilul în o­­țet tare și lăsați-l să se usuce. Ve veți minuna de strălucirea frumosă ce va avea paza. Lucruri din toată lumea Naivitatea unui țăran. — Un țăran numit Hilfmeyer se dusese de curând în Berlin pentru afaceri și într’o duminecă se duse de curiositate să asculte predica renumitului predicator Koegel de la Cur­tea împărătească. Biserica era plină și țe­­ranul d’abia putu să’gî facă un loc dând din cente. Koegel vorbea despre sfântul Ștefan și într’un moment zise: „După atâtea fapte ale sfântului Ște­­fan unde trebue să-l punem noi? La stânga sau­­ dreapta împăratului ceresc?“ Țăranul care stătea acum cam da mult și se plictisise, zise tare, crezând că e vr’un om care n’are loc . Poți sa ’l pui în locul meu, că tot m’am săturat eu d’a mai sta aci. Toți oameni rîseră cu hohot, dimpreună cu pastorul Koegel. n Un cal împărțitor de ziare. — In curs de trei săptămâni, împărțirea ziarelor pe la locuitorii­­ din orășelul Pleasant în America s’a făcut de un cal mic al îm­­­părțitorului Anderson Dodson pe care -l are de 12 ani și care căzuse greu bolnav de frigări galbene. In tot timpul cât stăpânul său a fost bolnav, calul și-a făcut serviciul cu o mare regularitate, ple când de dimineață cu o desagă plină de ziare, oprindu-se dinaintea casei fie­cărui abonat până ce ziarul era luat și apoi pornind mai de­parte. Avea o sută două­zeci de abonați de servit și nu a comis decât două greșeli, ba încă pe una din aceste greșeli a reparat-o întorcându-se de la o distanță de 3 k­i­­lometri la casa dinaintea căreia uitase să se oprească. * Ce­va despre Bismarck­—D. Adolf Kant din Berlin a publicat de curând o carte despre viața cancelarului german. Extragem din această carte două pa­­sagii mici: Un personagiu înalt a întrebat o da pe cancelarul de oțel dacă în a dever are de gând, cum s’auzia, să visiteze noua colonie germană din Africa occidentală, Angra Pequena. — Da, răspunse Bismarck, însă numai călare pe măgarul care a împrăștiat svo­­nul acesta. Un negustor bogat german care voise să afle ceva de la el despre cum merge politica îl întrebă : — El, alteță, ce zici că o să se mai întâmple în chestiunea egipteană ? Bismarck îi respunse cu un aer de ig­norant : — Nu știu, n’am citit azi ziarele. Mari cutremure Groaznice nenorociri Se scrie din Meteh­n (Arhipelag) ziaru­lui turcesc „Saadet“. Foarte puternice cutremure de pământ se repetă în această insulă. D­ună noapte, orășelul Hedra a fost cu totul distrus. 25 de inși au fost omorîțî IPoița, „U­ris Trerta-Ci­! ai** Jl MIORUL âialiOUCELUI RUDOLF SAD­H­Eil­MM CASTELUL MEYERLING Móniak istoric contemporan de mars sensatium, CLXIV F­UGA Bernhard își frecă încă măinele de bu­curie când i se anunță viațta lui Macdo­nald. —■ D-­e mareșal, zise milionarul, viu să-ți fac o denunțare. Inginerul Tempesta, inventatorul mecanismului chinezului din casa mea izolată, pe care îl credeam mort, trăiește. El vine pe ascuns și îmi vizitea­ză casa. Te rog să-i arestezi. — Unde scada ? — Pe apă, într’un vapor d’o construc­ție particulară. L-am urmărit, dar nu l-am putut ajunge. In adevăr, Macdonald intrigat de găsi­rea felinarului pe scară în noaptea când fusese cu Draco după cadavre, se pusese la pândă gi­lob încredința și, plin de spai­mă, că cel care umbla noaptea în casa lui, nu i era altul de­cât Tempesta, pe ca­re îl crezuse mort.