Universul, octombrie 1898 (Anul 16, nr. 260-290)

1898-10-26 / nr. 285

JLtraVXVI—No. 285 txmnfunga&asp* 5 Bani în toată țara. Toastul marchizului Salisbury. Declarația guvernului francez bine primita, înarmările Angliei urmează. Noul șef de Stat-major francez, în pădurile cari se aflau la Nordul orașului. Focul artileriei făcea o ade­vărata devastare. Loviturile se suc­­cedau din minut în minut, și șueră­­turile mitralierelor nu mai încetam Se avea impresia că o luptă regu­lată se dădea aproape de noi. Can­celarul a ordonat să i se pue șeaua pe cal și a plecat la galop. Ne-am dus și noi, la rândul nos­tru, în direcția luptei. Noi am vă­zut din nou micii nori albi cari în­soțesc de u­ăturile. La stânga noas­tră era lupta, în pădurile cari sunt pe drumul de la Jardies la Vau­­cresson. Lupta a durat până la patru ore ; după aceia nu s’au mai auzit de­cât vre-o câte­va descărcări izo­late de la Mont-Valérien, și, apoi, totul intră în tăcere. Cum era și drept, o mare agitație a domnit în tot timpul de după amiaza la Ver­sailles ; locuitorii se adunaseră în fața porților lor și se așteptaui în fie­care moment să vadă împușcă­tura apropiindu-se, trupele noastre risipite și armata Parisului făcân­­du-și apariția. (Va urma) Teri, Sambäta, din ziarul U­­NIVERSUL s’au­­ tipărit 30.500 de exemplare. Ziarul UNIVERSUL se vin­de ln si reinitiate cu IO bani exemplarul. Redacția și administrația : str. Bre­­zoianu No.’ll. București.—Telefon No. 67, Centrala IV. CraiSjBeMj8!tg^^;BaiBB!iB8388aasBag8aBaMeBBa Prințul George al Greciei, viitorul guvernator al insulei Creta.—(Vezi explicația în pagina II). CALENDAR pe ANUL 1898 Ortodox Sâmbătă, 24 Octombrie. — Muce­nicul Arela. Catolic Sâmbătă, 5 Noembrie.— Emerich: Soarele răsare 6.44 ; apune 4.43. București, 24 Octombrie. Mombrile de azi Lupta în vederea alegerilor comu­nale își urmează cursul și se înte­țește cu cât termenul acestor alegeri se apropie. Atacurile și dintr’o parte și din alta sunt foarte violente. Guvernamentalii acuză pe conser­vatori că administrațiunea lor n’a fost corectă, iar pe disidenți, îi a­­cuză că împedică lucrarea partidului. In discursul de la Craiova, primul ministru a mai adăugat la aceste a­­cuzări încă una, care a stîrnit o a­­de­vârată furtună : vorbind de ches­tiunea fostului Mitropolit, d. Sturdza a spus că disidenții liberali s’au u­­nit în 1896 cu conservatorii ca să ri­dice în sus pe un om stricat și să înfunde în jos Biserica, legile și mo­rala. Primul ministru a repetat acu­zările ce se ridicaseră acum doui ani contra fostului Mitropolit, învinovă­­țindu-l de hoții și traficuri. Acest atac neașteptat a produs o iritațiune foarte puternică în rîndu­­rile conservatorilor și disidenților li­berali și a surprins opiniunea publică. In adevăr, chestiunea aceasta, care acum doui ani a tulburat așa de a­­dînc țara întreagă, care era aproape să producă o schismă în Biserică și după cât se pare ridicase primejdii grele asupra Statului și Dinastiei­­ , era cu drept cuvînt considerată ca închisă. In iarna anului 1896, cu con­cursul partidului conservator și sub auspiciile Regelui, guvernul Aure­lian rezolvise acea spinoasă chestiune. Sinodul dăduse o sentință prin care ridicase de-asupra fostului Mitropolit Ghenadie acuzările , camera de pu­nere sub acuzare închisese acțiu­nea. Parlamentul aprobase închide­rea chestiunei. E dar foarte firească surprinderea opiniunii publice că această chestiu­ne nenorocită a fost redeschisă acum de către însuși guvernul. Opoziți­unea, atât conservatoare cât și liberelă­ disidentă, atacă foarte vio­lent guvernul din pricina aceasta, acuzându-l că se revoltă contra jus­tiției religioase, contra justiției ci­vile, contra unor acte politice făcute cu aprobarea Suveranului, că tul­bură