Universul, octombrie 1893 (Anul 11, nr. 232-258)

1893-10-28 / nr. 255

A4MUL XI. —­No. 255 Joui, 23 Octombre (9 Noembre) 1893 „UNIVERSUL POLITIC“ AI PREMII EXTRADAMMALE cu începere de la 1 loembre ► im ® Pentru 3 luni "W" In Capitală, lei 6.60.—In județe, lei 8.60 PREMII 1 frumos tablou colorat «Mignon» sau­­ «Carmen» de renumitul pictor italian Fontana, mărimea: 71 centimetre înăl­țime și 43 centimetre lățime. — Ori­ginalele acestor tablouri s’au vîndut cu 30 mii lei. — In loc de tablourile de mai sus putem da portretele colorate ale defuncților I. C. Bratianu sau­ Va­­sile Alexandri. Aceste portrete, lucrate într’un mare stabiliment o­eografic din Berlin, sunt atâta de bine executate în­cât nu este nici o deosebire cu un portret care ar costa 500 lei. In loc de un tablou sau de un por­tret putem da următoarele obiecte : 1 brățară aurită sau argintată, 1 ac de cravată, ultima noutate, și o pe­reche de nasturi auriți pentru manșete. In loc de brățări putem da o frumoasă broșă pentru dame. 2 volume din romanele nóstre. deschide un nou­ abonament cu Pentru 6 lupi In Capitală lei 12.60.—In județe lei 16.60 PREMII Unul din tablourile sau 1 din por­tretele de mai sus. 1 frumoasă broșă pentru dame, ultima noutate. 1 notes perpetuo. 1 pereche nasturi auriu­ pentru man­șete . 1 frumos ac de cravată ultima nou­tate. 4 volume din romanele noastre. 1>entr‘u 1 lin h­ Capitală, lei 27.10.—In județe, lei 35.10 PREMII 3 tablouri, adică : Mignon, Carmen și Timpul trandafirilor. Acest din urmă tablou este al renumitului pictor ger­man Thumann și este în mărime de: 88 centimetre înălțime și 64 centi­metre lățime.­ Originalul acestui ta­blou s’a vîndut cu 35 mii lei. In loc de două din aceste tablouri putem da portretele colorate ale lui I. C. Bră­­tianu și V. Alexandri. O frumoasă perie pentru mustăți. 1 frumos termometru de masă, forma de ancoră. 1 notes perpetuo. 1 frumos briceag. 1 frumoasă broșă pentru dame. 7 volume din romanele noastre. Pe lângă premiile de mai sus se mai dă noilor abonați și un evantaliu­ chi­nezesc. N.B.—Toți abonații ziarului «Univer­sul» politic, primesc gratis »Universul literar» colorat, săptămânal. Costul Abonamentului fără Premii Premiile se dau îndată ce se primește costul abonamentului. Zi­ da pi­tiți­­i. Pentru un an.........................Lei 20.10 Pentru 6 luni. . . . . . » 10.60 Pentru 3 luni. . . . . .­­ 5­60 in provincie: Pentru un an........................ Lei 28.10 Pentru 6 luni. . . . « • » 14.60 Pentru 3 luni. . . • « • » UG() fggs- Cine nu va lua premiul până în­tr’o lună de la data de când începe abo­namentul, perde dreptul la acel premiu Toți nouii abonați, cari voi‘ plăti, peste dostul abonamen­tului, lei 6 în clipitală și lei ^.frQ în provincie, voi 4 primi franco, a­­făfră de premiile de mai sus Și ui­ frumos „denșori­id“ pentru­ m­ășă dit deșteptător 4, minută­ și opritor4 și plătind lei 5-a0 în Capitală și lei d.^O în provincie, voi 4 primi folando un Ceasornic4 de nich­el de btU/tuUai4. Bănii Șe voi 4 trimite direct prin mandat poștal ia administr4. ciadu­lui U­ j­ rIV­ F<l­8l­bt s­trudii Bdecoianu >p. 11, București. CALENDAR PE 1893 Ortodox Miercuri 27 Octombre.—Dim. Basar, și Nest. Catolic Miercuri 8 Noembre.