Universul, octombrie 1889 (Anul 6, nr. 223-248)
1889-10-26 / nr. 244
Universul No. 244 împăcare și nevasta se mută din nou în casa bărbatului. Ia una din ultimele zile, Steuer nu veni la scoală. II căutară acasă, dar găsiră ușa încuiată. Acesta dete joc la bănuieli. Se înștiințară autoritățile și ușa in spartă. Un spectacol îngrozitor aștepta pe cel ce intrară. In bucătăria găsiră un vas plin cu sânge; in iatac, observară mai întâi în pat un morman de perne și de haine. Când înlăturară aceste obiecte, găsiră pe d-na Stener moartă. Ea avea o rană mare la templă; gâtul îl ira strâns înfășurat ca o sfoară; artera carotidă i era taiată. Pe masă, găsiră un bilet în care Stener spunea că iei ie ucigașul, că femeia lui nu valora un glonț și că a plecat la Berlin, unde va fi găsit mort. Stener a dezbrăcat hainele și rufele pline de sânge, s-a spălat, a pus haine curate și numai apoi a plecat. Crima aceasta a produs mare emoție, cu atât mai mult că Steneri era cunoscut ca un om foarte cum se cada și ca bun profesor, încercare de omor în București Nu se știe încă da ce, soții Vion, locuitori în str. Mașinei Asan No. 1, nu trăiau bine. Această neînțelegere familiară a avut un sfârșit dramatic. Alaltăieri, Iacov Vion, soțul, cine știe în ce dispoziții, a dat cu cuțitul în soția sa Smaranda. El o răni foarte grav la ochiul stâng. Intervenind vecinii și poliția, Iacov fu dus la secție, iar Smaranda la spitalul Colintina. Falsificatorii de monetă din Brăila In privința celor doi indivizi presupuși falsificatori de monedă, ce s’au arestat de agenții poliției brăilene, iată amănunte. Individul Ion Iacob, care la început a declarat că este polonez, fiind luat în cercetare, declară că este de loc din Ploești și că acum câteva luni fiind într’o cafenea din acel oraș și fiind setos de bani, a fost îndreptat de un prieten al său la un oarecare Constantin Dobrogeanu, de loc din Brăila și care se găsea în acel oraș, spuindu-i-se că acel Dobrogeanu,i-a declarat că are și tipare atât pentru monede de 5, 2 și un leu cât și pentru lire otomane, pe care le fabricează din argint apoi le aurește cu un metal ce se găsește la farmacii, dar care costă mult gi, neavând bani, nu póte fabrica, —arătându’i tiparele. Ion Iacob, încântat de acesta lesniciasa îmbogățire se oferi a ’i procura bani și luând drept garanția tiparele, a procurat lui Dobrogeanu vr’o 400 lei, plecând împreună spre farmacie. In drumul lor, Dobrogeanu dispăru și Iacob se văzu păcălit, însă de teamă n’a mai reclamat faptul la nimeni și la rîndul său căuta a păcăli pe un altul. In acest scop, venind în Brăila, a tras în gazdă la un oarecare Ion Șerban de meserie lăutar și arătându-i tiparele a voit a se servi de aceiași manoperă ca a lui Dobrogeanu; aci însă lucrurile erau încurcate, căci lăutarul Ion Șerban neavând nici un ban, a recurs la o împrumutătare anume Aristița Măldărescu, căreia spunându’i împrejurarea îi ceru un ajutor bănesc. D-na Măldărescu, văzând că afacerea nu e curată, pe d’o parte promisa lui Ion Șerban că ’i va da bani, cu condițiune să ’i aducă tiparele să le vază, iar pe de altă parte denunță cazul parchetului, care punându-se în urmărire, surprinse pe ambii fabricanți tocmai în momentul când explicau d nei Măldărescu modul fabricațiunei, arătându-i și două fire albe. Constantin Dobrogeanu fiind pus în urmărire, a fost prins și arestat. Instrucția continuă. Bătut cu paharul Gheorghe Turca bendi într’o cârciumă din Iași cu Vasile Harabagiu, după ce se ameți, se luă la ceartă cu tovarășul și-l pocni cu paharul în cap așa de puternic, că îl năpădi de îndată sângele și căzu jos. Desmetieit de îndată de lovitura primită și sosind și poliția, Vasile Harabagiu fu transportat la spital spre a i se scoate țândările de sticlă din cap, iar Gheorghe Turcu fu arestat. O crimă în mănăstire Mare emisie a produs în totă Grecia aflarea faptului petrecut în mănăstirea Mega-Spileon. Două