Universul, ianuarie 1892 (Anul 10, nr. 1-24)

1892-01-14 / nr. 9

Universul No. 5), s’au transportat în spitale peste o sută de persoane călcate, sdrobite, cu manile sau picioarele rupte, sau cu ochiiî scoși; nenorocirile astea au­ provenit din isbirea ,cu căruțî, cu hamali încărcați, cu tram­­­vaiuri sau cu persoane.­­ Nimeni nu ’și poate face o idee exactă despre ceața noastră până nu va fi a ei să vadă; e mai rea ca întunerecul cel mai mare; lumina felinarelor care s’aprind ziua în toate orașele mari, n’o poate pă­trunde. Anarhiștii V’am scris că s’a descoperit un complot anarhist-dinamitard în Londra. Șase inși din asociația distrugătorilor au compărut deunăzi înaintea judecătorului. Șeful poli­ției era între martori. Densul a povestit lucruri grozave. In casa anarhiștilor a descoperit o broșură întitulată : Mijloace de desrobire începutul broșurei e ast­fel: „Să ne ocupăm de chimie, să ne gră­bim a fabrica bombe de dinamită, pentru ca să grăbim revoluțiunea și mai cu samă să nu expunem zilele prețioase ale cama­razilor noștri.“ Pe urmă se expun motivele pentru care anarebiștii nu pot face alt­fel de­cât să recurgă la forța brutală pentru a ajunge la complecta desrobire a omenirei. „Violența este necesară, zice proclama­ția, contra acelora cari ne apasă și fac din noi robii lor. Proprietatea, sub ori­ce formă s’ar arăta ea, nu este alt­ceva de­cât fructul hoțiilor și uciderilor. „Cei ce au mai mult sunt acei care au furat și au ucis mai mult. „Care este pricina nenorocirei omenești? Proprietatea individuală. „Ea a inspirat un arsenal întreg de legi Infame. „Toți anarh­iștii nu trebue sa aibă de­cât un gând, de­cât o țintă: să distrugă bisericele, palatele, monastirile, cazarmele magazinele, fortărețele, închisorile, să pu­nă stăpânire pe pământ, pe mașini, pe căile ferate, pe telegrafe și „telefoane“. „Anarh­iștii n’aîi nimic a face cu soci­aliștii și colectiviștii cari merg sub ordi­nele unui șef; anarhia nu recunoaște stă­pâni.“ Se dau apoi instrucții amănunțite asu­pra fabricărei bombelor de dinamită și a intrebuințărei lor pentru distrugerea mo­numentelor publice. Toți care erau de față la ședință s’au înfiorat de toate câte au auzit. Cei șase acuzați n’au tăgăduit nimic. Procesul s’a amânat. Poliția dă’n brând­ ca să prindă pe cei­l’alți anarehiști căci e o asociație întinsă. West. Un omor într’o cârciumă între un chelner și un mușteriu Din Paris ni se scrie cu data de 6 Ia­nuarie : Un omor a fost comis ieri dimineață într’un local de băuturî, situat în strada Sainte-Marguerite, și ținut de d. Froger. Un consumator, anume Milan, fiind mult beat, pricinuia scandal în stabili­ment. Un băiat din prăvălie, Vidus, vo­ind a -l face să tacă, fu înjurat de muș­teriu, după care urmă o încăerare. Vidus, furios că se vedea aproape de a fi supus, puse mâna pe un clește și lovi pe Milan de mai multe ori în cap. Mușteriul, grav rănit, căzu scăldat în minge. Fu ridicat și transportat într’o stare desperată la spitalul Saint-Antoine. Omorîtorul a fost arestat imediat. Un sfat pe zi Voiți se fabricați rom bun, sănătos și economic? Luați 150 grame de zahăr alb în pulbere, topiți-l în puțină apă, puneți’l la foc; când apa s’a evaporat, turnați alta; continuați ast­fel până când apa nu se mai amestecă cu zahărul. Preparat ast­fel, zahărul se toarnă în­­tr’un vas cu 400 grame apă și 500 gra­me spirt pur, de 40 °. Se amestecă bine și romul e făcut. Propagandă anarh­­istă