Universul, octombrie 1894 (Anul 12, nr. 230-255)

1894-10-14 / nr. 241

Universul No. 241, sa va dovedi că fac propagandă nihi­­listă și anarh­istă, pricinuind astfel conflicte diplomatice între Elveția și alte state. Două omoruri Intr’una din serile trecute, un func­ționar din Donelage, cantonul Vaud (Elveția germană), într’un moment de nebunie a înjunghiat cu cuțitul, fără nici un motiv, pe unul dintre compa­trioții săi. Victima a căzut imediat la pământ și peste câte­va minute și-a dat sufletul. Urmărit de oamenii din localitate, a­­sasinul a luat-o la fugă, văzindu-se în primejdie de a fi prins s-a întors re­pede îndărăt și pe urmăritorul, care se afla mai aproape de el, l-a omorît cu o altă lovitură de cuțit. Apoi a luat-o din nou la fugă. In momentul când să intre într’o pă­dure, a fost prins și legat. Nenorocitul asasin a fost transportat la arest și de acolo la balamuc. Măritișul unei bătrâne­ ­ Femeia Nuhler, în vîrstă de 67 de ani de meserie strângătoare de sdrențe și de hai­ne vechi, locuia de multă vreme în orașul Zürich; ea e dintr'o comună din can­tonul Zürich. Femeea își câștiga pânza de toate zilele, dar nu putea aduna atâția bani ca să poată plăti chiria. Atunci a cerut aj­utor de la casieria săracilor din comuna ei. Ca să scape de a ’i da mereu pensie, comuna a căutat pentru bătrână un băr­bat. Candidatului de însurătoare i se oferiau 200 de fi. S’a găsit un om în etate de 45 de ani, care s'a decis să ia de soție pe bătrâna și urîta strîngătoare de sdrențe. După ce s’au­ cununat, amândoi au­ plecat în comuna miresei unde li s’au dat cei 200 de fi. In noaptea nunții însă mirele a dispărut și până acum nu i s’a putut da de urmă. El a luat și cel 200 de fr. Bătrâna a rămas cu buzele umflate și a zis că va da în judecată autorita­tea comunală, care i-a dat un ast­fel de bărbat. Creșterea potârnichilor. — O expe­riență interesantă Un membru al secțiunei societății vânătorilor din Geneva — societate nu­mită «Diana»—a făcut o interesantă ex­periență în creșterea potârnichilor. Intr’una din zilele trecute, mergând la vânătoare a omorît o potârniche și a găsit cuibul acesteia. Cuibul cu 9 ouă l’a dus acasă și l'a pus pe cuptorul de copt pâine. Din ouă au eșit pui. Altă dată același vânător a rănit ușor o altă potârniche și ducând’o acasă a pus’o lângă puii cei mici. Potârnichia imediat s’a pus pe cuibul lor și desfăcându și aripile i-a învălit ca o mamă. Ea în­grijește de atunci de puii aceia și a o­­morît pe un bărbătuș (tot potârniche) care, adus în casa aceea, voia să îngri­­jască și el de pui. Kern* O CUGETARE PE ZI Cea mai mare nenorocire e încrede­rea de sine. «scumpii mele patri­, mulțumim, sora­­ mea și eu­, în mod cordial vechiului «și primului oraș de reședință. Nu ne «îndoim că veți face călduroase rugă­­«ciuni pentru însănătoșirea grabnică a «împăratului. Dumnezeu­ să fie cu noi. «Alix». St.­Petersburg, 11 Octombre După știrile sosite aici, căsătoria Ța­­reviciului a fost fixată pe mâine, însă se poate să se ia și alte dispozițiuni. Regele Greciei este așteptat la Li­­vadia. «Novoje Vremja» anunță că princi­pesa Alix a fost primită la Alexandrovo de marea­ ducesa Elisabeta Feodorovna, care a însoțit-o până la Livadia. Dru­mul de la Simferopol la Ialta a fost făcut în trăsură deschisă. Se constru­iseră arcuri de triumf de-a lungul dru­mului. La Aluschta, principesa Alix a fost salutată de Țareviciul și de marele­­duce Sergiu și Alexandrovici; s-a cinat la Aluschta. Principesa și­ auguștii ei companioni de drum au sosit la Liva­dia la 5. O mulțime imensă ’i a sa­lutat. Marele­ duce Wladimir a sosit erî la Livadia, St.