Universul, noiembrie 1898 (Anul 16, nr. 291-320)
1898-11-26 / nr. 316
Ioan G. Valentineanu—(Vezi Ilustrația) UNIVERSUL de azi s’a tipărit în 58,200 exemplare. CALENDAR pe ANUL 1893 Ortodox Miercuri 25 Noembrie.—Caterina și Mercurie. Catolic Miercuri, 7 Decembrie. — Ambrosia. Soarele răsare 7.25, apune 4.19. București, 25 Noembrie. AMORȚIRE Se observă de câtva timp o complectă lipsă de evenimente în politica internațională. Un fel de amorțeală pare a fi cuprins lumea diplomatică, cu atât mai bătătoare la ochi această stare de lucruri, cu cât ea urmează după o perioadă foarte zbuciumată. De la războiul greco-turc, în primăvara anului trecut, și până acum câtva timp, a fost un adevărat potop de evenimente, unele mai surprinzătoare decât altele. Războiul greco-turc a eșit militărește în desavantagiul grecilor, politicește însă lor le-a folosit, căci chestiunea cretană —pricina războiului—s’a rezolvat în favoarea lor, iar Turcia a pierdut Creta și a trebuit să dea îndărăt teritoriile ocupate în Tessalia. Cele două Puteri mai direct interesate în peninsula Balcanică, în loc să ajungă la un conflict, au ajuns la o înțelegere. A venit apoi, în primăvara anului curent, războiul ispanoamerican, a cărui urmare a fost despuiarea Spaniei de toate coloniile ei și transformarea republicei Statelor Unite într’un imperiu colonial care pretinde să intre în rândul Puterilor ce hotărăsc soarta lumei întregi. In aceiași vreme s’a produs o adevărată sfâșiere a Chinei. Rusia, Germania, Anglia, Francia, au apucat fiecare o câte o pozițiune din imensul imperiu ceresc, asigurându-șî tot d’odată diferite privilegii pentru dezvoltarea comercialul lor. Prefaceri foarte interesante și cu urmări incalculabile s’au săvârșit deci într’un timp foarte scurt. 'a ademenea și in ideile și Victimsn^le politice ale diferit popoare s’au făcut tranșări surprinzătoare, ba, carte ținea In totde o paie.., acum caută Germaniei și a Statelor, dușmana demoarului german, a îngândi serios la oa Germania, dușmanii seculari, sia, par dispuși așa. Nu e de mirare rea, după asemeni mari sforțări, politica internațională să cadă pentru câtva timp în amorțire. Dar nemișcarea aceasta nu trebuie să înșele pe nimeni. Nu se produc evenimente, dar toată lumea are impresiunea că se pregătesc evenimente. Necontenitele zvonuri de apropieri și alianțe nu sunt luate din vânt, ci seamănă mai mult o pregătire a spiretelor pentru viitoare combinațiune. Fără Indouială, e peste fire să se face o alianță Intre Anglia și Rusia, ori Intre Franța și Germania. Dar e foarte posibil să se ajungă la o alianță între Anglia și Germania, ceea ce ar fi un eveniment de cea mai mare importanță. Mai departe, e posibil ca Europa să fie scutită de conflicte pe teritoriul iei. Dar în schimb vor fi conflicte în Asia. Pentru moment însă e amorțire , și nimeni nu e supărat de acest răgaz. Din Transilvania (De la corespondentul UNIVENSULUI) Malul Cibinului, 22 Noembrie. Jubileul împăratului Franț îosef Asupra «jubileului împăratului Frantz Yosef», vă mai transmit următoarele știri, cari confirmă cele ce vi le scriam înainte de jubileileiî și interpretările ce le făceam în ziua jubileului. Ziarele ungurești mari politice au scris ce au scris, cam rece și în doasperî și ele despre jubileul împăratului în numerile lor de la 2 Decembrie st. n. (ziua jubiliară), ziarele «independente» (48—iste.kossuth-iste), vorbeau în ziua jubiliară la locul primului articol despre... cultivarea fasolei, recolta anului, nevoile financiare ale Budapestei, și abia înapoi de tot vorbeau și de «jubileul de la Viena» câte-ceva. Intransigenta «Magyarorozay» însă, dă cărțile pe față, și în numărul său