Universul, octombrie 1893 (Anul 11, nr. 232-258)
1893-10-28 / nr. 255
A4MUL XI. —No. 255 Joui, 23 Octombre (9 Noembre) 1893 „UNIVERSUL POLITIC“ AI PREMII EXTRADAMMALE cu începere de la 1 loembre ► im ® Pentru 3 luni "W" In Capitală, lei 6.60.—In județe, lei 8.60 PREMII 1 frumos tablou colorat «Mignon» sau «Carmen» de renumitul pictor italian Fontana, mărimea: 71 centimetre înălțime și 43 centimetre lățime. — Originalele acestor tablouri s’au vîndut cu 30 mii lei. — In loc de tablourile de mai sus putem da portretele colorate ale defuncților I. C. Bratianu sau Vasile Alexandri. Aceste portrete, lucrate într’un mare stabiliment oeografic din Berlin, sunt atâta de bine executate încât nu este nici o deosebire cu un portret care ar costa 500 lei. In loc de un tablou sau de un portret putem da următoarele obiecte : 1 brățară aurită sau argintată, 1 ac de cravată, ultima noutate, și o pereche de nasturi auriți pentru manșete. In loc de brățări putem da o frumoasă broșă pentru dame. 2 volume din romanele nóstre. deschide un nou abonament cu Pentru 6 lupi In Capitală lei 12.60.—In județe lei 16.60 PREMII Unul din tablourile sau 1 din portretele de mai sus. 1 frumoasă broșă pentru dame, ultima noutate. 1 notes perpetuo. 1 pereche nasturi auriu pentru manșete . 1 frumos ac de cravată ultima noutate. 4 volume din romanele noastre. 1>entr‘u 1 lin h Capitală, lei 27.10.—In județe, lei 35.10 PREMII 3 tablouri, adică : Mignon, Carmen și Timpul trandafirilor. Acest din urmă tablou este al renumitului pictor german Thumann și este în mărime de: 88 centimetre înălțime și 64 centimetre lățime. Originalul acestui tablou s’a vîndut cu 35 mii lei. In loc de două din aceste tablouri putem da portretele colorate ale lui I. C. Brătianu și V. Alexandri. O frumoasă perie pentru mustăți. 1 frumos termometru de masă, forma de ancoră. 1 notes perpetuo. 1 frumos briceag. 1 frumoasă broșă pentru dame. 7 volume din romanele noastre. Pe lângă premiile de mai sus se mai dă noilor abonați și un evantaliu chinezesc. N.B.—Toți abonații ziarului «Universul» politic, primesc gratis »Universul literar» colorat, săptămânal. Costul Abonamentului fără Premii Premiile se dau îndată ce se primește costul abonamentului. Zi da pitiții. Pentru un an.........................Lei 20.10 Pentru 6 luni. . . . . . » 10.60 Pentru 3 luni. . . . . . 560 in provincie: Pentru un an........................ Lei 28.10 Pentru 6 luni. . . . « • » 14.60 Pentru 3 luni. . . • « • » UG() fggs- Cine nu va lua premiul până într’o lună de la data de când începe abonamentul, perde dreptul la acel premiu Toți nouii abonați, cari voi‘ plăti, peste dostul abonamentului, lei 6 în clipitală și lei ^.frQ în provincie, voi 4 primi franco, afăfră de premiile de mai sus Și ui frumos „denșoriid“ pentru mășă dit deșteptător 4, minută și opritor4 și plătind lei 5-a0 în Capitală și lei d.^O în provincie, voi 4 primi folando un Ceasornic4 de nichel de btU/tuUai4. Bănii Șe voi 4 trimite direct prin mandat poștal ia administr4. ciadului U j rIV F<l8lbt strudii Bdecoianu >p. 11, București. CALENDAR PE 1893 Ortodox Miercuri 27 Octombre.—Dim. Basar, și Nest. Catolic Miercuri 8 Noembre.—4 Martiri incor. B.s. soarelui 6.48; Ap. soarelui 4.39 București 27 Octombre. Situația internațională Alianța franco-rusă e un fapt îndeplinit. Nu e o unire secretă, ci dată e pe față prin manifestații publice. Cititorii noștri au avut dări de seamă despre serbările făcute în Franța cu ocazia primire! escadrei ruse. Manifestațiile ce s’au făcut n’au fost numai oficiale,—nu numai autoritățile au contribuit la strălucirea lor ci și poporul. Primirea făcută rușilor de către francez nu’i va putea despărți de verit săii, de statele latine. Oricât ar curge valurile Seniei și ale Nevei, instinctul frăției între latini nu va dispare. Noi dăm altă însemnare alianței franco-ruse. Această alianță e a fricei reciproce , de o parte tripla alianță, de alta unirea franco-rusă. E un fapt. Popoarele n’au interes să se bată, nu se