călugărițe trăiu forte reți. Ele erau rivale pentru postul de substanță și se opărau, chiar se băteau. In ajunul alegerii, una din călugărițe scose de sub rasă un cuțit mare și-i înfipse în pieptul adversarei sale, lăsând-o morta. Ucigașa a dispărut. CRONICA CAPITALEI Accidente S’a condus spitalului Brâncovenesc femeia Aneta Dumitrescu, din str. Ecoului no. 20, că umblând cu o lampă aprinsă și din a sa neglijență versându-se gazul pe deaaa, i-au luat hainele foc, cauzându’i mai multe arsuri pe corp. — La spit. Colțea, cârciumarul Niculae Vasiliu, din str. Olari no, îl, oara ori sura, pe la ora 9 și un sfert atingând din neglijență o lampă din prăvălie s’a spart peste dânsul și luându’i hainele foc, i’au ars grav. © Adorator al lui Bacchus lőse Albert a fost prins pe când descuia cu chei falsa pivnița d-lui Fiera. El a fost arestat... Se vede că poliția nu vrea să știe că apa nu e bună nici în cisme !9 Copil rătăcit A fost dus secției 2 un copil ca de 3 ani, gătit rătăcit pe calea Călărașilor. —• S’a mai condus secție! 16 un copil ca de 4—5 ani, găsit rătăcit pe str. Dionisie ș i Om prevezător A fost arestat Costache Gheorghe, din str. Grozăvești, prins cu lemne de furat din gara de Nord. Dacă Vede Că s’apropia iarnă, ce să facă bietul om ? Și totuși să mai fia pus și la. răcoare ! * Flata simțitoare Cârciumarul Nae Cartof, din str. Tunarii no. 14, a bătut pe Pavel Mateescu, din str. Măcelari No. 12, pentru că acesta din urmă a făcut consumație de 40 bani în prăvălia celui dintâiu, nevoind a plăti. -----——----------— -----————■----—— însă a tras un focai brigadier și lovindu-l în piciorul drept, banditul l’a torturat rău pe brigadier dar ceilalți au fugit. Faptul i'a comunicat imediat autorităților în drept pentru urmărirea și prinderea criminalilor, numai lui Simion Licinschi n’a avut cine sal dea de veste ca să ia măsuri să isgonessca pe acești bandiți cari au îndrăsnit să îl calce teritoriul ce ocupă de atâta timp. Sa zice că Simion s’a supărat grozav pe bandiți că au venit să’i turbure liniștea. ? Spaima a intrat în tippor, care s’a pus pe gânduri zicând că acestea nu sunt semne bune. Mert © la înmormîntare Un curios accident* s’a întâmplat zilele astea la Berlin. Se făcea o înmormântare. Intr’o cupea din cortegiul funebru se sfla și o doamnă în vârstă de 64 da luni. La un moment, convoiul fu silit să oprească puțin din causa une! piedicile se ivise în cais. D-na, crezând că ajunsese la cimitir, deschise ușa capelei și puse piciorul pe scară. In același moment însă, convoiul se puse din nou în mișcare, d-na își pierdu echilibrul și căzu atât de réa, încât rămase fără cunoștință. Transportată la domiciliu, medicii constatară că, pe lângă mai multe fracturi, d-na căpătase mai multe sesiuni interne. In noaptea umătoare, nenorocita bătrână a murit. Licinski supărat jg Se scrie din Babadag următoarele : La 7 ale curentei, au apărut 13 bandiți turci între Meculițel și Medanchioi, unde au oprit peste 50 căruțe și cari, pe proprietari acestora i-au legat și jefuit de bani : de la un lipovan din Slova Rusească a luat 500 lei, de la un d-nu Milchia și 400 lei, de la un altul Constantinescu 100 lei și ceasornicul, iar de la ceilalți ce a găsit. In acest timp a sosit brigadirul silvic numit Andronic și voind să’i jefuiască și pe el a Îndreptat arma (pușca) către bandiți dar n’a luat foc. Veresd aceasta tâlharii a luat’o la fugă, unul din bandiți Acts Oficiale Sunt numiți: In administrația județului Putna, d. loan Faur, în funcțiunea de politan I al orașului Odobești, în jocul d-lui Costache Constantinescu, d. loan Langa, în funcțiunea de comisar polițienesc al orașului Panciu, în locul rămas vacant prin demisionarea d-lui Constantin A. Prino. In prefectura poliției Capitalei, d. Theodor Buduiescu, în funcțiunea de sub-comaisar cl. I, în locul d-lui loan Dumitrescu demisionat. * S’a recunoscut d lai Alexandru Em. Lubovari, actual