Universul, octombrie 1897 (Anul 15, nr. 228-254)

1897-10-14 / nr. 239

aniversul No. 239, ala 1^ răcoare, pe când ea petrece la Cra­iova, amețind capetele bărbaților. Diverse — D. Ciocazan, din cauză de neînțelegeri, a demisionat din comitetul Teatrului Na­țional. Probabil însă că demisia îi va fi respinsă. — D. N. Constantinescu, noul inspector telegrafo-poștal, a sosit zilele acestea în Craiova,reședința circumscripției respective, luându­-și postul în primire. — D. Giurea, noul director al prefecturei Dolj, n’a intrat încă până acum în funcție. Numirea sa e primită cu răceală, chiar și de către liberalii din localitate. Corespon­d­ent - ait ent­ tlAri CAPITALA Moartea misterioasă a unei copile in str. Gabroveni. — O copilă anume Lorica, în vârstă de 15 ani, care fusese crescută de d-na Maria Dumitrescu, din T.­Măgurele, aflându-se acum în casa d-lui Russo Rusescu, din str. Gabroveni No. 12, se îmbolnăvi alaltă-era dimineață și până seara încetă din viață. Chemați numai de­cât d-niî d-rî Erlich și Stoianovicî, pentru a elibera certificatul de înmormântare, d-lor au refuzat, sub motiv că nu pot preciza moartea și trebue să se procedeze la autopsia cadavrului. Parchetul, înștiințat despr­e aceasta, a or­donat ridicarea cadavrului, care a și fost transportat la Morgă, zice «Curierul Serei, Ieri s’a făcut autopsia cadavrului, dar re­zultatul acestei autopsii se va da azi sau mâine. In privința morței sărmanei copile cir­culă cele mai ciudate versiuni. Furtul din gara de b­ord —In tre­nul care a plecat Sâmbătă din Capitală spre Galați, la orele I­ noaptea, s’a comis un furt însemnat. D. Adolf, reprezentantul casei Zaferato, de Bancă din Galați, se urcase într’un vagon de clasa 2-a. In timpul mișcare­ ce s’a făcut cu urca­rea călătorilor în tren, un hoț a profilat­ de Împrejurare și a furat din buzunarul d-lui Adolf un portofel în care se afla suma de 2.600 lei în bilete de bancă. Cum s’a pus trenul în mișcare, d. Adolf a simțit lipsa portofelului și a reclamat șe­fului de tren. S’au trimis telegrame la toate stațiunile pen­tru prinderea holului. Două incendii.—Sâmbătă pe la orele 2 și jum. p.m. a luat foc niște fân din podul grajdului d-lui Nae Dumitrescu, din strada Nerva Traian No. 89. Imediat ce s’a dat alarma, pompierii sec­țiunei respective au alergat la fața locului și au localizat incendiul. Cauzele cari au provocat acest incendiu nu sunt încă cunoscute. Sa deschis o anchetă care să stabilească responsabilitatea.­­Bg Tot Sâmbătă, pe la orele 10 și jum. noaptea, a luat de asemenea foc un grajd, al d-lui Costache Stan, din câmpul Basarab. Flăcările s’au întins cu repeziciune și la o clădire învecinată, compusă din trei ca­mere, pe care au nimicit-o, ca și grajdul. Pe la orele 12 focul a fost stins de că­tre pompieri. Se fac de asemenea cercetări pentru a se constata cauzele incendiului. ■*­ 2 analesesse I»IW ȚARA Teribila dramă de familie din Iași.—In «Curierul Serei» de Sâmbătă am dat­ acest fapt: Iată acum amănunte : Locuitorii din Iași au fost viu turbu­rați zilele acestea de o scenă emoționătoare și lugubră tot o­dată. In mahalaua iarmarocului din acel oraș la No. 104, a încetat din viața un copil al unei văduve, anume Alecu, în vîrstă de 11 ani. Fratele acestuia, Toader, in vîrstă de 20 de ani, lipsea de acasă, pe când Alecu, sbătându-se cu moartea, își dădu obștescul sfârșit. Când se întoarse acasă și văzu pe fratele său întins pe masă, avu un moment de aiurare, apoi eși afară și căzu jos în curte, murind la moment. Amândouă frații au fost îngropați în ace­lași sicriu. Cadavrele lor au fost urmate până la mormânt de un numeros public și mulți aveau ochii muiați în lacrămi. S’a răspândit svonul că Toader, fiind bol­nav, se dusese la o farmacie să-șî cumpere niște medicamente pe cari le-a și luat. Aces­tor medicamente se atribue acum moartea subita a nefericitului­. Pentru a se constata adevărul, parchetul local a ordonat desgroparea cadavrului și facerea unei autopsii. Un nebun înaintea justiției.