Universul, ianuarie 1899 (Anul 17, nr. 147-176)

1899-01-15 / nr. 161

cutezat a trimite o hârtie d’a dreptul prin poștă, ci nu pe cale diplomatică. Răspuns la șovinismul un­gurilor E foarte caracteristic acest caz și el arată în ce fel și în ce mă­ Burö e spiritul de șovinism na­țional la ungurii noștri, în ase­mănare de pildă chiar cu cercu­rile politice ori ale presei din România. Acesta nu mai e «liberalism», aceasta nu mai e Wbertate, ci e o parodie, o batjocură a libertății. Oamenii acești« acum vor ri­dica Inte­no' 9' dumneavoastră UD r>./ chinez, înalt până în cer,­­ nu cum­va să ne mai putem vedea și să ne putem auzi unii pe alții ! Iar acestui șovinism cras, oare nu i-ar trebui răspuns printr-un șovinism și o intoleranță egală? Un frate. I­­­RKOVI­K­ II RE­­.I Mai bine pungă seacă, de­cât cap sec. (Elvețian). PREMII GRATUITE La 1 ale fie­cărei luni, «Uni­versul» dă la toți abonații săi premii gratuite prin tragere la sorți. Iată obiectele ce se vor acorda la 1 iulie : Premiul I: Un geamantan de piele fină. Premiul II: Clopoțel de masă cu picioare de marmoră și pe o statue de metal. Noutate. Premiul III: Un album pentru fotografii. Cititorii «Universului» să se grăbească a se abona, dacă vresc a concura la aceste premii. Costul abonamentului este de 5 lei pe 3 luni în toată țara. A­­bonații mai primesc ca premiu gratuit «Universul Literar» colo­rat, care apare în fie­care Du­minecă. ÎNTÂMPLĂRI idill C­apu­stra, Flirtul din Șoseaua Gro­zăvești Ion Neagu, din Fundătura Gro­zăvești, fusese in vremurile lui lăptar. Cu timpul însă a scăpă­tat de tot, l-au murit vitele și a rămas pe drumuri. Acuma se ocupa cu ce-i eșia înainte , făcea ori­ce treabă pe care o face omul fără nicî o me­serie. Eri, din întâmplare, trecu pe dinaintea băcăniei d-lor Costa­­che Popescu și Ion Ionescu, din șoseaua Grozăvești, N­o 54. Neagu văzu afară 2 roate de cașcaval. Numai­de­cât își a­­duse aminte de vremurile când era lăptar și-i veni o poftă nes­pusă pentru brânză. Fără a sta mult pe gânduri, se apropie de cele două roate de cașcaval, le luă pe furiș în brațe și o șterse la fugă. Negustorii îl zăriră însă, se luară după el, și-l prinseră. Ce fel de cașcaval a mâncat după aceea, numai pielea lui Ion Neagu știe. Iar pe d’asupra, pentru di­gestie, el mai fu dus și la sec­ția 7. O victimă a luxului D. Nae Georgescu locuește în strada 13 Septembrie No. 141. Tot în aceiași curte locuește și un anume Costică Georgescu. Acesta pare a fi om de treabă, dar stăpânit rea de patima lu­xului. Nae Georgescu își cumpărase un costum nou, cu care vroia să se îmbrace ori. Duminecă, Costică Georgescu îl văzu și su­fletul i se umplu de gelozie. Frămintat mereu de această patimă, el sfârși, în cele din urmă, prin a fura costumul d-lui Nae, îmbrăcându-se frumos cu el. Rezultatul a fost însă prost de tot, căci comisarul secției 28 se oferi de la sine sa vindece pe Costică Georgescu de boala luxului. Și medicamentul lor, e cum e, dar cura din arestul poliției supără acum zeü pe bietul Co­stică. Cel puțin, de s’ar putea vin­deca pe deplin. Nenorocirea prin strada B­rezoianu Eri, pe la ora 1 și jumătate, o nenorocire s’a întâmplat in strada Brezoeanu, colț cu Bu­levardul Elisabeta. Un anume Gheorghe Ștefan, 40 căruia ii mai zice și Chinezu, luase prea multe aperitive și mergea el alinându-se pe drum. Vezând că e greu ca să-și poa­tă ține echilibrul, el om­i tram­vaiul de la noua direcție și voi să se urce în vagon. In vremea asta însă veni un alt vagon din direcție opusă. Gheorghe Ște­fan, care nu-șî prea dedea bine seama de situația locului, vor să se retragă spre a face loc vago­nului să treacă. Atunci el căzu jos și roatele tramvaiului îl is­­biră în cap, producându-i o rană de 6 c. m., în regiunea fron­tală. El se duse numai­de­cât la spitalul Colțea, unde i se pansă rana. Întrebat de comisarul secției respective, spuse că n’are nici o pretenție. Adjud­­. Dimitrie Sturdza, fostul președinte al consiliului de miniștri, ducându-se la moșia sa din Gasciana, jud. Tecuci. Titirez Știri din streina­tate — Prin poștă — Știri din Congo, sosite la Bru­xelles, spune că în Cordofan califul ar fi isbutit să ridice o armată de 30,000 oameni, și tre­când Nilul Alb, ar fi tăbărit in insula Aba. In această insulă, după cum se știe, avusese Mahdiul mult timp cartierul lui general. Doctorul Sanatelli, din Mon­tevideo (America), a descoperit microbul frigurilor galbene, și un ser în același timp curativ și preventiv. * x «Jurnalul oficial» al Cretei pu­­plică textul con­ven­ți­unei înche­iate între guvernul cretan și Ban­ca națională a Greciei pentru cre­area unui așezămînt de credit în Creta. Banca națională se însărcinea­ză a înființa la Cancea o bancă, ce va purta titlul de «Banca Cre­tei» și al cărui capital va fi de 10 milioane de franci împărțiți în 40.000 acțiuni Privilegiul băncei va fi acor­dat pe 30 ani. * ¥ La Viena se va ridica un mo­nument de «ansamblu», prin care se va imortaliza în acela­și timp pe Johann Strauss tată și fiu pre­cum și pe Lanner , va fi un mo­nument în onoarea muzicei și danțului vienez în secolul nos­tru.