Universul, ianuarie 1892 (Anul 10, nr. 1-24)

1892-01-02 / nr. 1

fim versul No. 1. sen în privința morței uneia din fetițe. in adevăr, în ziua naștere!, 5 Decembre pe la 7 ore seara, când dânsa începu să simtă întoile dureri ale ușurare!, tatăl seu reiasă să se ducă să aducă o trăsură pentru ea să o ducă la spitalul nașterilor, o sili să se urce în pat și procedă el însuși la ajutorarea nenorocitei ca să se ușureze, impodobindu’și delicata operație cu’ niște bucăți de conversație, ale căror cuvinte arată o mare perversitate. Pe urmă când fiica sa era sdrobită de durere și’șî perdu cunoștința, densul o culcă binișor în pat puse gemeni născuți lângă densa, cu risicul d’a fi înăbușiți, și-i înveli. Când fata Lance își veni în fire, se afla întinsă pe pământ lângă picioarele patului și figurau era plină de sângele respîndit. Fără până Până la 30 Decembrie, cu toată slăbiciunea sa, în urma durerilor prin care trecuse, densa încercă să’și alăpteze copiii; însă lipsită de îngrijiri, ne având strictul necesar, tatăl seu nevrând s’o ajute cu nimic, ea plecă d’acasă și se duse la primărie să ceară un „bon“ pentru pâne. Amănuntul acesta, în situația acestei nenorocite, face în adevăr să’ se strângă oricui inima de durere. Când se întoarse acasă, una din copile trăgea de moarte. Toată istoria asta tristă a fost povesă de fata Lance care la urmă a afirmat in vremea când mama sa trăia, tatăl încercase să se spânzure de două ori urma reproșurilor aspre ce-i adresa replata asupra purtărea lui. O dată soția , altă dată fiica îi tăiaseră frânghia. Lance a tăgăduit la început toate faptele de care era acuzat, aruncând toată vina pe amantul fiicei sale, acuzând pe acesta că singur este autorul „însărcinărilor“ fiicei sale. Atunci avu loc confruntarea. Augustina a susținut cu energie toate declarațiile de la început, acuzând pe tatăl său cu amănunte foarte curioase și vrednice de credință, că a abuzat de densa sau s’a încercat să abuzeze, în curs de 15 ani și că densul este pricina mizeriei în care ea a căzut. Lance s’a tulburat atunci și, grămădit de întrebări, a mărturisit tot densul a fost arestat. Scriitor celebru înebunit V’am anunțat că Guy de Maupassant, copilul resfățat al literaturi moderne franceze, a înebunit și s’a încercat să se sinucidă. Densul a sosit ieri de la Cannes unde se dusese. Era înconjurat de aproape de doctori și de servitori. La gară ’1 așteptau doi prieteni, doctorul Cazalis și editorul Ollendorf. Ceasul a fost condus într’o casă de sănătate. Deși avea la sosire atâta luciditate de spirit ca să ’șî recunoască prietenii, după un ceas însă când a fost instalat la Passy, a fost apucat de crize în cursul cărora devenind furios, a voit să sfarme tot ce se afla în jurul lui. Accesele de soiul acesta sunt așa de grozave la bolnav, încât, spre a se preveni vr’un nou accident, șapte servitori vor fi destinați să stea mereu lângă densul, să nu-I piardă din vedere nici o clipă. Se prevede că tratamentul bolnavului va fi foarte lung. Sinuciderea unui financiar D. Mauclair, asociatul d-lui Gautier, agent de schimb din Paris, s’a sinucis alaltieri, pe la amiazi, în casa sa de pe bulevardul Pereire, trăgându-și un glonte de revolver în frunte. El era în vârstă de 72 de ani ; de câteva zile era tăcut, trist, se întorsese tocmai de la asociatul său când femeea sa auzi o detunare ; alergând să vadă ce