—Sunt aproape două luni, de când, două nebuni au­ fost arestați și internați în penitenciarul din Iași, sub motiv că sunt vagabonzi. Cei­lalți ar­estanți însă, după câte­va zile de la sosirea nouilor lor colegi, îngroziți de ex­cesele nebunilor, amenințară cu revolta, dacă direcțiunea nu va lua măsuri să-i scape de nebuni, cari zi și noapte îi amenințau și le tulburau liniștea. Unul din acești nebuni era Climente Vasi­­lenco, venit din Rusia; a fost un timp ser­vitor la caii lui Bezede Grigore, la Cris­­tești și în ziua de 24 iunie a fost prins de jandarmi rurali între Tg.­Frumos și Sârca. După raportul directorului de penitenciar, s’a numit o comisiune compusă din d-r­î Antonescu și Misir, cari să examineze pe Vasilenco. Acești doctori l’au găsit bolnav de manie acută și au dispus internarea lui la M-rea Neamțului. Tribunalul, fiind sezisat de ordonanța ju­decătorului de instrucție, judecata trebuia să-șî urmeze cursul. O greutate era, cum să se îndeplinească procedura față cu un nebun. Administrația a găsit un mijloc ingenios. A pus pe doctorul Malcociu, de la ospiciul din mănăstirea Neamțului, de i-a eliberat un certificat constatator că Vasilenco nu mai prezintă simptome de nebunie. Apoi a dat citația în primirea portarului. Afacerea a venit alaltă­ieri înaintea tribu­nalului. Procedura s-a găsit complectă și fiind-că acțiunea publică nu se stinge prin nebunie, ci numai prin moartea inculpatu­lui, Vasilenco a fost achitat fiind-că nu mai este vagabond, de­oare­ce are mijloace de existență, ca pensionar al casei de nebuni din Neamț, încercarea d­e asasinat in con­tra unui medic din monastirea Sla­tina.­Camera de punere sub acuzare din Iași a trimis în judecata curtei cu jurați din jud. Suceava pe Ion Manoliu, bucătarul spitalului din monastirea Slatina, pentru tentativă de asasinat. Iată faptul: Manoliu de cât­va timp nu-și căuta de serviciu și necontenit se tot ducea la fabrica de la Găinești și petrecea acolo. D. Dim. Florescu, medicul acelui spital, i-a făcut de mai multe ori observații și în­­tr’una din zile Manoliu, fiind obraznic, doc­torul i-a tras o palmă. Din acea zi, bucătarul se hotărește să-și răzbune și într’o zi, pe când doctorul făcea o plimbare prin împrejurimile mânăstirei. Manoliu, înarmat cu un cuțit, se repede a­­supra lui. Se încinge atunci o luptă corp la corp și după ce doctorul primește două răni, una la gât și alta la mână, parvine în fine să dezarmeze pe agresor și să-l ducă cu aju­torul unor oameni cari veniseră în urmă la mănăstire, de unde apoi Manoliu a fost ri­dicat și închis. Catastrofa din ÎJnghenî.­­ Locui­torii micului sat Ungheniî-Românî și ai târ­­gușorului Unghenii-Rușî, au fost viu miș­cați alaltă­ erî de catastrofa întâmplată pe podul drumului de fier. Catastrofa s’a petrecut numai în câte­va secunde, în următoarea împrejurare : Vr’o 6 căruțași români din Basarabia care trecuseră peste podul de fier cu căruțele în­cărcate cu păpușoi, după ce le-au descărcat în magazia vămei românești, vroiau să treacă podul spre a se duce înapoi în Ba­sarabia. Amplaiații de la gară uitând pe semne că trenul din Ungheni-Ruși tocmai atunci ve­nia