în wsul unui fu­m­al Din Paris ni se scrie cu data de 5 Ia­nuarie . Trecătorii cari se găseau era după a­­roiazî pe piața, republiceî au putut vedea un individ cocoțat în vîrful unui felinar monumental și țipând acolo să-și spargă plămânii. Era un anarh­ist care găsise acest mij­loc singular de a predica mulțimei revo­luția ; el arunca în acelaș timp broșuri, imprimate de toate culorile, și întreba cu un accent englezesc foarte pronunțat, pentru ce e oprit de a se ține in Franța întruniri publice, după cum se face în Anglia, în locuri deschise. Gardiștii voiră să-l facă să se coboare de pe piedestalul său , dar aceasta nu fu ușor. Englezul își legase brațul sting de una din ramurele felinarului cu un lanț de fer ; a trebuit să se aducă o scară și o pilă ca să tie una din verigele lanțului. Condus la comisarul de poliție, anar­h­istul declară că se numește Thomas Hastie, în vârstă de 25 de ani. El a fost arestat preventiv. O cugetare pe m Amiciția între bărbat și femee să leagă mai cu seamă când amândoi sunt invalizi. Acei cari pot avea armă se luptă. T­n doctor la,rus A fost arestat la Turin, din ordinul po­liției, un anume Cambrosie, care a mai suferit condamnări pentru escrocherii. Tipul zicea că e doctor englez, diplomat la Lipsca ; își făcuse o oare­care clien­telă în lumea înaltă și,sub pretextul de a deschide o casă de sănătate pentru ne­buni, furase câte­va mii de franci de pe la negustori și de la o doamnă străină, locuind în strada Nazionale, făgăduindu-i că o va lua de nevastă. Acest escroc­, care nu e nici medic, nici englez, instalase în strada Nazzareno, d’asupra bi­rourilor ziarului „Osservatore romano“, un cerc „filosofic european“, la inaugurarea căruia mai multe autorități asistară. El a fost arestat, apoi, și osândit pentru escrocherii. Jack spintecătorul arestat Un anume Henry Dowd, un englez, po­reclit de camarazii săi cu numele de „Jack Spintecătorul“ a fost arestat. Duminecă seara, la New­ York fiind­că tăiase cu un briciu­ gâtul unui bețiv. In închisoare Dowd mărturisi că în ultimele trei săptămâni sevîrșise șase crime de felul acesta. Majoritatea victimelor sunt de naționa­litate germană. Dowd are o ură neîmpă­cată contra germanilor căci o soră a sa a fost asasinată de un neamț. Un proverb pe zi Să promit­ și să te ții de vorbă sunt două (francez). Sinucidere cu lapte fierbinte Un mijloc ciudat de sinucidere a ales deunăzi vânzătoarea de lapte Bertha Gum­­pert din Berlin. Desperată de necredința amantului ei, tânăra fată se hotărî să moară și pentru acest scop bău un litru de lapte care fier­bea în clocote. Ea ’și ai’se rău­ faringele și stomacul și căzu jos în convulsiuni. Un medic chemat în grabă declară sta­rea sinucigașei ca foarte gravă și dispuse transportarea ei la spital. Adi d­ra Gumperz își dădu sufletul după o agonie din cele mai dureroase. 3MCâ,n­ caii de lupi . In apropiere de satul Dubovo (Bulga­ria) doi țărani cari se intorceau din Sofia au fost atacați de o haită de lupi. Unul din țărani avu timpul să se urce într-un pom și de acolo putu să asiste la moartea teribilă a tovarășului său. Victima fu ruptă în bucăți și în câte­va minute au rămase din nenorocitul ță­ran de­cât cișmele și căciula. Apropierea unei­­ sănii speria destile care fugiră într’o pădure apropiată. ÎN TAMPLAEI din CAPITALA Un ceasornicar fiu de croitor Gheorgh­e Catu a fost adus la secția 81 de­oa­­re­ce a furat un cias de argint, o flanelă și o