Universul, septembrie 1898 (Anul 16, nr. 230-259)

1898-09-26 / nr. 255

Anul XVI—No. 255, Louis Napoleon colonel rus, s’ar proclama împărat al Franței. Plângerea d-nei Zola.—Memorandul armenilor.»Situație gravă în China: revolte; mulți chinezi uciși; europenii atu,* * oați de imperi chineze ; mulți europeni fug. — Germania neliniștită pentru prezența lui Louis Napoleon la Paris. Un primar defraudează o jumătate de milion și, prins, încearcă a se otrăvi. ««K*»aW«IMaRH».Șj fa qț SOHWMaRQI­Mn^ D. berulliede vorbind imal­imet. — (Vezi explicația în pagina II a). Iert, Joui, <rin ziarul UNI­VERSUL s’au tipărit 30.300 de exemplare. Ziarul UNIVERSUL se rín­­a străinătate cu 10 bani Cmplarul. I Redacția și administrația : str. Bre­­gsoianu No. ’ll. București.—Telefon Nr­. 67. Centrala IV. * * CALENDAR ps ANUL 1898 Ortodox Vineri, 25 Septembrie.— Cav. Eu­­frosina. r Catolio Vineri, 7 Octombrie. — Marca. U8 s. soar. 6.0S Ap. soar. 5.29 ■MWM Hm­ HMn MHM »S B&nS în toată țara București, 25 Septembrie. Situatia Externă De sigur că de foarte multă vre­me n’a fost o situațiune internațio­nală așa de încurcată ca acum.­­ Toate veștile despre pregătirea con­ferinței pentru pace și dezarmare nu pot să liniștească spiritele. Lumea e cât se poate de neîncrezătoare în succesul inițiativei Țarului Neculai. In adevăr, se înmulțesc semnele despre gravitatea situațiunii. Am relevat deună­ri campania pe care o duce presa italiană, chiar și cea oficioasă, în favoarea sporirii flotei militare. Campania e atât de aprigă, în­cât face să se creadă că Italia e în ajunul unui conflict. Neapărat că propaganda pe care o face presa italiana numai asigură­toare nu e. Dacă serios ar fi vorba de întărirea păcii și de dezarmare, guvernul italian nu s’ar gândi să cheltuiască iarăși câte­va sute de milioane, mai ales că finanțele Ita­liei nu sunt de loc înfloritoare. Dar acesta nu e singurul semn în­grijitor. Călătoria împăratului Wilhelm în Palestina, care va avea loc în cu­rând, are darul de a ațîța peste mă­sură pe guvernul francez. Faptul că la punctul de pe coasta asiatică unde va debarca împăratul, se vor afla două vase de război franceze, arată cât de mare e această ațîța­re. Chestiunea cretană a intrat într-o fază acută. Cele patru Puteri care au trupe și vase în Creta au somat pe Sultan să-și retragă trupele din in­sulă ; ele par hotărîte ca, la nevoie, să scotă silnic trupele turcești. Aci e­ un punct foarte îngrijitor și nimeni nu poate ști ce are să se tficâmpîle» In Africa, un conflict e pe punc­­tul de a izbucni, la Fasada, între Englezi și Francezi. Acolo, pe loc, rezultatul nu e îndouios, forțele en­glezești fiind neasemănat mai mari decât cele franceze. Dar lucrul s'ar resfrânge în Europa și ar putea să aibă consecințe foarte urâte. In estremul-orient se petrec lu­cruri exta­ordinar de grave, ce până acum nici nu se cunosc bine. Ceea ce se știe e că a fost o revoluție de Palat și că fosta regentă a imperi­ului a luat puterea din mâna împă­ratului, fiul ei. După toate aparen­țele această revoluție a fost o lovi­tură pregătită de Rusia contra An­gliei. Lupta, în China, între aceste două Puteri, a ajuns la cuțite și si­tuația e din cele mai grave. O do­vadă despre aceasta e faptul că prin­cipele Henric (fratele împăratului Germaniei), care se află la Kiao-Ciau, a trimes soldați la Peking pentru protejarea ambasadei germane Din toate părțile, situațiunea se posomorește și se îngreuiază necon­tenit. * « Sunt acum și semne indirecte că lucrurile merg spre un deznodămînt. Afacerea Dreyfus ia o turnură foarte îngrijitoare. Pasiunile dezlăn­țuite se înăspresc și sunt temeri se­rioase că această afacere va produce în Franța o zguduitură serioasă, care ar putea