Universul, ianuarie 1895 (Anul 13, nr. 1-25)

1895-01-15 / nr. 12

Universul No. 12, primit din nou sä trăiască cu d-eî, dar numai de formă». Reprezentantul ministerului public spune că cu drept cuvânt parchetul a refuzat d-lui B­ ori­ce acțiune, de­oare­ce este imoral ca un om sa-șl reia ca amantă pe aceea care i-a fost soție, știind bine că legea împedică recăsăto­­rirea soților divorțați, și tot el să vie apoi să se plângă de urmarea unui fapt prin care a înfrânt dispozițiile legel. D. procuror arată apoi că elementele furtului lipsesc de­oarece d-na J. a luat lucrurile nu pe sub ascuns, ci pe față, cu buna credința că sunt ale sale. I­­nculpata, având cuvântul la urmă, descrie cu o voce tremurătoare sufe­rințele îndurate de dânsa. — Eram și sunt și acum bolnavă, am palpitație , doctorii m’au orân­duit să mĕ duc la Karlsbad. Abia ajunsei la Viena, d. B. caută cear­­­ta, mĕ face de rușine în mijlocul pu­blicului și mĕ lasă la Viena, zicând sa ma întorc la rudele mele din Sibiu. I Grație unei prietene am putut sa ma­i întorc înapoi la București. Lucrurile ce­­ le am luat sunt ale mele. Tribunalul, conform concluziunilor d-lui procuror, achită pe inculpată. D. B. ese furios din sala de șe­dințe, zicând că are să facă apel. O prietenă a inculpatei ’I dă cu «sîc». — împacă te, d-nule B., ’I zise un spectator. — Nici după moarte, răspunde d. B. — Ca mâine o să-l vezi iar împreună, strigă un vecin cunoscător al slăbiciu­nilor d-lui B. Mare ilaritate în sala pașilor pier­­duți. _____ LEI 2.95 CUTIA Hapurile de Catramină ale doctorului Bertelli din Milan, care vindecă ori­ce fel de tuse, se vând de acum înainte cu lei 2.95 cutia în loc de 3.75 cum s’au vândut până acum. Toate cutiile ce nu vor avea în in­terior o instrucție în limba română cu pecetia Administrației ziarului «Univer­sul» se vor refuza ca falsificate. De vânzare în provincie la toate far­maciile și în București la Drogheria cen­trală M. Stoenescu, strada Academiei No. 2 și la farmacia «Ochiul lui Dum­nezeu­» Victor Türinger, Calea Victo­riei, No. 154._______________ Noul minister grecesc — Prin fir telegrafic — Atena, 12 Ianuarie. Ministerul este constituit în modul următor: " Președinția, afacerile străine și interne ad-interim, d-na Nicolas Deryanis, Resbelul, colonelul Papadiamantopulo, aghiotantul regelui­ Marina, căpitanul de corabie Kriesis, aghiotantul regelui. Finanțele, Ketzeas, vice­președinte al curții de campturi. Justiția, Aravantinos, consilier al cur­ții de casație. Cultele, Viachos, fost ministru în stră­in­ătate. Miniștrii au și depus jurământ. Disolvarea Camerei este iminentă ; se crede că nouăle alegeri se vor face la 17 Martie. Londra, 12 Ianuarie. «Reuter» află din Atena că toți mini­ștrii au fost numiți cu condiția expresă de a nu pune candidaturile lor la vii­toarele alegeri. Atena 13 Ianuarie. Lucrările Camerei s’au amânat pen­tru 15 zile pentru a se da timp noului mi­nister să organiseze serviciul înainte de dizolvare. O CUGETARE PE ZI Fie­care om își are morala sa , sunt insă unii care au două morale: una pentru dînșii și alta pentru ceil alți. 68 Desideriu Perczel D. Desideriu Perczel, noul ministru de interne al Ungariei și care repre­zintă în cameră districtul Bonyhad, s-a născut ln Ezegzard în anul 1848. Ta­tăl său a fost ministru de justiție. La 1877 a fost ales vice-comite la Tolna. In funcția aceasta a stat 10 ani de zile. La 1887 a fost ales deputat și a tre­cut In partidul liberal, înainte de a intra în minister a fost vice președinte al camerei. EXPLOZIA DE LA VIZIRI (5 lucrători și 18 boi răniți) Se scrie din Iași: O nenorocire îngrozitoare s’a întâm­plat duminecă la Viziri. La