Universul, septembrie 1890 (Anul 7, nr. 201-226)
1890-09-19 / nr. 216
Universul No. 216 exercițiul științei sale până sä ocolescă despuiată acest stabiliment. Tinerii comercianți cari observaseră mișcările babei, punânduse la pândă au prins’o în acea stare a Evei și administrându’i o corecțiune, au dat’o pe mâna gardiștilor cari au dus’o în așa stare la arestul poliției, de unde a doua zi a fost liberată, după ce a suferit atâta rușine până să i se aducă o cămașă cu care să se acopere. A pâțit’o dar baba Stanca! Acesta o va face pe densa și pe altele să nu mai înșele lumea, cu asemenea fleacuri. Curier judiciar (TRIBUNALELE ROMÂNE) Condemnarea deputatului Nădejde Curtea cu jurați din Iași a judecat sâmbătă procesul intentat de primarul comunei Miroslava, Gr. Loban, deputatului Ioan Nădejde, pentru faptul de calomnie prin presă. D. Nădejde este acuzat că prin ziarul „Muncitorul“ a calomniat pe Gr. Loban, primarul. D. Nădejde nu s’a presentat și primarul Lóban, prin avocatul său d. N. Nicolaide a cerut condemnarea sa în lipsă. Curtea, în unire cu concluziunile d-lui procuror Leonescu, a condemnat pe deputatul Nădejde la o lună închisore, 500 lei despăgubiri civile și 50 lei amendă, cu drept de opoziție. Este întrebarea acum dacă Curtea cu jurați va putea să-l judece în Ianuarie fără autorizarea Camerei legiuitoare. (TRIBUNALELE STRĂINE) Un vizitiu asasin La 21 Iuliu trecut, o femeie galantă, Julia Divolet, in vârstă de 28 de ani, locuind, în strada Grande Chaumière, la Paris, plecând de acasă nu se mai întoarse. Se făcu o declarație asupra acestei dispariții. Poliția începu o anchetă, din care se aflază lucrurile următoare : Un vizitiu anume Lavigne, locuind tot în strada Grande Chaumière, avea relații cu Julia Divolet. De mai multe ori, în accese de gelozie, o amenințase cu moartea. In seara în care dispăruse tînăra femeie, un coleg al lui Lavigne îl văzuse într-o trăsură, plin de sânge, pe haine și pe față. Lavigne explică petele de sânge, zicând că căzuse și se lovise. Se bănui că omul ucisese pe d șoara Divolet. Se porni o adevărata venătoare ca să se prindă presupusul asasin și, după multă muncă, nu se află decât un cadavru în Senna. Se crede că, coprins de remușcări, Lavigne își făcuse seama. Uitată în flăcări In satul Etrinhl din Prusia, un incendiu izbucni la 16 c. și prefăcu în cenușe aprópe tot satul. Focul, ajungând locuința și grajdurile țăranului Gossler, acesta se gândi mai întâiu sâ’și puse la adăpost vitele și abia la urmă de tot își aduse aminte de bătrâna sa mamă, care zăcea bolnavă într’una din odăile incendiate. El resbătu cu multă greutate până la patul bolnavei, dar ajutorul venise prea târziu. Nenorocita femee, pe al cărei obraz se putea citi încă spaima și desperarea că nu poate fugi din patul ei de bóla, murise înăbușită de funi. Un duel mexican Anna aleasă de adversari e lanțul cu care se prind caii sălbatici.