* ¥ ¥ Un lucrător german din Mann­heim a descoperit mijlocul de a fabrica din țărînă și resturi a­­nimale, cărbune de pământ care formează un excelent combus­tibil, după constatarea experților oficiali. « ¥ ¥ Nava italienească«Ercole», ple­cată din portul Cagliari, a găsit în mijlocul mării un vas care făcea semnale de ajutor. Acest bastiment era vaporașul «Elvira», în drum spre Spania. Pe bord se întâmplase o ne­norocire. Căpitanul Antonio Gior­dano, din Riodarnia, descărcând din cabina lui un revolver, gloanțele îl răniră de moarte. Lipsiți de șeful lor și contra­riați de vânt, sărmanii marinari ai echipagiului făceau semnale de ajutor. Nava «Ercole» a remorcat va­porașul «Elvira» și l-a condus la Cagliari. Nefericitul căpitan fu dus la spital. Starea lui e disperată. * ¥ ¥ Ziarului «New­ York Herald» i se scrie din Rio de Janeiro, că în «Rio Grande» mulțimea în­furiată a atacat închisoarea și a lin­șat pe un francez, care să­vârșise o crimă monstruoasă. Francezul a fost maltratat și a­­poi ars de viu. Berind Sinucidere. — Lăcătușul Solo­mon Cuperman. In etate de 28 ani, originar din Vasluiu, muncitor har­­nic, liniștit și fără viituri, era iubit de maestrul său, Alter Crammer, și simpatizat de toți vecinii săi din strada Dunărei. In ast­fel de condițiuni, având de toate în belșug, el ar fi trebuit să fie foarte mulțumit de sine, veș­nic vesel și bine dispus. Era însă trist, abătut și fără cu­­ragiu. Boala de care nu s’a putut vindeca, epilepsia. Îi amăra zilele. Fugea de lume, căci se temea ca nu cum­va vr’un acces să nu’l a­­puce între străini și să se facă de rîsul copiilor, se plângea nenorocitul. In ultimul timp boa­la progresat mereu în zeu. Ajunsese maniac. Ii părea că stăpânul nu’l vede cu ochi buni, că lumea își râde de el și vor­bea des de moarte ca de un înger­de scăpare. Eri, pe la 1 după amiază, spuse celor din casă că trece în odaia lui să se bărbierească. Fusese vesel în timpul mesei și toți ai casei aveau pare că o rază de speranță intr’o a­­meliorare a boalei și de aceea ni­mănui nu-i veni în gând să’l urmă­rească, să vadă ce face singur în odaie. Mirați de întârzierea lui, cu inima Ingrijata peste măsură, pe la două intrară în odaia tînărului, unde li se prezintă un spectacol înfiorător. Tînărul, cu briciul la mână, cu fața sgârcită de durere, cu gâtul larg deschis, zăcea întins într’un sac de sânge. Țipetele și vietele dis­­perateî familii atrăsese vecinii și la mai puțin de 5 minute toată maha­laua Pescăriei, emoționată de trista veste împrăștiată cu iuțeala fulge­rului­, se aQa în fața casei neferici­tului lăcătuș. Parchetul fiind avizat, a constatat moartea și a dispus înm­ormîntarea­­ sinucisului, care s’a și făcut eli. Plauger. Universul in provincie (De la coresp. noștri particulari) — Pe ziua de 12 Iunie — Adj­ud CrimÂ.—In ziua de 10 Iunie c., Theodor Trociu, de ani 27, jucân­­du-se cu o armă, a împușcat pe tî­­ner­ul loan I. Gligore, care imediat a căzut jos grav rănit, dându-șî sfirșitul cu cele mai groaznice du­reri. Ambii sunt din comuna Ad­­jud-Pechi, jud. Putna. Din ancheta făcută, rezultă că nu­mitul I. I. Grigore a fost lovit din imprudență. Un copîl mușcat de câine.­­Copilul lan cu Solom­ovicî, trecând într’una din serile trecute pe str. Națională, a fost mușcat de un câine, rupându-i cu­­ desăvîrșire pulpa piciorului stâng. Bietul copil căzu în nesimțire și fu transportat de către niște tre­cători la casa părinților lui. Sosire.— Astâ­zi, 12 iunie, ora 1 și 35 minute, a sosit în gara Brăila Cronica comercială. — Ști­rile americane sosite astă­zi au a­­dus o oare­care ameliorare asupra tendinței pieței noastre. In consecință piața noastră a fost ori și astă­zi puțin mai activă ca de obiceifi, iar operațiunile efectuate sunt destul de numeroase. De pildă , O partidă grafi 1700 hect. baza U/coo kg. s’a vîndut cu lei 12.90 hect. din magazie, marfă cu 3% corpuri străine. Grafi bulgăresc 2050 hect. baza 74­,00 kg. s’a vîndut­ cu leii 11.70 hect. din șlep și cu 10% corpuri străine. Porumb 1628 hect. baza 80/top kg. s’a vîndut cu lei 7 hect. din șlep. Porumb roșu 2050 hect. baza 79/50­ kg. s’a vîndut cu lei 7.25 hect. din magazie. Cincuantina 38 vagoane baza 80 kg, s’a vîndut cu lei 9.721­» suta de chilograme. Eri a sosit în portul nostru, pe apă, o cantitate de 4750 hectolitri grâu și 1200 hectolitri porumb. Furtună. — Aseară pe la orele 7 o furtună mare s’a deslănțuit a­­supra orașului nostru. O mulțime de copaci și de felinare a fi fost trântite la pământ și stricate. De asemenea s’afi stricat mai mul­te acoperișuri de case, precum și mai multe garduri au fost culcate la pământ. In port furtuna a pricinuit pagu­be și mai mari. In dreptul vadului Budurului stau ancorate mai multe șlepuri și re­­morchiere, legate de mal prin niște frânghii groase și lungi. La patru șlepuri și la 3 remorchere frânghiile aui fost distruse, iar vasele împinse în largul Dunărei până la malul opus. Prin lovirea vaselor unul de altul, s’a fi causat mari pagube, în afară de cheltuiala ce trebue făcută acum pentru a fi aduse din nou­ la mal și legate. Incendii­.