—4 Martiri incor. B.s. soarelui 6.48; Ap. soarelui 4.39 București 27 Octombre. Situația internațională Alianța franco-rusă e un fapt în­deplinit. Nu e o unire secretă, ci dată e pe față prin manifestații publice. Cititorii noștri au avut dări de seamă despre serbările făcute în Franța cu o­­cazia primire! escadrei ruse. Manifestațiile ce s’au făcut n’au fost numai oficiale,—nu numai autoritățile au contribuit la strălucirea lor ci și poporul. Primirea făcută rușilor de către fran­cez nu’i va putea despărți de verit săii, de statele latine. Ori­cât ar curge valurile Seniei și ale Nevei, instinctul frăției între latini nu va dispare.­ Noi dăm altă însemnare alianței fran­­co-ruse. Această alianță e a fricei re­ciproce , de o parte tripla alianță, de alta unirea franco-rusă. E un fapt. Popoarele n’au­ interes să se bată, nu se urăsc. Alianța aceasta, făcând un fel de e­­chilibru de forțe, va contribui poate ca să nu mai asistăm, în ajunul veacului al XX-lea, la măcelăriri omenești fără de nici un folos. Tai un bou— dar îl mănânci; de­ ce oare tai pe un frate al teu, alt om ? întrebarea aceasta va rămâne multă vreme făr’ de răspuns. ❖ jțj ji; Și regii, și împărații, au un rol în mișcarea socială. Alianțele pe care le fac suveranii și șefii de state, pun capăt desbinărilor și urilor dintre naționalități, — atenuează lupta pentru trai­, a acelora care caută mijloace violente ca să concureze, în țări vecine. Aceste alianțe vor putea face posi­bilă, treptat, o dezarmare. Banii mulți care se întrebuințează pentru armatele «în așteptare», cât de bună întrebuin­țare ar avea ! Câte nenorociri, ar putea statul să înlăture, la aceia mai ales, care muncesc la țară, ca să ne plătească luxul orașului..... «Si vis pacem para bellum»­ e încă un adevăr. Prin bună învoială pr’over­­bul latin se poate moderniza:—Să zicem: Si vis pacem volo pacem. Coresp. particulară a ziarului UNIVERSUL Constantinopol, 20 Octombre. O bătae sângeroasa într’o biserică— 1 mort și 2 răniți Au­ primit deja știrea telegrafică că în biserica Bethleem, lângă Ierusalim s’a întâmplat într’una din zilele trecute o încăerare sângeroasă, în care un că­lugăr italian a fost omorît și alți doi călugări tot italieni grav răniți. In urma acesteia, consulul italian din Ierusalim a cerut guvernatorului turc să dea o satisfacție cum se cade guver­nului italian și să pedepsească aspru pe tulburători ale căror nume și antece­dente nu se cunosc bine până acum. Deja de multă vreme s-au petrecut certuri chiar violente între călugării catolici și ortodoxi, pe pământul sfânt. Neînțelegerile au degenerat de multe ori în bătie. O chestie istorică Prima neînțelegere pentru pământul sfânt a isbucnit la 1851. Aceasta a fost principala cauză a războiului oriental de la 1853—54. Adevăratele puteri pro­tectoare a locurilor sfinte, sunt Austria și Franța pentru catolici, iar Rusia pen­tru ortodoxî. In anul 1852, Franța, bazată pe un tratat de la 1740 a cerut retrocedarea m­arei Basilica și a criptei nașterii pre­cum și a pietrelor angexeiî și a celor 7 colonade ale sfintei Fecioare aflate în biserica zidită de-asupra mormântului lui Cristos. Poarta însă n’a voit să dea catolicilor cheia Basilicei. Rusia a protestat, ce­rând și ea dx’eptux’î asupra acelei bise­rici. In