-Petersburg, 11 Octombrie. Oficialul anunță că principesa Alix de Hessa, însoțită de marea ducesă E­­lisabeta Feodorovna, a sosit erî la 5 și jumătate seara la Livadia. A. S. a fost primită la Aluschta de marele duce moștenitor. Sosind la Livadia, principesa s’a dus direct lângă perechea imperială. Apoi s’a dus, împreună cu împărăteasa și cei l’alți membri ai familiei, la biserica palatului unde s’a oficiat un serviciu­ divin, cu 30 % mai plűn de­cât ori­unde. — Mănuși albe cu 2 nasturi pentru băr­bați, cu lei 2.50 și lei 2.95 perechea.— Mănuși co­lorate cu 2 nasturi lei 2.95 perechea. — Mănuși colorate sau­ albe cu 3 nasturi pentru dame lei 2.90 perechea, cu 4 nasturi lei 3.20, cu 5 nasturi lei 3.75, cu 6 nasturi (mușchetari) lei 4.25, cu 8 nasturi lei 5.50 și cu 12 nasturi lei 7.50 pere­chea.—Mănuși fine cu 3 nasturi pentru dame lei 3.75 și cu 4 nasturi lei 4 perechia.—Mănuși fine cu 2 nasturi pentru bărbați lei 3.75 perechia. — De vânzare la adm. ziarului „Universul“, Strada Brezoianu No. 11, București. NUNTA TAREVICIULUI DE Prin­­ar telegrafic Viena, 11 Octombre. Ziarele publică răspunsul telegrafic al principesei Alix la telegrama orașu­lui Moscova, care o saluta în momen­tul intrării sale în Rusia. Iată textul : «Profund emoționată de faptul că o­­­rașul Moscova și-a adus aminte de «mine în momentul când pun piciorul «pe pământul noui», și, încă de mult, OAMENII ZILEI Alec Taylor Alec Taylor e unul dintre marii ex­ploratori englezi și un naturalist de frunte. Dânsul s-a născut în anul 1820. După terminarea studiilor universitare a făcut lungi voiagiuri prin America, Europa, Australia și Asia. A publicat mai multe scrieri științifice dintre care cele mai principale sunt: Fauna Ame­ 2, meried de sud, Minele din Australia, Ca­le­dorii prin India, etc. Taylor e un publicist de frunte ca și tatăl sau și unchiul sau. In Londra ia parte la cursele mari de cai și adese­ori câștigă premiile cele mari. Scăparea unui nebun din arestul preventiv In arestat preventiv județean fusese a­­dus un om atins de alternație mintală. Nebunul era foarte liniștit și din cauza aceasta sentinelele nu­­ supraveghiau așa de aproape. Sâmbătă nenorocitul om se arăta foarte neliniștit. Umbla în­coace și în­colo prin arest, dar fără să facă gălăgie. Pe la orele 6 p. m. nebunul, obser­vând ușa arestului deschisă, a eșit re­pede afară și a l­uat’o la fugă. Sentinela s’a repezit după el trăgând asupra lui un glonț de pușcă, dar fără să-l nimerească. Nebunul fugia îna­inte și ajunsese până în dreptul oțe­lului Cernăuți, unde un sergent, postat în colțul străzii, a pus mâna pe dânsul. Sergentul și sentinela au legat bine pe nebun și l’au dus iarăși la arest. O bătae sângeroasă Cernă­ și grăjdarii comunei Iași, Ion Enache și Gh. Petro­vici, s’au­ luat la ceartă pentru 5 lei. Enache, mai nervos, înfuriându-se a tras o palmă lui Petrovici. Acesta nu s’a mulțumit să cârpească și el o palmă adversarului sau, ci a luat repede or­­șicul trăsurel și a lovit pe Enache drept în cap. Enache a căzut imediat la pământ. Lovitura a fost așa de puternică în­cât bietul om s’a ales cu capul spart în­tr’un mod foarte grav și cu ochiul drept vătămat. Rănitul a fost transportat imediat la spital. Enache e la dubă. Incendiu Luni seara, pe la orele 11, a ars un hambar al d-lui Zalman Strulovici, din târgușorul Nicolina. Din fericire nu bătea vântul, iar pompierii au sosit la timp, ast­fel, că incendiul a putut fi repede localizat._______ UN PROVERB PE ZI Dacă-ți dați joc