Universul, ianuarie 1899 (Anul 17, nr. 147-176)
1899-01-15 / nr. 161
cutezat a trimite o hârtie d’a dreptul prin poștă, ci nu pe cale diplomatică. Răspuns la șovinismul ungurilor E foarte caracteristic acest caz și el arată în ce fel și în ce mă Burö e spiritul de șovinism național la ungurii noștri, în asemănare de pildă chiar cu cercurile politice ori ale presei din România. Acesta nu mai e «liberalism», aceasta nu mai e Wbertate, ci e o parodie, o batjocură a libertății. Oamenii acești« acum vor ridica Inteno' 9' dumneavoastră UD r>./ chinez, înalt până în cer, nu cumva să ne mai putem vedea și să ne putem auzi unii pe alții ! Iar acestui șovinism cras, oare nu i-ar trebui răspuns printr-un șovinism și o intoleranță egală? Un frate. IRKOVIK II RE.I Mai bine pungă seacă, decât cap sec. (Elvețian). PREMII GRATUITE La 1 ale fiecărei luni, «Universul» dă la toți abonații săi premii gratuite prin tragere la sorți. Iată obiectele ce se vor acorda la 1 iulie : Premiul I: Un geamantan de piele fină. Premiul II: Clopoțel de masă cu picioare de marmoră și pe o statue de metal. Noutate. Premiul III: Un album pentru fotografii. Cititorii «Universului» să se grăbească a se abona, dacă vresc a concura la aceste premii. Costul abonamentului este de 5 lei pe 3 luni în toată țara. Abonații mai primesc ca premiu gratuit «Universul Literar» colorat, care apare în fiecare Duminecă. ÎNTÂMPLĂRI idill Capustra, Flirtul din Șoseaua Grozăvești Ion Neagu, din Fundătura Grozăvești, fusese in vremurile lui lăptar. Cu timpul însă a scăpătat de tot, l-au murit vitele și a rămas pe drumuri. Acuma se ocupa cu ce-i eșia înainte , făcea orice treabă pe care o face omul fără nicî o meserie. Eri, din întâmplare, trecu pe dinaintea băcăniei d-lor Costache Popescu și Ion Ionescu, din șoseaua Grozăvești, No 54. Neagu văzu afară 2 roate de cașcaval. Numaidecât își aduse aminte de vremurile când era lăptar și-i veni o poftă nespusă pentru brânză. Fără a sta mult pe gânduri, se apropie de cele două roate de cașcaval, le luă pe furiș în brațe și o șterse la fugă. Negustorii îl zăriră însă, se luară după el, și-l prinseră. Ce fel de cașcaval a mâncat după aceea, numai pielea lui Ion Neagu știe. Iar pe d’asupra, pentru digestie, el mai fu dus și la secția 7. O victimă a luxului D. Nae Georgescu locuește în strada 13 Septembrie No. 141. Tot în aceiași curte locuește și un anume Costică Georgescu. Acesta pare a fi om de treabă, dar stăpânit rea de patima luxului. Nae Georgescu își cumpărase un costum nou, cu care vroia să se îmbrace ori. Duminecă, Costică Georgescu îl văzu și sufletul i se umplu de gelozie. Frămintat mereu de această patimă, el sfârși, în cele din urmă, prin a fura costumul d-lui Nae, îmbrăcându-se frumos cu el. Rezultatul a fost însă prost de tot, căci comisarul secției 28 se oferi de la sine sa vindece pe Costică Georgescu de boala luxului. Și medicamentul lor, e cum e, dar cura din arestul poliției supără acum zeü pe bietul Costică. Cel puțin, de s’ar putea vindeca pe deplin. Nenorocirea prin strada Brezoianu Eri, pe la ora 1 și jumătate, o nenorocire s’a întâmplat in strada Brezoeanu, colț cu Bulevardul Elisabeta. Un anume Gheorghe Ștefan, 40 căruia ii mai zice și Chinezu, luase prea multe aperitive și mergea el alinându-se pe drum. Vezând că e greu ca să-și poată ține echilibrul, el omi tramvaiul de la noua direcție și voi să se urce în vagon. In vremea asta însă veni un alt vagon din direcție opusă. Gheorghe Ștefan, care nu-șî prea dedea bine seama de situația locului, vor să se retragă spre a face loc vagonului să treacă. Atunci el căzu jos și roatele tramvaiului îl isbiră în cap, producându-i o rană de 6 c. m., în regiunea frontală. El se duse numaidecât la spitalul Colțea, unde i se pansă rana. Întrebat de comisarul secției respective, spuse că n’are nici o pretenție. Adjud. Dimitrie Sturdza, fostul președinte al consiliului de miniștri, ducându-se la moșia sa din Gasciana, jud. Tecuci. Titirez Știri din streinatate — Prin poștă — Știri din Congo, sosite la Bruxelles, spune că în Cordofan califul ar fi isbutit să ridice o armată de 30,000 oameni, și trecând Nilul Alb, ar fi tăbărit in insula Aba. In această insulă, după cum se știe, avusese Mahdiul mult timp cartierul lui general. Doctorul Sanatelli, din Montevideo (America), a descoperit microbul frigurilor galbene, și un ser în același timp curativ și preventiv. * x «Jurnalul oficial» al Cretei puplică textul convențiunei încheiate între guvernul cretan și Banca națională a Greciei pentru crearea unui așezămînt de credit în Creta. Banca națională se însărcinează a înființa la Cancea o bancă, ce va purta titlul de «Banca Cretei» și al cărui capital va fi de 10 milioane de franci împărțiți în 40.000 acțiuni Privilegiul băncei va fi acordat pe 30 ani. * ¥ La Viena se va ridica un monument de «ansamblu», prin care se va imortaliza în același timp pe Johann Strauss tată și fiu precum și pe Lanner , va fi un monument în onoarea muzicei și danțului vienez în secolul nostru.