este, îl găsi mort. Țipetele femeei și ale servitorilor erau îngrozitoare. Se crede că financiarul s’a sinucis într’un acces de friguri. Brutus. IMPORTANT --------ISISO—----- I , adm. ziarul „Universul 1 "Pi , Strada Brezoianu No. 11 (în dosul teatrului Național) Bucuresci, se află spre ventoare urmatórele articole : afea Martinică călți. I Lei 3.70 afea Biocalitatea I Lei 3.20 afea Bio calitatea II Lei 2.70 afea Ceylan călit. I Lei 4.20 1 Zaphăr cubic calitatea I Lei 1.10 1 Cîlt-de-lemn, calitate extra-superioară, (Vierge) garantat pur de măsline, tinicheaua de 1 chilo 280 grame bruto sau 1 chilo 50 grame neto. Lei : . . . 3.15 J Acelaș unt-de-lemn litru . . 2.75 C O cugetare pe ssi Cu cât înaintezi în viață, cu atât o cunoști mai mult, și cu cât o cunoști mai mult, cu atât ai vrea să nu o fi cunoscut de loc. O palmă fatală în orașul Bromberg s’a desfășurat deunăzi o tragedie zguduitoare. Căruțașul Bahr, cunoscut de altmintrelea ca om liniștit și inofensiv, dădu fiului său, un băețel de opt ani, o palmă, care trebuie să fi atins se vede, tâmpla, căci băiatul căzu mort la pământ. Nenorocitul tată, vezând că fără de voie se făcuse ucigaș, luă un revolver și -șî zbură eremii. El își închipuia că e împăratul Dom Pedro și venise la Viena pentru a cere ajutorul Austriei ca să ’șî recucerească tronul. Intr’un „manifest“ către poporul său el ceru ca președintele Fonseca să fie executat. Din visul acesta Brehm se deșteptă în noaptea de 20 Decembre și de atunci e complect sănătos. O vindecare așa de repede a unei boli psychice, e, după profesorul Meyern, un caz din cele mai extraordinare. Acte oHcMI: Sunt numiți și transferați : D. Ilie Anghelescu, s’a numit casier general de județ și va îndeplini funcțiunea la județul Dâmbovița, în locul d-lui C. I. Moteanu; d. C. I. Moteanu, actual casier-general la județul Dâmbovița, se transferă în aceeași calitate la județul Teleorman, în locul d-lui I. Dudescu; d. I. Dudescu, actual casier-general al județului Teleorman, se transferă în aceeași calitate la județul Roman, în locul d-lui A. Mustea ; d. A. Mustea, actual casier-general al județului Roman, se transferă în aceeași calitate la județul Vasluiu. * D. G. Calomfirescu, actual casier-general de județ și fost sub-inspector financiar, se numește sub-inspector financiar, in locul d-lui M. Nicoleanu. O ceremonie barbară O ceremonie barbară care de mult nu mai fusese practicată s-a introdus iar în India. E așa numitul „leagăn de cârlige“. Când țara e bântuită de vreun flagel precum foametea, ciuma, holera etc., populația superstițioasă susține că zeița Miramal e înfuriată și nu poate fi împăcată decât prin „leagănul de cârlige“. Zilele trecute ceremonia aceasta a fost celebrată într-un sat din India meridională. Un tânăr de 25 de ani asupra căruia căzuseră sorții fu adus în curtea templului și i se înfipseră în mușchii spinării două cârlige de fer de cari erau legate două frânghii. Cu ajutorul acestor cârlige victima fu ridicată la o înălțime de zece metri și fu legănat în aer o jumătate de ceas. Pe timpul acestei îngrozitoare operațiuni, victima agita din când în când o batistă albă pentru a arăta când a leșinat. In sfârșit când preoți fură de părere că mânia zeiței e potolită, nenorocitul indian fu luat jos și i se dădu o mică despăgubire bănească. Guvernul englez cu toate că fusese prevenit că ceremonia va avea loc nu luase nici o măsură să o împedice. O VINDECARE CIUDATA In una din ultimele sale prelegeri, profesorul dr. Meyern din Viena a comunicat un caz psichiatric unic în felul său. Pe la începutul lunei Decembrie, un teuer, elegant îmbrăcat, fu arestat în curtea palatului imperial. Streinul, un funcționar din Dresda, anume Brehm, impresionat de moartea împăratului Brasiliei, căzuse într-un fel de stare somnambulistică. 