să puie în pericol regimul republican. In asemeni condițiuni, fiind date și greutățile situațiunii externe, n’ar fi cu neputință ca Franța să se a­­runce într’un război. Pe de altă parte, se foarte curios ceea ce se petrece în Austria. Se știe că, din cauza obstrucțiunii pe care o făceau­ în Parlament par­tidele germane, cazul Statului aus­triac se oprise pe loc. Nici macar capitala chestiune a reînoirii pactului cu Ungaria nu s-a putut rezolva la timp. Acum, când nimeni nu se aștepta, partidele germane au renunțat la ob­strucționism, de­și guvernul nu le-a dat nici o satisfacție în chestia lim­bilor. Mulți văd în acest fapt un semn că situațiunea externă a ajuns ame­nințătoare. Din Germania Corespondență particulară a UNIVERSULUI Berlin, 21 Septembrie. Un asasinat oribil Zilele trecute s’a săvârșit, de către niște necunoscuți, un asasinat oribil. Servitoarea preotului comunităței a­­postolice, anume Rosina Kaiser, în vârstă de 54 de ani, rămăsese singură acasă, ca să facă de mâncare stăpâ­nului ei, preotul, a cărui familie era în provincie la niște rude. Preotul după ce termină serviciul divin se întoarse acasă, bătu in ușă dar nu primi răspuns. Atunci chemă un lă­cătuș, cu ajutorul căruia sparse ușa. Un spectacol înfiorător li se prezintă înaintea ochilor. Ușile erau deschise, mobilele resturnate, și pe padiment sta­lungit pe spate cadavrul bătrânei servitoare, oribil mutilat. Mâinile ei era împreunate ca pen­tru rugăciune; poate că nenorocita rugase pe criminali să-i dăruiască viața. Capul îi era despicat până la ochiul drept; la gât avea mai multe tăieturi de topor și un sac de sânge era în jurul ei. Peste cadavrul servitoarei trecură apoi ucigașii la dulap, de unde fu­rară o sumă de bani. De aci trecură în cele­l­alte camere, unde sparseră toate mobilele în speranță că vor gă­si bani. S’au furat mai multe giuvari­­cale și alte obiecte de valoare. La fe­reastra unei camere din fund s’a aflat rezimată o scară cu ajutorul căreia tâlharii au putut să fugă. Cercetările poliției până acum n’au dat nici un rezultat. Se crede că autorul acestui asasinat ar fi vestitul șef de bandiți Erpel, cel care a evadat zilele tre­cute di­n închisoarea de la Moabit. Evadarea vbamiilului Erpel Asupra evadării acestui vestit bandit afla următoarele amănunte: Banditul era internat într’o celulă nouă, care avea o fereastră mai mare prin care nimeni nu credea că se poate strecura un om. Eipel a sărit prin această fereastră pe o grămadă de nisip. Aci găsi o scară cu care se urcă pe zid și de aci tot pe scară se coborî jos. Ajunse la o prăvălie de vechituri, unde fără a fi observat fără un par­­disiu, pe care telarul îl uitase atâr­nat afară. Urmele evadatului se perd de aici încolo. O explosie de benzină în fabrica de săpun a lui Schulze, din strada Volta, a exploadat un bu­­toi­l cu benzină. Era seară, când vecinii auziră o groasnică detunătură. Toate geamurile din cartier se spar­­seră. La un geam se ivi cumnata fabricantului, împresurată, de flăcări și strigând ajutor, pe când sora ei și cu un copil de 16 ani săriră pe o altă fereastră. Sărind vecinii în aju­tor, reușiră ca să stingă focul. Ei aflară leșinată pe soacra fabricantului cu hainele arse și având­ mai multe răni pe corp. Bătrâna, împreună cu cele două femei și cu copilul au fost transportați la spital, având arsuri grave pe corp. Nu se știe cauza a­­cestei explozii. Meyer. Memoriile M Bismarck Războiul de la 1870­­ — Urmare — La prânz, cancelarul avu câți­va invitați: pe conții de Waldersee și de Lihndorff, generalul de divizie de Alvensleben. S’a vorbit de­sigur de războiu. S'a pus chestiunea de a se lua Parisul cu asalt, cu toate for­tificațiile lui. Cea mai mare parte din militarii