de la 3 Decembrie st. n. (20 Noembrie st. n.), scrie sub titlul «Jubileul împăratului austriac», următoarele: «Curtea și orașul cel împărătesc îngrămădit cu atâtea grații, «a serbat astăzi» (articolul poartă data de 2 Decembrie st. n.) «strălucit» jubileul de 50 de ani a urcării pe tron a împăratului austriac. «Dar pe Ungaria nu le-a succes să o tragă în această sărbătoare ! «In locul prim publicul capitalei Budapesta a fost acela care nici n’a observat că e sărbătoare, cu toate că deja în zori de zi, au încercat să’î atragă atenția asupra acestui lucru, prin bubuiturile de tun din citadela de pe muntele «Gellerth», reactivată provizori... «Mai târziu au produs ceva mișcare în unele strade, petele de slujbași comandați să meargă la serviciul divin de mulțumire, și tinerimea școlară dusă de mână. Dar și aceste apariții exotice, numai atâta efect au putut produce, că cetățenii au rîs puțin privindu-l, văzându-l șî apoi mai departe de lucrul lor de toate zilele. «Nici măcar foaia oficioasă n’a putut produce puțină animație, cu toată sforțarea sa!...» îyi așa mai departe , coloane întregi numai persiflări a serbării acestui monarh, care de peste 30 de ani toate le face pe voia maghiară. Și în casă ca astfel de oameni trebue să trăim noi, cele două și jumătate milioane de români, ardeleni și ungureni ! Iar de la oameni cari așa știfi fi recunoscători celui atât de mare bine-făcător al lor, — ce să putem nădăjdui noi să dobândim cu bine ? Un frate. Veterinarul Popular Alăptarea și creșterea mânjilor In cele din dintâiü 3 săptămâni de la naștere, mânzul trebue să stea împreună cu muma lui; dacă nu l-ar avea în ochi, ar slăbi și deci ar hrăni rău și pe mânut. După 3 săptămâni, încetul cu încetul, muma începe a fi despărțită câte puțin timp de mânz. Când iapa are prea mult lapte și mânzul nu suge bine, îngrijitorul îi va mulge ugerul, pentru ca să nu se umfle. Mânjii se bolnăvesc de eșire afară, mai ales în întâia și a doua săptămână și pot muri de grabă. Boala este pricinuită din mult lapte, din necurățenia ugerului și din umiditatea așternutului. Dacă iapa are mult lapte și e gros,i se va schimba hrana, împuținând grăunțele. După trei săptămâni, dacă vremea e călduroasă, iapa poate fi scoasă la pășune cu mânzul, nu însă dimineața și când este răcoare, ci când au început căldurile. Seara se întorc devreme. Pășunea nu trebue să fie departe ; oboseala îimpedică de a căpăta Înălțime. Dacă mânzul a împlinit 4 săptămâni, mama va putea începe să lucreze. Munca mărește pofta de mâncare și iapa va primi o hrană mai bogată pentru a hrăni bine mânzul. Totdeauna însă muma va fi adusă și luată din grajd la aceleași ore. Numai astfel mânzul se va putea obicînui cu lipsa mumei și nul va suferi. Când lipsește muma, mânzul capătă câte puțin ovăz, porumb, tărîțe, fîn bun și paie. Iapa, ne mai putând alăpta sau murind, vom deprinde mânzul să bea lapte. Se deprinde lesne, ținând degetul în lapte și făcându-l să sugă degetul; încet, încet, apoi se obicînuește și el să soarbă. La vârsta de 6 sau 8 luni, mânjii se înțarcă. Dacă muma are lapte destul, înțărcatul se întârziază , și din potrivă, mânjii se înțarcă mai de grabă, când muma a slăbit prea mult și nu mai dă lapte îndestul. Mânjii, obicinuiți de la o lună sau două cu grăunțe, iarbă, fîn, ș. a., se înțarcă mai de grabă și nu sufer nimic ; când însă nu s’au obicinuit de timpuriu cu hrana, atunci înțărcatul e greu și ei se pot îmbolnăvi. Aproape de timpul înțărcatului, mânjii încep să sugă din ce în ce câte mai puțin; așa, nu’î mai lăsăm să sugă decât de 3 ori pe zi, apoi de câte 2 ori, la urmă câte o dată pe zi , apoi nici de cum. In același timp li se dă