2 •— Resboiu contra corsetelor In America a început acum o agitație puternică pentru desființarea corsetului. In provincia Ontario femeile din Kingston și Sidenham au aruncat corsetele lor în focul unui rug aprins în piețele acestor două orașe. Un colaborator al ziarului Gaulois din Paris a întrebat pe o fabricantă de corsete ce ar face dacă și în Francia ar începe o agitație de felul acesta. Dama respunse zîmbind că s’ar pune singură la capul mișcare! căci e sigură că a doua zi după arderea corsetelor, toate damele din Paris și-ar comanda altele noi, ar fi dat pentru dânsa o afacere strălucită. Un provert> pe Anul cu zăpadă multă e cu belșug, (italian). INSEMPLARI din CAPITALĂ Semn reü O dată cu capul n’ar fi crezut Grigorie Moldovanul că o să ajungă să fure o ladă goală. Cel puțin dacă ar fi avut ceva marfă în ea. Ei, dar vezî în lumea asta daî la tot pasul numai de taine, să nu te prinzi niciodată pe nimic. Al! când avea Grigorie bănuți în buzunar, ce țanțoș îi arunca încoace și încolo; credea că n’au să se mai isprăvească. Și iată’l în curând înghițind în sec pe strade, și iată’l alungându’și toate gândurile de cinste și pe urmă iată’l cu lada goală în spate (lada lui Ifrim Hirș din str. Lipscani No. 92) și acum iată’l odihnindu-se de anul nou la secția I. Prost început, neică, dă dracului meseria asta că’i semn zeu, să stai închis la începutul anului, înainte și ’ndărăt Ivan Oprea, de meserie hamal, avea obiceiu să zică la chef: — Când mĕ uit înainte mi se strică tot curajul iar când mă uit în urmă mi se drege inima. O cumătră îl întrebă o dată că ce vrea să zică asta. — Păi nu ’nțelegi ? răspunse densul oftând, când mă uit înainte văd oameni mai spălați decât mine iar în urmă îi văd mai prăpădiți de cât mine. In asta era cuprins tot principiul mulțumirei de viață a lui Oprea. Și tot ținendu-se de așa sară de principiu a ajuns să n’aibă para chivară de anul nou. Atunci a făcut numai de cât stânga ’mprejur, s’a aflat cu fața spre cei spălăței și chimirul lui Istrate Lazăr (calea Moșilor 301) i-a făcut curte spontanee. El fiind om politicos, i-a răspuns pe aceeași cordă, amorul a fost declarat și se consumă acum la secția 4. Vezi ce bine e’ când te uiți și ’ndărăt și ’nainte. Care din el are dreptate ? Costică Georgescu șade sub gratii la secția 32 și esclamă cu durere : — Al dracului frate! ce blestemat, ce om fără inimă ! ce căpcăun ! In vremea asta fratele șeii, Nichita Georgescu mănâncă plăcintă, bea vin negru și zice lăcrămând. — Sărmanul Costică, îmi pare rău că l’am dat la secție. Să fie și el aci, mî-ar părea bine să beau un pahar cu el. Toată jlaravera era că cel d’ânteî furase celui din urmă mai multe obiecte și se amestecase comisarul în afacerile familiare. Care din amândoi frații aveau dreptate, vă ’ntreb? Pentru revelion Nae Nedelcu voind să facă revelionul, a spart cufărul lui Ștefan Trancă din strada Bibescu-Vodă No. 9 și a luat 25 de lei; pe urmă s-a dus la vechii săi prieteni de la secția 31 unde petrece și acum de minune. Ce va să zică prietenia veche! Știri prin poștă Franța.