fabrica de spirt de acolo se aflau în ziua aceea o­­cupați, ca de obiceiu, un număr mare de lucrători. Pe când velnița funcționa mai cu pu­tere, de­odată cazanul motorului prin­cipal explodează cu un zgomot teribil, cazanul a fost prefăcut în bucăți, cari au fost aruncate cu o violență mare în toate direcțiunile. Bucățele acestea au rănit grav pe 5 lucrători, rupând fâșii de carne de pe el. Explozia a fost așa de puternică, în­cât bucățile de cazan au pătruns până în grajd unde au rănit 18 boi. Autoritățile, fii­nd înștiințate despre cele întâmplate, s’au transportat numai de­cât la fața locului. S’a deschis o anchetă. Cei 5 lucrători răniți au fost transpor­tați într’o stare desperată la spital. INCIDENTUL ANGLO-TURC — Prin fir telegrafic — Constantinopol, 12 Ianuarie. In urma protestării ambasadorului En­­glitezel în privința factorului poștei en­gleze arestat, funcționarul turc culpabil de incident a fost destituit și factorul a primit 3 lire de indemnitate. Cercurile engleze, mai cu deosebire cercurile comer­iante, cer ca ambasado­rul să nu se mulțumească cu această soluțiune și amenință de a face să se depue o interpelare în parlament în a­­ceastă privință. ILUSTRAȚIA NOASTRĂ Nu de mult s’a dat în circul mare din Filadelfia o reprezentanție curioasă la care a asistat un public foarte imens. Reprezentația a fost dată de celebrii atleți americani Corbett și Titz Simons. Amândoi sunt vestiți în America ca luptătorii cei mai dibaci și mai tari cu pumnul. Corbett mai cu seamă a uimit lumea prin tăria sa fenomenală. La reprezentația de care vorbim s’au adus pe arenă 2 elefanți, cărora li s’au pus hamuri de lanțuri. Corbett încins pe la mijloc cu o curea de fer s’a așezat pe o bară. De o verigă a curelei a a­­târnat cu un cârlig căpătâiul hamuri­lor. La un semn dat elefanții au por­nit înainte, trăgând puternic pe Cor­bett. Acesta a putut rezista mai multe minute forței uriașe a elefanților, adică timpul cât a pus rămășag că o să re­ziste. Corbett a câștigat rămășagul de mai multe mii de dolari. Asistenții i-au făcut ovațiuni entusi­­aste. Mulți dintre ei au pariat între dânșii. După terminarea acestei reprezenta­­țiuni Corbett s’a luptat cu atletul Titz Simons și l’a biruit. Ilustrația de pe pag. 1 reprezintă mo­mentul când elefanții trag puternic pe Corbett. Orisa. din. UTrajdia, — 2?im­. fir telegrafic — Paris, 12 Ianuarie. D. Bourgeois s’a dus la 9 ore dimi­neața la președintele republicei, pe care l’a rugat sa o descarce de misiunea de a forma cabinetul. D. Faure i-a mulțu­mit pentru demersurile ce a făcut și a decis să cheme în timpul dimineței mai multe personagii politice. Paris, 12 Ianuarie. D. Faure a terminat la 5 ore seria consultațiunilor personagiilor politice, va chema mâine dimineață pe persoana căreia îl va oferi să formeze cabinetul. Paris, 13 ianuarie. Ziarele consideră că probabil d. Lou­­bet este acela care va fi însărcinat cu formarea cabinetului. Se va uni în acest scop cu d-nii Ribot și Meline. Paris. 13 ianuare. D nu Faure a făcut să se cheme d-nu Ribot căruia i-a oferit misiunea de a forma cabinetul. D-nu Ribot a cerut să se consulte cu amicii săi înainte de a primi. Transportarea lui Dreyfus in La Rochelle (Dreyfus bătut de mulțime) (Corespondența particulă a „Universului“) La Rochelle, 9 ianuarie. Cititorii știu­ că consiliul de războiu din Paris a condamnat la degradare și la închisoare pe viață pe căpitanul de stat-major Dreyfus, care a vândut unei puteri străine documente importante pri­vitoare la mobilizarea armatei franceze în timp de războiu. Trădătorul a fost adus aici, de unde va fi transportat în insula Ré și apoi în insula Salut; înainte