spre gara Ungheni­-Românî, a dat dru­mul cărăușilor să treacă. Când nefericiții cărăuși se aflau la mijlo­cul podului, numai iată că și trenul venia cu o viteză colosală. Cărăușii înspăimântați se urc iute pe grinzile podului. Trenul intrând pe pod, lovește cu putere în căruțele și caii cărăușilor,—5 căruțe sunt sfărîmate și 4 cai tăiați în bucăți. După intrarea trenului în gară, pe pod se desfășura un tablou sfâșietor, caii tăiați se svârcolea în lacuri de sânge care se scurgeau de pe pod în apa Prutului, parte din caii ne­loviți se sboteau între sfărămătu­­rile căruțelor, iar bieții cărăuși ședeau­ în­temniți la locul unde se adăpostise înainte de catastrofă. In cinci minute tot podul era plin de oameni și de autoritățile ruse și române. Cauza întâmplarea catastrofei s’a comuni­cat telegrafic prefectului județului și stației din Iași. OWXSîSC Titte W1WM Politica In mahala Două cumetri stau în poartă Și vorbesc... Fac politică la toartă... Nu glumesc! — Pleva ține întrunire, Unul zice, «Și de­sigur că guvernul «O să pice !» — Și atuncia cine vine «Fiera», me ?» — Nu, cai teamă că afară «Iute ’i dă!» — Vin atunci conservatorii «Cei sadea ?» — Nu !... că ’n opozițiune «Au să stea !...» — Păi atuncia junimiștii, «Ce zici, ei ? — Nu !... Că sunt prea mulți la număr, «Doară trei !...» —N’or veni socialiștii ? «Uf !... Ce hal!» —Nu !... Că ’î ține sufragiul «Niversal­­...» —Vin atunci... Relimiștii «Și mé mir !» —Nu !... Căci camera "i trimite «La... spaț­ir !» —Dar atuncia cine vine ? «Cine stă? —Cine să vie !... Tot gubemul! «Prost ești, me !» Marion «Curierul Serei » care va apare azi. Luni, după amiază, va începe a publica un noul roman de mare senzație, intitulat GKEsnsrxȚjzi Li­rseiE­ ö* «Curierul Serei» se vinde cu 5 bani în toată țara. CURIER JUDICIAR (TRIBUNALELE ROMANE) Țiganii înaintea juraților. Lovituri cari au­ pricinuit moartea Ultima ședință a sesiunii actuale, a Curții cu jurați a fost consacrată chestiunea țiganilor cu ocaziunea judecării unuia din el dat judecății pentru lovituri cari au pricinuit moarte de om. Vom vedea mai la vale din rechizitoriul procu­rorului și pledoaria apărăreî, că s’a tratat îna­intea juraților mai mult procesul țiganilor în general de­cât procesul țiganului care a lovit. Iată mai întâiu­ cum s’au petrecut faptele cari au adus pe țiganul Gheorghe Păun, supus român, (cum zicea d. președinte), fost soldat în roșiori, salahor de profesie, la judecată. Se construia o casă în strada Toamnei. Se știe că țiganii furnisează cea mai mare parte din salahorii ce se întrebuințează la construcția bi­nalelor noastre. Cele trebuincioase hranei lor, precum pâine, măsline, rachiu, tutun, țiganii și le furnizau de la băcânia-cârciumă a fraților Ilie și Constantin Mavrogheni, unde aveau un cont curent. Intr’o zi din luna August, mai mulți țigani veniră să târguiască la cârciuma fraților Ma­vrogheni. După ce târguiră și băură câte ceva, țiganii se îndreptară spre bina, când unul din stă­pânii prăvăliei, Ilie Mavrogheni, văzu că o sticlă de limonadă gazoasă fusese băută fără ca să se noteze în contul vreunui țigan.Stăpânul prăvăliei aleargă după țigani, și îndreptându-se către unul din ei, anume Gheorghe Păun, îi zice : «măi țigane, tu ai beat limonada». Țiganul începe a se scărpina, iar Ilie Mavrogheni îi ia la palme, ba se zice că l-a și trântit jos și a început să-l calce cu picioarele. Tovarășii lui Păun I­ sar în ajutor și atunci Ilie Mavrogheni e luat la bătaie. Cons­tantin, fratele lui Ilie, îi sare tu ajutor și-l scăpă din mâinile țiganilor. Pe când Ilie și Constantin