urăsc. Alianța aceasta, făcând un fel de echilibru de forțe, va contribui poate ca să nu mai asistăm, în ajunul veacului al XX-lea, la măcelăriri omenești fără de nici un folos. Tai un bou— dar îl mănânci; de ce oare tai pe un frate al teu, alt om ? întrebarea aceasta va rămâne multă vreme făr’ de răspuns. ❖ jțj ji; Și regii, și împărații, au un rol în mișcarea socială. Alianțele pe care le fac suveranii și șefii de state, pun capăt desbinărilor și urilor dintre naționalități, — atenuează lupta pentru trai, a acelora care caută mijloace violente ca să concureze, în țări vecine. Aceste alianțe vor putea face posibilă, treptat, o dezarmare. Banii mulți care se întrebuințează pentru armatele «în așteptare», cât de bună întrebuințare ar avea ! Câte nenorociri, ar putea statul să înlăture, la aceia mai ales, care muncesc la țară, ca să ne plătească luxul orașului..... «Si vis pacem para bellum» e încă un adevăr. Prin bună învoială pr’overbul latin se poate moderniza:—Să zicem: Si vis pacem volo pacem. Coresp. particulară a ziarului UNIVERSUL Constantinopol, 20 Octombre. O bătae sângeroasa într’o biserică— 1 mort și 2 răniți Au primit deja știrea telegrafică că în biserica Bethleem, lângă Ierusalim s’a întâmplat într’una din zilele trecute o încăerare sângeroasă, în care un călugăr italian a fost omorît și alți doi călugări tot italieni grav răniți. In urma acesteia, consulul italian din Ierusalim a cerut guvernatorului turc să dea o satisfacție cum se cade guvernului italian și să pedepsească aspru pe tulburători ale căror nume și antecedente nu se cunosc bine până acum. Deja de multă vreme s-au petrecut certuri chiar violente între călugării catolici și ortodoxi, pe pământul sfânt. Neînțelegerile au degenerat de multe ori în bătie. O chestie istorică Prima neînțelegere pentru pământul sfânt a isbucnit la 1851. Aceasta a fost principala cauză a războiului oriental de la 1853—54. Adevăratele puteri protectoare a locurilor sfinte, sunt Austria și Franța pentru catolici, iar Rusia pentru ortodoxî. In anul 1852, Franța, bazată pe un tratat de la 1740 a cerut retrocedarea marei Basilica și a criptei nașterii precum și a pietrelor angexeiî și a celor 7 colonade ale sfintei Fecioare aflate în biserica zidită de-asupra mormântului lui Cristos. Poarta însă n’a voit să dea catolicilor cheia Basilicei. Rusia a protestat, cerând și ea dx’eptux’î asupra acelei biserici. In sfîrșit, după multe ciorovăeli, Sultanul a dat voe latinilor să ridice capele pe locurile sfinte. In același timp a apărut în Ierusalimn un afiș mare lipit pe toate străzile, prin care afiș se anunța, că numai Rușii au dreptul să cumpere terenuri pe locurile sfinte. In chipul ăsta Rușii deveniseră biruitori. Francezii s’au supărat nespus de mult și în unma schimbării de note diplomatice, a isbucnit celebrul răsboitt al Crimeiei, care s-a sfîrșit prin înfrângerea Rusiei. Actualul conflict Actualxxl conflict va da naștere de asemenea la o mulțime de intervenții diploxxatice. Lucru curios însă, e, că acum Franța e prietenă cu Rusia și nică una din aceste două țări nu vrea să intervină în favorul Italiei. Prin urmare e rândul Austriei să joace rolul de protectoare. Se afirmă însă, că Austria nu se va amesteca în chestia aceasta. Ea are diferite chestii grele de resolvat înăuntrul împărăției și pe lângă aceia cabinetul din Viena nu vrea să ațâțe din nou chestia orientală. Revoluția în Creta In insula Creta populația e foarte surescitată. Un musulman și un creștin au fost asasinați de revoluționari. 