mânjilor o hrană și mai apoasă, cum de pildă: zeamă de orz, făină de orz cu lapte, tărâțe cu apă, morcovi, sfecle, cartofi ; grăunțele nu trebue să’i lipsească. Ovăzul îl mănâncă atunci cu lăcomie și pentru a’î sili să mănânce încet, amestecăm ovăzul cu paie tocate. Adeseori, ugerul iepe urmează să dea lapte și după înțărcatul mânzului. Spre a-l opri, se mulge câte puțin și în urmă se unge cu oțet amestecat cu tibișir tocat. Dacă laptele tot nu se oprește, dăm apei 30 gr. pe zi de sare de litru cu apă, jumătate seara și jumătate dimineața. După cinci zile cel mult laptele oșurează. Mai înainte de a duce mânjii la iarbă, li se vor da grăunțe, tărâțe, fîn și apoi vor fi adăpați; altfel pot răci și căpăta dureri de pântece, omorîtoare. Pentru că mânjii se înțarcă toamna, cam pe vremea când nu mai este iarba la câmp, ne îngrijim de cu vreme ai obicinui cu hrană uscată, dându-le mai ales grăunțe. De la 2 luni începem a da ovăs mânzului, și încet încet mărim câtățimea ; mânzul deprins cu ovăs, trece bine greutățile înțărcatului; câtățimea de ovăs se mărește din ce în ce, așa că pe la 18 luni neatenul (cârlanul) să capete pe fiece zi câte 2 sau 2 și jumătate kilogr. de ovăs. Caii hrăniți cu ovăs, în vremea când sunt mânzi și noateni, sunt cei mai buni cai, fiindcă sunt de timpuriu plini de putere, vioi și au căpătat înălțimea. Dacă nu se dă ovăs mânzilor și noatenilor, când ajung în vârstă sunt piperniciți, costelivi, fără vlagă, obosesc lesne și sunt urîți la vedere. Oricâtă hrană bună și oricât ovăs s’ar da în urmă unui cal, care nu a primit ovăs pe când era mânz sau noaten, este zadarnic. Morcovii sunt foarte gustați de noatenî , nu li se vor da peste 2 e kilograme pe zi. In lipsă de bun fân, li se vor da paie tocate și amestecate cu ovăs sau cu porumb. Finul din livezile semănate cu lucerna, cu trifoi și altele, se va da cu maro gi ijdii unuiu unuci proaspăt, cosit, oipălit sau uscat, iar călățimea să nu treacă peste a treia parte din ceea ce se dă ca nutreț pe zi unui nonten. Mai înainte de 18 luni, va primi 3 ehilograme de nutreț uscat pentru fiecare sută de ehilograme din greutatea lui. Noateniî au nevoie de mare mișcare, aceasta însă nu înseamă că e bine să î alăturăm pe lângă caii înhămați la căruță ori să î alergăm cu ceil’alțî. Noateniî au nevoie de o mișcare liberă și nesilită,să alerge, să sburde și să umble după voie. De aceea pășunele sunt minunate pentru noatenî. Pentru a-i obicinui cu supunerea și pentru a i îmblânzi, noatenî se priponesc câte puțin sau se leagă de iesle. Se deprind mai intenü cu căpețelul și apoi se leagă de iesle, numai în timpul cât mănâncă. Noateniî cresc și se înviorează mai bine în mijlocul altor noatenî de sexul lor, decât alăturea de caii în vârstă. Pentru a ’i îmblânzi, îi deprindem să vie ca să mănânce din mână orel, porumb, pâine ș. a. Dacă ne mușcă, îi pedepsim ușor și ne ferim de a ’i ciupi și de a î necăji. Din când în când îi luăm și le ridicăm picioarele pe rând, pentru a-î deprinde să stea la curățitul unghiilor și la potcovit; iar după fiecare ridicare de picior, mângâiem ca răsplată. Pe la 2 ani, începem a-l țesăla, mai întăiu pe părțile mai puțin simțitoare, apoi și pe celele alte părți. I. St. Furtună. Idei și amintiri de Otto, principe de Bismarck Ieri am primit primele două volumuri din amintirile fostului cancelar al imperiului german, principele Bismarck, apărute în editura Gotta din Stuttgart, subtitlul «Idei și amintiri» de Otto, principe de Bismarck. Editorul Horst Kohl publică o prefață în care spune că prințul Bismarck a început să-șî scrie ideile și amintirile sale, îndată după ce și-a dat demisiunea din funcțiunile sale de