țara fără nici o nevoe și fără nici un folos. Redeschiderea acestei chestiuni a făcut ca lupta să devie și mai vio­lentă de­cât era. Partidul conservator declară că guvernul actual ie o nenorocire pen­tru țară și pentru întreg neamul românesc. Disidenții liberali mai a­­daugă la această acuzare și pe aceea că guvernul ruinează partidul liberal. In asemeni condițiuni și dat fiind că partidul conservator s’a unit, iar partidul liberal se prezintă dezbinat la alegeri, pozițiunea guvernului e natural foarte grea. Astă­zi, guvernul și partidul con­servator țin câte o mare­ întrunire publică în Capitală. Neapărat, la fie­care din aceste în­truniri se va face multă politică. Toate chestiunile mari cari s’au agi­tat în acești trei ani, începând cu chestiunea națională și terminând cu chestiunea din nou deschisă a fos­tului Mitropolit, vor fi executate în fața publicului. Nu se poate alt­fel. Amendous adversarii au consimțit să pun lupta pe terenul politic și chiar situațiunea impune aceasta. Totuși, dacă ar fi cu putință să gă­sim ascultare în acest moment de încordare a patimelor, am ruga pe oratorii celor două tabere să vor­bească și de interesele Capitalei. Alegerile de la 1 Noembrie, pe lângă că vor fi o manifestațiune po­litică, vor desemna pe viitorii admi­nistratori comunali, în mâna cărora se vor afla mari interese. Starea Capitalei, ca și a tuturor orașelor, e rea. Va fi nevoe de multă muncă și pricepere, ca să se satis­facă nevoile și să se îndrumeze pe cale bună dezvoltarea orașului. Cetățenii Capitalei vor fi foarte re­cunoscători dacă, pe lângă chestiu­nile politice, li se va vorbi la întru­nirile de azi și despre interesele co­munale. DIN BRĂILA (Corespond. part. a ziarului «Universul») Brăila, 23 Octombrie. Procesul lui Cenușii (amănunte) V’am comunicat ieri telegrafic un rezumat al acestui proces. Fiind­că el interesează foarte mult pe publi­cul orașului nostru, vă trimit amă­nunte . Tribunalul se deschide la orele 1 p. m., sub președinția d-lui V. An­­tonescu, asistat de d. Luca, membru de ședință ministerul public e re­­prezintat prin d. substitut de pro­curor Gr. Filodor. Se introduce micul criminal, es­cortat de un soldat, în sala de șe­dință. Fața lui era de o paloare ex­tremă, de credeai că ai înainte nu un om, ci un cadavru. «Teama, —după cum a spus el,—că nu voi­ fi pedep­sit pe viață, me făcea să tremur». ,Tot odată sosise și bătrânul său tată, cu perul și barba însulbite, ca să audă și el pedeapsa ce se va da scumpu­lui să cu fiu. Barmau amândoui, unul lângă altul, un tablou foarte mișcător. Președintele începu să facă inte­rogatoriul acuzatului. I.—Când ai cumpărat revolverul? R.—Când am luat leafa și l’am ți­nut în pod. I. Când ai fost la față aveai inten­ția de a o omorî ? R. — Aveam intenția de a me o­­morî pe mine. I.—Atunci de ce n’ai tras un glonte și în d-ta ? R.—N’am­ mai avut putere. I.— Dar ca să fugi ai avut? La această întrebare un zîmbet i­­ronic apăru pe buzele tinerului. R.—I-am dat întăi eu revolverul ca să mă împuște ea pe mine, și apoi pe ea, dar...­­.—De ce am omorît-o ? Nu ’ți pare rău de ea ? R..—De ea că a murit nu-mi pare rea, dar mi-e milă de mine că trăesc. Ea a scăpat de viața asta infamă, dar ea ? Se ascultă mama victimei; preșe­dintele ’i pune mai multe întrebări. I.—După ce o împușcase, ce a fă­cut el ? R. — A fugit. I.—El spune că o iubea ? R. — Dacă o iubea nu o împușca ca să o trimită în mormînt. I.—Ți-a cerut-o în căsătorie? R.