pe­reche pantaloni de postav de la Vasile Corlănescu din calea Șerban-Vodă No. 7. întrebat fiind de co­misar de ce a furat aceste lucruri el a răspuns: Să trăiți d-le comisar, ei­ n’am furat. D. Cor­­lănescu­ se­­­ plângea i că croitorii i-a stricat pan­talonii, facându-i prea scurți , și dorind a ’î face un serviciu, ’i am luat, pentru că tatăl meu­ care este croitor să îi îndrepteze. — Dar flanela, tot scurtă era ? •— Nu, d-le comisar, dar era foarte murdară și fiind­că mama mea este spălătoreasă, am luat’o să o dau s’o spele. — Dar ceasornicul tot murdar era ? — Să trăiți domnu­le comisar, nu era murdar, dar mergea înapoi și fiind­că eu sunt ceasornicar de meserie, l’am luat să ’1 repar. — A­m foarte bine, zise comisarul, am și eu câ­te­ va ceasoarnice de reparat. Și așa, Gheorgh­e Calu fu reținut la secție. Economist D. Ion Iosef din calea Șerban-Vodă No. 48 este economisitor iar Gheorghe Constantin este foarte risipitor, buzunarele’i sunt sparte, n’au fund, nimic nu stă în ele. Cel d’ântâiă avea mereu parale, cel d’al doilea nici o dată. — Aici trebue să fie vorba de noroc, își zise Gheorghe, dacă aș putea să pun mâna pe niscai părăluțe ale d-lui Ion, mi-aș face un fund la pan­taloni și iată-me-s om de ispravă. Pentru executarea acestei idei ingenioase, a chel­tuit multă munca și lungă vreme; toate vin când știi s’aștepțî; alaltăieri, vr’o 16 lei se strămutară din buzunarul d-lui Ion în mâna lui Gheorghe. Comisarul de la secția 3, aflând de strădaniile economice ale lui Gheorghe,­­l-a poftit la sine ca să’i dea și el câte­va învățături din știința acea­sta strașnică de economie. A rătăcit drumul Gheorghe Marin a făcut-o de tot­dată , rădicând niște lemne din curtea caselor cu No. 69, și cum era întuneric, a rătăcit drumul și a nimerit la secția 9 , poftim, parcă nu se îngrijește primăria de lemne la secție, ce cap. Totuși Marin a fost primit omenește la secție și a rămas să fie osperat acolo cât­va timp. Misterele subpământe­ ni se scrie din Petersburg că poliția a descoperit la Karkov, în strada Privox­­naia, o galerie subpământă de 82 de pași lungă, ducând de la un anume Jefanos spre manufactura Radcensko, o sucursală a vis­­teriei statului. Acest tunel s’a lucrat cu mare artă și totul a fost­ combinat foarte bine. S’au găsit instrumente de lucrat în mine lămpi Davy, pâine proaspătă, sticle de co­gnac și chiar șampanie Nu se crede c’ar fi vorba de revoluțio­nari, ci de o bandă de re­­făcători, forte bine organizată. Printr’o simplă întâmplare, poliția a des­coperit această lucrare curioasă. Nici un hoț n’a fost încă arestat, dar poliția pare a fi pe urmele ticăloșilor. I­ I .A.se D-nu Brumărescu se gata să plece, când aude deschizându-se ușa și pe servitorul seu zicând : Ce tu ieși și astă-seară ? — Cum ? strigă d-nu Brumărescu fu­rios, me tutuești ? — O­ iartă-me!...— murmură servito­rul rușinat,—­credeam că vorbesc cu cu­coana. 78 Locașul Spaimei Mare roman de sensație DE JULES MARY Ce vrea ea să facă ? Nu știe. Timplele îi zvîcnesc repede. I s’a întu­­stecat ochii. Simte o spaimă mare în inimă. Barouille îi ia după el. Fac ocolul zidului și se întorc acolo de an de au­ plecat. Acolo ie portița prin care umblă ser­vitorii. Barouille se încearcă s’o deschidă. E închisă cu cheea. Barouille scoate din buzunar o bucată de fier pe care o luase de la zidărie pe când lucra. . — Asta’i c­eea mea zise el. Dintr’o singură apăsare scoate broasca. Ușa se deschise