de sosirea lui, o mulțime i­­mensă staționa la gară căci se auzise că Dreyfus o să fie adus din Paris aici. Fostul căpitan a și fost scos din închi­soarea de la Paris, pus într-un vagon al trenului de Orleans și pornit spre La Rochelle. Orașul acesta e o fortăreață puternică pe coasta oceanului Atlantic și e capi­tala departamentului Charente de­ jos. Pe când unii locuitori se grămădiseră la gară alții se postaseră împrejurul pușcăriei. Posturile de soldați se îndoiseră. Sol­dații aveau baionetele puse la puști. Se vedea că e inevitabilă o manifestație. Poliția ca să evite vre­un mare tu­mult a hotărît ca condamnatul să fie dus la închisoare prin o curte laterală a gării. Mulțimea se adunase și acolo. Tre­nul sosise, dar Dreyfus a fost ținut în vagon până seara că doar se vor îm­prăștia oamenii. Demonstrația.—Bătaia Lumea însă se aduna din ce în ce mai multă. In sfîrșit s-a hotărît ca Dreyfus să fie transportat prin poarta economatului. Așa se și făcu. Mulțimea observă aceasta și alergând acolo sparse poarta. Când apăru condamnatul încongiurat de soldați și geandarmi, se auziră stri­găte puternice de: — La moarte trădătorul ! Dreyfus îmbrăcat într o uniformă al­bastră de pușcăriaș era galben ca un mort, la față. Soldații și agenții de poliție l’au­ scos repede din curtea economatului, l’au­ dus îndărăt în gară ca sa­­ treacă prin sala de așteptare în curte, unde aștepta duba. La ușa sălii a avut loc o scenă teri­bilă. Mulțimea înfuriată a spart rându­rile geandarmilor și cari se aflau mai a­­proape de Dreyfus au început să-l lo­vească cu pumnii și cu bastoanele. Un ofițer l’a lovit cu sabia în obraz, ră­nind­u-l. Dreyfus nu zicea nici o vorbă. In timpul acesta oamenii strigau mereu: — La moarte trădătorul! In apă cu el ! La insula Ré In sfîrșit soldații și geandarmii, după multă caznă, au reușit să împingă nițel îndărăt muțimea și apucând repede pe Dreyfus s au pus în dubă și au pornit cu el la pușcărie. Mulțimea s’a luat după dubă arun­când cu pietre asupra ei. Geamurile dubei au fost sparte și Dreyfus a fost isbit de câte­va pietre. El va fi dus în insula Ré, cu vapo­rul «Nem­phar». Insula Ra e fortificată. Ea e situată în fața fortăreței La Ro­chelle. E o insulă mică, cu 18.000 de locuitori. De aci Dreyfus va fi dus la insula Salut, unde va sta până la moarte. Nepoții lui Dreyfus Trădătorul Dreyf­us are 3 nepoți. Unul dintre aceștia se prepara pentru a fi admis în școala politehnică. El a fost silit să-și întrerupă studiile. Cei’alțî doi , Charles și René erau elevi în liceul din Belfort. Cel d’întâiit, în urma arestării un­­chiului său a dispărut și până acum nu i s’a mai putut da de urmă. Al doilea a fugit câte­va zile de la școală dar când s’a întors i s’a co­municat că a fost dat afară. ES, o poeită, sărmanul, după ce e nevoit sa o sărute, trebue să și plătească. Asta prea e prea! Să nu confundați însă și să credeți că sunt supuse la amende și sărutările date între culise, căci spre a fi artist trebue sä fii și bǎrbat sau femee și D zeu a lăsat cu jurământ ca femeea sǎ se sărute cu bărbatul. O­­ nouă formă a reclamei.—In Aus­tralia reclama a atins culmea; ast­fel de curînd s’a inaugurat publicitatea pe scenă. De exemplu se întâmplă des în acea țară ca Macbeth într’o reprezentație shakespeariană să strige frângându și mâinele. ’­­ — Sânge ! Sânge ! Toate valurile mă­re! nu vor fi de ajuns spre a spăla a­­ceastă pată de sânge. Insă săpunul fa­bricat de­­... de sigur că o va șterge și pe aceasta și ori­ce altă pată din cele mai vechi. In Australia deja au început să se dea reprezentații gratuite pentru public­­ dar plătite de agenții de publicitate. UN SFAT PE ZI Durerile de măsele și de dinți se a­­lină și în curînd se curmă, dacă se spală gura de câte­va ori pe zi cu apă căi­­l­dură, în care s’a disolvat piatră acră.