sfîrșit, după multe ciorovăeli, Sultanul a dat voe latinilor să ridice capele pe locurile sfinte. I­n același timp a apărut în Ierusalimn un afiș mare li­pit pe toate străzile, p­rin care afiș se anunța, că numai Rușii au dreptul să cumpere terenuri pe locurile sfinte. In chipul ăsta Rușii deveniseră bi­ruitori. Francezii s’au supărat nespus de mult și în unma schimbării de note diplo­matice, a isbucnit celebrul răsboitt al Cri­­meiei, care s-a sfîrșit prin înfrângerea Rusiei. Actualul conflict Actualxxl conflict va da naștere de a­­semenea la o mulțime de intervenții diplo­xxatice. Lucru curios însă, e, că acum Franța e pr­ietenă cu Rusia și ni­că una din aceste două țări nu vr­ea să intervină în favorul Italiei. Pr­in urmare e rândul Austriei să joace rolul de protectoare. Se afirmă însă, că Austria nu se va amesteca în chestia aceasta. Ea are diferite chestii gr­ele de resolvat înăuntrul împăr­ăției și pe lângă aceia cabinetul din Viena nu vrea să ațâțe din nou chestia orien­tală. Revoluția în Creta In insu­la Creta populația e foarte su­rescitată. Un musulman și un creștin au fost asasinați de revoluționari. 13 oameini sunt arestați. Se spune, că adese­ori în diferite nopți se apropie corăbii suspecte pe țărmuri­ insulei. Ele descarcă puști, în sfârșit tot felul de arme și munițiuni. Toți revoluționarii din Creta sunt înar­mați­ Liniștea, care domnea de vre-o lună încomice s’a tulburat din nou. Ma­joritatea nemulțumiților sunt greci. E temere să nu isbucnească o nouă revoluție sângeroasă. Poarta a luat toate măsurile cuvenite pentru a împedeca is­­bucnirea revoluției. Accidente grave pe străzile Constan­­tinopolului De o lună încoace au fost mușcați de câini turbați pe străzile Constantinopo­­lului 80 de persoane, mai mult femei și copii. Dintre acestea 14 au turbat și au murit în cele mai crude suferințe. Oamenii îi țineam legați cu frânghii în casă. In cartierele depărtate ale orașului se întâmplă zilnic o mulțime de acci­dente de felul acesta. Se știe, că în Constantinopol sunt o mulțime de câini vagabonzi. Ei nu sunt prinși. Turcii au mare evlavie de câini. In cartierul Galata chiar cel mai po­pulat și mai «european» cartier, un câine a mușcat o familie compusă din tată, mam­ă și 3 băeți mici. Era o fa­milie turcă. Câinele era turbat. El a fost omorît, iar familia transportată la spital. Jreimi­f. 5 bani în capi­tala—10 bani în județe ^ Redacția și Administrația: STRADA BREZOIANU 11 BUCURESCI Bustul lui Kogălniceanu Am dat, cei d’intăî, o descriere amă­nunțită a inaugurărei bustului marelui Mihail Kogălniceanu la Galați. Bustul a fost dăruit acestui oraș de eminentul profesor V. A. Urechiă. Iată câte­va fragmente din discursul pe care l’a ținut la inaugurare d. Urechiă: «Nu mai este în viață acel bărbat, care în esența geniului său a plămădit și reachiegat neamul românesc. Nu mai este între noi acel bărbat, care în cur­gere de jumătate secol de muncă a cristalizat o bună parte din idealul na­țiunei române, prin Unirea Principate­lor (care fără de Kogălniceanu nu se făcea), prin deșteptarea consecinței ro­manice, prin patriotism, prin așezarea instituțiunelor politice pe temelii demo­cratice, prin înarmarea națiunei cu puș­că și cu carte­. «Unde este oratorul cu graiu