singură. Și ei intră în­­ grădină. Acolo, se sfătuesc pentru cea din urmă vară. Barouile împarte rolurile. — O să mergem până la casă. Până acolo o să fim apărați de pomi. N’avem, dar se ne temem de nimic. Criquet se va urca cu mine. Chariot o să stea de pîndă. In caz de surprindere, o ștergem pe portiță, intrăm în pădurice pe care am lăsat’o la stânga, ș’apoi ne’n­­toarcem la șopron. Trebue însă să nu ni se vază urma. Eu unul, sunt liniștit. Și scote­nd cuțitul din buzunar, îl des­chise și adaogă. — Cine s’o apropia de mine, se șters. Nu mi-e frică de nimic și cuțitul e nou. Când zise vorbele acestea, avea privirea sinistră. Și Chariot se înfiora fără voie. Cu toată beția lui începu să se gândeas­că de­odată la trecut, la grădinarul ace­la de la Mantes a cărui moarte îi băgase bănuiala în inimă. Văzu pe Barouile galben și prăpădit, deștepându-l din groapa în care dormeau în apropiere de Sena I­ mai văzu cu hainele și mâinele pline de sânge. Nu cum­va era el ? Dar n’avu vreme să se gândească la toate acestea. Barouile dispăruse spre casă, urmat de Criquet care săria ca o lăcustă. Liniștea domnea peste tot. Nu era nici o fereastră luminată. Servitorii se culcau în pod , vizitiul în în grajd, care era foarte departe de casă. N’avea dar să se teamă de nici o pri­mejdie. Criquet și Barouille trecură, cocoșindu­­se, întreaga grădină și ajunseră până la casă. Chariot îi urmăria cu ochii, căci luna se arătase pe cer foarte luminoasă. Ii vedea foarte bine, dar ori­cât de a­­proape erau, fac așa de puțin zgomot că d’abia li se aud pașii. S’ar fi zis că zboară, iar nu că umblă. Barourile cu fierul lui, se încearcă să deschiză o fereastră, dar nu isbutește. — Ne-ar trebui ceva mai tare, zise el încet. Cu fierul ăsta ne pierdem vremea de­geaba. — Eu, n’am nimic, zise Criquet. — Stai nițel, m­ii-a venit o idee. «asKSBasssa:Marți, 14 (26) Ianuarie 1892 Știri prin poștă Franța.—Se scrie din Libengan, (Nouile Hebride) că francezii au descins acolo, au ars un sat și au făcut opt prizonieri, pentru ca să pedepsească pe locuitori fiind­că uciseseră în chinuri pe două coloni.­­ In Franța, compania drumurilor de fier de Est face în acest moment, probe foarte interesante, cu un model apă de lo­comotive, cu două căldări superpuse. La început, se obținu o repeziciune de 120 k­ilometri pe oră, apoi încetul cu încetul s’a putut produce o repeziciune de 186 k­ilometri; ultimele experiențe dovedesc că se poate obține o iuțeală de 200 k­i­lometri pe oră. Noua locomotivă e pusă pe 16 roate mobile, aceasta pentru evita­rea accidentelor la curbe.­­ Comitetul care s’a constituit pentru ridicarea un­ei statui lui Theophraste Re­­naudot, fondatorul ziarismului, a cerut autorizarea așezării statuei pe una din piețele din Paris. — Consiliul comunal a aprobat această cerere. * * * Italia. — Generalul iezuiților însuși n’a fost cruțat de influență. Părintele Ander­­lechy, șeful Companiei lui Isus, a murit din cauza necruțătoarei boale, la Fiasole. —Generalul „companiei negre“ a avut o viață foarte accidentală. Succesorul șeii se va alege in biserica de Campo, din Roma.