Universul, octombrie 1896 (Anul 14, nr. 232-258)

1896-10-27 / nr. 255

Anul XIV Ne,­m Boaleie ^ees­et © tepsii Isii a Hăr?Bân ®iască Se vindeca după cele mai nouî metode, radi­cal și fără durere și împedicare, după experiență de 24 ani de specialitate în boli lumești l­­ THOR — No. 1. STRADA EMIE­­RATU, No. 1. — Intrarea numai prin strada sfinții Voevoz Consultații de la 10—1 dimineața și de la 5—8 seara Loc separat de așteptare pentru fie­care. Doctorul MiîiOM Asistent de Profesor Medic la clinica specială de boale de piele și sifilitice din spitalul Colțea — Bulevardul CAROL No. 74 — Consultatiune de la 1—4 p. m. 1452 . (5) Dodor P. A. Șerbănescu ESam­bra al Societate­ de Oph­talmologie din Paris — STRADA POPA­ TATU No. 69 — Specialist ist tonare ale sîclui, gât, înas și mreeria Consultatului pentru boale interne și siphisstice — De la 2—6 p. m. — Pentru cei din provincie, consultații și prin corespondență 711 Doctoral DRUGESCU s’a mutat strada Brezoianui No. 11 bis Consultațiuni de la 5—7 p. mii [ pentru­­ maladiile chirurgicale si genito-urinare ■ 729 (10) j DOCTORUL HARALĂMB t Medic al spitalului Colțea — boale de piele si sifilitice­­— BOALE DE FEMEI — S’a mutat în strada Renaștere­ No. 3 Consultatiuni de la 2 la 5 ore.­­ 10 762 Doctor BAFFAPORT SPECIAL PENTRU BOALE­LE COPII — Str. Pensionatului No. 8 — Co­ns­u­ltați­u.n.î ele la, © — *7 p. m. • 519 (30) CASA DE SANATATE 5­­, Strada Teilor 5­­ — Consultatiuni speciale pentru — BOALE INTERNE ȘI SYPHILITICE Boalele secrete la bărbați și femei In toate zilele de la 10—12 dimineața Vindecarea asigurată. — Tratament special Se altoesce (vaccinează și revaccinează) cu cel mai proaspăt și sigur vaccin. Consultațiunea numai 1 leü Fumegațiuni, remediu sigur contra boalelor syphilitice. POLICLINICA DE COPII CASĂ DE SĂNĂTATE 51, Str. Te­ilor, 5/ Domnu doctor Rapaport special în boalele de copii, dă consultațiuni în toate zilele de la orele 3—4 p. m. Se altoesce­­ vaccinează și revaccinează cu cel mai proaspăt și sigur vaccin. Consultațiunea­ pentru săraci­i ler. DE ÎNCHIRIAT de la 23 Aprilie 1897 casele din strada Biserica Eni No. 6 (actualmente Institutul Fisiologic) pro­prietatea d-lui Efr. Germani. A se adresa la proprietar, strada Schitu Mă­­gureanu No. 11, orele 9—10 dimineața. 730. " (4) Abonamente cu premii la Ziarul UNIVERSUL Cu începere de la 1 Noembrie 189S SPI§F- Pentru 3 luni *1§® 1 In Capitală, lei 5.50.—în județe, lei 7.60 Premiu.—3 volume din romanele noastre după alegere. #88.- Pentru 6 luni­­ IS ® In Capitală, lei 10.—In județe, lei 14 Premiu. — 6 volume din romanele noastre, după alegere. fUgi?“ Pentru 1 an “"ISI! In Capitală, lei 18.—In județe, lei 25 Premiu. — 10 volume din romanele noastre, dupe alegere. NB. Toți abonați, vor primi gratis, afară de «Universul» politic, și «Universul Literar» colo­rat, care apare în fie­care Duminecă. &­e ani în Capitali­, 1O Bani în județe CALENDAR PE ANUL 1896 Ortodox Sâmbătă, 26 Octombrie. — ff Martir Dimitrie. Catolic Sâmbătă, 7 Noembrie. — Engelbert. Bes. soarelui 6.47 Ap. soarelui 4.45 Duminecă, 27 Octombrie (8 Noembrie) 1896,13­ București, 26 Octombrie O reformă fană E vorba de o nouă reformă în magistra­tură. După cât se spune, d. ministru al justi­ției vrea să întindă inamovibilitatea la jude­cătorii de instrucțiune de pe lângă tribu­nale și să facă pe acești magistrați cu ade­vărat nemișcați, puindu-i în pozițiune să rămână toată viața judecători de instruc­țiune. Reforma aceasta e foarte bună și are de­plina noastră aprobare. E multă vreme de când spunem că ju­decătorii de instrucțiune trebue să rămână la locul lor, iar nu să se schimbe necon­tenit. Instrucțiunea judiciară e o artă foarte grea, care nu se poate câștiga de­cât prin studiu special și printr’o îndelungată prac­tică. Nu e destul să fie cine­va inteligent și să fi făcut studiul dreptului, pentru a fi un bun judecător de instrucție. Pentru aceasta se cere o adâncă cunoștință a vieței și a