—Doctorul Blanche, celebrul alienist din Paris, protestează formal în contra zgomotului cum că celebrul scriitor Guy de Maupassant ar fi nebun. El e atins numai de un atac de melancolie. A început să mănânce, dar foarte puțin, refuză cu „furie“ orice băutură spirtoasă. — Ni se scrie din Paris că la Belfort a fost prins un număr mare de porumbe! călători provenind din diferite stații militare germane. Ei erau trimiși din Strasburg la un individ locuind în partea de sud a Franței. — Un lucru ciudat.—Se știe ca parlamentul francez a votat urgența pentru propunerea de a se declara sărbătoare națională centenarul proclamării Republicei. Coincidență bizantin Cu,37L voturi s’a primit această moțiune și„tot,goț1, 371 s’a decretat desființarea I nouarohiei, Italia.—Un îintreg plan de fortificații se va executa în Sicilia. Pentru studiarea acestei chestii, ministrul de războiu a plecat cu oarecare grabă la Messina. — Ducele de Genova va lua, se asigură, la primăvară comanda escadrei permanente maritime. — Un anume Carlo Gallo, acuzat că ar fi comis cunoscutul asasinat asupra domnișoarei engleze Wellesleey, care a fost găsită la Neapole deflorată și apoi spintecată, a fost pus în libertate. A fost o greșală judiciară, pe care magistratura se încearcă cu energie, acum, s’o repare aflând pe adevărații vinovați. * * * Germania — La Westerwalde, ducatul de Nassau, s’au întîmplat încăerări în biserică; mai mulți socialiști au atacat pe prept cu lovituri de revolver chiar în sfîntul locaș. Au fost mai mulți răniți. —La Bromberg și la Lübbec sunt mari inundați. Comunicațiile din această cauză, sunt cu totul întrerupte. — Contele de Limburg, diplomat german, n’a fost exclus, cum s’a zis, din corpul diplomatic pentru că ar fi criticat tratatele de comerț, ci pentru că făcea pe sub mână, o politică ostilă imperiului, în favoarea Franței.* Austro-Ungaria. — La Troppau, în Silesia austriacă, s’a descoperit o asociație anarhistă; s’au făcut 40 de arestări. ’ — Deputații liberali din Reichsrab au primit propuneri de la deputații germani și italieni pentru instituirea unui tribunal internațional, care să judece chestiile vamale ce s’ar ivi între cele trei state. Mișcarea asta e desigur un fruct al congresului de pace. La Klagenfurt S9 observă o mișcare a slavonilor pentru excluderea cu desăvârșire din școale a limbei nemțești. * * înc Anglia.—Poliția londoneză a pus mâna pe doi anarhiștî făcând parte dintr’o asociație numeroasă, care plănuise să dea foc Londrei cu petrol. Ceilalți vinvvațî sunt căutați cu activitate. — In săptămâna crăciunului, poșta engleză a primit 32.000.000 de scrisori pentru felicitare. E o sporire de 2 milioane asupra anului trecut. — Un episcop care a făcut mult pentru propagarea creștinismului pe teritoriul Nigerului (Africa). Samuel Adlai Crowther, a murit, în vârstă de 80 de ani. El fusese sclav, mai înainte de a deveni misionar, in...., * * A *, \ ". Miercuri, 2 (14) ianuarie 1992 — Un anume Patrick Donnell 1, moșnean în Armagh (Irlanda) și unul dintre moștenitorii cerșetorului James Murphy, — care cerșea dar era milionar—a înebunit de bucurie aflând că va pune mâna pe un milion. Și fiii săi dau semne de nebunie. Rusia. — Din gubernia Vilna au reînceput a se expulza evreii. Doi evrei, decât să’șî lase avutul pe care nu l’au putut vinde, s’au spânzurat. Un alt evreu bătrân a fost găsit înghețat, mort la graniță, lângă Brody. — In orașul Pușcary din gubernia Tuia, au ars 50 de case, cărora le-au dat foc niște făcători de rele. Intr’o casă au ars 7 copii și 3 femei. — Ziarele vorbind de moartea Kedivului, zic că acum e timpul ca Frauda să dea zor pentru deșertarea Egiptului de trupele engleze.