—il órtea îngrozitoare a unuia din luptători Mr. B. Johnson, un agent voiajior din Chicago, întorcându se dintr’o călătorie făcută în Mexic, descrie în ziarul N. J. Herald unul din cele mai înfiorătoare dueluri ce -și pote închipui cineva. duel la tare d. Johnson a fost martor ocular. Cei doi rivali ajungând în satul Sebolo, Mr. Johnson trase la un han. Era deja pe înserate. Mr. Johnson se așeză pe un scaun în fața casei și -și aprinse o țigară. înăuntrul casei putu auzi pe frumoasa fată a hangiului rîzend și glumind. Era o fată de 15 ani, de o frumusețe excepțională. Pe la aprinsul lumânărilor, un ténor mexican, călare pe un cal frumos, se opri în fața hanului. Era îmbrăcat în costumul pitoresc, al ciobanilor mexicani și după primirea amicală ce i făcu fata se vedea bine că e cunoștință veche. Nu trecu mult și sosi alt călăreț, îmbrăcat cu un costum identic cu al celui dintâiă și fu primit tot așa de amical, dar se vedea bine că în inima sa clocoteau ura și gelozia. Cei doi rivali își aruncară o căutătură sălbatică. Lata însă, care părea că se amuzează la această scenă, rîdea cu hohote, arătându-și dinții ei albi ca mărgăritarul. Condițiunile duelului precură câteva minute, când Mr. Johnson auzi deodată că cei doi americani se ceartă. El intră în casă și văzu că cearta devine din ce în ce mai violentă. Deodată cei doi rivali, păreau că se potolesc. Ei se înțeleseră asupra vreunui punct. Mr. Johnson întrebă pe tălmaciul său și acesta îi spuse că păstorii au înțeles să se bată cu „lasse“ (lațul de care se serviau mexicanii pentru prinderea cailor sălbatici). Luna lumina deja pe cer, când cei doi călăreți porniră în galop, îndreptându-se la un câmp din marginea satului. Vr’o doisprezece omeni din han, între care și Mr. Johnson, îi urmau la distanță, vrând să asiste la duel. Duelul „Dacă ași fi știut“ —zice Mr. Johnson,— ce oribil va fi acest duel, nu m’așî fi dus să-l privesc.“ Cei doi adversari se despuiară până la brău. Amândoi erau cu capul gol. Nu întrebuințară nici una din acele formalități care caracterizează duelul în statele civilizate. Se urau unul pe altul și voiau să se omoare. Cea din urmă vorbă ce preschimbară între dnșii fu o înjurătură. Caii lor fură puși unul lângă altul. La un semnal dat, ei se depărtară cu repeziciune unul de altul și apucară în mână lațul. La o distanță de vr’o 20 de metri, ei începură să se învârtească în cerc unul împrejurul altuia, observând fiecare cu atenție mișcările adversarului său. Deodată, o șuerătură se auzi și un laso aruncat de unul din păstori se învârti prin aer. Cell’alt cioban însă, plecându-se repede, lațul nu’șî ajunse ținta. In același timp, adversarul atacat luă ofensiva și aruncă și el lațul, dar tot fără resultat. Aceasta continuă astfel câteva minute : lațurile zburau mereu prin aer, dar, deși erau aruncate de mâini dibace, totuși erau evitate mereu. O moarte oribilă Deodată cel mai mic dintre adversari trimise lațul său șuerând prin aer. Vezuiți pe cel l’alt că se sforțează să prinză cu mâna frânghia omorâtoare, dar nu reuși. Lațul i se învârti în jurul corpului și într’o clipă îl vezuiu căzând jos din șea. Cisma i se încurcase în scară și nenorocitul atârna între cei doi cai, cari trageau în direcțiuni opuse. Strigătele victimei îmi înghețau sângele în vine. Mă repeziiu să taiu frânghia în două, dar în acest moment cisma nenorocitului i se desfăcu din scară și cel la alt cioban își repezi calul prin câmpie, scoțând chiote sălbatice și tîrând în urma sa corpul neînsuflețit al adversarului său. Văzum cum victima se învârtește prin aer, se ciocnește de pomi, pietre și rădăcini. Vederea aceasta era atât de grozavă, încât leșinaiu. Când îmi revenim în fire, mă aflam pe O OCHII DRACOLUI ROMAN 3 DE3 SENZAȚIE Marcelina răspunse cu o simplă mișcare din cap și rămase pe gânduri. D-na Lavouroux se retrase. La ce se gândea tinera fată? La necunoscutul spre care mergea, neascunzându