* ¥ ¥ Un lucrător german din Mannheim a descoperit mijlocul de a fabrica din țărînă și resturi animale, cărbune de pământ care formează un excelent combustibil, după constatarea experților oficiali. « ¥ ¥ Nava italienească«Ercole», plecată din portul Cagliari, a găsit în mijlocul mării un vas care făcea semnale de ajutor. Acest bastiment era vaporașul «Elvira», în drum spre Spania. Pe bord se întâmplase o nenorocire. Căpitanul Antonio Giordano, din Riodarnia, descărcând din cabina lui un revolver, gloanțele îl răniră de moarte. Lipsiți de șeful lor și contrariați de vânt, sărmanii marinari ai echipagiului făceau semnale de ajutor. Nava «Ercole» a remorcat vaporașul «Elvira» și l-a condus la Cagliari. Nefericitul căpitan fu dus la spital. Starea lui e disperată. * ¥ ¥ Ziarului «New York Herald» i se scrie din Rio de Janeiro, că în «Rio Grande» mulțimea înfuriată a atacat închisoarea și a linșat pe un francez, care săvârșise o crimă monstruoasă. Francezul a fost maltratat și apoi ars de viu. Berind Sinucidere. — Lăcătușul Solomon Cuperman. In etate de 28 ani, originar din Vasluiu, muncitor harnic, liniștit și fără viituri, era iubit de maestrul său, Alter Crammer, și simpatizat de toți vecinii săi din strada Dunărei. In astfel de condițiuni, având de toate în belșug, el ar fi trebuit să fie foarte mulțumit de sine, veșnic vesel și bine dispus. Era însă trist, abătut și fără curagiu. Boala de care nu s’a putut vindeca, epilepsia. Îi amăra zilele. Fugea de lume, căci se temea ca nu cumva vr’un acces să nu’l apuce între străini și să se facă de rîsul copiilor, se plângea nenorocitul. In ultimul timp boala progresat mereu în zeu. Ajunsese maniac. Ii părea că stăpânul nu’l vede cu ochi buni, că lumea își râde de el și vorbea des de moarte ca de un îngerde scăpare. Eri, pe la 1 după amiază, spuse celor din casă că trece în odaia lui să se bărbierească. Fusese vesel în timpul mesei și toți ai casei aveau pare că o rază de speranță intr’o ameliorare a boalei și de aceea nimănui nu-i veni în gând să’l urmărească, să vadă ce face singur în odaie. Mirați de întârzierea lui, cu inima Ingrijata peste măsură, pe la două intrară în odaia tînărului, unde li se prezintă un spectacol înfiorător. Tînărul, cu briciul la mână, cu fața sgârcită de durere, cu gâtul larg deschis, zăcea întins într’un sac de sânge. Țipetele și vietele disperateî familii atrăsese vecinii și la mai puțin de 5 minute toată mahalaua Pescăriei, emoționată de trista veste împrăștiată cu iuțeala fulgerului, se aQa în fața casei nefericitului lăcătuș. Parchetul fiind avizat, a constatat moartea și a dispus înmormîntarea sinucisului, care s’a și făcut eli. Plauger. Universul in provincie (De la coresp. noștri particulari) — Pe ziua de 12 Iunie — Adjud CrimÂ.—In ziua de 10 Iunie c., Theodor Trociu, de ani 27, jucându-se cu o armă, a împușcat pe tînerul loan I. Gligore, care imediat a căzut jos grav rănit, dându-șî sfirșitul cu cele mai groaznice dureri. Ambii sunt din comuna Adjud-Pechi, jud. Putna. Din ancheta făcută, rezultă că numitul I. I. Grigore a fost lovit din imprudență. Un copîl mușcat de câine.Copilul lan cu Solomovicî, trecând într’una din serile trecute pe str. Națională, a fost mușcat de un câine, rupându-i cu desăvîrșire pulpa piciorului stâng. Bietul copil căzu în nesimțire și fu transportat de către niște trecători la casa părinților lui. Sosire.