cancelar al imperiului și prim-ministru al regatului Prusiei, adică în anul 1890. Deja la 6 iulie, același an, prințul Bismarck a intrat în tratative cu casa de editură Cotta, cu care a și încheiat un contract pentru cazul când prințul își va scrie amintirile. In urma acestui contract dreptul de editură era exclusiv al casei Cotta. Prințul Bismarck a fost îndemnat să-și scrie amintirile mai cu seamă de amicul său Lothar Bucher, un foarte abil diplomat, care petrecea când la Warzin când la Friedrichsruhe și stenografia tot ce-i dicta Bismarck. Primul volum (376 pag.) cuprinde 18 capitole, în care se reoglindează aprecierile fostului cancelar asupra evenimentelor politice, începând de pe la anii 1832. Mai pe larg sunt descrise evenimentele de la 1848, precum și cariera sa diplomatică, pe care a început-o ca consilier de legațiune pe lângă consiliul federal. In cele f’alte capitole ’și publică Bismarck impresiile ce le-a avut la Paris, Petersburg și în diferitele sale convorbiri cu bărbații de Stat ai Europei, în timpul lungei sale cariere diplomatice. In volumul II se vorbește despre războiul pentru Schleswig-Holstein, de la 1864, cu Austria (1866), războiul cu Franța (1870), despre tripla-alianța, politica viitoare a Rusiei și despre împărații Wilhelm I și Frederic III, începem azi a publica articolul «Politica viitoare a Rusiei», articol care credem a fi de interes și pentru noi, ca vecini ai acestui mare imperiu, deoarece cuprinde aprecierile personale ale fostului cancelar, care odinioară conducea politica întregei Europe. Politica viitoare a Rusiei Ca și pe timpul afacerei Schnaebele și Boulanger, așa și astăzi există primejdia unor războae externe, o primejdie care ne poate angaja la luptă cu steagul roșu la Granița de vest, ca și acum 100 de ani cu steagul tricolor. Probalitatea unui războiu în două părți s’a cam micșorat prin moartea lui Katcow și a lui Skobeleff; un atac francez asupra noastră ar provoca cu aceeași siguranță un atac din partea Rusiei, ca și vice-versa. Pentru ca Rusia să stea liniștită, aceasta nu depinde numai de unele dispoziții, ci mai mult de chestii tehnice ale înarmărilor sale pe mare și pe uscat. După ce Rusia va fi «gata» după părerea ei cu fabricarea armelor sale, a prafului de pușcă, precum și cu întărirea escadrei sale din Marea Neagră, atunci se vor schimba și variațiunile tonurilor în politica rusească. Nu este probabil ca Rusia, după ce își va fi terminat înarmările sale, să le folosească pe aceste ca să ne atace pe noi, așa cum nesam și în contul ajutorului francez. Războiul german oferă pentru Rusia tot atât de puține avantagii imediate, ca și cel rusesc pentru Germania, cel mult poate în suma despăgubirilor lilioZiUUlUj XlUblU llVUi^bli UdlC Va avea mai mult folos ca Germania, dar nu își va putea acoperi cheltuelile. (Urmare ln numărul de mâine) Din Germania Corespondență pârtie, a UNIVERSULUI Berlin, 21 Noembrie. Daruri din Orient pentru perechea imperială împăratul Wilhelm și împărăteasa, cu suitele lor, au vizitat ieri Muzeul Hohenzollern, din castelul Mobijou, pentru ca să vadă numeroasele amintiri din Palestina, pe cari le-au dăruit acestui muzeu. E vorba adică de darurile de onoare ale autorităților și corporațiunilor din Orient făcute pereche imperiale. De remarcat este un model al moscheei Omar, din Ierusalim, cu toate detailurile sale, lucrat din sidef. Acest model a fost dăruit de orașul Ierusalim. Un frumos album, dăruit de patriarhul grecesc din Ierusalim, lucrat tot In sidef, reprezintă portretele celor trei împărați germani și ale soțiilor lor. Comunitatea evangelică de acolo a dăruit un rogator frumos, lucrat din lemn de