Universul, octombrie 1892 (Anul 10, nr. 230-256)

1892-10-27 / nr. 252

ANUL X No. 252­5 Bani in Capitalst—10 Bani în Județe CALENDAR PE 1892 Luni, 26 Octombre.­­1­ Martir. Dimitrie. Catolic Luni, 7 Noembre.—* Engelbert. ■ Surele răsare la 6,47. apune la 4,40. Orte«a.63S Bucureșt: .26 Octombre. Pentru d­ați medici Am avut adese­ori ocaziune să apreciam valoroasa activitate a d-lui doctor Felix, di­rectorul general al ser­viciului nostru sanitar. Din momentul chiar al venirii sale în capul importantului serviciu al sănătății publice, a luat măsuri de îndrep­tare a multor rele și a­șa merită mai ales recunoștința publică pentru zelul desfășurat în grelele împrejurări prin cari am trecut acum in urmă. • .­­eribilul flagel al h­olerei ne amenința­­ din toate părțile și a­­junsese chiar la gra­niță. Doctorul Felix, parcă obținuse darul ubicuității, căci era, când la o estremitate a țării, când la cea­­l­altă, luând pretutin­deni măsuri grabnice sanitare, cărora le-am datorat ferirea ferii de h­oleră. D. dr. Felix, obser­vând un fapt despre care noi am mai vorbit, — de purtarea cam „sumară“ pe care o au­ de obicei și doctorii la sate,—le adresează următoarea circulară care, ascultată, va pro­duce adevărate roade folosi­toare. Atragem atenția tu­turor cititorilor noștri asupra cuprinsului a­­cestei circulari: „Majoritatea d-lor medici ai spitalelor ru­rale consideră medicina curativă ca singura lor atribuție, medicina pre­ventivă, povățuirea bol­navilor asupra prei­­n­tîmpinărei boalelor este cu totul lăsată la o parte și tocmai în a­­ceastă privință d­v., medic al țăranului, aveți un rol important de împlinit, asupra cărui vă atrag serioasa băgare de seamă. Nimeni ca d­v. n’are o pasiune de a în­duri asupra igienei țăranului, a exercita o influență sanitară asupra traiului popu­­lațiunei rurale, a ii povețtii despre cau­zele unor boale care se pot lesne înlătura, despre preservarea copiilor de moarte pre­matură. Când țăranca vine la spital cu copilul ei ca bolnav ambulant, la consul­tații gratuite, când ea așteaptă de la d­v. scăparea unei ființe iubite pentru care face voios ori­ce sacrificii, atunci ea este și dispusă a asculta consiliile ce veți da­­ și d-voastră sunteți dator a ve folosi de acea ocasiune pentru ca să exercitați cu succes rolul d­v. de apostol al igienei și al civilizațiunei. Vă cer un sacrificiu; ve cer ca în loc de a face, țipâte cu bruschetă, două între­bări banale, de a vă uita la limba copi­lului și de a ședea jos spre a ’i scrie sau­ a dicta repede o rețetă, să stați de vorbă cu țăranca, după ce ați examinat bine !copilul ei, să o ascultați cu răbdare, să o povățuiți cu blândețe și cu vorbe dulci, să o tratați ast­fel în­cât să poată căpăta încrederea în d­v. și să vă­ scoborîți la mo­dul ei de a cugeta, de a vedea lucrurile, să lăsați la o parte mândria de om de știință și de funcționar public, să nu rîdeți de ignoranța și de superstițiumnile sătenilor, și să fiți medic rural în toată puterea cu­­vintului, răspândind succesiv prin populați­­unea rurală acele noțiuni de igienă po­pulară pentru care ea este primitore. Spitalul rural nu este numai un local pentru căutarea bolnavilor; spitalul rural este chemat a deveni o instituțiune de cultură, o școală unde țăranul va primi o mulțime de poveți folositoare, care cu în­cetul vor modifica traiul lui, vor pres­chimba starea lui fizică și morală și acei dintre medicii spitalelor rurale, care vor înțelege și împlini cu devotament misiunea lor civilizătoare, apostolatul lor, vor do­bândi drept la ircm­o­tința patriei“. Aceste sfaturi, medicii, fiind ajutați și de administrație în îndeplinirea sarcinei lor, pot face—ascultate fiind—mare bine țării. Marți, 27 Octombre (8 Nop^bre) Alergarea cu lb © aî. — (Vezi pag. Din Austro-Ungaria [Corespondența part. a ziarului „ Universul“] Viena, 22 Octombre. Cholera la Viena Intre subiectele de conversație, cu care de o vreme încoace se ocupă cu deosebire locuitorii Vienni e și chestia nouă, neplăcută și neașteptată,—adică chestia