­Tot aseară în timpul furtunei a isbucnit și un incendiu­, pe strada Ștefan cel Mare No. 192, proprietatea d-lui Gheorghe Boeru. Focul a fost pus și aci de­oare­ce s’a găsit o bucată mare de cârpă plină cu gaz, băgată într’o bucătărie. Grație ajutorului dat la timp de vecini, precum și de agenții poliție­nești, focul a putut fi localizat după câte­va ore, cauzându-se pagube de­stul de mari. Spărgător prins.­­ De cât­va timp în port se succedau­ cam des furturile de cereale din magaziile con­trctanților. Cu toate cercetările poliției, autorii rămâneau nedesco­periți, până ori când s’a reușit a se pune mâna pe unul dintre dînșii anume Gheorghe Dedu, cunoscut făcător de rele. El a fost înaintat astă­zi parche­tul un­ui. Teatrul „Reies“. — Aseară escelenta trupă a d-lui Alexandru Leonescu, a jucat „Să ne despărțim“ (,,Di voi­ Qons“), piesă în trei acte, de V. Sardou. Rolurile principale afi fost inter­pretate de d. și d-na V. Guzinschi, artiști societari ai teatrului Națio­nal din Iași, precum și de d. Ale­xandru Leonescu. Lume a fost foarte multă și de astă dată, ceea­ ce dovedește că brăi­­lenii a fi început a aprecia meritele acestei trupe excelente. Lotir. Craiova Alegerile comunale.Prufi­diul Conservator va prezintă 2 liste la colegiul al II-lea. Prima listă în cap cu d. Nae Coandă, alesă deja deputat, e susținută de tinerii con­servatori, căreia îi dă concurs și ad­ministrația. A doua listă, susținută de d. Bold­escu, prezintă cu totul alte persoane și cu puține șanse de a avea succes. Pe lângă aceste două liste con­servatoare, comercianții din locali­tate, în frunte cu d. Enache Manea, un fruntaș comerciant al orașului nostru, fost deja în mai multe rîn­­duri consilier comunal sub partidul liberal, a fi depus o nouă listă, așa că pentru coleg­ul al II-lea avem 3 liste cu diferiți candidați. Aseară a fost o nouă consfătuire la clubul conservator, dar nu s’a putut ajunge la nici o înțelegere, de­oare­ce tinerii conservatori țin ca primar al Craiovei sa fie ales d. Nae Coandă. Banii găsiți în com­. Dobro­­ti­ști.—Niște țărani afi găsit un vas mare de aramă plin cu monede de aur. Imediat ce cazul s’a adus la cu­noștința autorităților, prefectura ju­dețului a și trimis in localitate doui jandarmi rurali cari, în unire cu primarul, să ia cantitatea de aur, pe care s’o înainteze prefecture! cu cuvenitele acte de constatare. Jandarmii ajungând în comuna Dobrotești, unde s’afi găsit banii, o ceartă violentă s’a început între primarul comunei și jandarmi. Pri­marul comunei Dobrotești s’a opus la ridicarea banilor găsiți. Cazul comunicându-se companiei de jandarmi, s’a fi mai trimis încă 5 jand­armi, cari sâ ridice odată cu banii și pe primarul numitei co­mune, care va fi supus judecăței pentru insultă și refuz de serviciu. Omorul din com­. Ilisch­i,­­Ioniță I. Vulpeanu, Păun Ilie Bugă și Const. I. Ciulea, toți din com­ Pielești, jud. Dolj, fiind în ceată cu alții spre a juca călușarul prin satele vecine, avea și conform obiceiului ca vătaf pe Vasile Fierarui. Ajunși în cătunul Mlecănești, pen­dinte de comuna Miscbi, după ce a fi jucat călușul pe la mai multe cârciumi, pe băutură, vătaful lor Vasile Fieraru le-a propus să mear­gă la Craiova. Călușarii refuzând să asculte de ordinul vătafului s-a fi a­­pucat la ceartă și cearta degenerând în bătaie, unul dintre călușari a înfipt cuțitul în pântecele vătafului Vasile Fieraru, care căzând jos, a încetat din viață imediat. Ceî-i[alțî călușari, prinși de pri­măria respectivă, afi fost înaintați parchetului local, care trimițându-i judelui de instrucție, cabinetul II, a și dat mandat de depunere pen­tru toți. " d­e la Curtea cu jurați.— Astă­zi a venit înaintea Curiei cu jurați procesul de omor, în care se inculpa Ilie Florea Urziceanu, din comuna Nedeia, jud. Dolj, că în­tr’un moment de surescitațiune a înfipt cuțitul în tatăl șefi, care ime­diat a și încetat din viață. Procesul a durat câte­va ore, în urma lungei pledoarii ținută de d. Nae Geblescu, prim-procuror al trib. Dolj, care a cerut aspru con­damnarea fiului care și-a permis să omoare pe părintele șefi. După lungi desbateri jurații a fi dat un verdict de culpabilitate, cu circumstanțe ușurătoare, așa că Cur­tea, in vedere că întreaga familie ar pierde mult prin condamnarea fiu­lui, singurul în stare să vadă și să îi urrijească de ceî­l­alțî mici frați și mamă, a condamnat pe criminal nu­mai la 6 luni închisoare. Foc mare.