măslin, împreună cu o Biblie. Afară de aceea se mai află aquarele minunate, cari reprezintă diferite vederi ale pământului sfânt, apoi niște vase de porțelan chinezesc, primite de perechea imperială de la arabii de frunte din Damasc, și alte lucruri prețioase. Un mare furt cu spargere Azi noapte s’a săvârșit un mare furt cu spargere la giuvaergiul Simonis. Tâlharii au spart un geam de la pimniță, s’au coborât acolo și apoi pe o scară s’au urcat în prăvălie, a cărei ușă nu era încuiată. Ei intrară înăuntru și începură să aleagă dintre giuvaericale pe cele mai prețioase și adică 48 inele de bărbat, 56 inele de damă, 10 brațelete, 9 broșî de aur, cercei, ace de cravată, buton de aur etc. In camera de alături se mai aflau alte lucruri prețioase, dar tâlharii observară că ușa a în legătură cu un clopot electric de alarmă. Ei se încercară să taie firul, dar prin aceasta provocară un contact, care puse în mișcare clopotul electric, și astfel deșteptă pe toți cei din casă. Tâlharii văzându-se descoperiți, se repeziră în pivniță și de aici săriră prin geamul spart și dispărură în întunericul nopții. Sosind autoritățile la fața locului, au constatat niște urme de sânge la geamul pivniței, fapt care arată că tâlharii s’au tăiat la mână sărind prin geam. Până acum nu s’a putut da de urma lor. O dramă familiară Cismarul Gallibroki, în vârstă de 35 ani, se căsători acum două ani cu femeea Antonia, cu care însă trăia foarte reu, deoarece el era de o gelozie fără seamăn. Cismarul se îmbolnăvi de fusie și nu mai putea lucra, așa încât toată gospodăria o susținea soția sa. Soțul nu era deloc mulțumit, mai cu seamă fiind că soția sa se îmbrăca cu cochetărie. In fiecare zi era ceartă în casa lor. Ieri dimineață locatarii din casa unde ședeau cei două soți, auziră țipete de ajutor și detunătura unei arme de foc. In curând se repezi pe scară în jos soția cismarului, plină de sânge și țipând. Un lucrător o luă în casă la dînsul și-i dete primele ajutoare. Sosind poliția, aceasta dispuse transportarea nenorocitei femei la spital. Intrând în locuința cizmarului, îl aflară pe acesta mort la pământ, scăldat într-un sac de sînge. El își trăsese un glonț de revolver în cap. Toate mobilele erau trântite la pământ, dovadă că a fost o luptă crâncenă între soți. Femeea a fost rănită la pântece. Sunt puține speranțe de scăpare. Meyer, spre o reprezintă pe muma, auseuia. Asupra acestui punct se ivește o discuțiune între d. Brătescu, avocatul inculpatului, d. Crisenghi, apărătorul intereselor civile, și ministerul public reprezintat prin d. procuror Nicolae. D. Brătescu cerea amânarea pe motiv că procura nu e în regulă; nu consultatul trebuia să dea procura cumva spre a reprezintă pe bătrâna Kiș, ci aceasta din urmă. D. Crisenghi cere ca să se profite de prezența d-lui Hodoș spre a se lua interogatoriul inculpatului și informațiunile reclamantei. D. Brătescu observă că tot va fi trebuință de d. Hodoș și pentru alți martori străini cari lipsesc acum, și de aceea ar fi bine să nu se întrerupă instrucțiunea acestui proces. Tribunalul hotărăște amânarea, fixându-se noua amânare pentru ziua de 8 Decembrie. » » O petrecere la Herăstra. Intr’o seară frumoasă averei trecute s’a văzut pe la Herestran în companie galantă, un anume Zugravu, despre care se știa că făcea pe dascălul la o biserică din capitală, fiind însoțit în această petrecere și de o drone de colegi din mahala, vr’o 12 la număr. S’au desfundat la butelii și damigene până se făcuse lac pa iarba de pe câmpia Herăstrăului. De unde atâta băutură ? Lucrul s'a explicat la întoarcerea din Ploești, unde fusese pentru o trebuință, a protului Theodorescu de la biserica