cari erau de față susți­nută afirmativ. Generalul de Al­vensleben a declarat: — Un oraș mare ca acesta nu putea fi în mod eficace apărat dacă era atacat prin forțe îndusturătoare. Contele de Waldersee­ură de a se vedea acest Babel cu totul distrus. Ministrul interveni : — Asta n’ar fi, într’adever, un lucru rea de loc, dar asta e imposibil din multe motive. Principalul e că un prea mare număr de germani din Colonia și din Frankfurt au pus aci fonduri considerabile !... Conversația fu apoi asupra cuceri­rilor pe cari le făcuserăm deja și asupra celor cari mai rămâne au de făcut. De Alvensleben vroia să se păstreze toată țara până la Marna, un­de Bismarck spuse că avusese o altă idee, dar că, din nefericire, ea era imposibilă de realizat. — Idealul meu ar fi fost—zise el— un fel de colonie germană, un Stat neutru cu 8 sau 10 milioane locuitori, scutit de ori­ce serviciu militar, dar ale cărui impozite, îndată ce nu erau aplicate la nevoile locale, să fie plă­tite în Germania. Franța și-ar per­de ast­fel o provincie din care scotea pe cei mai buni soldați și ar fi fost făcută ast­fel inofensivă. Nu mai sunt Burbonî ! Nu mai sunt Orleans ! Și chiar nu mai sunt Bonapard­ ! Nici Loulou (prințul imperial), nici grosul prinț Napoleon, nici cel belârn! N’am vroit să fac războiul pentru afacerea Luxemburgului, fiind-că știam bimi că vom­ avea ș­ase alte ocaziuni în urmă. Dar trebue să se pue un capăt la toate astea. Să nu vindem totuș pielea ursului înainte de a ’i fi o­­merit !... Vă mărturisesc căpșuni superstițios în această privință. — Așii—replică Waldersee,—ur­sul e foarte greu bolnav!’ Ministrul începu apoi să vorbească de masa regală și de chipul puțin frugal în care comesenii erau hrăniți. Si știa că contele de Lehndorff, care ’i asculta, va raporta totul, și vorbele sale se adresau mai ales lui. — Ați crede—gemea cancelarul— că, acum de curând, ni s’a servit cotlete și că n’am putut să iau doua, căci nu erau de­cât numai câte una pentru fie­care!.. Era apoi epure; am trebuit să mă gândesc un sfert de oră cum să mai iau a doua bucată, and eu aș fi avut poftă să iau cel puțin încă patru bucăți. Foamea mea a sfârșit prin a me face mojic și am luat o altă bucată, cu toate că știam perfect de bine că furam pe cine­va... Cancelarul ne vorbit și de fiii măi. — Sper—zise el—ca aș putea cel puțin să fiu pe unul pe lângă mine, Herbert, acela care e pe drum spre Germania. El se simțea cu totul bi­ne pe câmp. El era altă­dată mân­dru și imdrăsneț, dar, de când a fost rănit înaintea Metzului, era mai prieten cu cel din urm­ă soldat care venea să-i facă vizită de­cât cu ofi­țerii. La ceaiű, ne-a spus că în 1814 Regele avea cartierul său general în aceiași stradă ca și acum, în casa de alături de aceia pe care o ocupă «zi. Cancelarul ne explică cari­eraic măsurile pe cari voia să le ia pen­ru siguranța M. S. în timpul cât va dura campania. — Sunt de părere—ne zise el — ca o parte din excorta lui să se ducă drept înainte. Țara trebuia să fie cu­rățită la dreapta și la stânga de că­tre o companie, și toată suita rege­lui trebuia să rămână grupată. Din interval în interval, se va plasa, în­tre altele, posturi. Regele a apro­bat planul meu, mai ales când i-am spus că tot așa se petrecuseră lu­crurile și în 1814. Suveranii nu mer­geau alunei în trăsură, dar călare, și soldații ruși parcurgeau drumul în rond. Cine­va î și exprimă temerea că un trecător sau un franctiror să nu tragă vre­un foc asupra regelui. (Va urma). Sâmbătă, 26 Septembrie (8 Octombrie) 1898. Din CERN­A-VODĂ (Corespondență part. a UNIVERSULUI) Gerna-Voda, 23 Septembrie, încercare de sinucidere Marți 22 c. orele 4 p. m. un in­divid cu numele de Burdeanu Ioan, în serviciul