și nici de cum dificultățile teribile ce se ridicau în fața ei și primejdiile ce o mai amenințau. Se gândia și la copilul ce avea să nască. Ce simția în realitate pentru fructul acesta al crimei? Ar fi fost foarte încurcată s-o spuie. Era un fel de oroare amestecată cu milă. Câteodată, când, fără voia ei, se gândia la Francisc Lambert, i se părea că nu putea avea pentru copil de mătură și dezgust. Cu tote astea, gândinduse că copilul pare să moră născându-se, ura i se înmuia și iubirea,i lua locul. A doua zi, între zece și unsprezece ceasuri seara, fiind totul tăcut în casă, dna Lavouroux și Boussola scoseră un cal din grajd, îl puseră la trăsura particulară a moșieresei, o trăsură ușoară cu patru roate, și cu coșul de piele subțire. Apoi coborîră pe Marcelina, care luă îndată loc în trăsură. Ea scoase un suspin lung de ușurare, nevăzând pe frumosul Francisc care, după sfatul d-nei Lavouroux, remăsese în odaia lui. Două lăzi cu cele trebuincioase tinerei fete fuseseră puse în trăsură. Roussetta se așeză lângă Marcelina și moșiereasa, care trebuia să muie caii, se urcă pe capra vizitiului. Calul și trăsura trebuiau să fie lăsate la gară, unde Francisc Lambert o să vie să le ia a doua zi. La unsprezece ceasuri și jumătate cele trei femei se urcară într-un compartiment de clasa întăi, unde erau singure, și trenul porni spre Paris. 64 — 2 — bancă din fața hanului. Afară, pe câmpie, zăcea cadavrul victimei ; înăuntru însă în casă auzim pe fata hangiului rîzend și glumind cu rivalul învingător.“ ÎNTÂMPLĂRI din CAPITALA. lucercare de sinucidere Tînărul Vasile Stănescu, fiul dlui P. Stănescu din Tîrgoviște, se prezintase la concursul de burse al școalei de poduri și șosele. Nereușind, el se desperă atât de mult încât hotărî să-și curme viața. Bietul tînăr își trase, duminecă pe la orele 4, un glonț de revolver în pântece. Deși nu a murit imediat, starea tînărului Stănescu ie foarte grava. Iei se află în căutarea spitalului Colțea. Familia a fost înștiințată. Furt Visu Niculae „a visat“ că ar putea face chef cu banii pe care d. Ghiță Ion îl economisește cu atâta rîvnă. Nu că se bețiv, ferească sfîntul, dar nici dușman nu e Visu al băuturei. In somn, s’a sculat din pat, a luat 40 de lei din buzunarul ospitalierului d. Ghiță Ion și s’a dus să facă chef la tunel. N’apucase să facă curte unei dame, când sosi poliția, care puse mâna pe dânsul. A avut de a face cu o societate de temperanță și acum să temperează la secția 81. Iapă rătăcită A fost „condusă“, cu toate prevenințele datorite sexului frumos, la secția 36, o iapă murgă, cu pete albe pe spinare, care se plimba filosoficește pe strada Aurorei. Aurora a găsit pe biata iapă în arest. Un martir al științei Din Madrid ni se scrie. O discuție științifică între doi medici din Valencia a luat zilele trecute un sfârșit tragic. D-rul B., un medic tînăr, care în scurt timp își câștigase un mare renume, susținu față cu un coleg al său că holera nu se poate transmite prin simplă atingere. Discuția devenind din ce în ce mai animată, d-rul B. se oferi să se scalde într’o bae în care va fi scăldat mai întâiü cadavrul unui om mort de holeră. Cei doi medici se duseră la lazaret și ziseră infirmierilor să pregătească o bac în care să se spele cadavrul unui boleric. După ce cadavrul fu lăsat în bac ca la un sfert de ceas, drul B. se desbrăcă și intră și el în bac,în care rămase câteva minute. __ _____ ___ In aceeași seară, B. se îmbolnăvi de boleră. Toate ajutoarele colegilor săi nu putură să-l scape. Pe la cinci ore dimineața, nefericitul martir al științei își dădu sufletul. Moartea lui a produs o adâncă emoțiune prin lumea medicală din Spania. Din R.Velen Corespondența part. a ziarului „ Universul“ 16 Septembre. V’am trimes ieri în grabă știrea despre nenorocirea întâmplată aci. Iată amănunte : Sunt câteva săptămâni de când la Episcopia din localitate să fac reparațiuni și nici clădiri. Tot ce este mai de notat însă este ceea ce a făcut pictorul Vincențiu Valeski, care a ornamentat biserica, atât pe din năuntru cât și pe din afară, cu figuri și tablouri măestre. Ieri 15 c. pe la orele 6 seara, pe când Valeski lucra la o figură a bisericei pe schelea cea mai înaltă din afară, scăpând de pe o blană pe care sta, a căzut din înălțimea schelei, zdrobindu se cu desăvîrșire. El muri la moment, fără să i se poată da vreun ajutor. Să zice că nenorocitul are doi copilași în București, strada Clopotari No. 20 sau 16. De nevastă-sa i era divorțat. El era bolnav de friguri și, întinzindu-se cu mâinele în sus, a căzut. A. III Miercuri, 19 Septembre (1 Octombre) 18",18 "¥ 111 sfat pe și Multă lume sufere de picioare, din cauza nepotrivirii încălțămintelor. Pentru bătăturile pe care le capeți din pricina ghetelor, putem recomanda spălaturile zilnice cu apă, în care se toarnă puțin acid fenic, și ruperea—iar nu tăierea bătăturilor. E drept că ruperea produce oarecare durere—dar e de mare folos. Căsătorie-fulger Din New Jersey se scrie cu data de 15 c. Alaltă era, d. Amos Lewis, un văduv de vre-o cincizeci și opt de ani și Miss Annie Bisley o fată frumoasă de douăzeci și trei de ani, erau încă streini. Amânduoă fuseseră invitați la un prânz dat de Mrs. George Anderson. Pe timpul prânzului, Mr. Lewis și Miss Bisley făcură cunoștință și în curând o conversație vie se angajă între dînșii. In cursul convorbirei, Mr. Lewis spune că-i trebue o menageră care să-l îngrijească de casă. Miss Bisley răspunse atunci în glumă : „Iamă pe mine!“ Air. Lewis replică că ar primi-o cu plăcere, dar mai mult , ar plăcea să o ia de nevastă. Tînăra fată rămase cam zăpăcită la această cerere neașteptată Ea plecă ochii în jos și răspunse să-i acorde câtva timp să se gândească. Deja după două minute, ea se întoarse la Mr. Lewis și ’i răspunse că e gata să’l ia de bărbat. „All right,“ răspunse Mr. Lewis „e aci un preot care ne poate cununa imediat. Preotul Chambers, care se afli și el printre invitați, celebră numaidecât cununia și în zece minute ”. Lewis și dra Bisley erau uniți pentru totdeauna. Nunta aceasta „â la minute“ a produs multă sensație de chiar printre americani, cu toate că în America nunțile excentrice sunt astăzi la ordinea zilei. Un proces“t pe zi Tiranul se teme mai mult de cei buni decât de cel rău. [Danez] Serbările Presei Ziua de eră a fost un succes neașteptat pentru Presă. La serbarea au luat parte peste 6000 de persoane. •La a ffmpijiu noapte,grădina era încă plină de lume, iar în sala cea mare s’a dansat până după orele 2. Numai de la intrări s’au încasat aproape 5000 de lei. Seara iluminația a fost perfectă. Timpul a favorizat și el succesul serbării, așa că pe la orele 12 se juca încă, atât la tombolă, cât și la rotărie și călușer. Accidental Leonei Dare Am dat ieri știrea că cunoscuta gimnastă Leona Dare a fost victima unui accident