­­ In momentul a­­cesta ni se comunică că un foc mare a isbucnit în comuna Obârșea, jud. Doljini. Sunt deja mai multe case arse. Prefectul jud., d. Nae Guran, afi și plecat în localitate. loviș­ lui arsă și abia o stinsese lumea. Imediat o transportă la spitalul co­munal și după cât se știe și astă­zi se află tot în stare gravă. Coresp. Ploești • Dong fete în flacstră. — Re­lativ la tragica și dureroasa întîm­­plare petrecută la cimitirul Viișoara, publicată în ziarul «Universul», vă trimit noul amănunte . Sâmbătă dimineață, la orele 10, doamna G. Bărbulescu a plecat la ci­mitirul Viișoara însoțită de două din ficele sale, una de 8 ani și una de 6 ani și 2 luni. In timpul când preotul oficia molifta la mormînt și pe când toți întinseseră mâna ca să fie coliva după obicei și, când zice preotul «vecinica pomenire», întind mâna și ambele fetițe. Din nebăgare de seamă însă, cea mai mică, fiind la spatele ei o luminare aprinsă, a atins-o și îndată simte arsuri pe spate. Mititica, îngrozită de arsuri, imediat fuge de lângă mama și surioara sa, țipând. La moment toată lumea o împresoară și, cu tot ajutorul dat, tot corpul i-a fost ars grav. Cu tot ajutorul d-lui dr. Vasiliu, pe la orele 5, în acea zi, a încetat din viață. Cât privește pe fetița cea mai mare, dînsa n’a suferit nimic și e pe deplin sănătoasă, alegendu-se nu­mai cu spaima grozavă, privind cum­ o consumau flăcările pe sora ei. A doua copilă arsă este a gropa­rului de la cimitir și«iată cum s’a întîmplat, și cu aceasta . După stingerea primei fetițe, gro­parul cimiti­ului o înfășoară într’o haină și o transportă la domiciliul d-lui G. Bărbulescu. Când se îna­poiază la cimitir, altă priveliște i se înfățișează, găsind și pe copila Biserica cărții mitro­politane din Blaj — Vezi ilustrația — Am dat într’unul din numerile noastre trecute o vedere a cas­telului din Blaj, reședința Mi­tropolitului român de rit greco­­catolic. Astă­zi dăm o vedere a bise­ricii curții mitropolitane de a­­colo. Această biserică a fost con­struită pe la mijlocul veacului trecut de către episcopul Inocen­­țiu Klein, cu sprijinul material al clerului și cu ajutorul casei domnitoare. Planul a fost făcut de celebrul arh­itect italian Gio­­vani Martinelli. Catedrala aceasta a fost terminată la 1765, însă zidirile ce o încing în jur, des­tinat­e tot odată și de școale, în parte erau gata deja la 1747, pe când episcopul Klein era în exil. In jurul catedralei se află școalele , un seminar teologic cu 8 clase. Biserica catedrală este una dintre cele mai mari biserici ro­mânești, cu două turnuri fru­moase, între cari se află inscrip­­țiunea: «Carolo sexto genitore ejnsquo fîlia Theresia augustio 1749, Ba­silica haea frindab itur, d >in Theresia genilrice filiogne Jo­­sepho secundo rpguanlilus 1779 sedenle Gregorio restaurata». Afară de aceasta se mai află și inscripția : «Hac­iter est, ve­nias ritientes libere lympas, post quas non ultra concutit­atra si­­tis. A. D. 1629». Sub această biserică se află o aripă spațioasă, în care zace osă­­mintele nemuritorilor a­rhierei români Aron, Rednic, Maior, Bob și Vancea, gata ca să apere republica de atentatele ce se pregătesc con­tra ei. Marea sală a manutanței mi­litare din Rennes, unde se va reuni consiliul de resboiu, poate să cuprindă ca la ș­ase sute de persoane. Nu are ventilație, e joasă în tavan și are aceste di­mensiuni : lungime 28 metri, lăr­gime 12 metri. Această sală răspunde în strada care duce la gară; la ferestre are zăbrele groase de fier. La fereastra in care va fi în­chis Dreyfus, se va așeza și un grilaj de lemn pentru ca prizo­nierul să nu poată comunica cu casele situate în față. Și la Rennes autoritățile sunt hotărite a împedica manifesta­țiile pentru Dreyfus sau contra lui, în scop ca să nu fie de ni­mic preocupat consiliul de răz­­boiu. Nu s’a hotărît încă ziua când se va începe procesul. Se zice că nu se va începe decât în August (s. n.) pentru că atunci studenții, cari numai ei singuri sunt contra revizuirei, vor fi în vacanță. Pentru cea mai mare parte din populațiunea orașului Ren­nes, procesul e foarte interesant, mai cu seamă din punctul de vedere comercial. Se prevede o mare năvală de lume și se fac pregătiri pentru adăpostirea ei. De pe acum ca­merele se închiriază cu 20 de franci pe zi. S’a pus la dispoziția d-nei Dreyfus în Rennes o casă ele­gantă în strada Chatillou lângă gară și aproape de închisoare, având în față, la stradă, o gră­dină frumoasă. Grădina are în stradă două porți. D’asupra u­­neia stă scris : Păziți-vă de câini! Persoana trimisă de d-na Drey­fus a plătit chiria. 