­­ — Marea adunare a torcătorilor și țe­sătorilor de bumbac din Italia de Nord a hotărît să protesteze energic contra vre u­­nei cedări la tariful vamal elvețian. — Se dă ca sigură demisionarea am­basadorului italian din Paris Menabreea, din motive politice. — S’a iscălit la Roma convenția italo­­germană pentru apărarea reciprocă a pro­­prietatei industriale. — In Roma s’a format o „ligă a ca­tolicilor italieni“ al cărei scop va fi com­baterea cea mai înverșunată a tuturor măsurilor guvernului privitoare la biserică. * * * Germania. — S’a prezintat Reichstagu­lui un proiect de lege contra spionilor; prin acest proiect, fapte care până acum nu se pedepseau de loc, sunt declarate de crime. In a doua parte, proiectul se ocupa de chestia declararea stărei de asediu în Al­sacia și Lorena.­­ Ni se scrie că „Ziarul de Frankfurt“ e urmărit de parchet din cauză că, într’­un articol asupra lui Guy de Maupassant a enumerat titlurile principalelor sale opere. Parchetul a considerat aceasta ca propa­gandă pentru fapte imorale. ■— Ni se scrie din Berlin că statele germane de sud, refuzând de a adera la primirea reglementelor prea aspre de dis­ciplină militară prusiana, tratativele des­chise pentru unificare au fost întrerupte. * * * Austro-Ungaria. — Foile din Buda­pesta spun, că alaltă­ierî noapte un cu­tremur de pământ s’a simțit acolo. S’au simțit două mișcări, cea di­n urmă mai tare. Pagube nu s’au făcut, doar atâta că s’au dărâmat câte­va coșuri. — Cele mai însemnate ziare vieneze sunt însărcinate să desmintă svonul că prințesa văduvă a răposatului arhiduce Rudolf, o să se căsătorească cu prințul Miguel de Braganza. — Ni se scrie din Viena despre o ex­plozie violentă de gaz ce s’a produs în casa marchizului de Montmorin, consilier al ambasadei Franței. Un tub s’a spart și a ieșit, ast­fel, gazul. Mobilele și us­tensilele de bucătărie s’au sfărâmat, de asemenea 700 de geamuri de la cele pa­tru caturi ale casei. Bucătăreasa a fost friptă la mână și la obraz. Pagubele sunt mari. — Ministrul ungur Albin Csaky pri­mind deputăția evreilor din. Temișoara le a spus că dânșii au drept câștigat prin muncă și inteligență la o egală îndreptă­țire.* * * Rusia. — Știri venite din Varșovia a­­­nunță că generalul Gurko, a căruia retrav­ ^­gere greșit s’a anunțat, a rostit un dis­­­curs important, terminându-l cu aceste cu­­­­­vinte: „Anul acesta, pacea e asigurată!.. In vremea asta Rusia își va complecta ar­mamentul.“ •— Ziarul oficios din Petersburg „Novoie Vremea“ publică un articol foarte impor­tant în contra Bulgariei. El îndeamnă pe scupeina sârbă să facă mai mari cheltueli pentru înarmare, căci Bulgaria se pregă­tește de un nou­ războiri.­­ Representantul lui Hirsch, Lauter călătorește prin Polonia rusească căutând, printre evrei, coloniști pentru Argentina. Deja două mii de familii evreești s-au a­­nunțat pentru emigrare. Mizeria evreilor, în unele gubernii este sfâșietoare. Pentru primăvară se pregătesc emigrări în mase colosale.* n­ * * Anglia.— Se asigură în cercurile poli­tice că Anglia va interveni în cearta din­tre Chile și Statele­ Unite. O escadră com­pusă din șapte dintre cele mai bune vase ale flotei uniune­ va fi trimisă în oceanul­ . Pacific. — Guvernul englez a hotărît că în ve­derea tinereței lui Abbas pașa, noul Kedivi al Egiptului, să dea acestuia un sfătuitor­ englez. — Se scrie din Londra că, la grădina Zoologică de la Phoenix­ Park, în Dublin, au scăpat din cușci doi lei din cei mai periculoși. S’au închis imediat porțile, leii rătăcesc liberi prin grădină. * * * Bulgaria. —Pentru ca conflictul franco­­bulgar să se termine cu bine, ministrul Stoilow se va duce la Paris să înmâneze președintelui republicei, Carnot, o scrisora a prințului Ferdinand. * * * Spania. — E temere de tulburări a­­narhiste la San-Fernando în provincia­ Cadix. S’au întărit forțele militare în acea parte; soldații stau prin cazărmi gata de luptă. Lucruri din tot­ lumea. O vindecare miraculoasă.