—Nici nu a vorbit cu mine. După aceasta se mai ascultă o martoră, Rebeca, și se dă cuvîntul d-lui procuror. După reb­isitor, apărarea, repre­­zintată prin eminentul avocat Cons­tantin Cociaș, ia cuvîntul făcând un admirabil voiaj pe țărmii psihologiei. Oratorul citește scrisorile trimise tînărului de victimă, scrisori cari l-au înebunit. Arată apoi starea morală a Flo­ri­d­ei. Dacă copilul acesta a ucis-o, gân­dul lui a fost de a-șî pune și el ca­păt suferințelor, de a se duce în mormînt dimpreună cu ea. Nu trebue să insist asupra aces­tui lucru, căci chiar judecătorul in­structor s’a convins de asta. In timpul anchetei, când tî­nerul Cenușă se plângea că n’a reușit să se ucidă și el, judecătorul i-a spus: — «Dar acum te-am ucide ? —«Cum nu»,— a răspuns acuzatul, prin ochii căruia trecu o lucire de speranță. Judecătorul scoase un revolver și i-l de­te. Cu iuțeala fulgerului, cu furia o­­mului care vrea să moară, Cenușă a dus revolverul la tâmplă și a tras. Nu trebuia să fie cine­va fisiolog, pentru ca să vază că durerea zugră­vită pe fața lui când se convinse că revolverul era neîncărcat, nu era falsă, că era pornită din inima lui îndurerată. Tinerul Cenușă Apărătorul termină invocând art. 57 și prin o perorație strălucită sfâr­șește zicând : «Gândiți-ve, d-­or magistrați, că dacă trimite­țî pe acest copil la o­l’altă cu ceî­l’alți criminali, îi veți inocula în sufletul lui inocent vicii primej­dioase. A fost o fatalitate ceea ce a făcut. O sugestiune sub impresia scrisorilor amoroase și a lacrimelor fetei. Nenorocirea e mai mare pen­tru el, căci ea a scăpat de mizeria vieții, pe când el rămâne cu vecinică remușcare în suflet. Sentința Tribunalul se retrage în deliberare, de unde, după 10 minute, ese, con­damnând pe inculpat la 1 an lum. închisoare corecțională și 500 lei despăgubiri părței civile. Sentința e dată cu apel. Farcaș. Copila Florica Petrescu Memoriile și Bismarck — Urmare — IX Miercuri 19 Octombrie.— Marele­­duce de Weimar a dat ordin can­celarului de a veni să-l vadă în acea seară, fiind­că are să’l întrețină de mai multe afaceri. Iată răspunsul textual al cancelarului: «Spune-î că sunt reținut de sănătate și de afa­cerile mele». Waldersee ne povestește că, în timpul incendiului palatului Saint- Cloud, câți­va tineri prinți au salvat din foc câte­va suveniruri diferite, așa ca vase, bijuterii și cărți, pe cari le rezervau umagiului lor parti­cular , dar ei au fost siliți de a îna­poia totul din ordinul Kronprințului. Jouî 20 Octombrie.— Marele­ duce de Weimar s’a arătat furios că can­celarul nu s’a dus la el când Fa che­mat. Atunci cancelarul s’a întors spre Kendell și i-a spus : — Spune-i grațioasei Sale Altețe că sunt indignat de a vedea cum în­trebuințează el timpul meu și sănă­tatea mea și că regret că A. S. are o idee așa de greșită de datoriile care mi se incumbă. Apoi el începu să vorbească pe socoteala marelui­ duce. — E cu putință ca el să ne fi fă­cut câte­va servicii în 1866. Dar ne-a dat înainte mult fir de tors, când vroia să fie împăratul Germaniei și când se pusese în fruntea unei so­cietăți secrete de tir. In această epocă am avut serios intenția de a l ridica, cu un regiment de hazari, și a’l în­chide la Magdebourg ; supusesem deja propunerea­­ mea regelui... A­­cesta e un om sfâșiat de vanitate. El a vroit, într’o zi, să’și facă por­tretul ca învingător al luptei de la Eckernfoehrde, cu un mare cal care cădea și un obuz care făcea explozie la picioarele lui, atunci când în fapt eroismul lui constase în a se ține la o distanță respectabilă de tunuri, ceea­ ce era deja prea frumos pen­tru el ! Vineri 21 Octombrie.—Noi am au­zit azi de dimineață o puternică bombardare, care s’a mărit în tot timpul zilei. Intre ora 1 și 2, îm­pușcătura se auzea în mod distinct Luna, 26 Octombrie (7 Noembrie) 1898. ENT AM­PI. ARI­S?*13 G»|»HnEă Furt de 1000 lei.