de vecinul tßu și dacă furi de unde mănâncă câinele, câinele vecinului teu va ajunge ca să te muște. ___ (Turcesc), fiind­ cu­­m l ieșise un popă în cale... De­sigur că băieții vindeau lucrurile furate iar banii și-l împărțeau frățește. S’a dovedit că banda de tâlhari ope­rează de acum e anul. Atunci cei 6 băeți au făcut două isprăvi și anume : Unii s’au furișat noaptea în prăvălia șuncarului din Vulna și au­ furat mai mulți cârnați, 2 ceasuri de nichel și 10 lei. Cei­l­alțî au șterpelit din tejgheaua comerciantului Nicolae Caracaș mai mulți bani. După cum se vede, tinerii bandiți au început-o bine, dar poliția, neavend alt­ceva mai bun de făcut, le-a sfărî­­mat cariera tocmai când ajunseseră și el să­ se perfecționeze puțin. — -----------I cu ii­ I­I — O bandă de boți compusă din copii, la Călărași O bandă curioasă de boți a fost des­coperită și prinsă de poliția din Călă­rași. Banda aceasta era compusă numai din copil în vîrstă de la 10—22 de ani. Ei sunt în număr de 6. Tinerii bandiți voiau să imiteze, se vede, pe Zdrelea și pe Mărunțelu dar, fiind­că abia își începuseră cariera, nu omorînu­ nici nu dadeau foc caselor, ci se îndeletniceau­ cu lucruri mai mici. Ei se împărțea­u­ seara în grupuri de câte 2, sau adese­ori câte unul sin­gur, și cutreerau orașul în deosebite ma­halale, furând găini, gâște rațe, curci și porumbei. A doua zi, dacă se întâlneau­ în vre­un loc ascuns, se întrebat­ unul pe al­tul : — Tu, Mărunțelule, ce ispravă ai fă­cut aseară ? — Eu am șterpelit o găină. — Dar tu, Screieo ? — Eu o curcă! — Și tu Licinschi ? — Aseară nu mi a mers bine de loc. LUCRURI DIN TOATA LUMEA Pescarese regale.—Pasiunea pescui­tului, care a fost în­tot­dea­una foarte vine în Anglia, se întinde, după cât se pare, și la membrii familiei regale din insulele Britanice. Ducesa de Fife este foarte ageră în pescuirea șalăului și în timpul unei șe­deri la Mar Lodge, ea a prins într’o singură zi 40 mari pești de acest fel. Principesele Victoria și Maud toată ziua aproape se îndeletnicesc cu pes­cuirea și se citează ca o adevărată minune de artă undița cu care prin­dea peștii mama lor, principesa de Galles, a cărei trestie era toată ornată cu aur și fildeș. Dar nici ducesa de Fife nici princi­pesa de Gales nici principesele Victoria și Maud, nu egalează în abilitate pe prin­cipesa Luisa care, într’o zi, într’un lac din Canada, numit de atunci lacul prin­țesei Poli, a prins 4 șalăi de 11, 12, 13 și 14 chilograme, lucru care a făcut pe bătrânul pescar, care o însoția, să zică că nu e nimeni în arta pescuitu­lui care să întreacă pe principesa Luisa.­­ Un interesant proces. — Mai zilele trecute s’a predat în Statele­ Unite un interesant proces militar. Maiorul Worth a fost chemat în fața Consiliului de războiu din Omaha pen­tru că a condamnat la mai mulți ani de închisoare pe un soldat care refu­zase de a face exercițile într-o duminecă. Partizanii repaosului de Duminecă, care intentaseră acest proces, bazân­­du-se pe un ordin al președintului Lin­coln, ordin care nu fusese revocat și care prescria ca soldații Dumineca să nu facă de­cât lucrările absolut necesare, au putut reuși ca soldatul condamnat să fie grațiat, iar maiorul să fie pedep­sit că nu se conformase unui ordin dat ce e dreptul de mult timp, dar care nu fusese încă revocat prin nici un alt ordin posterior. UN SFAT PE ZI Pentru rănile cauzate prin tăetură nu există un mijloc de vindecare mai si­gur și mai repede ca albușul proaspăt de ou, cu care învelim rana. Este mai bun chiar de­cât colodium, și­­ avem pururea la îndemână. E știut că ra­na se mărește și cauzează dureri dacă vine în atingere cu aerul și cu materiile aflătoare în el. Albușul de ou uscându-se repede, formează o peliță, prin care străbate aerul și vindecarea urmează sigură.