Amzei. Ușile de la pivnița acestuia se găsiră deschise, iar buțile de vin golite prin ajutorul unui mai procurat de un licean, Aurel M... Atât Zugravu cât și Aurel au fost dați judecăței și achitați de judecătorul de ocol. Afacerea a venit sub altă formă la tribunal. Judecătorul de instrucție a găsit că e caz de urmărire și pentru fals în contra lui Zugravu, deoarece acesta s-a prezintat la casa de economii cu un libret al preotului, cercând să scoată 900 lei. D. Crisenghi, avocatul minorului licean, zice că acesta a fost achitat pentru furt, și acum tot pentru furt e acuzat, deși Zugravu a fost dat judecății și pentru fals. Tribunalul amână procesul pentru a se cere dosarul de la judecătoria de ocol. CURIER JUDICIAR (TRIBUNALELE ROMANE) Drama cu vitriol din strada Isvor uri a venit înaintea secției a 2-a a tribunalului Ilfov procesul intentat austriacului Fritz Warlich, inculpat că astă-vară a azvîrlit cu vitriol în fosta sa mireasă, tînăra fată Agnes Kis, în vârstă de 16 ani, care în urma acestui accident a rămas cu totul desfigurată și amenințată de a pierde vederea, cel puțin a unuia din ochi. La strigarea procesului, Warlick apare sub sentinelă la banca prevențiilor. El stă într’o atitudinierasemnată, așteptând să-și spue focul ce’l apasă, în limba lui natală. Se știe că în rândul trecut procesul se amânase pentru a se aduce ca interpret pe d. profesor Hodoș. D. Hodoș s’a prezintat. S’a prezintat de asemenea și nenorocita Agnes, care stătea bandajată alături cu sora sa, soția restauratorului unde s’a întâmplat faptul și cu alte prietene. Nu s’a prezintat însă mama sa, care se află în Ungaria și care n’a putut veni. O rudă a victimei se prezintă cu o procură din partea consulatului Austro-Ungariei Doctorul Ioan Poenaru Colaboratorul nostru de doctor Ioan Poenaru, este un om activ, modest și îndatoritor, o figură ce devine din zi în zi mai cunoscută în București, numărând numai simpatii printre bolnavii cari au fost în căutarea sa. Se ocupă exclusiv cu clientela și e bine apreciat până în toate unghiurile orașului. Contrariu vechilor prejudiț, prin reducerea de prețuri pe care o face, astfel după cum se poate vedea în amodlurile zilnice din «Universul»,—fapt care a fost comentat în moduri diferite de către colegii săi,—aduce deopotrivă servicii însemnate și suferinzilor lipsiți de mijloace. Studiile medicale și le-a făcut în mod strălucit. La vârsta de 23 ani, obținuse deja cu multă distincțiune diploma de doctor în medicină. Posedă în armată gradul de căpitan în reservă. Doctorul Poenaru s-a născut în anul 1871 și e fiul defunctului inginer Alexandru C. Poenaru. Cronicele medicale populare pe cari le publică de 4 ani în «Universul literar», sunt, după aprecierea, unanimă, de un mare interes ,practic. —■ C. doctor loan Poenaru Moartea bătrânului ziarist Valentineanu (Explicația gravurei) Am fost singurul ziar care am anunțat ieri dimineață moartea bătrânului și mult regretatului ziarist Ioan Valentineanu. El se afla de mai mult timp într’o cameră de rezervă a spitalului Golcea, în secția d-lui dr. Stoicescu In aceiași cameră mai era un alt bătrân, tot bolnav. Ei stateau de VOI imți valemmca un pui ca au cocaori foarte vesel. In sufletul seu însă, se petrecea ceva straniu. Bolnav, neputând să mai mănânce, căci suferea cumplit de stomac, el se hotărî să se sinucidă. Intr’o geantă în care își ținea scrisorile, ziaristul Valentineanu avea un revolver, calibru No. 6. Gândul söu se opri asupra acestei arme. De cu seară întrebă pe tovarășul seu de boală, cel l’alt bătrân, dacă a mai sigură moartea când cineva se împușcă în gură, sau în tâmpit. Apoi, aflând că bătrânul din camera lui suferă de