se retrăgeau spre prăvălia lor, țiganii începură a lovi în trînși­ cu cărămizi. Ilie este lovit rea la cap, în dreptul cetei, și moare după patru zile la spital. Din instrucția făcută reese că Ilie Mavrogheni a murit din lovitura primită cu cărămida asvâr­­lită de Gheorghe Păun. Iată pentru că numai acesta a fost trimis în judecata juraților pen­tru crimă de lovire pricinuitoare de moarte. La înfățișare, acuzatul nu tăgăduește că el l’a lovit la cap. Martorii țigani caută a-l apăra pe acuzat mai mult de­cât s’a apărat singur. Unii din ei spun că toți au dat cu pietre și nu se știe din ce lovitură a murit Ilie Mavrogheni. Marti, 14 (26) Octombrie 1897. D. procuror Cantacuzino i și începe rechisitoriul său zicând că țiganii, cari sunt niște pripășiți veniți la noi cine știe de unde, furnizează cea mai mare parte din clienții penitenciarelor noas­tre. Maî toate tâlhăriile se comit de dînșii. Re­prezentantul ministerului public zugrăvește în culorile cele mai negre caracterul sălbatec al țiganilor. Revenind la cazul lui Gheorghe Păun, d. procuror zice că numai naturei sălbatece a țiganilor se datorește și această crimă. Reprezentantul ministerului public, după ce a­­nalizează probele ce se aduc în sarcina acuzat­­ului, cere un verdict sever, căci ar fi periculos ca un asemenea om să iăsă scăpat ușor dintr’o asemenea crimă și ar fi un réu exemplu pen­tru șleahta țiganilor. D. apărător P. Bădescu, fost procuror și sport­­manul cunoscut, ia în­tr’Un mod călduros apă­rarea țiganilor. D. apărător zice că dacă țiganii au cusururi, ca și toți muritorii, au și calități. Dacă n’ar fi de­cât calitatea lor de buni lăutari, și încă ar fi ceva. Dar ei sunt și buni români, și au pro­bat-o, vărsând și ei sângele lor în șanțurile de la Plevna. Această introducere îa apărarea acuzatului este primită cu simpatie de publicul asistent. Țiganii din sală privesc cu uimire că s’a găsit și un apărător al cauzei lor. Acuzatul chiar se vede că e emoționat, și de unde mai în tot timpul ședinței stetea posomorit cu spatele spre public, acum iși arată figura­­ radioasă privind cu drag la apărătorul seu. D. apărător își continuă pledoaria sa, arătând că nu se știe bine dacă din lovitura cărămizei asvârlită de acuzat s-a cauzat nenorocirea, că în tot cazul acuzatul a fost provocat și merită in­dulgența juraților. Jurații dădură un verdict afirmativ, cu circums­tanțe ușurătoare, curtea condamnă pe acuzat la 2 ani închisoare. Țiganii părăsesc sala cu sgomot, încântați de­­ apărătorul lor și satisfăcuți de pedeapsa dată, de­și se așteptaf­, după cum­ i le spuseseră unii, la­­ un anișor numai. Ei bine, decorarea lui Leszenszky, — cel mai aprig și mai neîmpăcat dușman al ro­mânilor, a avut scopul de a dovedi că vi­zita Regelui nu a fost un act de curtoazie între Suverani. Pe Rege nu trebue să-l atacăm, căci pe Rege nu­­ putem schimba în toate zilele, pe când guverne putem schimba atâtor, până ce vom găsi unul cum se cade. Consideră tactica guvernului de a se de­clara pe față alăturea cu tripla­ alianță, ca o copilărie, căci ce vom putea face noi în contra alianței franco-ruse, — și care va fi poziția României în cazul unui resboift fran­­co-german? Oratorul dă apoi citire unei rezoluți­uni prin care cetățenii Capitalei protestează în contra furiei destănțuite de maghiari în con­tra fraților noștri de dincolo, și declară că nu poate fi vorba de nici o unire până când frații noștri din Ungaria nu vor fi tratați omenește. întrunirea din sala Dacia Ieri a avut loc în sala Dacia o întrunire convocată de grupul liberal democrat