Universul, septembrie 1891 (Anul 8, nr. 228-255)

1891-09-26 / nr. 252

ANUL VIII No. 252. Premul Redus la noul abonament cu premii ex­­tra­ordinare al ziarului "Universul" cu începerea de la — 1 Octombrie 1891— Fenatuia 3 1-w.ani , în capitală......................lei 5.50 „județe..................................7.— sv* premii , 4 volume din romanele noastre ilustrate­­ dupe alegere și 1 notes elegant broșat, aurit, cu oglindă. a?en.trvL © 1­ u.m.i , în capitală......................lei 11.— „ județe................................. 14 — PREMII : 1 portret al marelui poet „Alexandri“, în 18 culori, 1 notes elegant broșat, aurit, cu oglindă și 6 volume din romanele noastre ilustrate după alegere. „Penttr­u. -cu a. su­l 7 in capitală . . . .... .lei 21.50 „ județe . . ... . „ 27­50 premii -mi 1 portret a lui „Ion C. Brătianu“ în 18 " colori. 1 portret a lui „Alexandri“ în 18 colori. 1 notes elegant broșat, aurit, cu oglindă, 1 toaletă de buzunar, conținând o o­­glindă, un peptene și un cârlig de înche­iat mănușile și 8 volume din romanele noastre ilustrate dupe alegere. In locul celor două portrete putem da un frumos și mare album de pus fotografii. _ . Toți nouii abonați cari vor plăti peste costul abo­namentului, lei 6 în capi­tală, și­ lei 7.50 în provincie, vor primi franco, afară de premiile de mai sus și un frumos „ceasornic“ pentru masă cu deșteptător, minu­tar și opritor. ______________ Banii se vor trimite direct prin mandat poștat la administra zia­rului UNIVERSUL, str. Brezoianu No. II (casa proprie), București. CALENDAR PE 1891 Ortodox Miercuri 25 Septembre. — Cuv. Maica Eufrosina. Catolic Miercuri 7 Octombre. — Marcu P. Răsăritul soarelui la 6.6. apusul la 5.29­ 5 Bani în Capitală—10 Bani în Județe Mica actriță HORA ÎLAMBSEKTINI­.—(Vezi pag. 3) Jouî, 26 Septembre (8 Octombre) 1891 75*" va fura, iar pentru cel onest aceste pre­cauții sunt nefolositoare pentru stat și foarte păgubitoare slujbașului. Sta mai zis: Sunt unii funcționari mulță­­miți ca să fie permutați, căci li se urăște stând în aceiași localitate, câte o dată izolată. Bine, dar aci e alt­ceva. Cine vrea să se permute, dacă prin aceasta serviciul nu sufere, se găsească pe un altul care de asemene dorește să voiajeze și, învoindu-se între ei, să li se autorizeze cererea. E alt­­­ceva când omul se plimbă de bună voie și alta când îl iei pe goană. Apoi sunt mulți vameși cari se așazâ cu nevasta,cu copiii, își cumpără o căsuță, își fac un mic interior al lor, își dau copiii la școală în localitate și de o dată se po­menesc că trebue, din ordin, să lase tot pe nimic și să se ducă poate, la Predeal, la Vârciorova, la N­eam, unde nu sunt școala, în modul acesta și copiii lor își pierd vi­itorul. Gândească-se la aceasta guvernul și să puie capăt stării nomade a funcționarilor vamali. București, 25 Septembre, Funcționarii nomazi In general vorbind, cu greu­ s’ar putea, credem, afla o țară în care funcționarul să aibă a suferi atâta de un flagel, anume, permutările și răspermutările. In interes administrativ câte o dată, în alte interese de cele mai multe ori, sluj­bașii sunt mutați de colo până colo, ca țiganii cu șatra. , Am zis „câte­odată“ numai, în interesul serviciului, pentru că de cele mai multe ori mutările aceste se fac cu scop politic. Și iată cum : In județul X..., postul de subprefect, de ajutor de subprefect, de slujbaș la casierie, la prefectură, etc., este ocupat de un om neplăcut guvernului, — prin influența pe care ar avea-o la alege­rile apropiate. — Ei, acelui slujbaș e greu să-î găsești chichițe ca să-l dai afară și pe de altă parte ai oare­care interes po­litic, dar mai mic, de al lui. Atunci el nu e îndepărtat din slujbă, ci din localitate. Te pomenești într’o bună dimineață că e mutat de la Dorohoi la Severin. Acel om are familie în localitate, e poate și el însurat, are copii... Câtă pa­gubă e pentru dînsul să-și lase casa, ru­dele, prietenii, și se plece în altă estre­­mitate a țării! Unde pui cheltuiala, greutățile, drumu­lui, turburarea întregii liniști r­ezistenții lui?