insomnie, ti dete niște prafuri pentru somn și tovarășul său adormi numaidecât. După aceea la orele 3 fără un sfert, Valentineanu își puse planul în practică. El luă revolverul, îl duse la tâmpla stângă și trase două focuri. La detunăturile produse, personalul spitalului alergă numaidecât în ajutor, totul fu însă zadar, căci sărmanul decan al presei române, era un cadavru. Ioan Valentineanu era membru al societăței presei încă de la fondare și avea, tot de la această societate, o pensie lunară de 120 lei. Portretul din pagia este al mult regretatului nostru ziarist. Valentineanu s-a născut în Pitești, la 1834, Iulie 5, din părinți români agricultori. Studiile și le-a făcut prin institute private și la sf. Sava. Se afla în clasa a 6-a, pe timpul ocupației rusești la 1854. Atunci a fost luat prizonier politic și exilat în Rusia, unde fu aruncat în subteranele Chierului, apoi pornit la Saratoff, drumul Siberiei. La 1856, după pacea de la Grimeea fu liberat împreună cu celilalțî patrioți și camarazi ai săi de exil ca : G. Racoviță, Em. Chinezu, G. Florescu, Grețeanu, Zăgănești, colonel Cuza (în urmă Domn al țărilor) și alții. Reintrat în țară pe timpul ocupațiunei austro-turce, s’a ocupat cu politica, publicând mai multe scrieri, între care și una intitulată : «Biografia oamenilor mari, scrisă de un om mic». Ion Valentineanu a colaborat la ziarele : Secolul, Timpul, Concordia, Naționalul, Românul, Dâmbovița, etc. ; a fost corespondent al ziarului Steaua Dunărei, care apărea la Bruxel în limba franceză și al cărui director era venerabilul bătrân Nicolae Ionescul. .La 1859 a fondat ziarul «Reforma». Ioan Valentineanu a avut peste 60 de procese politice și a fost închis de 34 de ori. In timpul răsboiului franco-german, la 1870, eșind din temnița Văcărești, achitat de jurați pentru că a luat parte la revoluția din Ploești, s’a dus în Franța și s’a ireali ca voluntar la Marsilia, în armata «Des Vosges», de sub comanda lui Garibaldi. Dn vremea lui Guza, Valentineanu a fost numit membru al comisiunei documentare pentru regularea averilor mânăstirilor secularizate și director al arhivelor Statului. Sub ministrul Golescu a ocupat funcțiunea de director al vămilor, ocnelor și casieriilor din țară. Mai târziu, pe timpul răsboiului româno-turc, a fost trimes agent la Varna. Valentineanu a fost căsătorit cu fiica colonelului Papazoglu. Perderea acestui venerabil bătrân și decan al presei române nu lasfi decât unanime regrete printre toți aceia cari l’au cunoscut și stimat. .Acte oficiale D. V. Volvorianu este numit director al prefecturei județului Dolj, în locul d-lui Al. Giurea. * D. Dimitrie T. Vlădescu, actual secretar al consiliului județian Muscel, este numit sub-prefect la plasa Podgoria, jud. Muscel, în locul d-luî Mircea Pilat, înaintat. * D. Mircea Pilat, actual subprefect al plășei Podgoria, județul Muscel, este înaintat secretar al consiliului județean Muscel, în locul d-lui Dimitrie T. Vlădescu, trecut în altă funcțiune. * D. Teodor Constantinescu este numit comisar polițienesc al gării orașului Bacău, în locul d-lui Constatin N. Rugină, trecut în alt post. Știri nonl despre Andrée Iohannes Detkie, un mecanic șef locuind în jurul Vilnei a descoperit lângă munții Ural o sticlă conținând de« foi de hârtie. Ain —»veții scrisa pe ea în franțuzește aceste cuvinte: «Balonul Andrée a trecut munții Urali», pe când ceal’alti, căreia îi lipsește o bucată, spune: «Dă această scrisoare consulului sau poliției». Johannes Detke a anunțat descoperirea sa ministrului Suediei și Norvegiei la Saint-Petersburg. Nu se știe încă dacă ne aflăm în fața unui document autentic sau în fața unei mistificațiuni.