Universul, octombrie 1892 (Anul 10, nr. 230-256)
1892-10-28 / nr. 253
CALENDAR PE 1892 OrtóöLe>2C Marți, 27 Octombre. —Dim. Bașar. și Nest. Catolic Marți, SNoerabre.— 4 Martirí îucor. Sarele răsare la 6,48. apune la 4,39. București, 26. Octombre. seim PATRIOTISM Adevăratul patriotism nu stă în vorbe, ci în fapte.—Adeseori, aceia cari strigă mai tare, când nu e primejdia la ușă, atunci când e pricol nu sunt cei d’intâhl. Nu toți sunt așa.—■ Dar cei mai mulți patrioți cari fac gălăgie în vreme de pace, pa la teatre, pe la petre( cei), cu aceasta nu caută decât să și facă reclamă și să pariie, —dar când ar fi vorba „să plătească cu sângele lor patriotismul pe care-l anamfestează, nu V ar grăbi să se puie în cap. O pildă. Duminecă seara la Teatrul național, cu ocazia reprezentării piesei a d-lui Iosif Vulcan „Ștefan Vodă cel tiner“, câțiva tineri au crezut că trec Carpații dincolo, cum i-a trecut încoace autorul piesei, cerând, cu scandal, cu zgomot, să se cânte Deșteaptste române. Orchestra n’avea, din întîmplare, notele, precum desigur că inițiatorii acestei manifestații intempestive n’au de gând, la vreme de nevoe, să părăsească dulcele petreceri de la teatre, ca să ia pușca în mână și să meargă la hotare. Hotarul pentru mulți sntusiaști de ocazie, nu e mai departe de berăria Luther și ei, nevezând Carpații da cât cu trenul de plăcere, in loc să pregătească terenul, pe tăcute, al idealului național, dat toba, ca să se audă de departe că «alții“, țăranii, sei vor bate pentru dânșii, pe când ei voii continua să cânte în București fortificați. *"* Mișcarea tinerimii noastre e generoasă; ea vise trebuie să tindă mai mult la ajutorarea culturală a fraților subjugați, decât la îngreuiarea situației lor triste prin gălăgii cari, la un teatru subvenționat, ar da să se înțeleagă că însuși statul nostru se pune în fruntea unei mișcări așada generoase a națiunii întregi. Când ești stat, ai responsabilitatea ta. Studenții și ne-studenții cari fac exces de zel patriotic să-șî păstreze puterile—învățând cartea—luminându-se—ca să fie buni conducători ai opinii în luptele viitoare. Un român adevărat scrie aceste rînduri, care crede că patriotismul e tăcut în vreme de pace și entuziast, zgomotos în vreme de restriște. Tren«! La Scrisalem. — (Vezi pag. 3) DIN SPANIA V Corespondența part. a ziarului „ Universul“/ Madrid, 20 Octombre. Cufundarea vaporului „România* Vaporul „România“, pe care ministrul de marină, englez l’a botezat așa, în urma logodirii prințului Ferdinand cu prințesa Maria de Edimburg, s’a cufundat lângă coastele Portugaliei. Ați primit despre aceasta, știre telegrafiei. Eatâ însă câteva amănunte . Era o noapte oarbă. Vântul sufla cu o tărie ne maipomenită. Ploaia cădea cu furie. Marea se umflase teribil. Pescarii din Groncho își trăsese bărcile la țerm. Deodată aud strigăte înfiorătoare. Erau strigătele de pe vaporul „România“ care fusese izbit de o stâncă și era amenințat să se cufunde. Pescarii din port, cu toată vijelia, alergară imediat, ca și dea ajutor. Când au ajuns ei la țerm, zăceau deja acolo căpitanul și 6 marinari englezi. Ei erau desbrăcați cu desăvîrșire și pielea de pa el era ruptă și jupuită. Ei abia se mai puteau ținea pe picioare. Pescarii portugkzi au trebuit să-î ducă în spate până acasă. Așa erau de epuizați. Sărmanii oameni se sbătuseră cu valurile trei ceasuri întregi. Vaporul se sprimase total și bieții marinari, parte au căzut în valuri și s’au înecat, parte au înotat spre țărm. Căpitanul și nevastă-sa In momentul cazul vaporul a fost trântit de stânci, 6 ofițeri și 7 matrozi