* * Bulgaria. — Se zice că, în neînțelegerea franco-bulgară, dacă regele Belgiei nu va primi să intervie ca arbitru, Papa Leon XIII va fi rugat să judece contestația. . . He He întâmplări din țară Când n’au grijă... Femeea Chița Bicu din Ruseni (Plopana, Tutova) știa de mult că nenorocirea vine fără de veste asupra omului și din causa asta densa mereu se temea, umbla cu grija în spate, se păzea, se ruga lui D-zeu necontenit s-o păzească de cel reu. Trecură mulți ani astfel și femeia văzând pe alții că nu duc grijă, că nu sa roagă și nu dau peste nimic, își zise: ■— Ce proastă sunt mă sperii de umbre. Ah! vreau să petrec și eu sărbătorile astea în liniște, nu vreau să mai am nici o grijă-Cu ideea asta se duse în vecini lăsând pe copilul seu Gheorghe de trei ani, singur în casă, și focul aprins. Când se întoarse găsi copilul scrum. Aici prea târziu, sărmana Chița recunoaște acum că nenorocirea vine când n’are cine va griji. Antipatia Acum câtva timp erau în Timișești (Neamțu) doi inși cari nu se puteau suferi : Gheorghe Răuț și Ion Arteni. N’avuseseră nici o afacere împreună, nu’și vorbiseră nici odată, n'aveau nici un motiv să se urască și totuși se urau. Intro sară aflându-se în cârciumă s’au apucat la bătae, numai din causa privirilor. Lucru curios. După ce ’și-au măsurat puterea pumnilor s’au făcut prietenii cei mai buni. Fură mereu împreună însă numai la lucruri rele. Furau și bateau de stingeau prin sat. In ziua de sf. Ștefan se intorceau amândoi din satul Preutești unde fuseseră la hramul bisericei. Era noaptea și pe drum întâlniră pe doi frați, Vasile și Gheorghe Tănase, cu soțiile lor, începură să-î lovească cu ciomegile ca să’i jefuiască. Ceî-l’altî au fost mai tari și i-au învins. Răuț a căpătat la cap o rană de cuțit din care a murit a doua zi. Artene învinovățește acum în arest pe tovarășul său, mort, cu care a comis o mulțime de crime. O astfel de prietenie uici că se putea isprăvi în alt chip. Un sfat pe zi Contrastătea de beție să se ia opt până la zece picături de amoniac (alcali) într-un pahar de apă. Să se amestece bine apa cu amoniacul. Beția dispare așa iute în,cât se poate pe loc reîncepe. 68 Locașul Spaimel Mare roman de sensație DE JULES MARY Și din când în când, cu botul în sus, miroase aerul ca și cum ar fi vrut să ceară zăpezii drumul ce căuta. Dar nimic nu ’i vestea :instinctul. Atunci scoase o urlătură jalnică, și cu capul plecat, cu nasul aproape lipit de zăpadă, își luă drumul șchiopătând. Din când în când cădea câte-o picătură de sânge. Din când în când se agăța câte un mărăcine de laba frîntă și atîrnată. Plângea, se rostogolea prin zăpadă, să sbuciuma și își lingea îndelung laba rănită, cu aemete scurte înăbușite. Și iatăl că se oprește deodată. A mirosit ceva cunoscut. Nu se stăpână-seii acolo. Sunt copiii, cei douî nouî prietini ai sei. Dă din coadă. Căută. Se întoarce. Miroase iar. Nu vede nimic. Dar deșteptul dobitoc nu stă mult în nedumirică. Iată’l, ridicând