­­—Voi lua măsuri, zise Bernhard, că­­căruia nu-i scapase emoțiunea milionaru­lui. Mareșalul conduse pe Macdonald până la ușă și nu se putu împedica d’a murmu­ra, când se întoarse în cabinetul său. — E ceva la mijloc. Mi se pare că situ­ația acestui milionar începe să se clatine. CAP. CLXVII A doua zi, Bernhard luă pe Brandee și se duse în celula Milaneiei. Cum îl văzu, dănțuitoarea izbucni într’o furia oarbă. — Ascultă signora, Îi zise el, trebuie să fii liniștită dacă vreai s­ă scapi mai cu­­rînd d’aci. — Ce vreai de la mine ? — Să’mi spui tot adevărul. Mai întăi, femeia pe care mi-ai adus’o nu e Eifrida. — Na. — Wilson a venit la mine și m’a ru­gat să fac asta. Nu credeam că e vr’un rău, Eifrida și Zarg au plecat din New­ York și, ca să nu aibă neplăceri, Wilson a înscenat această mică comedie. Cât ți-a plătit ? — D-le Mareșal! strigă Mirand­a indig­nată. Eu nu me vend. — Foarte bine. Unda e Wilson ? — Nu știu. — Atunci o să stai aci ! Bernhard lăsă pe Miland­la sâ țipe și să plângă și trecu împreună cu Brown în celula pretinsei Elfrida Krausse. La întrebările lui, femeia recunoscu­tă se numește Dorotea Altman, că un domn Wilson venise la ea și o angagiase pentru teatrul său cu condiția ca să ia numele de Elfrida Krausse și cá ’i spusese să ’l aștept în casa lui până s’o întoarce el. Nu știa unde e Wilson, dar era în stare să-i recunoască. Când isprăvi acest interogator sumar și se întoarse în­­ cabinetul său, Bernhard primi o cartă de vizită cu numele Fran­cisc de Meinbold. Tânărul doctor ne mai primind nici o veste de la mama sa, luase de la arh­i­­duci la Rudolf o scrisoare de recomanda­ție la ambasadorul austriac din Statele­ U­nite și venise la New York. Unchiul său Laner pădurarul, îi spuse să caute pe principele Toma Kaminski, care se inte­resa de afacerea Eitridei. Bernhard fu surprins când Frantz de Memheld îi spuse scopul vizitei sale. Franz trebui să-i explice în amănunt cum se făcea că purta alt nume decât acela al mamei sale și să-i povestească istoria ei în amănunt. Mareșalul ezamina hârtiile doctorului, apoi îl invită să meargă cu el la Tema Kaminski. Bănuelile lui contra lui Macdonald se întorceau din ce în ce mai mult. Intre Franz și Tom­ a avu loc o scenă din cele mai mișcătoare, vânătorul plânse de bucurie văzând pe fiul Eifridei. Apoi îi spuse ce se întâmplase cu mama lui, durerea lui Franz fu fără margini. Tom­a îl liniști însă, asigurându-l că Eifrida nu putea să fi murit — Mi-a venit o ideie, zise deodată vâ­nătorul; poliția de aci n’are câni de sânge ? — Nu, re spunse Bernhard ; am făcut experiență cu ei, dar n’am reușit. — Păcat, o încercare n’ar fi stricat. — In afacerea care ne preocupă ? —Da. — Știu p’un fost negustor de sclavi, anume Jefferson, care are doi căni de a­ceștia. Bernhard spuse adresa lui Jefferson și Toma invita pe Franz să meargă cu el. Mareșalul dar se angaja ca, în aceleași zile, să obție intrarea în casa izolată a lui Macdonald. Negustorul de sclavi nu se hotărî să dea câiii decât cu foarte mare greutate. El făgădui că -i va trimite la șase ore seara cu un servitor negru. In vremea asta Bernhard reuși să scoată de la Mac­donald cheile casei izolate. La 6 ore se întâlniră cu toții în apro­pierea casei. Bernhard deschise ușile și intrară împreună cu cânii în vestibul. Tom­a deschise ușa odăilor secrete. Toți erau nerăbdători să vadă ce are să se întîmple. Cănii stătură un moment pe loc, apoi începură să umble prin odăi; unul din ei se opri la locul unde căzuse Elfuida; cel­ 1­alt la locul unde expirase Graz. El mi­­rosiră multă vreme, apoi se aruncară la ușă. (Va urma) * I 218 a orî'ce <1 ° reumatism și artri­ I lii Dubai Cu­tism eu Balsamul Antireuma­­tic Polag­ras și Sciatic al d-rului John Griem din Newtown D. N. Acest balsam format din sucuri vegetale ținute fluide printr’o preparație farmaceutică specială, are o acțiune miraculos de salutară asupra tutu­ror boalelor reumatice. Afară de calitatea unui remediu­ sigur, mai are și pe aceea de a nu pri­­cinui, unde e aplicat, nici arsuri, nici bășicări. Nu are miros și se pote folosi numai cu ajutorul unei pene sau a unei cârpe de lână. Un flacon costă 5.HO. Se vinde numai la d. doctor Mihail George sau tr. Brezoianu 19, București.

Next