2.A apărut „Biblioteca Economică“ a Universului.— Un volum de 120 pagine, cu coperta colorată. Se vinde cu 35 bani în toată țara. Cuprinde frumosul roman : — iSirsiiții Wleței — ia așteptarea lui Dreyfus Sosirea încrucișătorului Sfax, care aduce pe Dreyfus în Franța, se așteaptă d­intr- un moment în altul, după cum arată marea ac­tivitate ce domnește în portul Brest. De câte­va zile, au­ sosit în acel port o mulțime de persoane amestecate de aproape in aface­rea Dreyfus și amiralul Barrera, prefectul maritim, a fost vizitat de mai mulți ziariști și cores­pondenți de ziare, cărora le-a spus că așteaptă in tot ceasul sosirea vaporului Sfax. Intrarea la arsenal e riguros oprită și locul unde o să de­barce Dreyfus e ținut în cel mai mare secret. Manifestele, cari reproduc sen­tința Curței de casație prin care se ordonă revizuirea procesului Dreyfus și cari sunt lipite pe strade, sunt acoperite de aceste inscripțiuni în ros și în azur: Trăiască armata ! Jos evreii! Jos trădătorii ! S’a svorit, că în vederea vr’unor desordini, vaporul care aduce pe Dreyfus nu va veni poate la Brest, ci va merge să debarce pe prizonier la Saint- Malo safi la Kerlonan, un mic oraș pitoresc în fundul golfului, în fața orașului Plongastel, la ș­apte k­ilometri de Brest. La Kerbuan e un debarcader de piatră, lângă care poate foarte bine să acosteze un torpilor. De aci, în zece minute cu tră­sura, Dreyfus se va afla la o stațiune internă a liniei ferate Brest-Rennes. Însuflețirea nu e mai mică la Rennes, însă manifestanții se prefac liniștiți. Au sosit în Rennes 150 de jandar­mi din ținut și se așteaptă un escadron de cavalerie. Reprezentanții câtor­va ziare franceze, engleze și spaniole au sosit deja în Rennes, pentru a asista la proces. Se observă în toată provincia Bretania o mare propagandă cle­ricală și antisemită. Socialiștii din Rennes împart pe socoteala lor manifeste prin cari invită pe republicani, pe so­cialiști și pe revoluționari să fie xa. 2. La dantist. Operatorul pipăie gingia lui Gu­­guță ca să găsească o bucată de rădăcină rămasă nescoasă. — E curios,—esclamă, — nu simt nimic / Guguță ironic, cu tot chinul. — Lasă că simt eu și... pen­tru d-ta. Ucigașul cârciunarilor - NOUI AMENUNTE­­ Pe zi ce merge, es la iveală nouă năzdrăvănii, spargeri și crime săvârșite de acest ucigaș Ion Pipa, care a îngrozit Capi­tala și de numele căruia s’a dus vestea de la un colț la altul al țărei. Instrucția, după cum am vă­­zut, a procedat cu mult tact și multă inteligență. Ucigașul cârciumarilor, după ce a fost prins, a tăgăduit ne­încetat că ar fi avut gardă, sus­ținând într’una că dormea pe câmp și pe sub podul gârlei, iar armele le ținea îngropate în pământ. Pentru ce tăgăduea el cu a­­tâta persistență, odată ce era prins asupra faptului și mai cu seamă când începuse a mărtu­risi crimele? E o logică pe care o au toți criminalii: el nu denunță nici­odată gazdele sau pe complici, pentru că aceștia ar putea vre­odată să le vie în ajutor. De­­nunțându-i, criminalii n’ar câș­tiga nimic. Cine a dat primele luminii instrucției ? E netăgăduit, că descoperirile cari se fac azi, se datoresc, în mare parte, fetiței Mariora. Dîn­sa a spus că mama ei, Anica Popescu, s’a întors plângând în dimineața când a fost prins a­­sasinul Ion Pipa, că a ascuns în sin un revolver, trei neaspar­­nice și o mașină de tuns și că a plecat, după ce mai întăi și-a șters ochii de lacrămi. Tot Marioara a mai spus că ucigașul cârciumarilor își ținea armele în odaia unde ședea cu amanta lui, între peretele casei și tăblia patului. Primele indicii însă, n’a pu­tut să le dea Marioara. E pun­gașul Petre Marin, căruia îi re­vine tot meritul, căci acesta a arătat unde locuia ucigașul. . Cum a fost găsit Petre Marin? Ne aducem aminte că într’o Sâmbătă dimineața, ucigașul Ion Pipa, oprit lângă Imprimeria Statului de către sergentul de noapte Zăbavă, asasinul a tras cu pușca asupra lui și a luat-o la fugă. Erau față la această scenă doui olteni și pungașul Petre Marin. Acesta văzuse bine pe ucigaș, care avea mustăți negre, răsu­­cite și era negricios la față. După ce ucigașul a fost prins, s’au adus toate persoanele cari îl văzuseră mai înainte, dar ni­meni nu l’a recunoscut. Judecătorul de instrucție, d Villacros, a adus, în cele din urmă, și pe pungașul Petre Ma­rin. Acesta, îndată ce l’a văzut, a recunoscut pe o cunoștință a lui, cu care juca mai înainte «uite B , nu e popa» pe maidanul . I. ■ — Nu e tot ăsta care a tras în sergentul Zăbavă? întrebă ru­dele de instrucție. — Nu e tot el, răspunse Pe­tre Marin, căci pe acela l’am văzut bine, avea mustăți și fața mult mai neagră. Cu toate acestea, îndouială nu putea să mai existe în această privință, căci