răsună­tor în Parlament, cu graiü respirat, lu­minător, sfătuitor, și la nevoie de tu­­nător? Unde este M. Kogălniceanu po­doaba Moldovei și apoi a României? Unde este representantele Galaților din Parlament, acel reprezentant care m’a deprins și pe mine a servi Galații, nu pentru beneficii ce mi-ar oferi ci pen­tru că a fost și că trebuie să redevină organul de respirare de viață a Țărei române.... «Un oraș care a avut onoarea să nu­mere în senul sau pe un Negri, un Cuza și pe un M. Kogălniceanu nu poate să -l uite și să nu întrebe adese ca mine: «Unde sunt acei bărbați? «Unde este M. Kogălniceanu? »— Unde este ? «O palmă de foc, la Eternitatea din Iași, a fost de ajuns pentru a cuprinde cenușile giganticului, care pe umerii lui a ridicat sus, tot mai sus, o nați­une întreagă! «De la 1891, de când moartea l’a ră­pit din fruntea națiunei sale, mai în fie­ce zi am citit în jurnale apeluri la co­lecte de bani pentru monumente, sta­tue, buste ale unor oameni, cei mai mulți deveniți mari sub ochelarii bine­voitori a rudelor lor, ori, în cazul cel mai bun—al unor partide politice. «De la 1891 n’am citit alt apel pentru un monument național de ridicat lui M. Kogălniceanu pe cât cel rămas fără e­­cou, al Municipalităței de la Iași... încă din 1891 «tăcerea» a stins ultimul ecou al acelui apel... «Și atunci mi-am­ zis: Națiunile care nu știm­ să aibă cult pentru cei cari au muncit pentru ele, nu sunt națiuni via­bile. Și m’am­ îngrozit de așa conclu­­ziune istorică. «Și am căutat să-mi explic fenomenul deconsolant al acestei vinovate uitări, întinsă cu giulgiul m­orței asupra unui mormânt abia închis. «Mi l’am explicat: «M. Kogălniceanu n’a fost nici­odată șef de partid. In lupta crudă de par­tide, nu istoria nici inima grăesc, ci trebuințele luptei zilnice. «La dorul meu de amic s’a unit dorul de amic al marelui maestru C. Hegel, autorul minunatei statue ce am avut fericirea a doua Iașilor, și din întruni­rea dorurilor noastre rezultă acest mo­nument: «Un simplu bust ca monument lui M. Kogălniceanu! Dar ce? Nu încape chi­pul lui D-zeu în o icoană, pe o scân­dură de câte-va centimetri ? «Numai mări sunt pe fața Globului? Sunt și fluvii, rîuri, ba chiar și micile pîrăiașe, răcoresc și mănușează ogoarele arse de soare. «tot așa va fi de astăzi încolo, în lumea română, nu un m­egalific monu­ment al lui M. Kogălniceanu, ci și un modest dar admirabil reușit bust al lui. «Voi, cetățeni, ați venit, nu ca să ascul­tați, ce ași avea ea de a vă spune despre Kogălniceanu. Nu minutarul care arată ora, crează timpul pe care -l m­ăsură. Așa și eu, în graiul meu am a saluta măreața figură a lui M. Kogalniceanu dar nu a crea un tip necunoscut. Voi toți sun­teți aci ca să salutați amintirea lui ma­terială și să’l vedeți privind mereu și tot­d­a­una spre răsărit, spre acel colț de pământ de a căreia perdere nu este vinovat. Marea împărăție, care supăra­tă că nu i se dedea acel pământ cu bună voie, ne amenință zicând: Vom­ ordona oștirei mele să desarmeze oști­rea română: «M. Kogălniceanu răspundea: «O oștire, care numără mii de cava­­leri Sf. Gheorghe și mii de cruci ai Stelei, nu se desarmează de altă oștire ci desarmează ea pe inamic». «bă cază vălul d’asupra chipului ve­ ’­nerat al acelui care