­Apoi albușul de ou este un mijloc puternic și contra desin­­teriei, (sprinderea de mare). Să se fie bătut cu nițel zahair și să se înghețe așa proaspăt și durerile vor înceta. E de ajuns să se ia câte un albuș de ou în 2, mult în 3 rânduri pe zi. E de în­semnat ca în astfel de cazuri albușul Vineri, 14 (26) Octombre 1894 de ou nu servește pacientului de medi­cină ci și ca nutriment știut fiind­că în atari cazuri pacienții nu pot mâner mai nimic. ___ NOTA SATIRICA Monologul unui velocipedist. — Acesta’s curat scandal ! Dacă pre­fectura poliției nu va suprima birjele, nu mai e chip de plimbat pe stră­zile capitalei! tot a­rz** — Sunt două săptămâni de când ți­­am împrumutat umbrela și nu mi-o mai aduci. Ce ai de gând ? — Dar, te rog, ce era să fac, nu vezi că de atunci plouă într’una ? BOALA ȚARULUI — Prin fir telegrafic — St. Petersburg- 11 Octombrie. Buletinele de azi ia dimineața.—împăratul a dormit mai bine. Pofta de mâncare este slabă. Pu­terile și activitatea inimei nu s’au îm­bunătățit. Vedeme se mărește­ 7 ore seara.— Puțină somnolență și mici simptome spasmodice s’au produs în timpul zilei. Pofta de mâncare e mai bună de­cât ieri. Berlin 11 Octombrie. După știrile primite ieri seară la am­basada Rusiei, îmbunătățirea stării ța­rului continuă. Paris 11 Octombrie. Ministrul curții Rusiei a trimes d-lui Eduard Hervé, deputat, telegrama ur­mătoare : Livadia 11 Octombrie 7 și 40 seara. Sunt însărcinat de împărăteasă să ex­prim membrilor sindicatului presei pa­risiene și președintelui sau cât de mult a fost mișcată majestatea sa de tele­grama lor și de bunele urări ce fac pentru însănătoșirea Țarului. Paris, 12 Octombrie. «Figaro» publică o telegramă datată de Marți la orele 11 și 30 seara, din Odesa și care anunță că o catastrofă se poate produce dintr’un moment în­­tr’altul la Livadia. Țarul se află într’o stare de somnolență. _________ ILUSTRAȚIA NOASTRA Din Livadia vin știri grave despre sănătatea Țarului. Cei mai celebri doc­tori stau lângă patul Suveranului Ru­siei și mulți spun că Alexandru III nu va scăpa cu viață din boala de care sufere. L­ANI va apare fascicula s-a din noul si­t­UÎ&EWT eeiet­rul roman ilustrat G­RI­MELE 3P 3EC ID­R­U­IVE TI­X_. DE FIER Acest roman, care a obținut cel mare succes în străinătate și care este de o frumusețe uimitoare, se datorește penei renumitului scriitor francez PIERRE ZACCONE Va apare o fasciculă de 8 pagini mari în fie­care zi și se va vinde cu S» l­aai fascicula In toată țara* Se va găsi de vânzare la toate chioșcurile și vânzătorii de ziare din țară. 270 L­IMM­N­ Roman de Emile Riek­ebour’’a PARTEA IV X Cine se aseamănă s’adună «Aceștia nu se lasă a fi legați la gard prin vorbe mari ca virtute, onoare, dem­nitate, respect de legi, expresii searbe­de ce formează moneda curentă cu care sunt plătiți naivii. «Une­ori dînșii se prefac că cred în toate astea dar nu sunt atât de proști ca să le ia în serios. «Nici tu nici eu n’o să ne punem în rînd cu dobitocii, nu e așa ? — De­sigur, zise Forestier care’șî conformase în­tot­dea­una viața acestor frumoase maxime. — Deci, scumpul meu, urmă spanio­lul, lumea e o arenă unde cel mai și­reți și cel mai isteți capătă locurile ce­le mai bune. Dacă avem pofte și patimi trebue să le satisfacem, nu’i așa ? Acel c are pretind să ne împedece de la așa ceva ne sunt dușmani și trebue ca