secretar general al ministerului afacerilor străine, gradul de ministru plenipotențiar. * D. loan Stoenescu, șef de biuron clasa II din administrația centrală a resbelului, s’a trecut în posiție de retragere, după a sa cerere, cu drepturile ce -i acordă actuala lege a pensiunilor militare pentru anii de servicii. Bătălia din Roman (Un mort, rănit") Cu ocazia executărei «nehotărîre de punere în posesiune, dată de judele da pace din Dămienești, în favorul d-lui Alecu Miclescu și fii, proprietarii moșiei Icușeștii de jos, în contra locuitorilor din comuna Bașta, comuna Sâcueni, aceștia opunându se autorităței comunale din Icușești însărcinată cu executarea acelei hotărîri și care se vede, prevăzînd cazul împotrivire, se presentase la fața locului cu un număr de milițieni armați; din sfadă au ajuns la bătae, din bătae la omor. Unul din locuitorii din Basta, străpuns se zice de o baionetă, în gât, a rămas mort pe loc, și alți câțiva sunt răniți. Deplângem faptul: „Domnului ambasador gerann, 78 str. Lille, Paris.“ Mirându'se de acesta descoperire, atașatul luă pachetul gi’i dădu din Münster, ambasadorul. Acesta, după ce rupse plicul de afară, dădu peste o cutiuță de lemn alb, ca acele obicinuite de bijutieri ca să trimeată lucruri scumpe prin poștă. Pe capac se afla o etichetă de hârtie albă, pa care era scria : „Majestații Sale împăratului Germaniei Wilhelm II.“ D. de Münster trimise pachetul la comisar, care-l trimise și el prefectului poliției. După ordinul acestuia, pachetul fu dus la laboratoriul municipal. Chimistul însărcinat să examineze corpurile presupuse esploabile, deschise cutia, fără sâ strice pecețile. După ce sense capacul găsi, învelite în hârtie subțire, șase cartușe. Era și un bilet pe care era scris : „Iată, Majestate, dovadă de prietenie a unui patriot francez.“ S’au început cercetări. Atentat in contra amtnalmirii Germaniei Deunăzi, des de dimineță, unul dintre atașații ambasadei germane din Paris găsi, în sala palatului, un pachețel bine închis. Pe dânsul, era acesta adresă : Știmi prin poștă Ni se scrie : Un turc bătrân, de 112 ani, a intrat în ospiciul de săraci din Smirna. El povestește, ca și când ar citi într’o carte, toata evenimentele mari cari sau succedat vreme de un veac. In tinerețe, servise foarte multă vreme în armată și apoi și-a agonisit pentru trai, muncind. Lucru ciudat, acest bătrân are doi copii, unul de... 25 de ani, iar altul de treizeci, era, va să zică, de 82 de ani și de 87 de ani când iei s’au născut. * * m Ni se scrie din Paris că congresul magnetic ce se ținea acolo s’a închis. Iată rezoluțiile votate de congres. 1.—Recunoașterea magnetismului ca mijloc curativ, din care hipnotizând nu e decât o parte. 2 —Un reglement al magnetismului. 3.—Fondarea unei scoale adhoc. 4—Formarea unui comitet de studii științifice, sub președința dlui Rochas. * * * Episcopul Pellegrini, da la Acquaviva (Italia), a fost destituit pentru furtișaguri și purtare imorală.** Mari inundații încep a se produce și în Spania.* Ni se dă relație despre o căsătorie strălucită. * Prințul de Hatzfeld, fratele ambasadorului german la Londra, s’a însurat cu miss Huntington, o americană cu avere de 300 milioane. ^ Prințul și cu tînăra sa soție vor petrece luna de miere în Italia. * * * Dotația unei regine . După un contract făcut înainte de căsătoria sa, regina Maria Pia va lua anual o pensie de 300.000 fr. și va avea un palat pentru locuit. Dacă ar pleca cu totul din Portugalia, acestă dotație a reginei s-ar reduce la jumătate. Regina Pia s-a hotărît să stea la Lisabona, cu copiii săi și lângă mormântul soțului său. Pavaj de cauciuc Un inginer a inventat un sistem de pavaj cu cauciuc, a cărui primă aplicare s-a făcut pe un pod în Hanovra. Rezultatele au fost atât de bune, încât orașul va face o noua aplicare a acestui pavaj, pe o lungime de un kilometru și jumătate. O stradă din Berlin a fost pavată în a ioși, Jîf