cholerii. In general se credea, că capitala Austriei va scăpa de acest flagel, cu atât mai serios cu cât timpul este înaintat și vremea a început să se răcorească. La începutul săptămânei aceștia, primul caz de h­oleră care s'a anunțat oficial, a făcut o impre­sia adâncă și a produs o spaimă și o pa­nică în adevăr serioasă în sânul popula­­țiunei. De atunci încoace însă lumea s’a mai liniștit. Dacă h­olera va lua sau nu proporții mari, aceasta negreșit se va da­tori numai consiliului sanitar, care de al­­mintrelea se îngrijește bine de starea sa­nitară a orașului. Populația a început să­­­ nu mai fie frică de epidemie și’șî conti­­­­nuă ocupațiunile sau petrecerile ei obiș­nuite. Poliț­a a oprit ori­ce aglomerație mare de persoane, fie pentru întruniri po­litice, fie pentru întruniri de acelea la cari nu intră de­cât oameni învățațî spe­ciali. Ordonanța aceasta polițienească au su­părat grozav de mult pe anti-liberali, cari proiectaseră o serie de întruniri pu­blice cu ocazia sosirei în Viena a d-lui Stöcker, fost predicator al curiei din Ber­lin. lul de cununi­­ pe cari voesc să le depună pe mormintele acelora, pa, cari i-au iubit în viață și came gustă acum re­pausul etern. In ziua morților Ci­unu­rile Ilenei au fost înțesate de­­ sute de mii de oameni. Mor­­­mintele morților ge­meau sub greutatea cununilor. E de observat, că­ de o vreme încoace au în­­­ceput să fie la modă un nou fel de cununi, numite „cununi de mărgăritare de sticlari Ele sunt fabricate în Paris și Veneția. Se în­­țelege că sunt pentru cei­ bogați. Săracul de­ a pune pe mormântul pă­­­rinților, al fraților sau al rudelor simple cu­nuni de flori mirosi­toare,­­a căror valoare, e mai mare căci sunt­ depuse cu inimă su­b­­ ceră. In ziua morților au­ fost în cimitiru la Vie­­neî și delegațiuni de ale­ diferitelor ziare, carii au­ depus cununi de flori pe mormintele foș­­tilor redactori, repor­­­­teri critici sau funcțio­­­nari la acele gazete« Un jubileu Mercurea trecută sa serbat la Viena aniver­sarea a 200 de ani da la întemeierea acade­miei de arte plastice.A înștiințat acesta, înfi­ințat de împăratul Le­i­opold I, e situat lângă Dunăre în Viena ve[ ehe și aparține acelor e­­dificii vechi și rare cari o fac admirațiunea tutu­­­ror vizitatorilor stră­ini. Se înțelege, că șt­lăuntrul institutului a o bogăție imensă de statui, busturi, tablouri­ și mai vârtos de dife­rite lucrări în ipsos de­ o plasticitate admira­bilă și de o perfectă execuț­iune artistică. ■ Serbarea a fost splen­­didă și împăratul Franz­­Josef a onorat-o cu prezența sa, înconjurat de o numeroasă silită* constătătore din prinții principese și arh­iduci. La intrarea sa în am­fiteatru, împăratul a stat mult înaintea pro­­­priului său bust, care­ a zis, că e perfect r­­ușit. De aic­i dintrelea suveranul Austriei a dat în di­ferite rânduri, din caseta sa privată lumile considerabile de bani pentru institutul­ acesta. Ziua mIorților 1 Ziua aceasta pe care catolicii o ser­bează în tot anul cu sfințenie mare, în Viena e mai respectată ca om­­și unda. Și numai acela, care asistă in Viena la procesiunea ce se face la cimitire își pote face o ideie clară: începem­ cu 2—3 zile înainta, toate piețele, prăvăliile și feres­trele magazinelor mari, sunt pline de cu­nuni de flori de toată nuanța, de toată categoria. Săracii și bogații găsec tot de­ 6 copii aruncați într’o pădure O patrulă de gendarmî a dat zilele ce stea pe hotarul Neopl­atei (Ungaria)­ peste 5 copii mici, gol pe jumătate și îi­­veliți numai în niște sdrențe slabe și mai dare.­­ Cel mai mare d­intre copii e de 6 ani! Nenorocitele ființe abia mai puteau umbl^­ de foame și de frig. Sermanii au­ poves­­tit plângend, că mama lor lucrează în o o­rașul Sirmia. Băieții spuneau suspinând­ că ea i-a expus în pădurea My și i-a lăsat acolo fără nici un ajutor. De atunci n’au­ mai mâncat nimic.­­ Noaptea au petrecut-o în pădure Sub­ un copac. Dimineața au pornit spre Sirmid­ să caute pe tatăl lor. Copii nu $ti­­ nici­ numele părinților, nici unde iMUegfi ace$

Next