să’i tratăm ca dușmani. «A fi liber, a avea aur pentru a da curs liber tuturor fantasiilor noastre, acesta e scopul ce urmărim și pe care vrem să’l atingem. — Dar și eu sunt întocmai de pă­rerea ta. — „Intrebatu-te-am vre­ o dată, în virtu­tea cărui drept aceste strălucite palate pe lângă care trecem în toate zilele, sunt ale unuia sau altuia și nu ale noastre? — Ah, esclamă Forestier, întrebarea asta mi-am făcut­­ de multe ori. — Ei bine, scumpul meu, trebue să ne silim să ajungem și noi a stăpâni câte o avere la care avem tot atât drept cât și alții. Lasă-te numai în voia mea și te a­­sigur că în curând vom stropi și noi pe alții cu noroiul de pe roatele trăsurilor noastre. Trebuia ca spaniolul să fi cunoscut forte bine pe Forestier­ul sau pentru ca să-I vorbească ast­fel. Știind că­ toți aceia care au pofte neîmplinite sunt lesne atrași la ori­ce fol de fapte, nu stătuse câtuși de puțin la îndoială, să dea o formulă aspirațiunilor care clocoteau în creerul mizerabilului. Când eșiră din birt, nu făcuseră nu pregătiseră nici un program ; însă Fo­restier se dăduse lui don Antonio de Vilina așa precum în evul mediu­ unii oameni ambițioși și slabi se dadeau dra­cului. Când se despărțiră după ce’șî strînse­­seră mâinile, don Antonio își zicea: — Da, tocmai ăsta e omul care’mi trebue ; tot ce’i voia zice să facă va face. XI Complotul Cu ajutorul tertipurilor ce învățase de la don Antonio, Forestier avea zile de câștig, însă banii tot nu faceau nici o dată sat în buzunarul lui. Și pe ur­mă deșteptase bănueți și de mai multe ori se găsiră persoane care refuzară a se lua cu dînsul la joc. Câștigase câți­va napoleoni într’un tripou unde intrase pentru a doua oară și hotărî să se ducă în aceeași seară la d­na Cauway unde probabil avea să mai câștige vr’o două­zeci de napoleoni. Hotărît, în seara aceea avea noroc, se apucă la joc cu mai multe persoane și pe toate le ușură de sume mai mari sau mai mici. Provocă atunci pe tânărul Breguet pe care atâtea perderi mari nu isbutiseră să-l descurajeze. Partida era firește foarte neegală în­tre șarlatan și tőnorul acela neexperi­mentat. După un ceas, Forestier adu­nase înaintea lui o movilă de aur. Don Antonio observa de departe ma­nopera elevului sau și zise unuia din cel d’alăturea cu sine : — D-le de Prevaille, ți se face cu a­­devărat milă văzând pe tânărul acela despuiat de d. de Fabrege. — Nu ești prieten cu d. de Fabrege ? — Eram dar nu vreau sa mai fiu, ia privește ce face. De Prevaille luă seama la jocul lui E’prestier și curând văzu că dânsul fă­cea un semn ușor cu unghia pe colțul cărților și că, la distribuire, ascundea câte­va în mânecă. D’o­dată, de Prevaille se apropie de masă și punând mâna pe cărțile date jos, exclamă: — Ești un tâlhar. Fu atunci în sală un täraboiü ne­mai­­pomenit. Toți se sculară și înconjurară­ pe E’orestier. Dânsul voi să protesteze cu indignare însă gălbeneala feței, încurcarea limbei îl dâdeau de gol. De Prevaille îl apucă brațul și din mâneca lui căzu atunci popa de treflă. Acum nu mai putea să tăgăduească­ nimic. Cuvintele de boț, escroc, șarlatan și­ alte epitete înjurioase, i se adresară din­ toate părțile. — Să dea banii îndărăt ! strigă unul. Intr’un moment tot aurul ce era pe masă fu înhățat. Forestier fu căutat­ prin buzunare și i se luară și cei câți­­­va napoleoni pe care ’i avea la sine. — La ’i alungăm ! strigară mai multe glasuri. — Numai atâta nu e destul, să ne­ înșirăm toți în două rânduri, să treacă, prin mijlocul nostru și să­­ i dăm cu­ versul ghetelor câte o amintire. (Va urma). :

Next