d-lui inginer V. Chris­­tescu, atașat la C. F. R. fiind bănuit că a furat un ceasornic din casa d-l­ ui Christescu, și în urmă fiind descoperit, s’a înjunghiat în pântece cu un cuțit de bucutărie, într’un ac­ces de disperare. Poliția locală anchetează cazul. Concert Luni 21 st. n. d. profesor Anton Ioneisel, trecând spre Tulcea și fiind rugat de mai mulți prieteni din lo­calitate, a dat un concert în localul d-lui P. Stancioff, la care au luat parte mai bine de 60 de persoane, tot ce Cerna-Vodă are mai distins. Bucățile alese executate cu multă artă de maestrul Kneisel au lăsat cele mai plăcute impresiuni Cerna-Vode­­nilor cari au gustat audițiunea cele­brului artist. Hârșovenii, geloși, au rugat pe d. Kneisel să dea și acolo un concert, care va avea loc douî 21c. Descoperire. La o depărtare de 4 km. de po­dul «Regele Carol I» pe malul Du­nărei, la o înălțime considerabilă, d. profesor Gr. Tocilescu, ilustrul nos­­tru arhheolog, a descoperit o veche cetate care se bănuește a fi Axiopolis,­­cetate în floare pe timpul lui Traian, dărîmată și prefăcută în ruine în timpurile grele ale năvălirei barbari­lor. Lucrările de săpare continuă cu activitate, și se execută de soldați, sub supravegherea d-lui inginer Po­­lonica. Zilele trecute, d. prim-minis­­t­ru St­urdza, însoțit de d. G. Laho­­vary și d. G. Canlilli, au vizitat lo­cul. In curând vom da detalii asupra acestei interesante descoperiri, care iteresează așa de mult istoria nea­mului nostru. P­opor îitomclit Dunărea scade simțitor pe zi ce merge. V­apoarele sosesc în port cu întârzieri considerabile și din cauza apei mici nu pot acosta de­cât la pon­tonul Statului, cele­l­alte fiind deja abandonate. Ieri un vapor al arma­torului «Mendel,» pe când se dirija spre ponton, s’a înamolit în nisip, și numai grație d-lui căpitan al por­tului, Tache Dumitriu, a fost scos după o luptă disperată și 2 ore de manevre. Verax DM IAȘI Scăpat de sub pază Procurorul tribunalului Fălciu a trimes parchetului de Iași pe indii­vizii Gh. Ciubotaru și Căldărariu. Pe drum însă jandarmul care -l conducea a scăpat pe Căldărariu, așa în­cât n’a sosit în Iași de­cât cu Ciubotaru. Dar și acesta a fost pus în liber­­tate de­oare­ce se constatase că nu’i ceruse nici o autoritate. Descoperire O descoperire de o mare im­­portanță a fost făcută de d. Hănu­ză, inginerul diriginte al salinei T.­Oona.­ In exploatările ce a făcut în împre­j­jurimile salinei, a dat peste un mi­­­neral prețios numit cornallit, care­ constă din clorura de potasiu și clo­­­rură de magneziu. Asemenea săruri s’au găsit până a­­­cum numai în Germania la Stassfurth unde se exploatează. Cornalita constitue un îngrășămînt prețios pentru pămînt. Nebună la graniță Jandarmeria din Ungheni a prins pe femeea Catinca a lui Vasile cărei voia să treacă în Ungheniî­ rușî, în­trebată cum o cheamă, mai intöiu a declarat adeveratu­l nume, dar în urmă a început a rîde și a vorbi fără nici un înțeles, dând semne de ne­­bunie. Jandarmeria de acolo a tri­mis-o la secția de Iași. Epidemii In ziua de 19 Septembrie s’a con­statat în orașul Iași două cazuri nouă de febră tifoidă. In ziua de 22 Sep­tembrie 3 cazuri de anghina diferită, doue de febră tifoidă și 1 de prisipel. In ziua de 23 Septembrie s’a con­­­statat un cal de varicel. UN SFAT F­E­Z­I Păstrarea pătlăgelelor roșii pentru iarnă.—Se aleg pătlăgelele cele mai sănătoase, se șterg bine, după aceea se așează într’un borcan de sticlă și se toarnă peste ele apă 8 părți și sare o parte. In urmă se­ toarnă unt­de­lemn de grosimea unui centimetru și apoi să leagă bine la gură.—Preparete în acest mod se vor păstra mult timp. Arestarea d­-ior Pressense, Vnuguu și I Smiturdi (Vezi explicația în pagina II-a)

Next