nenorocit în Franța. Iată câteva amănunte asupra acestui accident: Leona Dare dădea o reprezentație pe Arena din apropierea Pădurii de la Boulogne ; când balonul, de nacela căruia era suspendat trapezul său se urcă în aer, acrobata se apucă cu dinții de trapez, și se sui întinzând mâinile și picioarele ca să dovedească că se ține numai cu dinții. Balonul se urcă repede și fu dus de vântul ce începu a bate cu tărie către malurile Oisei. Spelterini, care conducea balonul, deschise ventilul cu scopul de a descinde, balonul însă era în pericol să cadă în valurile rîului. Pentru a scăpa de înecare, Leona pare sări dintr’o înălțime considerabilă. Ea căzu pe un arbore rupend cu corpul ei frunzișul des, și rămase leșinată pe mal. D’abia după câtva timp, nenorocita, a cărei cădere n’a fost observată imediat, a putut fi găsită și transportată la Paris. Rănile ,sunt forte serioase; un picior erupt și tot corpul este confusionat. Publicul bucureștean are încă viă în amintire producțiunile estraordinare ale curagioasei artiste, lovită acum de fortă într’un chip atât de crunt. Un envies distras o aventură comică a avut’o deunăzi un englez la Rema. El se întorcea seara acasă pe Via Condotta, când fără de veste, un individ trecu pe lângă dânsul și-l lovi cu umărul. Englezul, care auzise despre banditismul din Italia, puse numai decât mâna la buzunarul jiletcei și observă că ceasornicul îi dispăruse. Imediat se puse pe urmărirea banditului strigându-i mereu : „adur mi ceasornicul“. Individul fugi cât putu, dar pe piața de Spagn, englezul îi ajunse și’l înhață de guler. Fără a spune vreo vorbă, „banditul“ întinse englezului ceasornicul. Mândru de isprava sa, englezul se întorse acasă, dar renase încremenit când rămind ceasornicul său pe care-l citise la plecare. Sărmanul „bandit“ dăduse englezului propriul său ceasornic. O cugetare le zi direa omului se cunoaște mai ales în vreme de primejdie. Știri prin poștă. Tulburările provocate de antisemiți continuă la Viena. Deoarece întrunirile electorale au loc zilnic, în fiecare zi se întâmplau scandaluri. Alegerile, așa cum se anunță de acum, vor da loc la încăcrări sângeroase. Un specialist englez a făcut, acum în urmă în „Times“ critica manevrelor de cavalerie cari au avut loc nu de mult în Yorkshire. Concluzia criticului ie foarte aspră pentru cavaleria engleză, care—zice iei—e cu desăvârșire incapabilă și nepregătită de război. * » * Guvernul rusesc are de gând să introducă în Turchestan cultura bumbacului. In acest scop, el a trimis în Egipt pe directorul domeniilor din Turchestan, pentru ca să studieze cultura.* * * In curând se vor începe la Neapole negocieri pentru încheierea unei convenții coloniale între Anglia și Italia, în privința Egiptului și a Africei. „Times“, spune că negocierile se vor mărgini la fixarea fruntariei nordice a Abisiniei.« * * Din depeșile publicate deja, s’a văzut că până acum radicalii au obținut mai multe voturi în Serbia. Partidul radical speră că va ieși într’o zdrobitoare majoritate. La Belgrad, radicalii au facut o manifestație cu torțe:* * * * * * 1. Ni să scrie din Petersburg. Guvernul de aciezarainează acum un proiect tinzând la trimiterea în Siberia a inșilor expulzați din imperiu, pe cari puterile vecine nu-i primesc. Se telegrafiază din Praga : Vicontele de Biaufranchet, din Paris, pe când se primbla în parcul Belvedere de azi, a fost atacat de 4 pungași cari, după