în sco­pul de a «stabili rușinile ce s’au impus ța­rei prin vizita la‘Pesta, prin decorarea lui Leszenszky, prin șirul întreg de acte anti­naționale­». Întrunirea s’a deschis la orele 2 și 1i­ ni. p. m., sub președinția d-lui colonel Grădiș­­teanu. Sala era plină de lume. D. Flămânda, avocat, amintește campania dusă în contra detronarea mitropolitului Ghe­­nadie și zice că rezoluția care s’a dat ei se datorește în cea mai mare parte d-lui N. Fleva. Oratorul spune că chestiunea care a pro­vocat întrunirea e mai mare de­cât chestiu­nea mitropolitului. Ea e chestiunea națională, care nu va putea fi stinsă precum a fost chestiunea macedoneană. In chestiunea națională principalul și poate singurul vinovato­r. Sturdza. Vizita pe care M. S. Regele a făcut-o la Budapesta n’a fost o vizită de politețe între suverani, ci a fost o vizită politică, d. Sturdza, dacă n’ar fi consimțit la această vizită, ar fi tre­buit să se retragă de la putere. Dar el a consimțit la acest act de înjosire, și deci el e cel mai mare vinovat. D. Flămânda se ocupă apoi de decorarea lui Jeszenszki, găsind vinovat în primul rînd pe d. Sturdza, căci nici o decorare nu se poate face fără contra-semnătura primului ministru. In aplauzele mulțimea, d. Fleva ia cu­­vîntul. El crede de datoria ori­cărui om sincer de a spune adevărul concetățenilor săi, chiar cu fizicul de a cădea de la putere. D. Fleva zice că fie­care cetățean e indig­nat în fundul sufletului său de vizita Re­gelui la Pesta și se întreabă : unde e par­tidul liberal, oare altă dată se ridica în con­tra subjugare! fraților noștri de dincolo ? unde e partidul conservator, care făcea pe naționalistul ? Le e frică de Rege, zice oratorul, căci știa că El și nu cetățenii o aduc la putere. Mie nu mi-e frică, declară d. Fleva, căci ea nu mă bizui pe Rege, ci pe d-voastră. O alianță între două state nu se face nu­mai după gustul guvernelor, ci după cum voesc popoarele, după simpatiile lor. Oratorul citește un pasagiu din «Voința Națională», din care ese că România a intrat în tripla­ alianță, alături de Germania și de Austro-Ungaria. Cum se poate, întrebă d. Fleva, să se săvârșească un act de o importanță atât de mare, fără ca țara și parlamentul să fie încunoștiințați și consultați din vreme. Urmările pe cari vizita Regelui le-a avut pentru frații noștri­, au fost întemnițările românilor din Ungaria, sugrumarea presei naționale de peste munți. M­­O­O A. Dăm azi modelul unei foarte frumoase pă­lării de forma rocă-Ea e făcută din postav verde și e ornată cu pene albe. Ea e înconjurată cu o panglică și în față la spatele penelor are o fundă de catifea tot verde. Umiliți. amu PRIN POSTA Anglia.—Comisiunea trimisă de consiliu­ ca* munal al marelui oraș industrial Manchester, ca să visiteze școalele tecnice și fabricele din Germa­nia, s’a întors și spune în raportul său că popula­­țiunea lucrătoare britanică în comparație cu inteli­genții industriali germani, e pe jumătate sălbatecă, de unde deduce că comerciul industrial englez cu mașinile scade repede. Austro-Ung­ar­ia.­In com. Maczonca, din Ungaria, locuitorii lucrează un pod între baio­netele jandarmilor; guvernul trimisese la înce­put lucrători cu plată ca să facă podul. Insă lo­cuitorii, ne­admițend să se facă podul în acel punct, au bătut și alungat pe lucrători și in­gineri; acum sunt siliți să facă podul ei înșiși. Francia.­Dintre toate țările din lume cari vor lua parte la exposițiunea universală din Pa­ris de la 1900, Statele­ Unite vor cheltui mai mulți bani ca ori­care alta. Secțiunea americană va fi cea mai frumoasă; senatul din Washing­ton a acordat deja pentru aceasta un credit de două milioane dolari. Germania.