— Astâzi, 12 iunie, ora 1 și 35 minute, a sosit în gara Brăila Cronica comercială. — Știrile americane sosite astăzi au adus o oarecare ameliorare asupra tendinței pieței noastre. In consecință piața noastră a fost ori și astăzi puțin mai activă ca de obiceifi, iar operațiunile efectuate sunt destul de numeroase. De pildă , O partidă grafi 1700 hect. baza U/coo kg. s’a vîndut cu lei 12.90 hect. din magazie, marfă cu 3% corpuri străine. Grafi bulgăresc 2050 hect. baza 74,00 kg. s’a vîndut cu leii 11.70 hect. din șlep și cu 10% corpuri străine. Porumb 1628 hect. baza 80/top kg. s’a vîndut cu lei 7 hect. din șlep. Porumb roșu 2050 hect. baza 79/50 kg. s’a vîndut cu lei 7.25 hect. din magazie. Cincuantina 38 vagoane baza 80 kg, s’a vîndut cu lei 9.721» suta de chilograme. Eri a sosit în portul nostru, pe apă, o cantitate de 4750 hectolitri grâu și 1200 hectolitri porumb. Furtună. — Aseară pe la orele 7 o furtună mare s’a deslănțuit asupra orașului nostru. O mulțime de copaci și de felinare a fi fost trântite la pământ și stricate. De asemenea s’afi stricat mai multe acoperișuri de case, precum și mai multe garduri au fost culcate la pământ. In port furtuna a pricinuit pagube și mai mari. In dreptul vadului Budurului stau ancorate mai multe șlepuri și remorchiere, legate de mal prin niște frânghii groase și lungi. La patru șlepuri și la 3 remorchere frânghiile aui fost distruse, iar vasele împinse în largul Dunărei până la malul opus. Prin lovirea vaselor unul de altul, s’a fi causat mari pagube, în afară de cheltuiala ce trebue făcută acum pentru a fi aduse din nou la mal și legate. Incendii.Tot aseară în timpul furtunei a isbucnit și un incendiu, pe strada Ștefan cel Mare No. 192, proprietatea d-lui Gheorghe Boeru. Focul a fost pus și aci deoarece s’a găsit o bucată mare de cârpă plină cu gaz, băgată într’o bucătărie. Grație ajutorului dat la timp de vecini, precum și de agenții polițienești, focul a putut fi localizat după câteva ore, cauzându-se pagube destul de mari. Spărgător prins. De câtva timp în port se succedau cam des furturile de cereale din magaziile contrctanților. Cu toate cercetările poliției, autorii rămâneau nedescoperiți, până ori când s’a reușit a se pune mâna pe unul dintre dînșii anume Gheorghe Dedu, cunoscut făcător de rele. El a fost înaintat astăzi parchetul unui. Teatrul „Reies“. — Aseară escelenta trupă a d-lui Alexandru Leonescu, a jucat „Să ne despărțim“ (,,Di voi Qons“), piesă în trei acte, de V. Sardou. Rolurile principale afi fost interpretate de d. și d-na V. Guzinschi, artiști societari ai teatrului Național din Iași, precum și de d. Alexandru Leonescu. Lume a fost foarte multă și de astă dată, ceea ce dovedește că brăilenii a fi început a aprecia meritele acestei trupe excelente. Lotir. Craiova Alegerile comunale.Prufidiul Conservator va prezintă 2 liste la colegiul al II-lea. Prima listă în cap cu d. Nae Coandă, alesă deja deputat, e susținută de tinerii conservatori, căreia îi dă concurs și administrația. A doua listă, susținută de d. Boldescu, prezintă cu totul alte persoane și cu puține șanse de a avea succes. Pe lângă aceste două liste conservatoare, comercianții din localitate, în frunte cu d. Enache Manea, un fruntaș comerciant al orașului nostru, fost deja în mai multe rînduri consilier comunal sub partidul liberal, a fi depus o nouă listă, așa că pentru colegul al II-lea avem 3 liste cu diferiți candidați. Aseară a fost o nouă consfătuire la clubul conservator, dar nu s’a putut ajunge la nici o înțelegere, deoarece tinerii conservatori țin ca primar al Craiovei sa fie ales d. Nae Coandă. Banii găsiți în com. Dobrotiști.—Niște țărani afi găsit un vas mare de aramă plin cu monede de aur. Imediat ce cazul s’a adus la cunoștința autorităților, prefectura județului a și trimis in localitate doui jandarmi rurali cari, în unire cu primarul, să ia cantitatea de aur, pe care s’o înainteze prefecture! cu cuvenitele acte de constatare. Jandarmii ajungând în comuna Dobrotești, unde s’afi găsit banii, o ceartă violentă s’a început între primarul comunei și jandarmi. Primarul comunei Dobrotești s’a opus la ridicarea banilor găsiți. Cazul comunicându-se companiei de jandarmi, s’a fi mai trimis încă 5 jandarmi, cari sâ ridice odată cu banii și pe primarul numitei comune, care va fi supus judecăței pentru insultă și refuz de serviciu. Omorul din com. Ilischi,Ioniță I. Vulpeanu, Păun Ilie Bugă și Const. I. Ciulea, toți din com Pielești, jud. Dolj, fiind în ceată cu alții spre a juca călușarul prin satele vecine, avea și conform obiceiului ca vătaf pe Vasile Fierarui. Ajunși în cătunul Mlecănești, pendinte de comuna Miscbi, după ce a fi jucat călușul pe la mai multe cârciumi, pe băutură, vătaful lor Vasile Fieraru le-a propus să meargă la Craiova. Călușarii refuzând să asculte de ordinul vătafului s-a fi apucat la ceartă și cearta degenerând în bătaie, unul dintre călușari a înfipt cuțitul în pântecele vătafului Vasile Fieraru, care căzând jos, a încetat din viață imediat. Ceî-i[alțî călușari, prinși de primăria respectivă, afi fost înaintați parchetului local, care trimițându-i judelui de instrucție, cabinetul II, a și dat mandat de depunere pentru toți. " de la Curtea cu jurați.