ce l-au bătut până a leșinat, i-au luat un ceas de aur în valoare de 750 franci și o pungă cu 50 de lei. * Am dat erî știrea că tribunalul din Londra n’a eliberat pe doi boxari decât în urma depunerei unei cauții de 50 000 lei. După cât se anunță acum din Londra, boxarii au preferat să piardă cauțiunea și s’au bătut la Ormonde club. Unul din ei a fost greu rănit la față și la burtă. Iei a rămas pe teren aprope leșinat. * * . O depeșă din Moscova adresată ziarului englez „Standard“ confirmă cum că e vorba de * * * Complicii D na Victorina Savouroux avea o deplină încedere în Boussetta și această încredere i era meritată în toate privințele; ea avea de asemenea încredere și în fosta camaradă a servitoarei sale, pe care o asociase la procesele ei, își zicea cu dreptate, că, plătindu-le bine, o să fie servită bine. Banii nu-i lipseau, putea să le plătească bine. Boussetta și Huberta primiseră să fie complicele ei ; ele o să facă dar tot le-o zice ea. După ce instală pe Marcelina în căsăura de la Montreuil sous Bos, și după ce dete complicelor ei ordinile cele mai amănunțite se întorse la Morgaine. Trebuia însă să se întărea peste douăsprezece zile. De altfel, lăsase celor două femei o sumă destul de bună de bani, ca să-și cumpere tot ce le trebuia. D-rei de Langrolle îi plăcea la Montreuil ; în sfirșit era liniștită, respira în deplină libertate, era scăpată . Nu mai vedea pe Francisc Lambert! Și apoi nu mai era prizonieră în odaia ei; putea să umble de colo până colo, să se plimbe prin grădină. Nu era nici frumoasă, nici îngrijită bine grădina , dar puțin îi păsa că iarba creștea neregulată, că pomii erau sălbatici; era mulțumită că putea să se gândească în liniște, că putea să respire aerul curat și să asculte câteodată și cântecul păsărilor cari se rătăceau pe acolo. Cele două femei cari o îngrijau se purtau bine cu ea. Ii vorbiau cu blândețe, îi arătau respect. Boussetta, care nu mai avea să se supuie la ordine aspre în privința Marcelinei, se arăta acum cum se pare mai bună. Cu tote astea Marcelina avea aceiași antipatie pentru servitorea cea șchiopă. N’o putea suferi, se ferea de ea. Nu era tot așa și cu Huberta, care părea o femee bună, care purta pe obraz urmele unor suferințe îndelungate , îi era simpatică și vorbia cu ea cu plăcere. Dna Lavouroux, se întorse peste zece zile, după cum anunțase , stere o zi întreagă la Montreuil și vorbi cu Boussetta forte mult. A doua zi, pe când Marcelina era în grădină, plimbând-se sau șezând pe o bancă când obosia, Boussetta luă deoparte pe fosta ei tovarășă și îî zise: „ Până acum nu știi ce trebuie să fac pentru stăpână mea. — Așa ie, nu știu. — Mai ântei, ești mulțumită de ceea ce a făcut stăpâna până acuma pentru tine? — Ob! da și o sau fiu veșnic recunoscetare. — Ii vei proba recunoștința, făcând ceea ce așteaptă de la tine. — Dar ce vrea ? — O să -ți spui îndată: înțelegi că stăpâna nu te a scos din cociuba ta numi ca să vii aici. Mai are și altceva cu tine — Știți acesta și i-am spus că o să’i fiu devotată pănă la marte, că pentru ea o să fac totul în lume. Ea mi-a răspuns: „sine“ și aștept să ’mi poruncească ce trebie să fac.V — Aici locuiești, bine, dormi într’un pat bun și mănânci tot ce -ți place, de aiece tu singură gătești bucatele. Dar nu stăm aici decât vre-o cincisprezece zile, sau cel mult trei săptămâni. Apoi fiecare o să ne luăm potecuța. D-zeu știe unde. (Va urma).