13 oameini sunt arestați. Se spune, că adeseori în diferite nopți se apropie corăbii suspecte pe țărmuri insulei. Ele descarcă puști, în sfârșit tot felul de arme și munițiuni. Toți revoluționarii din Creta sunt înarmați Liniștea, care domnea de vre-o lună încomice s’a tulburat din nou. Majoritatea nemulțumiților sunt greci. E temere să nu isbucnească o nouă revoluție sângeroasă. Poarta a luat toate măsurile cuvenite pentru a împedeca isbucnirea revoluției. Accidente grave pe străzile Constantinopolului De o lună încoace au fost mușcați de câini turbați pe străzile Constantinopolului 80 de persoane, mai mult femei și copii. Dintre acestea 14 au turbat și au murit în cele mai crude suferințe. Oamenii îi țineam legați cu frânghii în casă. In cartierele depărtate ale orașului se întâmplă zilnic o mulțime de accidente de felul acesta. Se știe, că în Constantinopol sunt o mulțime de câini vagabonzi. Ei nu sunt prinși. Turcii au mare evlavie de câini. In cartierul Galata chiar cel mai populat și mai «european» cartier, un câine a mușcat o familie compusă din tată, mamă și 3 băeți mici. Era o familie turcă. Câinele era turbat. El a fost omorît, iar familia transportată la spital. Jreimif. 5 bani în capitala—10 bani în județe ^ Redacția și Administrația: STRADA BREZOIANU 11 BUCURESCI Bustul lui Kogălniceanu Am dat, cei d’intăî, o descriere amănunțită a inaugurărei bustului marelui Mihail Kogălniceanu la Galați. Bustul a fost dăruit acestui oraș de eminentul profesor V. A. Urechiă. Iată câteva fragmente din discursul pe care l’a ținut la inaugurare d. Urechiă: «Nu mai este în viață acel bărbat, care în esența geniului său a plămădit și reachiegat neamul românesc. Nu mai este între noi acel bărbat, care în curgere de jumătate secol de muncă a cristalizat o bună parte din idealul națiunei române, prin Unirea Principatelor (care fără de Kogălniceanu nu se făcea), prin deșteptarea consecinței romanice, prin patriotism, prin așezarea instituțiunelor politice pe temelii democratice, prin înarmarea națiunei cu pușcă și cu carte. «Unde este oratorul cu graiu răsunător în Parlament, cu graiü respirat, luminător, sfătuitor, și la nevoie de tunător? Unde este M. Kogălniceanu podoaba Moldovei și apoi a României? Unde este representantele Galaților din Parlament, acel reprezentant care m’a deprins și pe mine a servi Galații, nu pentru beneficii ce mi-ar oferi ci pentru că a fost și că trebuie să redevină organul de respirare de viață a Țărei române.... «Un oraș care a avut onoarea să numere în senul sau pe un Negri, un Cuza și pe un M. Kogălniceanu nu poate să -l uite și să nu întrebe adese ca mine: «Unde sunt acei bărbați? «Unde este M. Kogălniceanu? »— Unde este ? «O palmă de foc, la Eternitatea din Iași, a fost de ajuns pentru a cuprinde cenușile giganticului, care pe umerii lui a ridicat sus, tot mai sus, o națiune întreagă! «De la 1891, de când moartea l’a răpit din fruntea națiunei sale, mai în fiece zi am citit în jurnale apeluri la colecte de bani pentru monumente, statue, buste ale unor oameni, cei mai mulți deveniți mari sub ochelarii binevoitori a rudelor lor, ori, în cazul cel mai bun—al unor partide politice. «De la 1891 n’am citit alt apel pentru un monument național de ridicat lui M. Kogălniceanu pe cât cel rămas fără ecou, al Municipalităței de la Iași... încă din 1891 «tăcerea» a stins ultimul ecou al acelui apel... «Și atunci mi-am zis: Națiunile care nu știm să aibă cult pentru cei cari au muncit pentru ele, nu sunt națiuni viabile. Și m’am îngrozit de așa concluziune istorică. «Și am căutat să-mi explic fenomenul deconsolant al acestei vinovate uitări, întinsă cu giulgiul morței asupra unui mormânt abia închis. «Mi l’am explicat: «M. Kogălniceanu n’a fost niciodată șef de partid. In lupta crudă de partide, nu istoria nici inima grăesc, ci trebuințele luptei zilnice. «La dorul meu de amic s’a unit dorul de amic al marelui maestru C. Hegel, autorul minunatei statue ce am avut fericirea a doua Iașilor, și din întrunirea dorurilor noastre rezultă acest monument: «Un simplu bust ca monument lui M. Kogălniceanu! Dar ce? Nu încape chipul lui D-zeu în o icoană, pe o scândură de câte-va centimetri ? «Numai mări sunt pe fața Globului? Sunt și fluvii, rîuri, ba chiar și micile pîrăiașe, răcoresc și mănușează ogoarele arse de soare. «tot așa va fi de astăzi încolo, în lumea română, nu un megalific monument al lui M. Kogălniceanu, ci și un modest dar admirabil reușit bust al