— Astăzi a venit înaintea Curiei cu jurați procesul de omor, în care se inculpa Ilie Florea Urziceanu, din comuna Nedeia, jud. Dolj, că într’un moment de surescitațiune a înfipt cuțitul în tatăl șefi, care imediat a și încetat din viață. Procesul a durat câteva ore, în urma lungei pledoarii ținută de d. Nae Geblescu, prim-procuror al trib. Dolj, care a cerut aspru condamnarea fiului care și-a permis să omoare pe părintele șefi. După lungi desbateri jurații a fi dat un verdict de culpabilitate, cu circumstanțe ușurătoare, așa că Curtea, in vedere că întreaga familie ar pierde mult prin condamnarea fiului, singurul în stare să vadă și să îi urrijească de ceîlalțî mici frați și mamă, a condamnat pe criminal numai la 6 luni închisoare. Foc mare. In momentul acesta ni se comunică că un foc mare a isbucnit în comuna Obârșea, jud. Doljini. Sunt deja mai multe case arse. Prefectul jud., d. Nae Guran, afi și plecat în localitate. loviș lui arsă și abia o stinsese lumea. Imediat o transportă la spitalul comunal și după cât se știe și astăzi se află tot în stare gravă. Coresp. Ploești • Dong fete în flacstră. — Relativ la tragica și dureroasa întîmplare petrecută la cimitirul Viișoara, publicată în ziarul «Universul», vă trimit noul amănunte . Sâmbătă dimineață, la orele 10, doamna G. Bărbulescu a plecat la cimitirul Viișoara însoțită de două din ficele sale, una de 8 ani și una de 6 ani și 2 luni. In timpul când preotul oficia molifta la mormînt și pe când toți întinseseră mâna ca să fie coliva după obicei și, când zice preotul «vecinica pomenire», întind mâna și ambele fetițe. Din nebăgare de seamă însă, cea mai mică, fiind la spatele ei o luminare aprinsă, a atins-o și îndată simte arsuri pe spate. Mititica, îngrozită de arsuri, imediat fuge de lângă mama și surioara sa, țipând. La moment toată lumea o împresoară și, cu tot ajutorul dat, tot corpul i-a fost ars grav. Cu tot ajutorul d-lui dr. Vasiliu, pe la orele 5, în acea zi, a încetat din viață. Cât privește pe fetița cea mai mare, dînsa n’a suferit nimic și e pe deplin sănătoasă, alegendu-se numai cu spaima grozavă, privind cum o consumau flăcările pe sora ei. A doua copilă arsă este a groparului de la cimitir și«iată cum s’a întîmplat, și cu aceasta . După stingerea primei fetițe, groparul cimitiului o înfășoară într’o haină și o transportă la domiciliul d-lui G. Bărbulescu. Când se înapoiază la cimitir, altă priveliște i se înfățișează, găsind și pe copila Biserica cărții mitropolitane din Blaj — Vezi ilustrația — Am dat într’unul din numerile noastre trecute o vedere a castelului din Blaj, reședința Mitropolitului român de rit grecocatolic. Astăzi dăm o vedere a bisericii curții mitropolitane de acolo. Această biserică a fost construită pe la mijlocul veacului trecut de către episcopul Inocențiu Klein, cu sprijinul material al clerului și cu ajutorul casei domnitoare. Planul a fost făcut de celebrul arhitect italian Giovani Martinelli. Catedrala aceasta a fost terminată la 1765, însă zidirile ce o încing în jur, destinate tot odată și de școale, în parte erau gata deja la 1747, pe când episcopul Klein era în exil. In jurul catedralei se află școalele , un seminar teologic cu 8 clase. Biserica catedrală este una dintre cele mai mari biserici românești, cu două turnuri frumoase, între cari se află inscripțiunea: «Carolo sexto genitore ejnsquo fîlia Theresia augustio 1749, Basilica haea frindab itur, d >in Theresia genilrice filiogne Josepho secundo rpguanlilus 1779 sedenle Gregorio restaurata». Afară de aceasta se mai află și inscripția : «Haciter est, venias ritientes libere lympas, post quas non ultra concutitatra sitis. A. D. 1629». Sub această biserică se află o aripă spațioasă, în care zace osămintele nemuritorilor arhierei români Aron, Rednic, Maior, Bob și Vancea, gata ca să apere republica de atentatele ce se pregătesc contra ei. Marea sală a manutanței militare din Rennes, unde se va reuni consiliul de resboiu, poate să cuprindă ca la șase sute de persoane. Nu are ventilație, e joasă în tavan și are aceste dimensiuni : lungime 28 metri, lărgime 12 metri. Această sală