însuși Ion Popa declarase că e ucigașul cârciu­marilor. Judecătorul de instrucție în­țelese numai de­cât că el se de­ghiza și întrebă pe Petre Marin : — Dar pe acesta îl cunoști bine? — Nl cunosc, cum nu, eram chiar prieteni. — Nu știi atunci pe unde șe­dea el cu casa? — Da, F am auzit zicând că locuește în strada Atelierului. D. jude de instrucție Villacros s’a dus atunci în acea stradă și ast­fel a descoperit locuința uci­gașului și pe amanta lui. De aci înainte, după cum știm, descoperirile s’au ținut lanț. Cine e Cristea Ion ? Judecătorul de instrucție a dat mandat de depunere în contra lui Cristea Ion, cârciumarul din calea Griviței. O fi sau un complice al uci­gașului acest cârciumar, noi nu știm până în momentul de față, căci instrucția nu e încă termi­nată. Totuși, sunt multe bănueli a­­supra lui. Mai întâi se știe că de la el a cumpărat ucigașul Ion Pipa pușca Lefaucheux. Des­pre această pușcă s’a vorbit foarte mult, s’a făcut m­âla zgo­­mot și instrucția se întreabă a­­cum, de ce n’a spus nimic câr­ciumarul? De ce n’a pomenit măcar despre vinderea acelei puști cu două țevi? Alt­ceva, sub­ comisarul de la secția 20 și care dintr’o eroare de tipar s’a trecut în numărul nostru de Duminecă, 13 curent, ca fiind de la secția 21, dacă era prieten și se cinstea cu u­­cigașul Ion Pipa, aceasta se da­­torește mult faptului că uciga­șul era în cele mai bune relații cu cârciumarul Crist­ea Ion. Dar ceea­ ce apasă mai mult asupra lui Crist­ea, pe lângă ru­perea sigiliilor, mai e declarația băiatului Gheorghe că ucigașul aducea adese­ori niște pachete stăpânului său. Iată acum ce-mi spuse un ne­gustor din partea locului despre antecedentele acestui cârciumar. — Acum 5 ani, Cristea Ion avea afară o tarabă unde vin­dea pâine. De atunci și până astă­zi el a izbutit să cumpere această cârciumă, care face vr’o 60.000 lei, o altă bina de vr’o 30 000 lei, plus banii cari i-o mai fi având în numerar. După cum se vede, îi mergea bine, prea bine chiar negoțul în acea cârciumă mică și întune­coasă. Reporteri damnați se purtară ca niște ca­­­­valeri perfecți. Conductorul nu­­ era altul de­cât protejatul di­­­rectorului, și d-na directoare era­­ angajată numai de el. Pe când valsa, ea îl conduse din salon în salon până la poarta de serviciu, și, ajungând acolo, îi zise: «Ești liber!» Bietul osândit nu așteptă să­­ se repete asta de două ori, și scuzându-se în fața dănțuitoarei lui că n’o poate reconduce, își luă tălpășița și dispăru. Lucruri din toată lumea Durai a proceselor in E­­gipt. — Ne plângem cu drept cuvint de încetineala justiției, inchipuindu-ne,—naivi ce sun­tem !—că toate chițibușurile cari fac ca procesele să se prelun­gească, în vecii­ vecilor sunt scor­nituri moderne. Ce greșeală !... Așa, s’a descoperit, în urma săpăturilor făcute la Sakkardi (Egipt), printre lucruri de artă, statui și hârtii, o inscripțiune lungă cuprinzând povestirea unui proces care, început sub regele Ahmes I, și reluat sub regele Horem-Heb, nu s-a sfârșit decât sub Ramses II. Acest proces, care a ținut mai multe veacuri, avea ca punct de plecare descoperirea, făcută pro­babil pe coasta Eiuanului, a u­­nui isvor care a fost numit oaza lui Nisa. Nu-i nimica nou sub soare, nici chiar «chițibușurile de pro­cedură !» Balul condam­naților­ la moarte.­ Guvernatorul unuia din cele mai mari orașe din Me­xic, care cumula și funcția de director al închisoarei, avea ca pensionar un osândit la moarte pe care, din motive particulare, ținea să-l facă scăpat. Cum să facă, ca să’și atingă ținta ? După ce s’a gândit mult și bine, ii veni o inspirație genială. El dădu un mare bal în închi­soare, la care pofti pe toți con­damnații la moarte,—eî era, se vede, destul de numeroși spre a da un număr îndestulător de dănțuitori. Dansând cotilionul, d-nn­ con-MMM—MIW— ---------------------------------------------—— | i Alegerile comunale Alaltă­ eri au avut loc alegerile colegiului II comunal din Bârlad, Botoșani și Galați. Iată rezultatul : Bârlad înscriși .... 673 Votanți .... 463 Anulate .... 71 Lista partidului conservator a întrunit 412 voturi. Opoziția s’a abținut. Botoșani înscriși .... 546 Votanți .... 397 Anulate .... 15 Candidații conservatori au ob­ținut 332 voturi. Opoziția s’a abținut. Galați înscriși .... 1113 Votanți .... 533 Anulate .... 