—Din Viena, ni se scrie : Un incident care amintește cazul cro­i­­­torului Franz Melder, care, precum v’an­ anunțat, își bătuse cinci piroane în cap,i s’a petrecut de­ună­ zi într’o fabrică din­ Indlesee. Mecanicul Iohan Schindler, într’un acces de nebunie își bătu cu ciocanul un creion, . în tâmpla dreaptă. Vârful creionului fa întră de doi centimetri în creeri. Nebunul căzu la pământ ca trăznit și­ tovarășii săi îl crezură mort; dar după­ câte­va secunde el își veni în fire și după­ ce i se scoase creionul declară că nu simte­­nici o durere. După ce i se aplică un­ bandagiu pacientul se duse singur la spi­tal unde doctorii nu jură în stare să-și explice acest fenomen patologic atât de ciudat. Ceea ce îi înmărmuri însă și mai mult e că Schindler în urma operațiunei ce’șî făcuse singur își recăpătase rațiunea și e azi teafăr și sănătos. — O mâncare ciudată.— Dacă cine­va comandă într’un restaurant din Paris, o mâncare ce nu e însemnată în lista de bucate chelnerul îi dă în­tot­deauna respun­­­sul steriotip: — Regret, domnule, dacă veneai cu două minute mai înainte ai fi putut avea ultima porție, dar acum felul ăsta de mâncare s’a isprăvit. Cunoscutul scriitor Mery care știa acest obiciu al chelnerului făcu următoarea glu­­­mă : El intră într’un restaurant și comandă­ un „vârcolac â la Marengo“. Chelnerul strigă : „îndată !“ și alergă în bucătărie. După un moment însă se­ întoarse și zise: — îmi pare rea, nu ’ți mai pot servi vârcolac, odinioara s’a isprăvit. In zid era un cârlig care d’abia se ți­nea. C’o zguduitură zdravănă îl scoase. Apoi îl introduse sub fereastră și apăsă în jos. Fereastra troznește. Se oprește și ascultă. Nu aude nici un zgomot. Introduce brațul pe deschizătura făcută și fereastra se deschide. Intră și sunt într’un cabinet de lucru. Aprinde o lumânare și se uită împrejur. Criquet l’a urmat, dar nu prea e sigur. Tremură din tot corpul ; dinții îi clăti­­țănă. Barouille, cu toate că ie foarte galben, ie liniștit și zîmbitor. E în toată firea. Bagă de seamă la tot, căci, cu cât caută prin cabinet, nu uită că vre-o primejdie poate să vie de afară și el se indreptează din când în când spre fereastră se pleacă și se uită în toate părțile. Liniștea domnește pretutindeni. Chariot ie la locul său, ascuns în ar­bori. Intorcându-se, se apropia de Criquet. Dinții infirmului clănțănesc cu zgomot. — Ți-e frică, îi zise .Barouin** cu dispreț.­­— Da, nu m’ascunz. ■— Lașule! -- Se prea poate. Uite Barouille, ar fi­ mai bine să plecăm. Ceea ce facem se­ prea urîte... — Să plecăm cu buzunarele goale ? — Da. — Aida de !... — Rămâi tu... eu, plec acum... Barouille înăbuși un țipăt de mânie. Luă pe Criquet de gît, îl vîrî sub ge­i­unchi și apropiindu’î cuțitul de piept, zise: 1 — Poți să’ți alegi. Sau remân, sau tei trimet pe lumea cea­l’altă... Cuțitul pâtrunse ’n haine și Criquet iți simți că’i intră în carne. Barouille adaogă: — Și dacă țipi, dacă te încerci să faci, vre­ o mișcare ca să vestești pe cine­va te] taia ca pe un berbec. Și buzele­ î și fața-i vânătă îi da o în­fățișare sălbatică. Criquet, speriat, murmură. — N’o să fac și n’o să zic nimic, nu me omorî. — Bine ! Dar bagă de seamă, sunt acid. Criquet se ridică, pe jumătate mort dej­a spaimăt !Va urna), '

Next