răspunde în strada care duce la gară; la ferestre are zăbrele groase de fier. La fereastra in care va fi închis Dreyfus, se va așeza și un grilaj de lemn pentru ca prizonierul să nu poată comunica cu casele situate în față. Și la Rennes autoritățile sunt hotărite a împedica manifestațiile pentru Dreyfus sau contra lui, în scop ca să nu fie de nimic preocupat consiliul de războiu. Nu s’a hotărît încă ziua când se va începe procesul. Se zice că nu se va începe decât în August (s. n.) pentru că atunci studenții, cari numai ei singuri sunt contra revizuirei, vor fi în vacanță. Pentru cea mai mare parte din populațiunea orașului Rennes, procesul e foarte interesant, mai cu seamă din punctul de vedere comercial. Se prevede o mare năvală de lume și se fac pregătiri pentru adăpostirea ei. De pe acum camerele se închiriază cu 20 de franci pe zi. S’a pus la dispoziția d-nei Dreyfus în Rennes o casă elegantă în strada Chatillou lângă gară și aproape de închisoare, având în față, la stradă, o grădină frumoasă. Grădina are în stradă două porți. D’asupra uneia stă scris : Păziți-vă de câini! Persoana trimisă de d-na Dreyfus a plătit chiria. 2.A apărut „Biblioteca Economică“ a Universului.— Un volum de 120 pagine, cu coperta colorată. Se vinde cu 35 bani în toată țara. Cuprinde frumosul roman : — iSirsiiții Wleței — ia așteptarea lui Dreyfus Sosirea încrucișătorului Sfax, care aduce pe Dreyfus în Franța, se așteaptă dintr- un moment în altul, după cum arată marea activitate ce domnește în portul Brest. De câteva zile, au sosit în acel port o mulțime de persoane amestecate de aproape in afacerea Dreyfus și amiralul Barrera, prefectul maritim, a fost vizitat de mai mulți ziariști și corespondenți de ziare, cărora le-a spus că așteaptă in tot ceasul sosirea vaporului Sfax. Intrarea la arsenal e riguros oprită și locul unde o să debarce Dreyfus e ținut în cel mai mare secret. Manifestele, cari reproduc sentința Curței de casație prin care se ordonă revizuirea procesului Dreyfus și cari sunt lipite pe strade, sunt acoperite de aceste inscripțiuni în ros și în azur: Trăiască armata ! Jos evreii! Jos trădătorii ! S’a svorit, că în vederea vr’unor desordini, vaporul care aduce pe Dreyfus nu va veni poate la Brest, ci va merge să debarce pe prizonier la Saint- Malo safi la Kerlonan, un mic oraș pitoresc în fundul golfului, în fața orașului Plongastel, la șapte kilometri de Brest. La Kerbuan e un debarcader de piatră, lângă care poate foarte bine să acosteze un torpilor. De aci, în zece minute cu trăsura, Dreyfus se va afla la o stațiune internă a liniei ferate Brest-Rennes. Însuflețirea nu e mai mică la Rennes, însă manifestanții se prefac liniștiți. Au sosit în Rennes 150 de jandarmi din ținut și se așteaptă un escadron de cavalerie. Reprezentanții câtorva ziare franceze, engleze și spaniole au sosit deja în Rennes, pentru a asista la proces. Se observă în toată provincia Bretania o mare propagandă clericală și antisemită. Socialiștii din Rennes împart pe socoteala lor manifeste prin cari invită pe republicani, pe socialiști și pe revoluționari să fie xa. 2. La dantist. Operatorul pipăie gingia lui Guguță ca să găsească o bucată de rădăcină rămasă nescoasă. — E curios,—esclamă, — nu simt nimic / Guguță ironic, cu tot chinul. — Lasă că simt eu și... pentru d-ta. Ucigașul cârciunarilor - NOUI AMENUNTE Pe zi ce merge, es la iveală nouă năzdrăvănii, spargeri și crime săvârșite de acest ucigaș Ion Pipa, care a îngrozit Capitala și de numele căruia s’a dus vestea de la un colț la altul al țărei. Instrucția, după cum am văzut, a procedat cu mult tact și multă inteligență. Ucigașul cârciumarilor, după ce a fost prins, a tăgăduit neîncetat că ar fi avut gardă, susținând într’una că dormea pe câmp și pe sub podul gârlei, iar armele le ținea îngropate în pământ. Pentru ce tăgăduea el cu atâta persistență, odată ce era prins asupra faptului și mai cu seamă când începuse a mărturisi crimele? E o logică pe care o au toți criminalii: el nu denunță niciodată gazdele sau pe complici, pentru că aceștia ar putea vreodată să le vie în ajutor. Denunțându-i, criminalii n’ar câștiga nimic. Cine a dat primele luminii instrucției ? E netăgăduit, că descoperirile cari se fac azi, se datoresc, în mare parte, fetiței Mariora. Dînsa a spus că mama ei, Anica Popescu, s’a întors plângând în dimineața când a fost prins asasinul Ion Pipa, că a ascuns în sin un revolver, trei neasparnice