­­ La un litru de apă ajung 10 decigr­­i de piatră acră. In măselele găunoase se toarnă cu ajutorul unei pene ascuțite de gâscă, piatră acră pisată mărunt. Drept acoperământ servește o bucățică de vată, care se apasă bine. In mă­sura în care piatra acră se disolvă, durerea se alină. Operația se va repeți până ce durerea va înceta cu totul. Chestia acsizelor din Bulgaria — Prin fir telegrafic — Viena. 12 Ianuare «Freude­na­blatt» constată că Austro Un­garia a arătat în timpii din urmă con­­descendința sa către Bulgaria consim­țind la sporirea taxelor de intrare bul­gare , dar acsizul considerabil asupra u­­nui oare­care număr de articole de im­port constitue de­sigur un obstacol pen­tru import, obstacol în contra căruia trebuia să se prevadă la Sofia că Austro- Ungaria o să protesteze. Argumentele Bulgariei care zice că faptul este îndeplinit, este neadmisibil, de­oare­ce Austro-Ungaria nu poate să sufere consecințele unei greșeli comise de un altul; a se apăra în contra a­­cestor consecințe nu se poate chema amestec în afacerile interioare. «Fremdemblatt» termină prin asigura­rea formală că intervenirea Austro Un­gariei în favoarea industriei sale nu se raportă nici de­cum la motive politice. LUCRURI DIN TOATA LUMEA SĂrutările în Anglia.—In marele re­gat Britanic fie­care sărutare dată pe scenă de actor, T costă o amendă de un shilling (50 de bani). După noi ni se pare că e cam mult, căci sunt pie­se în care bieții actori trebue sa dea o mulțime de sărutări și atunci e da­tor să plătească amende peste amende. Barem când actrița care primește să­rutările este frumoasă, tot nu i-ar pă­rea răa actorului, dar când ea este vre­ Duminecă, 15 (27) Ianuarie 1895. NOTA SATIRICĂ — Bine frate, te știam sănătos tun, de când ai asurzit ? — De când sunt deputat și trebue să asi­st la desbaterile camerei! "_E3I­­A- 23 Anunț dintr’un ziar german : «Ori­cine va dovedi că apa mea de dinți e vătămătoare va primi trei fla­coane gratis». ȘTIRI PRIN POSTA­ ­I Franța.—Comis-voiaj­orii din Fran­ța, într’o adunare generală, au votat trimiterea unei adrese de felicitare d-lui Felix Faure, ca fiind primul șef de stat eșit din sînul comerțului național. * In urma unei inspecții generale ce s’a făcut, s’a comunicat ministrului de războiü știrea că nouii recruți sunt des­tul de înaintați ca să poată fi mobili­zați la nevoie. D Italia. — Tribunalul din Bergamo a osîndit la cinci zile de carceră pe cu­noscutul preot Fumagalli, care înjurase pe o biata femee bătrână. Impresia asu­pra publicului a fost foarte bună. * Generalul Baratieri, eroul din Africa, va fi numit conte de către regele Ita­liei , să zice că papa nevoind să se lase mai pe jos, îl va numi și el conte romani și Germania.—Ministerul de războiu a făcut un proiect pentru înființarea a două regimente noul de cavalerie. Re­gimentele acestea vor fi stabilite în Al­­sacia. Pentru regimentele de artilerie s’a început turnarea mai multor sute de tunuri de câmp. *Adunarea generală a artiștilor din Berlin a hotărît să organizeze în anul 1896 o mare expoziție artistică. Adu­narea a hotărît să învite și pe artiștii francezi.­­ Austro Ungaria.