au căzut imediat în valuri. Căpitanul vezerul că și nevasta lui a căzut, s’a aruncat imediat după ea. Era o furtună teribilă. Valurile spumegate se aruncau la înălțimi colosale. Căpitanul nu și-a mai putut găsi nevasta; el abia a putut ajunge singur la țerm. Un ziar spune că nenorocitul căpitan și-a aflat nevasta în valuri, a luat-o în brațe și a voit să înoate cu ea spre țerm. Dar luptându-se cu furia valurilor a leșinat, și-a lăsat nevasta și numai mulțumită unui val teribil el a fost aruncat la țerm. Femeia căpitanului (Hamilton) era tânără și de o rară frumusețe. In total lucru stă astfel : Pe vapor se aflau peste 200 de pasageri, plus marinarii. Dintre pasageri s’au înecat 45 precum și 07 marinari. Intre cei înecați se află : femeia căpitanului, locotenentul Thomson cu femeia sa, însurați de curând în Anglia, o întreagă familie compusă din tată, mamă și 4 băieți, o d-șoară cu numele Dunlop, doctoreasă în medicină, un alt locotenent cu femeia sa, care trecea de cea mai frumasa în Londra, plus o mulțime de băieți și de fete. In noaptea aceia au fost scose din valuri 14 cadavre: 2 femei, 7 bărbați și 5 băeți. Ceilalți oameni au fost răpiți de pești uriași, iar parte au fost aruncați de valuri pe țărmuri. Interesant e, că în momentul furtunei se afla pe bord o frumoasă femee cu numele Marena a unui locotenent. Ea a fost apucată de valuri și urîtă jos. Femeia a leșinat. Valurile au aruncat-o fie ferm, și ea s’a deșceptat după un ceas sănătoasă ca tunul. Regina și santinela Dona Cristina, regina Spaniei, într’una din zilele trecute, după dejun se plimba prin parcul de la Sevilla. Intrase deja în grădina așa numită „Alcazar“ și rătăcea gânditoare pe sub crengile bătrânilor sicomori. Grădina e forte vastă și regina se rătăcise. Ea eșise pe o ușă din dos a castelului și cum rătăcise trebuia să intre pe ușa din față a castelului. Soldatul, care era de pază acolo, când vede pe regina care era îmbrăcată foarte simplu, îi întinde baioneta spre pept și-i zice : „Unde te duci cocoană ?“ — „Vreau, să intru, în castel !“ — „Nu-i permis !“ — „Dar.... — „Ia ascultă cocoană (îi zice soldatul) să fii d-ta chiar regina! și tot nu te las să intri și dacă înaintezi un pas iți împlînt baioneta' în pept.“ In momentul acela' apare șambelanul, care' vezând pe regina îi face' un compliment adânci Soldatul observă. Regina, se înțelege, că a' rîs cu haz și a dat un' bacșiș bun credincios al lui păzitor. Valladolid, întâmplări din țari Spînzuratul din Bârlad Ce o fi împins pas Mihalache Ganea, din Bârlad să-și puie capeți zilelor, nu se știe. Traiul destul de bun avea și în casă și cu prietenii;1 om cinstit, muncea din greu și-și agonisea cela de trebuință. Mare fu mirarea vacinilor când îl găsiră, deunăzi, spînzurat de o creacă de la un copac din curtea sa. De câteva zile îl auzi a fi vecinii zicând : —• M’am săturat de viață! Se crede că vreo suferință trupească l’a făcut să-și facă seamă. Grozavi nenorociri în Ialomița. Nicolae Ioniță Tureanu, din Moldoveni, plecase la culesul porumbului, pe moșia Urziceni. Coliba în care dormia familia se aprinse și trei copii au fost aprinși de flăcări: înăbușiți de fum, ei dau să iasă din casă, dar nu pot deschide ușa. Vecinii săriră și stinseră focul, scoțând pe copii, cari însă erau așa de rea pârliți încât murise. Mai mulți alții au fost răniți de flăcări, Omor din împărțeală Ce să ’i facil... Scrisa’I scrisă!... Nu e în stare omul să sară peste ea. Așa i-a fost, biet, și scrisa lui Corbu, pe numele adevărat Ioniță Ghighilă Ajun, din comuna Conțești, județul Muscel, care în ziua 4$