și o mașină de tuns și că a plecat, după ce mai întăi și-a șters ochii de lacrămi. Tot Marioara a mai spus că ucigașul cârciumarilor își ținea armele în odaia unde ședea cu amanta lui, între peretele casei și tăblia patului. Primele indicii însă, n’a putut să le dea Marioara. E pungașul Petre Marin, căruia îi revine tot meritul, căci acesta a arătat unde locuia ucigașul. . Cum a fost găsit Petre Marin? Ne aducem aminte că într’o Sâmbătă dimineața, ucigașul Ion Pipa, oprit lângă Imprimeria Statului de către sergentul de noapte Zăbavă, asasinul a tras cu pușca asupra lui și a luat-o la fugă. Erau față la această scenă doui olteni și pungașul Petre Marin. Acesta văzuse bine pe ucigaș, care avea mustăți negre, răsucite și era negricios la față. După ce ucigașul a fost prins, s’au adus toate persoanele cari îl văzuseră mai înainte, dar nimeni nu l’a recunoscut. Judecătorul de instrucție, d Villacros, a adus, în cele din urmă, și pe pungașul Petre Marin. Acesta, îndată ce l’a văzut, a recunoscut pe o cunoștință a lui, cu care juca mai înainte «uite B , nu e popa» pe maidanul . I. ■ — Nu e tot ăsta care a tras în sergentul Zăbavă? întrebă rudele de instrucție. — Nu e tot el, răspunse Petre Marin, căci pe acela l’am văzut bine, avea mustăți și fața mult mai neagră. Cu toate acestea, îndouială nu putea să mai existe în această privință, căci însuși Ion Popa declarase că e ucigașul cârciumarilor. Judecătorul de instrucție înțelese numai decât că el se deghiza și întrebă pe Petre Marin : — Dar pe acesta îl cunoști bine? — Nl cunosc, cum nu, eram chiar prieteni. — Nu știi atunci pe unde ședea el cu casa? — Da, F am auzit zicând că locuește în strada Atelierului. D. jude de instrucție Villacros s’a dus atunci în acea stradă și astfel a descoperit locuința ucigașului și pe amanta lui. De aci înainte, după cum știm, descoperirile s’au ținut lanț. Cine e Cristea Ion ? Judecătorul de instrucție a dat mandat de depunere în contra lui Cristea Ion, cârciumarul din calea Griviței. O fi sau un complice al ucigașului acest cârciumar, noi nu știm până în momentul de față, căci instrucția nu e încă terminată. Totuși, sunt multe bănueli asupra lui. Mai întâi se știe că de la el a cumpărat ucigașul Ion Pipa pușca Lefaucheux. Despre această pușcă s’a vorbit foarte mult, s’a făcut mâla zgomot și instrucția se întreabă acum, de ce n’a spus nimic cârciumarul? De ce n’a pomenit măcar despre vinderea acelei puști cu două țevi? Altceva, sub comisarul de la secția 20 și care dintr’o eroare de tipar s’a trecut în numărul nostru de Duminecă, 13 curent, ca fiind de la secția 21, dacă era prieten și se cinstea cu ucigașul Ion Pipa, aceasta se datorește mult faptului că ucigașul era în cele mai bune relații cu cârciumarul Cristea Ion. Dar ceea ce apasă mai mult asupra lui Cristea, pe lângă ruperea sigiliilor, mai e declarația băiatului Gheorghe că ucigașul aducea adeseori niște pachete stăpânului său. Iată acum ce-mi spuse un negustor din partea locului despre antecedentele acestui cârciumar. — Acum 5 ani, Cristea Ion avea afară o tarabă unde vindea pâine. De atunci și până astăzi el a izbutit să cumpere această cârciumă, care face vr’o 60.000 lei, o altă bina de vr’o 30 000 lei, plus banii cari i-o mai fi având în numerar. După cum se vede, îi mergea bine, prea bine chiar negoțul în acea cârciumă mică și întunecoasă. Reporteri damnați se purtară ca niște cavaleri perfecți. Conductorul nu era altul decât protejatul directorului, și d-na directoare era angajată numai de el. Pe când valsa, ea îl conduse din salon în salon până la poarta de serviciu, și, ajungând acolo, îi zise: «Ești liber!» Bietul osândit nu așteptă să se repete asta de două ori, și scuzându-se în fața dănțuitoarei lui că n’o poate reconduce, își luă tălpășița și dispăru. Lucruri din toată lumea Durai a proceselor in Egipt. — Ne plângem cu drept cuvint de încetineala justiției, inchipuindu-ne,—naivi ce suntem !