17 Lista conservatoare a Întrunit 516 voturi. O nouă Anna Simon .la București Se știe că Anna Simon, o cân­tăreață austriacă, a fost asasi­nată de amantul ei, ofițerul Boit­­ceff, aghiotantul Prințului Fer­dinand al Bulgariei. Acum iată ce citim în ziarul bulgăresc «Le Courrier des Bal­kans», care ne-a sosit ori : «In luna August 1895 a dis­părut din Lompalanka și fără a lăsa vr’o mina frumoasa Nico­­letta Danailoff, în vîrstă de 18 ani și născută la Bielogradjik (districtul Vidinului). Până la epoca citată, ea era servitoare la G......ff, funcționar, și întri o bună-dimineață din August 1895, ea a dispărut, fără sa se știe cum. Funcționarul pretinde, că ea a plecat la București. Părinții ei o tot caută de la dispariție, dar în zadar. N’ar strica ca autoritățile să se intereseze de această afacere. Corpurile Legiuitoare CAMERA — Ședința de la 13 iunie — Ședința se deschide la ora 1 și jum. Prezidează d. Nicu Eco­­nomu, președinte de vîrstă. Sunt prezenți 110 deputați. Pe banca ministerială d-niî miniștri G. Gr. Cantacuzino, N. Fleva, Ioan Lahovary și C. Is­­trate. Se dă citire procesului-verbal al ședinței precedente. D. A. Marghiloman, asupra procesului-verbal, spune că va­lidarea titlurilor alesului Dimi­trie Apostolu s’a făcut în mod neregulat. Raportorul comisiunii—spune oratorul—conchidea la validarea d-lui Moisescu, iar nu la a d-lui Apostolu. Camera trebuia să vo­teze invalidarea d-lui Moisescu și dacă o admitea numai atunci putea să valideze pe d. Dim. Apostolu. D. Marghiloman protestează în­potriva modului de proce­dare în chestiunea aceasta și se teme ca această procedare să nu const­it­uiască precedente triste. Asupra fondului d-sa nu are nimic de spus, căci recunoaște că d. Moisescu a fost rea ales. Discuția se închide. Procesul­­verbal se votează. Se procede la validarea titlu­rilor nouilor aleși. Camera validează fără discuție pe aleșii județelor Buzău, Tu­to­va, Vaslui, Roman, Suceava. Asupra validărei alegerei de­ la Dâmbovița ia cuvîntul d. Io­nel Brătianu și depune o con­testație asupra alegerei colegiu­lui I din acest­ județ. D. V. Dimitropol, ales la co­legiul I de Dâmbovița, răspun­de că junimiștii au făcut cartel cu partidul conservator și că­ MUTILATUL ROMAN NOU DE MARE SEMZiAȚIE De CAROLINA INTERNIZIO PARTEA A DOUA MetamorFose.—Lupte crimle.—Trădare . Intră în casă înaintea lui Cla­­udiu și până ajunseră înaintea ușei apartamentului său, nu zise nici uzul nici o vorbă. Apartamentul Fani se compu­nea dintr-o ante-cameră mare de culcare, cu două ferestre și din­tr’o bucătărie care servia și de «ubru­getie. Intrară în apartament. — Te rog să șezi, d-le Gio­­berto, zise Fini. Dorești o ca­fcă sau un pahar de vin ? — Nici cafea nici vin, îți mul­țumesc. Sunt foarte metodic în obiceiurile m­ele Vom­ sta pu­țin aci de vorbă cu d-la, de vre­me ce întâmplarea a adus această ocazie. Dar nu vreau de joc să te deranjezi pentru mine, cu a­­m mai mult că ele nu pot lua nimic Fanî își scoase pălăria ți man»­tela și șezu lângă Claudiu. Acesta nu perdea din vedere nici o mișcare a eî și înțelegea că făcea sforțări să se stăpâneas­că. Totuși, în unele momente, vocea ei era schimbată, și ochii îi scînteiau ca niște vîrfuri de oțel. Claudiu observă că Fani îm­bătrânise și slăbise mult de când n’o mai văzuse, și nu era mult de atunci. Să fi fost oare remușcarea ? — Să nu crezi că sunt curios, începu Claudiu, dacă mă intere­sez de faptele cari te privesc Insă aș dori să știți din care cau­ză am plecat de la baroneasă, despre care, se­ zice că e un în­ger de bunătate ? — Și e cu adevărat, esclamă Fani, roșind puțin , nu pot s’o compar decât cu cea­l’aUă stă­până a mea care, din nenorocire pentru mine, a avut un sfirșit așa tragic. Fani mergea drept la scop; voia ca mutilatul să se dea pe față. Insă fața lui Gioberto rămase nepăsătoare. — Am perdut o stăpână în mod tragic? întrebă el. — Da. Nu ți-ați spus contele Edmond sau baronul de Mon­­tebruno ? Mai nainte d’a intra în casa lor eram în serviciul a­­celor tinere doamne, care a fost asasinată pentru a fi jefuită în mahalaua San­ Donato, în acel mic palat în care locuește acum baroneasa. Claudiu ’și lovi fruntea cu mâ­na dreaptă. — Da, da, îmi aduc acum a­­minte, deși în vremea când s’a comis crima nu eram în Turin. Crima a fost săvîrșită de un mu­tilat. Fani aținti asupra lui o pri­vire de ură și de sfidare. — Da, un om pe care eu îl a­­jutam­ adese­ori, și care semăna foarte mult cu d-ta, zise Fani cu dinții strînși. Claudiu tresări. — Cu adevărat, ceea ce­ mî spui acum, nu e un compliment. Fani zîmbi cu amărăciune; glasul îi vibra, ochii îi erau a­­menințători. — Brațul stâng îî lipsea, ca și d-tale, însă atunci nu știa să’și ascundă lipsa așa de bine ca a­­cum, nu’și pusese un braț ar­tificial, de cauciuc. De astă dată privirile lor se încrucișară: fu un fulger. — E de prisos să mai tăgă­­duești, zise Fani, le-am­ recunos­cut , d-ta ești mutilatul Claudiu. Dînsul nu făcu nici o mișcare de contrarietate, ridică însă ca­pul cu energie. — Ei bine, da, eu sunt, es­clamă dînsul. Îmi pare bine că m’am recunoscut. Ast­fel vom putea vorbi pe față. «D ta știi bine că eu nu sunt nicî jefuitorul, mei ucigașul ace­lei femei, Etel Merg, ește con­vinsă că am făcut să fiu condam­nat