—Croitorii și croitoresele din Ber­lin, într’o întrunire ce au ținut de curând, au discutat și asupra garderobei împăratului. Din discuții s’a constatat că maeștrii cari fac haine împăratului, nu le coase ei înșiși, ci le dau la croitori săraci; prin asta poate să se propage vr’o boală în palatul imperial,—a zis un ora­tor,—cum s’a întâmplat de curând unui lord englez care s’a îmbolnăvit de tifos, după ce se îmbrăcase cu o haină nouă, și a murit. Italia.— O știre îmbucurătoare pentru poli­­ticianii italieni vine din Tunis: școalele italiene de acolo fac progrese mari; anul acesta s’au înființat și școale de fete. Rusia.­ Din Byalistok aproape de Varșovia, se vestește o nenorocire spâimântătoare ; o tră­sură în care se aflau zece persoane cari se în­torceau de la o nuntă evreească, a fost apucată noaptea pe linia ferată de trenul accelerat și sdrobită ; opt oameni au rămas morți pe 1_oc ; două sunt greu răniți. S-a constatat că bariera nu era lăsată la trecerea trenului. Spania.— Un ciclon spăimântator a făcut pustiiri groaznice pe insula Leyte, una din in­ lots­isop­itelei regelui Carol al României . Anul 18*­7 — XVI Cernirea Plevnei. Dubnie. —Teliș Osman-pașa a respins din nou propune­rea ce i s’a trimes printr’un parlamentar pentru o scurtă încetare de arme în sco­pul îngroparei morților. După veștile sosite, Șefket pașa stă la Orh­anieh cu vr’o 15.000 de oameni. 22 Septembrie. — Timpul furtunos și ploios pare a deveni o fatalitate pentru ar­mata asediatoare. Pământul e adânc muiat și umezeala și frigul fac multe victime. Foarte puțin îmbucurătoare e apoi știrea că o nouă coloană de proviziune a pătruns în Plevna. Prințul pleacă în trăsură dimineața la 9 ore, prin noroiul drumurilor, la marele duce în al cărui cort se ține un consiliu de războiu ; afara de Todleben, Nepocoiiciski, Massalski, Zolov și Krudener, ia parte la el și generalul Gurco, de curând sosit de la Petersburg prin Gorni-Staden. Gurco a primit comanda întregei cavalerii de din­colo de Vid, în locul generalului Krylov, și prințul, care-l vede aci pentru prima oară, îi exprimă speranța sa că d’acum o să se vadă mai mare energie în mișcările ca­valeriei și că generalul o să ’și întrebuințeze toată activitatea pentru ca să nu mai intre în Plevna nici un transport de muniții sau proviziuni. Impresia pe care generalul Gurco o face asupra prințului, corespunde închipuire­ ce dânsul își făcuse despre acest om energic. Spiritul de întreprindere și sentimentul res­­boinic sunt zugrăvite pe trăsăturile cam grosolane ale feței lui. Trei ore întregi se discută în consiliul de războiu. Prințul declară categoric că el nu poate să aibă nici o speranță despre luarea Plevnei până nu se va spori considerabil armata de asediu, tăindu-se lui Osman pașa ori­ce comunicație cu exteriorul. Rezultatul consfătuirilor este ca, în jurul Plevnei, să se ridice un cerc neîntrerupt de lucrări de pământ iar corpul de cavalerie de dincolo de zid, pe cât timp cernirea Plevnei va fi cu neputință din lipsă de tru­pe, să caute a întrerupe comunicația turci­lor cu lumea de afară și să observe de ase­menea drumul Plevna-Lovcea. Cu condu­cerea superioară a întregei artilerii rusești e însărcinat generalul Möller, de­oare­ce s’a dovedit că, pentru unitatea de operațiune a artileriei, trebue să se numească un coman­dant superior care să dea instrucțiile spe­ciale. Deosebit de asta s’a hotărît ca trupele să fie postate în pozițiunile cele mai bine a­­părate și să se