zăpada cu nasul, în fața unei movile care pare un mormânt. Descopere două chipuri de copii. Și urletul lui de spaimă, lătrăturile lui de chemare în ajutor răsună în pădurea tăcută in care zăpada cade grămadă. X Chariot și Bertina deschid ochii. Se deșteaptă în sfârșit dintr’un somn letargic care ’i ducea de-a dreptul la moarte. Dar mintea nu li s’a întors încă. Nu știu ce s’a petrecut. Nu înțeleg nimic. Nu’și dau seama. Deasupra lor sunt tot arborii din pădurea Trelon ; zăpada n’a încetat; nu suferă. După, câteva minute, aud vorbindu-se lângă el. Nu sunt singuri. Cine să fie? se uită. ] Ochii lor nu deosibesc nimic. Și vocile acestea răsună la urechile lui Chariot ca deja cunoscute. Li se dau îngrijiri. Li se deschid cu sila buzele lor strînse de frig. In gâturile lor cad picături de un lichid înflăcărat care pare ca topește ghiața care ’i împresoară. E rachiu !... Și într’adever viața începe să circule în vinele lor, rachiul ii încălzește... Și, în sfârșit, își vin pe deplin în fire. Chariot și Bertina se ridică. Lângă ei sunt două oameni cari așteptă. Și un câine, culcat în zăpadă, își linge laba sîngeramtă. Câinele, e Fluturel. II recunosc îndată. Dar cei doi oameni cine sunt ? Bertina se uită la eî mirată. Noaptea e mereu întunecoasă. Ea nu ia văzut nici o dată. Iată ce -și zice ea. Chariot nu știe însă dacă trebue să se bucure sau să tremure, și simte tot d’odată bucurie și spaimă, căci plecați spre el, el recunoaște chipurile lui Barouille și Criquet cari pândesc întoarcerea lor la viață. Barouille și Chriquet care nu s’aü despărțit. Umblați rătăcind pe acolo de câtva timp. Și străbătând pădurea au auzit urletele ciudate scoase de Fluturel. Aceste urlete i-au atras, și ei au scăpat pe Bertina și pe Chariot. Și Barouille, cu mâinele în buzunar, se uită la eî și rîde de Chariot. Ei, frate-meu, era vremea să ne vedem. Dacă nu eram noi pe aici, apoi vedeați raiul acum. Asta să te învețe minte Chariot, ca să nu’țî mai iei picioarele la sănătoasa când te afli într’o societate aleasă ca a noastră. Nu ’ți dai seama de lume, drăguță, trebue să înveți... Criquet îngrijește de prietenul său pe care îl sărută. In curând cei două copii sunt pe picioare. Barouille ia pe Bertina în brațe, o ridică ca pe o pană și o sărută pe amăndouă obrajii. — Mai întâi cinste damelor zise el. Aceste două sărutări cari fac pe Bertina să se roșească, cad pe inima lui Chariot ca două picături de plumb. — Barouille! zice el. — Eî bine, ce e ? zise cel l’alt. Cinste damelor... Și acum, înainte, dacă puteți umbla. Aci înghețăm. Și bău o înghițitură de rachiu. Astfel, Chariot, căzuse iar în mâinile lui Barouille. Găsise pe Criquet, ie adevărat. Criquet putuse dar să trăiască cu Barouille, după cele ce-i scrisese el ? Iată ce se întreba el. In acest moment nu era în stare să sa gândească. Scăpase, ie adevărat, de moarte. Și Barouille îi scăpase, își spunea aceasta. Dar, în fundul inimii îi părea rea, căci în ceasul acesta, dacă nu le veneau nici un ajutor, erau morți. Și moartea ar fi fost dulce, fără suferințe, întocmai ca o mângâiere... Suspină. — Mainainte de a pleca, zise Chariot am ceva de făcut. — Ce? Chariot strigă pe Fluturel, îl sărută pe urmă, după ce’și rupse batista, ii legă laba pe cât putu mai bine. Fluturel îl lăsă să’l lege, gemând încetișor. Gemea ca un copil. Și după ce Chariot sfârși, zise: Í Va urma.)