—Un domn Zaharia Georgescu, din Câmpul In­ginerului, a reclamat ieri secției 23, că trecând pe șoseaua Basarab, spre a se duce la Luther ca să schimbe o hârtie de 1000 lei, a fost întâm­pinat de un individ, care intră cu el în vorbă. După ce merseră îm­preună cât­va timp, individul salută și se depărta. Atunci d. Zaharia Georgescu se căută prin buzunar și nu mai găsi hârtia. Individul i-o ștersese pe când se apropiase de dînsul. Păgubașul reclamă poliței, care începu cercetările, fără ca până azi să fi putut da de urma lui, fi Ibi Tu­rtt Incendiul din comuna Stoi­na.­ Un mare incendiu a isbucnit la moara d-lui Florea Cond­at, din comuna Stoina, județul Dolj. Flăcările au consumat întreaga clă­dire și au deteriorat mașinele. Paguba cauzată trece peste 10.000 lei. Marea nenorocire din sa­tul Axhitele. Un copil ars de vis­ s.—Satul Axintele, din com­. Ialo­mița, a fost zilele acestea teatrul u­­nei îngrozitoare nenorociri. Un lo­cuitor de acolo, d. Tanase, plecase de acasă lăsând două copii mici. U­­nul din ei eși afară din colibă,­—căci casa lui Tănase era o colibă—și făcu foc ca să se joace. Vântul luă câți­va cărbuni și-î aruncă pe clădirea de stuf, care se aprinse numai de­cât. Flăcările cuprinseră numai de­cât întreaga colibă, care în câte­va cea­suri fu transformată în cenușă, îm­preună cu cel­ l’alt copil, care se afla înăuntru. E greu de descris durerea și dis­perarea sărmanilor părinți, când se întoarseră de la câmp și în loc de iubitul lor copil, găsiră un cadavru carbonizat. Ni se spune că nenorocita lui mamă a început să aiureze și că de atunci a rămas nebună. Strivit de un car.­Un sătean Ioniță Tănăsescu, din comuna Go­­hor, județul Tecuci, pe când venea acasă cu un car de dovleci, boii luându-șî vânt, au început să fugă resturnând carul. Ioniță Tănăsescu căzu jos și fu strivit așa de reu, că peste câte­va minute încetă din viață. Două copii, cari se aflau tot în car, au fost răniți într-un mod foarte grav, așa că nu se știe dacă vor scăpa cu viață. Această nenorocire a produs o vie emoțiune printre toți locuitorii din satul Gohor. U IV SFAT P­E Z­I Cum se țes rupturile hai­nelor.­­ Englezii dreg hainele cari se rup, în următorul chip , sau o foaie subțire de gutapercă, o pun pe dosul locului unde s’a rupt, alătură bine părțile desfăcute și calcă pe urmă. Gutaperca, care se topește la 40 de grade, se disolvă și lipește părțile a­­alăturate. Iod mimitic france. Continuăm azi a da portretele noui­­lor miniștri din actualul cabinet fran­cez, pus sub președinția d-lui Char­les Dupuy. Ca și colegul său, d. Delcassy, d. Peytral păstrează portofoliul său. Dar întocmai ca o femee frumoasă, el a trebuit să fie mult rugat până să pri­mească a intra în minister. El are 52 ani și e născut la Mar­silia, unde era farmacist, ales în 1881, reales în 1885, sub-secretar de stat la finanțe în 1886, ministru de finanțe de la 3 Aprilie 1888—23 Fe­bruarie 1889, reales deputat în 1889. Vice-președinte al Camerei, ministru de finanțe al cabinetului Dupuy în 1893, a fost reales deputat în ace­lași an. El e și acum tot ministru de finanțe. D. Eduard Lockroy. Cu călătoriile sale așa de importante din punctul de vedere al apărărei coastelor franceze și a reformelor indispensabile pe cari le-a împlinit, menținerea d-loi Lockroy la minis­terul de marină se impunea. Și d. Charles Dupuy n’a ezitat nici un moment.. întreaga marină s’a bucurat aflând că ea păstrează pe un șef care e cu totul devotat cauzei sale. E a patra oară de când d. Lockroy e ministru. D. Paul Delambre Acesta e de meserie ziarist. Re­­dactor la ziarul «Temps, a publi­cat articole mult apreciate de eco­nomie politică. Ales în 1893 deputat al departa­mentului Basses-Alpes, d. Paul De­lambre a fost de mai multe ori pre­ședinte al comisiunei budgetare. El era desemnat pentru portofo­­foliul finanțelor. S’a sacrificat pentru ca să nu cadă actuala combinație ministerială și a primit ministerul de comerț. D. Peytral

Next