așa știa grăi în­ numele României și cu mine să striga toți: b " «Trăiască memoria lui M. Kogălni­­­ceanu î «Trăiască Carol I, sub care un minis­­­tru român putu ast­fel grăi la cel încă] putinte împărat! «Trăiască Carol I, care și azi dă pildă, țărei, cum se cade să fie onorați servitorii ei și al Tronului, trimițând la această ser­i­oare o coroană, prin d. colonel și noi-S­jutant Bereșteanu! «Trăiască Galații, cari cei d’intuin­ați! cultul bărbătesc pentru marii țărei.» Speriat de strigoi. Sunt încă țări unde lumea crede în vrăjitori, în strigoi și în pricolici, pre­cum se dovedește din faptul următor: Săptămâna trecută, într’o dimineață,­ numitul Jean Castagnet, domiciliat în­ comuna Saint-Martin, departamentul Lot-­ et-Garonne (Franța) în vârstă ca de 26­ de ani, de curând liberal din serviciul militar, s-a dus la Casteljaloux, unde a depus o plângere împotriva vrăjitori­lor. El afirmă că a văzut acum câte­va­ zile un pricolici care da târcoale îm­­­prejurul casei sale; el mai pretinde că­ și alți oameni din acea localitate au fost­ înspăimântați prin asemenea aparițiuni și că ar putea să mărturisească acelaș lucru. Intr’una din nopțile trecute mai ales pe când Castagnet dormea, cu ușa înv cuiată zdravăn, auzi un sgomot în o­­dae, apoi simți o apăsare nespusă d’a­supra pieptului în­cât nu putu să strige ajutor. Alte persoane din casă deștep­tate de acelaș zgomot, s-au sculat și fantoma speriată negreșit a pierit în­dată. Pentru asta a venit Castagnet să so­licite ajutorul geandarmeriei, spre a scă­pa acest ținut de acest geniu rău­­făcă­­tor. Brigadierul îi observă că dacă s’ar înarma cu o pușcă sau cu un revolver" ar putea să omoare lesne pe acel pri­colici ; dar Castagnet răspunse cu aprin­dere că este cu neputință să te aperi în contra acestor duhuri primejdioase, pentru că ele te atacă pe neașteptate și spaima ce o simți te oprește de a face vre-o mișcare. — Afară de asta, mai zise el, chiar d’ai putea să tragi, arma nu ia foc, și apoi trebue să ochești umbra. — Dar dacă nu e umbră? întrebă brigadierul. — Tot­ d’a­una e domnule ! A­ se vede bine că d-ta nu știi ce este asta, dar să ți-o spui eu, că acești pricolici se transformă de­odată în fantome. Ei pot să ia forma unui animal din cele mai mici, a unui animal din cele mai mici, a unui purice, de pildă, și să se stre­­coare pe coș sau pe gaura cheei; după­ ce au intrat acolo unde voesc, se face o altă preschimbare și atunci avem di­­­naintea ochilor o priveliște urîcioasă! — Povestea d-tale mă sperie, răspunse brigadierul, și daca lucrurile se petrec după cum spui, ce aș putea să fac eu ? Mai bine stați acasă. — Ei bine, d-le brigadier, fiind­că nu­ poți să ne aperi, dacă se mai întâmplă asemenea evenimente, îmi voi­ părăsi casa, și crez chiar că părinții mei se vor hotărî s’o vânză._________ Grozavă dramă de familie Se scrie din Paris. O grozavă dramă de familie s’a des­­­fășurat la Montaire. In acest orășel frumos, departe cade­ vre-o 16 ki­ilometri de la Senlis, locuește un fost impiegat la căile ferate, Leoni Joly, în vârstă de 40 de ani. El fusese revocat deună­ zi pentru pur­­­tare rea. E văduv și tată a doui copil pe cari i-a crescut foarte reu: O fată­­ Blanșa, în vârstă de 18 ani și Leon de 15 ani.

Next