L Optambre (1 Noembre) 1883 "’A celași chip și la Hamburg se va face de asemenea o încercare. Acest pavaj are, zice-se, tăria pietrii. Nu faci sponsor umblând pe dânsul și nu e alterat de căldură ori de frig. Pe lângă acesta, nu e lunecos, ca astfaltul, și ține mai mult. Consiliu practic Un mijloc bun ca să se împsdaca lămpile de a face rana . Muiați fitilul în oțet tare și lăsați-l să se usuce. Ve veți minuna de strălucirea frumosă ce va avea paza. Lucruri din toată lumea Naivitatea unui țăran. — Un țăran numit Hilfmeyer se dusese de curând în Berlin pentru afaceri și într’o duminecă se duse de curiositate să asculte predica renumitului predicator Koegel de la Curtea împărătească. Biserica era plină și țeranul d’abia putu să’gî facă un loc dând din cente. Koegel vorbea despre sfântul Ștefan și într’un moment zise: „După atâtea fapte ale sfântului Ștefan unde trebue să-l punem noi? La stânga sau dreapta împăratului ceresc?“ Țăranul care stătea acum cam da mult și se plictisise, zise tare, crezând că e vr’un om care n’are loc . Poți sa ’l pui în locul meu, că tot m’am săturat eu d’a mai sta aci. Toți oameni rîseră cu hohot, dimpreună cu pastorul Koegel. n Un cal împărțitor de ziare. — In curs de trei săptămâni, împărțirea ziarelor pe la locuitorii din orășelul Pleasant în America s’a făcut de un cal mic al împărțitorului Anderson Dodson pe care -l are de 12 ani și care căzuse greu bolnav de frigări galbene. In tot timpul cât stăpânul său a fost bolnav, calul și-a făcut serviciul cu o mare regularitate, ple când de dimineață cu o desagă plină de ziare, oprindu-se dinaintea casei fiecărui abonat până ce ziarul era luat și apoi pornind mai departe. Avea o sută douăzeci de abonați de servit și nu a comis decât două greșeli, ba încă pe una din aceste greșeli a reparat-o întorcându-se de la o distanță de 3 kilometri la casa dinaintea căreia uitase să se oprească. * Ceva despre Bismarck—D. Adolf Kant din Berlin a publicat de curând o carte despre viața cancelarului german. Extragem din această carte două pasagii mici: Un personagiu înalt a întrebat o da pe cancelarul de oțel dacă în a dever are de gând, cum s’auzia, să visiteze noua colonie germană din Africa occidentală, Angra Pequena. — Da, răspunse Bismarck, însă numai călare pe măgarul care a împrăștiat svonul acesta. Un negustor bogat german care voise să afle ceva de la el despre cum merge politica îl întrebă : — El, alteță, ce zici că o să se mai întâmple în chestiunea egipteană ? Bismarck îi respunse cu un aer de ignorant : — Nu știu, n’am citit azi ziarele. Mari cutremure Groaznice nenorociri Se scrie din Metehn (Arhipelag) ziarului turcesc „Saadet“. Foarte puternice cutremure de pământ se repetă în această insulă. Dună noapte, orășelul Hedra a fost cu totul distrus. 25 de inși au fost omorîțî IPoița, „Uris Trerta-Ci! ai** Jl MIORUL âialiOUCELUI RUDOLF SADHEilÂMM CASTELUL MEYERLING Móniak istoric contemporan de mars sensatium, CLXIV FUGA Bernhard își frecă încă măinele de bucurie când i se anunță viațta lui Macdonald. —■ D-e mareșal, zise milionarul, viu să-ți fac o denunțare. Inginerul Tempesta, inventatorul mecanismului chinezului din casa mea izolată, pe care îl credeam mort, trăiește. El vine pe ascuns și îmi vizitează casa. Te rog să-i arestezi. — Unde scada ? — Pe apă, într’un vapor d’o construcție particulară. L-am urmărit, dar nu l-am putut ajunge. In adevăr, Macdonald intrigat de găsirea felinarului pe scară în noaptea când fusese cu Draco după cadavre, se pusese la pândă gilob încredința și, plin de spaimă, că cel care umbla noaptea în casa lui, nu i era altul decât Tempesta, pe care îl crezuse mort.