* * î­î Dar este o categorie de funcționari ai statului, pentru care acest vagabondaj e o adevărată epidemie violentă. Ne-am m­as făcut ecoul cererilor lor drepte, dar n’am fost ascultați. De atuncea, însă, s’au schimbat guver­nele și stăruim din nou, cu speranța că vom avea mai multă ascultare. Voim să vorbim de funcționarii vamali. Aceștia sistematic sunt prigoniți cu per­mutările. Un slujbaș de la vamă e silit se se permute o dată în fie­care an, de la postul seu. J * * * Pentru acest vecinic vagabondaj s’au găsit și motive. S’a zis și se zice: Nu trebue ca vame­șul să contracteze relații prea strânse în localitate, căci din această cauză ar putea fi îndemnat să facă abuzuri și favori. Bine, de logic e logic motivul. Dar în­trebăm : Oare mai puțin stricătoare pot deveni relațiile cu oamenii din localitate ale judecătorilor, de exemplu ? Oare a­­ceștia n’au în mână putința de a face abuzuri ? Atunci să permutăm vecinie pe toți slujbașii din țara românească, pe unul in locul altuia, dând spectacolul unui fel de danț colosal. Funcționarii să nu fie vecinie decât în tren sau în căruță... Administrația căilor ferate ar câștiga de­sigur și căruțașii s’ar îmbogăți.—Dar e oare aceasta în interesul unei bune ad­ministrații, a unei bune justiții ? Nici nu e nevoe de răspuns. Nu e just argumentul. Judecătorul neo­nest, slujbașul abuziv, ori­unde-1 vei duce Din Franța Corespondența parte a ziarului n Universula Paris, 23 Septembre. Testamentul politic al lui Boulanger Generalul Boulanger, murind, mai are speranță că partida, al cărei șef a fost, o să supraviețuiască după decesul lui. De aceea, cum ați aflat de sigur, el a lăsat un testament politic. Cred intere­sant să vă dau conținutul acestui docu­ment. Pe plic: „Acesta e testamentul meu­. „Doresc ca el să fie publicat după ce voi muri.” în scrisoare: „Mă voi ucide mâine, nu pentru că des­­perez de viitorul partidei căreia i-am dat numele meu, ci pentru că nu pot suferi grozava nenorocire care m’a izbit acum două luni și jumătate. De două luni și ju­mătate, m’am luptat, m’am încercat să în­ving. N’am isbutit. Sunt convins că par­tizanii mei, atât de devotați, atât de nu­meroși, nu mă vor urî pentru că dispar din cauza unei dureri atât de mari încât ori­ce muncă mi-e cu neputință. De alt­fel, tino avidio non deficit alter. Să urmeze, deci, lupta contra acelora cari, desprețu­­ind ori­ce legalitate, mă fac să mor de­parte de patria mea. „Mâne voi fi mort. Astăzi zic cu tărie: N’am avut nici­odată de ce să mi repro­șez ceva. In toată viața, mi-am făcut da­toria, nimic decât datoria. Istoria nu va fi severă pentru mine, ci va fi severă pentru surghiunitorii mei, pentru aceia cari s’afi încercat să mânjască pe un soldat real printr’o judecată politică monstruoasă. —Reamintesc de altfel aci că de mai multe ori m’am oferit să mă constituesc prizonier, dacă s’ar fi luat hotârîrea de a mi se da judecători de drept comun și că tot cei cari dețineau puterea au refuzat, știind bine că achitarea mea era sigură. „Trecând din viață, n’am de­cât o sin­gură părere de rău­, că n’am murit pe un câmp de război, ca soldat, pentru țară. Această țară va permite, cel puțin, unuia dintre fiii săi, în momentul de a intra în neant, să profereze aceste două strigăte de unire a tuturor celor ce iubesc scumpa noastră patrie: „Să trăiască Franța! „Să trăiască Republica ! „Făcut și scris în întreg cu mâna mea, la Bruxelles, 79, strada Montoyer, la 29 Septembre 1891, ajunul morții mele. „General Boulanger”. * * * O crimă Săptămâna trecută, Mercuri, sosi în Cour­­bevoie regimentul 89 de linie. Acest re­giment, care era de doi ani în garnizonă la Montargis, a luat parte la marele ma­nevre operate acum în Franța.

Next