oamenilor, se cere o aplecare deosebită. Cum se pot câștiga însă aceste cunoștin­țe, dacă judecătoria de instrucție nu e con­siderată ca o funcțiune specială, ci ca un grad în erarh­ia judecătorească ? Chiar dacă se întâmplă ca în o aseme­nea funcțiune să fie numit un om cu apti­tudini mari, în starea de azi a lucrurilor el nu rămâne judecător de instrucțiune de cât puțin timp, pentru a fi înaintat mai de­parte. De acea, fie zis fără nici o mustrare, n’avem decât foarte mediocrii judecători de instrucțiune ; de aceea instrucțiunea judi­ciară a rămas la noi în stadiul ei cel mai primitiv, în care totul se reduce la a face pe vinovat să mărturisească singur. Și cari sunt mijloacele ce se întrebuințează pentru aceasta, e cunoscut. Viața devine însă la noi tot mai activă, mai complicată și mai rafinată și aceste mijloace nu mai sunt suficiente. Se simte din ce în ce mai mult nevoia de a avea ju­decători de instrucție oameni speciali, care să fie în stare de a descoperi o crimă chiar și fără mărturisirea vinovatului. La aceasta nu putem însă ajunge cu ac­tuala organizare. Ca să avem buni judecători de instrucție trebuie, pe lângă o alegere potrivită, ca cei odată numiți în această funcțiune să se con­sacre cu desăvârșire ei și să nu o părăsească în timpul carierei lor. Natural aceasta nu se poate cere de­cât oferindu-se acestor magistrați garanții și avantaje. Fie­care om tinde să-șî înalțe pozițiunea, să înainteze. Acea­sta formează cel mai pu­ternic imbold la muncă. Pentru ca judecătorul de instrucție să ră­mână toată viața la postul său, trebuie să i se acorde avansarea pe loc. După stagiu și după merit, trebuie ca ju­decătorul de instrucție să poată obține toate gradele ierarh­iei judecătorești, acordân­­du-i-se titlul, și salariul corespunzător, fără să părăsească postul. In asemeni condițiuni vom găsi oameni cari să-șî consacre toate puterile pentru a se specializa în arta instrucțiunii judecăto­rești. Așa se în toate țările civilizate și acum în urmă ni se pare că s’a făcut sau se a­­proape să se facă o asemene organizare și în Ungaria. După cât se spune, d. ministru de justi­ție Eugeniu­ Stătescu pregătește o­ asemenea reformă pentru viitoarea sesiune a parla­mentului. Suntem foarte bucuroși de aceasta și do­rim ca reforma să fie cât de curând reali­zată. Prin inamovibilitatea judecătorilor de in­strucțiune, justiția va câștiga foarte mult. * * * pe zi” Copilăria se zice că e cea mai frumoasă vârstă. Ce păcat! Noi aflăm acest lucru după ce devenim mari. Him Germania (Corespond. particulară a ziarului «Universul») Berlin, 23 Octombrie. Cearta cu Bismarck Precum v’am mai scris deja, n’a fost nici o dată în Germania o situațiune mai ciudată ca cea de acum. Bătrânului, fost cancelar, i-a venit poftă să desvălue conținutul esențial al unui tractat cu Rusia,­prin ziarul «Hamburger Nac­hrichten» care -i stă la dispoziție. Organul oficial al imperiului, «Reichsanzeiger», a declarat atunci, în numele guvernului impe­rial, că conținutul destăinuirilor era un secret mare de stat. După o pauză meșteșugită, «Hamb. Nacht.» a răspuns zicând că nu recunoaște că tractatul de neutralitate încheiat la 1884,­ expirat la 1890 și care, după plecarea lui Bismarck de la cârma afacerilor, nu s’a mai încheiat, e un secret mare de stat, ci din contră crede că el e acum al isto­riei și al arhivei. Cu adevărat Rusia ceru­sa atunci ca tractatul să se țină secret, dar azi numai există motivele cari au­ îndreptățit acea cerere. Prin urmarea pu­blicarea, de mai înainte chiar, a întregului tra­­­tat, ar fi fost în interesul Germaniei. După răspunsul acesta, «Hamb. Nacht.» a mai dat două explicații. Prin cea dintâi apără pe prințul Bismarck că ar vrea să desfacă tripla alianță,—lucru la care foile guvernului au răspuns că destăinuirile ar putea să aibă tocmai acest rezultat pe care Bis­marck nu l-a voit. In a doua, organul arată pentru ce a făcut a­­cele destăinuiri. Mai întâi trebuia apărată dom­nia