facă pentru ele colibe de pământ pentru ca să fie suficient cruțate. Insă ele trebue să fie gata de luptă la ori­­ce semnal de alarmă și schimbarea posturi­lor înaintate să se facă numai noaptea. Pentru înlesnirea comuni­tatei de opera­țiuni, generalii comandanți trebue să fie ch­e­­m­ați cât se poate mai des la consfătuire în acea baterie care se numește «pozițiune». Mai târziu prințul Carol conferează încă mult cu generalul de Todleben asupra pu­nerea în siguranță a aripei drepte de la zid,pentru care trebue de asemenea sa se înființeze lucrări de pământ. La trei ore prințul se află din nou in Pe­­radim. Seara sosește aci știrea că podul peste Dunăre a fost vătămat și comunica­ția cu malul român al Dunărei e între­ruptă. 23 Septembrie. — Timpul e mai puțin rece, așa că prințul cu marele duce și cu generalii, cari au venit la dânsul înainte de amiază, pot să stea afară dinaintea casei. Nouă greutăți s’au ivit în chestiunea întări­rilor atât de necesare : marele duce moște­nitor reclamă garda, care în timp de pace a stat sub comanda sa, pentru întărirea cor­pului sau de operațiune. Prințul Carol și generalul Todleben țin însă ca garda să ră­mână la armata de vest. La ora unu marele duce se întoarce la Górni Staden, iar Todleben rămâne la prinț. Ca șef de stat major al acestuia a fost nu­mit prințul Smerelinski. După amiază sosește și don Carlos la prin­țul, în Poradim, unde are de gând să ră­mână noaptea. Seara vântul devine iar tare; furtuna de erî a smuls mai multe părți din podul de peste Dunăre, așa că legătura e cu totul întreruptă. Generalul Todleben rămâne cu statul său major la Sgalovița, distanță de trei k­ilo­­metri de Poradim, iar prințul Smerelinski ia cartier la prințul în Poradim. Prințul scrie soției sale : «De la sosirea marelui duce și a genera­lului Todleben am fost așa de ocupat în­cât n’am putut să scriu. In fie­care zi eram 8—9 ore pe cai, umblând pe la pozițiunile Plev­nei ; am vizitat fie­care baterie în parte și numărul lor nu e mic ! Todleben a rămas surprins de tăria pozițiunilor turcești, cari sunt întărite strașnic de toate părțile ; tre­­bue o armată mare și puternică pentru a pune stăpânire pe ele. In marele cartier ge­neral s’a ajuns tocmai acum la convingerea aceasta și se vor aduce masse mari de tru­pe , afară de întreaga gardă, mai multe di­viziuni de infanterie. «Toate trupele astea vor fi sub comanda mea, ceea­ ce e de mare însemnătate din punctul de vedere militar și politic. Gene­ralul Todleben e ajutorul meu, prințul Sme­relinski șeful statului meu major. «Amândoi se bucură de a lucra sub co­manda mea. Cel din urmă își exprimase chiar de mai înainte dorința aceasta, iar cel din­te­ mi-a spus că e fericit ca a fost dat ca ajutor unui prinț german și mai cu seamă unui Hohenzollern. Am răspuns lui Todle­ben că din contra, eu sunt mai mult ono­rat de a avea lângă mine pe vestitul apără­tor al Sevastopolului și că eu îl consider ca învățătorul meu militar, de la care am multe de aflat. Am legat deja prietenie strânsă împreună și ne înțelegem așa de bine, că e o adevărată bucurie să ne vadă cine­va. I-am spus sincer părerea mea asupra ata­cului de la 30 August și asupra planului ce trebuia să se execute acum, și am avut satisfacțiunea de a­­ auzi declarându-mi că numai propunerile mele erau cele bune și ar fi încă și azi. — Nu poți să ’ți închipui ce om de treabă și amabil este Todleri­n; dânsul își exprimă vederile așa categoric și cu atâta claritate în­cât nimeni nu poate s­ă priceapă rea,—e întru totul german, ceea­ c și e cu adevărat. (Va urma).

Next