lui. «Voi, cetățeni, ați venit, nu ca să ascultați, ce ași avea ea de a vă spune despre Kogălniceanu. Nu minutarul care arată ora, crează timpul pe care -l măsură. Așa și eu, în graiul meu am a saluta măreața figură a lui M. Kogalniceanu dar nu a crea un tip necunoscut. Voi toți sunteți aci ca să salutați amintirea lui materială și să’l vedeți privind mereu și totdauna spre răsărit, spre acel colț de pământ de a căreia perdere nu este vinovat. Marea împărăție, care supărată că nu i se dedea acel pământ cu bună voie, ne amenință zicând: Vom ordona oștirei mele să desarmeze oștirea română: «M. Kogălniceanu răspundea: «O oștire, care numără mii de cavaleri Sf. Gheorghe și mii de cruci ai Stelei, nu se desarmează de altă oștire ci desarmează ea pe inamic». «bă cază vălul d’asupra chipului ve ’nerat al acelui care așa știa grăi în numele României și cu mine să striga toți: b " «Trăiască memoria lui M. Kogălniceanu î «Trăiască Carol I, sub care un ministru român putu astfel grăi la cel încă] putinte împărat! «Trăiască Carol I, care și azi dă pildă, țărei, cum se cade să fie onorați servitorii ei și al Tronului, trimițând la această serioare o coroană, prin d. colonel și noi-Sjutant Bereșteanu! «Trăiască Galații, cari cei d’intuinați! cultul bărbătesc pentru marii țărei.» Speriat de strigoi. Sunt încă țări unde lumea crede în vrăjitori, în strigoi și în pricolici, precum se dovedește din faptul următor: Săptămâna trecută, într’o dimineață, numitul Jean Castagnet, domiciliat în comuna Saint-Martin, departamentul Lot- et-Garonne (Franța) în vârstă ca de 26 de ani, de curând liberal din serviciul militar, s-a dus la Casteljaloux, unde a depus o plângere împotriva vrăjitorilor. El afirmă că a văzut acum câteva zile un pricolici care da târcoale împrejurul casei sale; el mai pretinde că și alți oameni din acea localitate au fost înspăimântați prin asemenea aparițiuni și că ar putea să mărturisească acelaș lucru. Intr’una din nopțile trecute mai ales pe când Castagnet dormea, cu ușa înv cuiată zdravăn, auzi un sgomot în odae, apoi simți o apăsare nespusă d’asupra pieptului încât nu putu să strige ajutor. Alte persoane din casă deșteptate de acelaș zgomot, s-au sculat și fantoma speriată negreșit a pierit îndată. Pentru asta a venit Castagnet să solicite ajutorul geandarmeriei, spre a scăpa acest ținut de acest geniu răufăcător. Brigadierul îi observă că dacă s’ar înarma cu o pușcă sau cu un revolver" ar putea să omoare lesne pe acel pricolici ; dar Castagnet răspunse cu aprindere că este cu neputință să te aperi în contra acestor duhuri primejdioase, pentru că ele te atacă pe neașteptate și spaima ce o simți te oprește de a face vre-o mișcare. — Afară de asta, mai zise el, chiar d’ai putea să tragi, arma nu ia foc, și apoi trebue să ochești umbra. — Dar dacă nu e umbră? întrebă brigadierul. — Tot d’auna e domnule ! A se vede bine că d-ta nu știi ce este asta, dar să ți-o spui eu, că acești pricolici se transformă deodată în fantome. Ei pot să ia forma unui animal din cele mai mici, a unui animal din cele mai mici, a unui purice, de pildă, și să se strecoare pe coș sau pe gaura cheei; după ce au intrat acolo unde voesc, se face o altă preschimbare și atunci avem dinaintea ochilor o priveliște urîcioasă! — Povestea d-tale mă sperie, răspunse brigadierul, și daca lucrurile se petrec după cum spui, ce aș putea să fac eu ? Mai bine stați acasă. — Ei bine, d-le brigadier, fiindcă nu poți să ne aperi, dacă se mai întâmplă asemenea evenimente, îmi voi părăsi casa, și crez chiar că părinții mei se vor hotărî s’o vânză._________ Grozavă dramă de familie Se scrie din Paris. O grozavă dramă de familie s’a desfășurat la Montaire. In acest orășel frumos, departe cade vre-o 16 kiilometri de la Senlis, locuește un fost impiegat la căile ferate, Leoni Joly, în vârstă de 40 de ani. El fusese revocat deună zi pentru purtare rea. E văduv și tată a doui copil pe cari i-a crescut foarte reu: O fată Blanșa, în vârstă de 18 ani și Leon de 15 ani.