lui Wilhelm cel bătrân și a cancelarului său de imputarea ce i s’a făcut în presă că a stri­cat bunele relații ale Germaniei cu Rusia lăsând imperiul într’o situație proastă. Apoi era vor­ba de a se face imposibilă apropierea Germaniei de Anglia și de a se vedi entusiasmul france­zilor. Acum în urmă, «Reichsanzeiger» a dat răs­punsul la replica ziarului «Hamb-Nacht». Iată’l : «Suntem din nou împuterniciți să mai decla­răm următoarele: Cestiunea de a se hotărî mo­mentul din care un act diplomatic își perde ca­racterul de secret de Stat, nu poate fi rezolvată de­cât de bărbații de stat, cari conduc actual­mente afacerile și pe baza responsabilității lor și a cunoștinței ce au despre situația politică. «Ori­ce abatere de la acest principiu expu­nând la surprinderi și zdruncinări politice ex­terioare, primejduesc prin aceasta interesele de Stat. Dacă Germania a dut, fără condiție, făgu­­duiala să țină secrete dar averile sale cu Rusia, d­inainte de 1890, apoi această îndatorire ur­mează încă și azi, pentru toți care au cunoștință de ea». Declarațiile astea ale ziarului oficial sunt foarte lămurite. Tractatul de neutralitate cu Rusia era și azi un secret de stat și destăinuirea conți­nutului șefi lovește interesele de Stat. Sau, cu alte cuvinte : Purtarea ziarului Hamb.­­Nacht, și a oamenilor cari se află îndărătul lui, cade sub prevederile articolului din codul penal care vorbește de înaltă trădare și de trădare de patrie. Dacă prințul Bismark s’ar afla azi cancelar, e îndoială că parchetul ar deschide o acțiune con­tra lui pentru trădarea de țară. Gazul lui Arnim și al lui Geffken au fost o jucărie pe lângă cel actual. Insă prințul de Bismark e măsurat de guvernul actual cu alte măsuri, de­cât acelea cu care el a măsurat pe dușmanii săi. Prințul Bismark se bucură în imperiu de o situație escepțională. Dîn­­sul o duce domnitor de Lauenburg, adică întoc­mai ca cei­ l’alțî prinți domnitori din imperiu și ca atare legile civile n’au nici o putere asu­pra lui. Dar dacă s’ar deschide o acțiune contra zia­rului dlamb.­Nachr.I se întreabă foile guverna­mentale. In privința asta nu s’a putut lua nici o hotă­râre. Guvernul se teme ca nu cum­va prin­țul de Bismarck să se prezinte la parchet și să se declare ca autor al destăinuirilor. Atunci si­tuația ar fi și mai ciudată. Cei mai mulți zic că autorul destăinuirilor va fi mai aspru judecat și pedepsit de opiniunea publica. Dinșii pun înainte vechiul proverb german : «Un om și o vorbă» și arătând cum autorul destăinuirilor a făcut pe Germania să-șî calce cuvântul dat Rusiei, îl indică disprețului popo­rului. Chinezi! Învață nemțește Guvernul chinez a mai cerut la Berlin și alți ofițeri pentru instruirea armatei sale. Pornind de aci, un ziar englez din Nanking se plânge că întreaga armată chineză se formează după mu­tra armatei germane. Curând se va înființa în Nanking o academie militară, cum deja există în Tientsin și în care se va învăța tactica, geo­grafia, desemnul, matematica, și altele. Toate studiile se vor face în limba germană. De­oare­ce însă această limbă nu se învață lesne, mai cu seamă de Chinezi, se vor primi în școală numai elevi dintre cei mai deștepți, tineri. In anul întâi se vor primi 120 de elevi, între 13 și 20 de ani, din familiile cele mai bune și cari vor fi primit o educațiune excelentă chinezească. Candidații au un timp de încercare de patru luni. Dacă în timpul acesta își vor atrage mul­țumirea profesorilor și vor vrea și dânșii să ră­mână, apoi se îndatorează ca să remână trei ani. După obiceiul chinezesc, toți elevii acestor școale speciale vor primi o subvențiune de la­­ stat. După trei ani, ofițerii cari se vor fi arătat mai sârguitori, vor fi trimiși în Germania pentru doi ani, iar după întoarcerea lor în țară vor trebui să intre în front. Știri de la Fridrichsruhe Vine știrea din Hamburg, că redactorul dr. Hoffmann, de la «Hamburgen Nachrichten»!«« conferințe zilnice cu prințul Bismarck.

Next