—Voi lua măsuri, zise Bernhard, căcăruia nu-i scapase emoțiunea milionarului. Mareșalul conduse pe Macdonald până la ușă și nu se putu împedica d’a murmura, când se întoarse în cabinetul său. — E ceva la mijloc. Mi se pare că situația acestui milionar începe să se clatine. CAP. CLXVII A doua zi, Bernhard luă pe Brandee și se duse în celula Milaneiei. Cum îl văzu, dănțuitoarea izbucni într’o furia oarbă. — Ascultă signora, Îi zise el, trebuie să fii liniștită dacă vreai să scapi mai curînd d’aci. — Ce vreai de la mine ? — Să’mi spui tot adevărul. Mai întăi, femeia pe care mi-ai adus’o nu e Eifrida. — Na. — Wilson a venit la mine și m’a rugat să fac asta. Nu credeam că e vr’un rău, Eifrida și Zarg au plecat din New York și, ca să nu aibă neplăceri, Wilson a înscenat această mică comedie. Cât ți-a plătit ? — D-le Mareșal! strigă Miranda indignată. Eu nu me vend. — Foarte bine. Unda e Wilson ? — Nu știu. — Atunci o să stai aci ! Bernhard lăsă pe Milandla sâ țipe și să plângă și trecu împreună cu Brown în celula pretinsei Elfrida Krausse. La întrebările lui, femeia recunoscută se numește Dorotea Altman, că un domn Wilson venise la ea și o angagiase pentru teatrul său cu condiția ca să ia numele de Elfrida Krausse și cá ’i spusese să ’l aștept în casa lui până s’o întoarce el. Nu știa unde e Wilson, dar era în stare să-i recunoască. Când isprăvi acest interogator sumar și se întoarse în cabinetul său, Bernhard primi o cartă de vizită cu numele Francisc de Meinbold. Tânărul doctor ne mai primind nici o veste de la mama sa, luase de la arhiduci la Rudolf o scrisoare de recomandație la ambasadorul austriac din Statele Unite și venise la New York. Unchiul său Laner pădurarul, îi spuse să caute pe principele Toma Kaminski, care se interesa de afacerea Eitridei. Bernhard fu surprins când Frantz de Memheld îi spuse scopul vizitei sale. Franz trebui să-i explice în amănunt cum se făcea că purta alt nume decât acela al mamei sale și să-i povestească istoria ei în amănunt. Mareșalul ezamina hârtiile doctorului, apoi îl invită să meargă cu el la Tema Kaminski. Bănuelile lui contra lui Macdonald se întorceau din ce în ce mai mult. Intre Franz și Tom a avu loc o scenă din cele mai mișcătoare, vânătorul plânse de bucurie văzând pe fiul Eifridei. Apoi îi spuse ce se întâmplase cu mama lui, durerea lui Franz fu fără margini. Toma îl liniști însă, asigurându-l că Eifrida nu putea să fi murit — Mi-a venit o ideie, zise deodată vânătorul; poliția de aci n’are câni de sânge ? — Nu, re spunse Bernhard ; am făcut experiență cu ei, dar n’am reușit. — Păcat, o încercare n’ar fi stricat. — In afacerea care ne preocupă ? —Da. — Știu p’un fost negustor de sclavi, anume Jefferson, care are doi căni de aceștia. Bernhard spuse adresa lui Jefferson și Toma invita pe Franz să meargă cu el. Mareșalul dar se angaja ca, în aceleași zile, să obție intrarea în casa izolată a lui Macdonald. Negustorul de sclavi nu se hotărî să dea câiii decât cu foarte mare greutate. El făgădui că -i va trimite la șase ore seara cu un servitor negru. In vremea asta Bernhard reuși să scoată de la Macdonald cheile casei izolate. La 6 ore se întâlniră cu toții în apropierea casei. Bernhard deschise ușile și intrară împreună cu cânii în vestibul. Toma deschise ușa odăilor secrete. Toți erau nerăbdători să vadă ce are să se întîmple. Cănii stătură un moment pe loc, apoi începură să umble prin odăi; unul din ei se opri la locul unde căzuse Elfuida; cel 1alt la locul unde expirase Graz. El mirosiră multă vreme, apoi se aruncară la ușă. (Va urma) * I 218 a orî'ce <1 ° reumatism și artri I lii Dubai Cutism eu Balsamul Antireumatic Polagras și Sciatic al d-rului John Griem din Newtown D. N. Acest balsam format din sucuri vegetale ținute fluide printr’o preparație farmaceutică specială, are o acțiune miraculos de salutară asupra tuturor boalelor reumatice. Afară de calitatea unui remediu sigur, mai are și pe aceea de a nu pricinui, unde e aplicat, nici arsuri, nici bășicări. Nu are miros și se pote folosi numai cu ajutorul unei pene sau a unei cârpe de lână. Un flacon costă 5.HO. Se vinde numai la d. doctor Mihail George sau tr. Brezoianu 19, București.