pe nedrept, și cu toate astea mă acuzi și azi, de frică nu d’a te perde pe d-ta însu­țî, ci d’a perde pe adevăratul ucigaș, pe care d-ta îl cunoști. Fani sări în picioare, galbenă ca un cadavru, cu ochii scinte­­ciorî de ură. — Nu e adevărat, nu e ade­vărat, strigă dînsa. Claudiu râmase liniștit. — Nu vezi, răspunse dînsul, că te trădezi d-ta însăți ? De­si­gur, dacă fatalitatea n’ar fi voit ca ea să intru în acea noapte în casa unde locuiaî cu stăpâna d-tale, d-ta nu m’ar fi acuzat pentru că n’ar fi avut nicî un motiv de ură contra mea. Ba încă ’mi aduc aminte că te inte­resase și de trista mea pozițiune și compătimirea d-tale de atunci era sinceră. «Vezi că eu îți dau dreptate acolo unde o ai. De aceea repet o fi d-ta știi bine și ești con­vinsă și acum că mânile mele sunt curate de ori­ce pală. Insă am preferat să lași ca să fiu con­damnat de­cât să spui un sin­gur cuvint în favoarea mea. Nu numai atât, dar mi-am îngreuiat pozițiunea punând cuțitul meu, pe care l’am găsit în vestibul, pe pelea plină de sânge unde căz­zuse victima și aruncând cheile de la poartă în acea jardinieră. Fani strîngea pumnii de tur­bare ; fără voia sa, cuvintele mu­tilatului îi patrundeau in suflet. Se temea să nu perdă tere­nul, să nu se trădeze. — Nu e adevărat, nu e ade­vărat, repetă ea. — Intr’o zi adevărul va eși la lumină, răspunse Claudiu cu gravitate. Ah ! d-ta sperai că o să-ți îngropi secretele, re­­mușcările, o dată cu mine. Mă vedeai prăpădit de disperare și credeai că o să mor în curând și că puțin pămînt o sâ acopere totul? Poate îți venea să zîm­­bești de jurâmîntul ce am fă­cut atunci, eu și fiica mea. Vârsta, suferințele, temnița ne­sănătoasă, să’mi ia energia. Insă vezi, omul care are o conștiință curată nu se descurajară nici o dată. Ba încă nenorocirea mi a dat nouî forțe, credința m’a fă­cut să sufer tot cu fața senină. D-zeu mi-a ajutat să scap tea­făr din temniță. Și adaogă cu un accent mai vibrator încă : — D-ta nu crezi poate în D-zeu, dar într’o zi o să te con­vingi de puterea lui. Și cea dintéiü probă despre aceasta e că mă vezi apărând acum în fața d-tale. Fani se arătă îndrăzneață. — E mult timp de când știu că te ascunzi sub un nume fals, zise dânsa, însă nu m’aș fi în­grijit de d-ta, dacă n’ai fi căutat să eși în calea mea, convins cum ești că numai din cauza mea am fost condamnat. — D-ta am fost acuzatoarea mea principală. — Am spus ce-am­ văzut. — Ai mințit, n’am voit alt­ceva decât să scapi pe ucigaș. — Nu cunosc alt ucigaș de­cât pe d-ta. — Sărmană fem­ee ! crezi că sbătându-te așa o să isbutești a’l ținea ascuns? «Te înșeli, scumpa mea; eu am prea mare interes ca să’l găsesc și cred că sunt pe ur­mele lui. Fani nu'și putu stăpâni un strigăt de ură, de amenințare. ’ — Ah ! ia seama ! — Vezi cum te trădezi? Daca ar fi alt­fel de cum zic eu, de ce te-aî teme ? D-ta însăți te-aî uni cu mine pentru a dovedi nevinovăția mea. Ce’țî este omul acela pentru ca să faci totul să’l scapi, ce ți-am făcut eu și fiica mea pentru ca să cauți a’mi lua mie ori­ce speranță de reabi­litare? — Din contra, d-ta vrei să-mi faci roa, pentru că am spus a­­deverul, însă mă voiu adresa poliției și te voiü demasca. Claudiu zîmbi cu amărăciune. — Eu mi-am plătit datoria că­tre justiție, deși am fost nevi­novat, și nu mai am nimic a face cu dânsa. «Denunță-me dacă vrei și ți se va spune că mutilatul Claudiu, protegiatul contelui Edmond Vol­tera... Fani voia să -î arunce aci o insultă sângeroasă. — Amantul fiicei d-tale î în­trerupse dînsa. Claudiu se făcu vînet. Orî­cât căută să se stăpânească, nu putu. Apucă cu violență un braț al ca­meristei. — Retrage-ți cuvîntul, viperă afurisită, I­esclamă dînsul, sau te sfâșia. Fani arătă curaj. — la seama că ar cădea în temniță, moartea mea ar putea să te coste mai mult de­cât a­­cea a stăpânei mele. Claudiu o respinse îndărăt cu violență. — Zi mai bine ca moartea: d-tale nu mi-ar da triumful, sa­­­tisfacția pe care o caut, aceeși d’a te vedea alăturea cu ucigașul­ pe banca infamantă, unde eu am­ stat nevinovat. Și apropiându-se de ușă pen­tru a eși, adăogă : — Oare umbra victimei d-tale nu-ți apare noaptea ca sa-ți tul­bure somnul? Mie mi-a apărut de două ori și mi-a zis: — «Claudiu, resbună-me, răs­­bună-mă tu însu­țî. «Iți repet. Fani, că e o jus­tiție poate mai îf­c­ală de­cât a oamenilor, însă mult mai teribilă și care o să te lovească atunci când te vei aștepta mai puțin. D-ta te îndoiești de Dumnezeu. Eu nu mă îndoiesc și aștept cu încredere ceasul tiiufu­lui meu și al pedepsirei d-tale. Fani ar fi voit să răspundă, sâ’l insulte încă, să’l împedice d’a eși. Insă nu mai avu forță și Clau­diu putu «fi iasă în liniște, fără ca ea să mai facă vr’o mișcare­ pentru a'l reținea, fără să mai rostească vr’o vorbă. (Va urma)» ! I > I !

Next