—că toate chițibușurile cari fac ca procesele să se prelungească, în vecii vecilor sunt scornituri moderne. Ce greșeală !... Așa, s’a descoperit, în urma săpăturilor făcute la Sakkardi (Egipt), printre lucruri de artă, statui și hârtii, o inscripțiune lungă cuprinzând povestirea unui proces care, început sub regele Ahmes I, și reluat sub regele Horem-Heb, nu s-a sfârșit decât sub Ramses II. Acest proces, care a ținut mai multe veacuri, avea ca punct de plecare descoperirea, făcută probabil pe coasta Eiuanului, a unui isvor care a fost numit oaza lui Nisa. Nu-i nimica nou sub soare, nici chiar «chițibușurile de procedură !» Balul condamnaților la moarte. Guvernatorul unuia din cele mai mari orașe din Mexic, care cumula și funcția de director al închisoarei, avea ca pensionar un osândit la moarte pe care, din motive particulare, ținea să-l facă scăpat. Cum să facă, ca să’și atingă ținta ? După ce s’a gândit mult și bine, ii veni o inspirație genială. El dădu un mare bal în închisoare, la care pofti pe toți condamnații la moarte,—eî era, se vede, destul de numeroși spre a da un număr îndestulător de dănțuitori. Dansând cotilionul, d-nn con-MMM—MIW— ---------------------------------------------—— | i Alegerile comunale Alaltă eri au avut loc alegerile colegiului II comunal din Bârlad, Botoșani și Galați. Iată rezultatul : Bârlad înscriși .... 673 Votanți .... 463 Anulate .... 71 Lista partidului conservator a întrunit 412 voturi. Opoziția s’a abținut. Botoșani înscriși .... 546 Votanți .... 397 Anulate .... 15 Candidații conservatori au obținut 332 voturi. Opoziția s’a abținut. Galați înscriși .... 1113 Votanți .... 533 Anulate .... 17 Lista conservatoare a Întrunit 516 voturi. O nouă Anna Simon .la București Se știe că Anna Simon, o cântăreață austriacă, a fost asasinată de amantul ei, ofițerul Boitceff, aghiotantul Prințului Ferdinand al Bulgariei. Acum iată ce citim în ziarul bulgăresc «Le Courrier des Balkans», care ne-a sosit ori : «In luna August 1895 a dispărut din Lompalanka și fără a lăsa vr’o mina frumoasa Nicoletta Danailoff, în vîrstă de 18 ani și născută la Bielogradjik (districtul Vidinului). Până la epoca citată, ea era servitoare la G......ff, funcționar, și întri o bună-dimineață din August 1895, ea a dispărut, fără sa se știe cum. Funcționarul pretinde, că ea a plecat la București. Părinții ei o tot caută de la dispariție, dar în zadar. N’ar strica ca autoritățile să se intereseze de această afacere. Corpurile Legiuitoare CAMERA — Ședința de la 13 iunie — Ședința se deschide la ora 1 și jum. Prezidează d. Nicu Economu, președinte de vîrstă. Sunt prezenți 110 deputați. Pe banca ministerială d-niî miniștri G. Gr. Cantacuzino, N. Fleva, Ioan Lahovary și C. Istrate. Se dă citire procesului-verbal al ședinței precedente. D. A. Marghiloman, asupra procesului-verbal, spune că validarea titlurilor alesului Dimitrie Apostolu s’a făcut în mod neregulat. Raportorul comisiunii—spune oratorul—conchidea la validarea d-lui Moisescu, iar nu la a d-lui Apostolu. Camera trebuia să voteze invalidarea d-lui Moisescu și dacă o admitea numai atunci putea să valideze pe d. Dim. Apostolu. D. Marghiloman protestează înpotriva modului de procedare în chestiunea aceasta și se teme ca această procedare să nu constituiască precedente triste. Asupra fondului d-sa nu are nimic de spus, căci recunoaște că d. Moisescu a fost rea ales. Discuția se închide. Procesulverbal se votează. Se procede la validarea titlurilor nouilor aleși. Camera validează fără discuție pe aleșii județelor Buzău, Tutova, Vaslui, Roman, Suceava. Asupra validărei alegerei de la Dâmbovița ia cuvîntul d. Ionel Brătianu și depune o contestație asupra alegerei colegiului I din acest județ. D. V. Dimitropol, ales la colegiul I de Dâmbovița, răspunde că junimiștii au făcut cartel cu partidul conservator și că MUTILATUL ROMAN NOU DE MARE SEMZiAȚIE De CAROLINA INTERNIZIO PARTEA A DOUA MetamorFose.—Lupte crimle.—Trădare . Intră în casă înaintea lui Claudiu și până ajunseră înaintea ușei apartamentului său, nu zise nici uzul nici o vorbă. Apartamentul Fani se compunea dintr-o ante-cameră mare de culcare, cu două ferestre și dintr’o bucătărie care servia și de «ubrugetie. Intrară în apartament. — Te rog să șezi, d-le Gioberto, zise Fini. Dorești o cafcă sau un pahar de vin ? — Nici cafea nici vin, îți mulțumesc. Sunt foarte metodic în obiceiurile mele Vom sta puțin aci de vorbă cu d-la, de vreme ce întâmplarea a adus această ocazie. Dar nu vreau de joc să te deranjezi pentru mine, cu am mai mult că ele nu pot lua nimic Fanî își scoase pălăria ți man»tela și șezu lângă Claudiu. Acesta nu perdea din vedere nici o mișcare a eî și înțelegea că făcea sforțări să se stăpânească. Totuși, în unele momente, vocea ei era schimbată, și ochii îi scînteiau ca niște vîrfuri de oțel. Claudiu observă că Fani îmbătrânise și slăbise mult de când n’o mai văzuse, și nu era mult de atunci. Să fi fost oare