­Deputatul Vasary, din Praga, a prezintat dietei bohéme un proiect de lege pentru Introducerea lim­­bei rusești în toate școalele medii din Banditul in haine negre PRECUPEȚUL de DRAGOSTE de CHARLES MERCUVEL PARTEA A DOUA In jurul unei moștenitoare IV Banditul modern­­titudinea, pasele ce știa să ia, ae­rul ce și dădea une­ori și inflexiunile vocal­el fermecau pe ori­cine stătea cu ea de vorbă. Și toată grația ei era firească, since­ră, fără pregătire și fără calcul. Toți în jurul ei, stăpâni și servitori, erau îmbătați de drăgălășia ei, întoc­mai ca de mirosul ce se exală din­­tr’un trandafir. Insuși marchizul, așa de puțin co­municativ cum era, așa rece și aspru cu toți care se apropiau­ de dânsul, simția plăcere îndată ce se afla lângă din sa. Suzana era copila sa răsfățată, Veni­­amina sa și zicea de dir,sa une­ori, către comandantul Potel și preotul Herblin. — Ea e raza de soare a castelului de Montelin. Ea singură mai putea să­­ însenineze fața, să aducă un zîmbet ușor pe fi­gura lui galbenă, o încetare momenta­nă a ideelor negre ce-i sbuciumau cre­­erul. Cu toate astea Suzana era departe de a avea frumusețea desăvârșită a d­noarei de Montelin. Nici o comparație nu era cu putință între ele. Era tot așa deosebite una de alta ca noaptea de zi. Totuși, d-șoara Brignon nu era mai puțin înzestrată cu o mare putere de seducțiune. Era brunetă la păr și la sp­rîncene însă pelea el era de o delicateță și de o moliciune ca de satin. Statura îi era de mijloc, mai mult mică, talia mai subțire de­cât a ami­cei sale insă în realitate era puternică și rezistentă ca oțelul; avea o fisiono­­mie rîzătoare, ștrengărească, trăsăturile cele mai picante, ochii de culoare al­bastră deschisă și o gură care chema sărutările. Pentru ca să precizăm toate din două vorbe, Valentina era frumoasă, Suzana era mai mult de­cât drăgălașă. Deosebirea dintre ele se ridica va­loarea și la una și la alta, când erau împreună. In momentul când Suzana începu să piardă răbdarea, se auzi un sgomot de zurgălăi pe aleea cea mare. Curând apăru o trăsură care se opri la scară. Se coborîră din ea doi domni. Unul corespundea trăsătură cu tră­sătură cu semnalimentul marsiliezului de la Coudre. Era un om corpolent, cu gâtul gros și scurt, cu fața roșie și cam apoplectică ; ochii lui aveau o deosebită strălucire, bărbia’i era pătrată, buzele mari, as­cunse sub mustăți groase. Purta barbă care-i ascundea trei sferturi de figură. îmbrăcămintea de pe dînsul era lip­sită de ori­ ce pretenție, cam negligiată chiar. Mănuși n’avea. Tînărul care’l însoția era din contra de o eleganță rafinată. Suzana cum îl zări fu ca orbită, așa deosebit era dînsul de toți aceia pe ca­re’i văzuse ea până atunci. Tînărul era ca de 33 sau de 34 de ani, însă nu i se putea da mai mult de 30. Părul lui foarte des era aproape ne­gru : mustățile le purta răsucite ușor de asupra buzelor sale sensuale și încre­țite mai tot­dea­una a batjocură. Ochii săi negri, catifelați, straluceau ca stele pe fața de acea culoare gălbuie care place foarte mult femeilor. Acesta era contele George de Roche­­noire. De statură sveltă, ceva mai mare de­cât de mijloc, de o vigoare uimitoare sub formele’i moi și lenevoase, era con­siderat drept un cavaler desăvirșit și se bucura în salele de arme de un re­nume de luptător de prima forță, la sabie ca și la pistol. Trăsura, după ce lăsă pe stăpân pe peron, își urmă drumul spre grajduri. Marsiliezul întrebă pe servitorul ce venia înainte.I : — Putem vedea pe d-na marchiză ? — Da, d-le. — Dar pe d. de Montelin ? — Domnii vor găsi pe d. marchiz în parc. In acelaș moment marchiza sosia în vestibul dintr’o hală vastă a cărei ușă era deschisă. Dînsa se opri d’ odată la câți­va pași de ușă. Fostul armator înaintă până lângă dînsa și­­ zise așa ca să nu fie auzit de­cât de ea . — Acesta e pretendentul despre care ți-am vorbit pentru d-șoara de Montelin. — Ăsta­­ ăsta ! borborosi dînsa. Și o roșeață vie ’I acoperi obrajii. Peptul i se umflă într’o exprosie de mânie. (Va urma) SAU

Next