remușcarea ? — Să nu crezi că sunt curios, începu Claudiu, dacă mă interesez de faptele cari te privesc Insă aș dori să știți din care cauză am plecat de la baroneasă, despre care, se zice că e un înger de bunătate ? — Și e cu adevărat, esclamă Fani, roșind puțin , nu pot s’o compar decât cu ceal’aUă stăpână a mea care, din nenorocire pentru mine, a avut un sfirșit așa tragic. Fani mergea drept la scop; voia ca mutilatul să se dea pe față. Insă fața lui Gioberto rămase nepăsătoare. — Am perdut o stăpână în mod tragic? întrebă el. — Da. Nu ți-ați spus contele Edmond sau baronul de Montebruno ? Mai nainte d’a intra în casa lor eram în serviciul acelor tinere doamne, care a fost asasinată pentru a fi jefuită în mahalaua San Donato, în acel mic palat în care locuește acum baroneasa. Claudiu ’și lovi fruntea cu mâna dreaptă. — Da, da, îmi aduc acum aminte, deși în vremea când s’a comis crima nu eram în Turin. Crima a fost săvîrșită de un mutilat. Fani aținti asupra lui o privire de ură și de sfidare. — Da, un om pe care eu îl ajutam adeseori, și care semăna foarte mult cu d-ta, zise Fani cu dinții strînși. Claudiu tresări. — Cu adevărat, ceea ce mî spui acum, nu e un compliment. Fani zîmbi cu amărăciune; glasul îi vibra, ochii îi erau amenințători. — Brațul stâng îî lipsea, ca și d-tale, însă atunci nu știa să’și ascundă lipsa așa de bine ca acum, nu’și pusese un braț artificial, de cauciuc. De astă dată privirile lor se încrucișară: fu un fulger. — E de prisos să mai tăgăduești, zise Fani, le-am recunoscut , d-ta ești mutilatul Claudiu. Dînsul nu făcu nici o mișcare de contrarietate, ridică însă capul cu energie. — Ei bine, da, eu sunt, esclamă dînsul. Îmi pare bine că m’am recunoscut. Astfel vom putea vorbi pe față. «D ta știi bine că eu nu sunt nicî jefuitorul, mei ucigașul acelei femei, Etel Merg, ește convinsă că am făcut să fiu condamnat pe nedrept, și cu toate astea mă acuzi și azi, de frică nu d’a te perde pe d-ta însuțî, ci d’a perde pe adevăratul ucigaș, pe care d-ta îl cunoști. Fani sări în picioare, galbenă ca un cadavru, cu ochii scinteciorî de ură. — Nu e adevărat, nu e adevărat, strigă dînsa. Claudiu râmase liniștit. — Nu vezi, răspunse dînsul, că te trădezi d-ta însăți ? Desigur, dacă fatalitatea n’ar fi voit ca ea să intru în acea noapte în casa unde locuiaî cu stăpâna d-tale, d-ta nu m’ar fi acuzat pentru că n’ar fi avut nicî un motiv de ură contra mea. Ba încă ’mi aduc aminte că te interesase și de trista mea pozițiune și compătimirea d-tale de atunci era sinceră. «Vezi că eu îți dau dreptate acolo unde o ai. De aceea repet o fi d-ta știi bine și ești convinsă și acum că mânile mele sunt curate de orice pală. Insă am preferat să lași ca să fiu condamnat decât să spui un singur cuvint în favoarea mea. Nu numai atât, dar mi-am îngreuiat pozițiunea punând cuțitul meu, pe care l’am găsit în vestibul, pe pelea plină de sânge unde căzzuse victima și aruncând cheile de la poartă în acea jardinieră. Fani strîngea pumnii de turbare ; fără voia sa, cuvintele mutilatului îi patrundeau in suflet. Se temea să nu perdă terenul, să nu se trădeze. — Nu e adevărat, nu e adevărat, repetă ea. — Intr’o zi adevărul va eși la lumină, răspunse Claudiu cu gravitate. Ah ! d-ta sperai că o să-ți îngropi secretele, remușcările, o dată cu mine. Mă vedeai prăpădit de disperare și credeai că o să mor în curând și că puțin pămînt o sâ acopere totul? Poate îți venea să zîmbești de jurâmîntul ce am făcut atunci, eu și fiica mea. Vârsta, suferințele, temnița nesănătoasă, să’mi ia energia. Insă vezi, omul care are o conștiință curată nu se descurajară nici o dată. Ba încă nenorocirea mi a dat nouî forțe, credința m’a făcut să sufer tot cu fața senină. D-zeu mi-a ajutat să scap teafăr din temniță. Și adaogă cu un accent mai vibrator încă : — D-ta nu crezi poate în D-zeu, dar într’o zi o să te convingi de puterea lui. Și cea dintéiü probă despre aceasta e că mă vezi apărând acum în fața d-tale. Fani se arătă îndrăzneață. — E mult timp de când știu că te ascunzi sub un nume fals, zise dânsa, însă nu m’aș fi îngrijit de d-ta, dacă n’ai fi căutat să eși în calea mea, convins cum ești că numai din cauza mea am fost condamnat. — D-ta am fost acuzatoarea mea principală. — Am spus ce-am văzut. — Ai mințit, n’am voit altceva decât să scapi pe ucigaș. — Nu cunosc alt ucigaș decât pe d-ta. — Sărmană femee ! crezi că sbătându-te așa o să isbutești a’l ținea ascuns? «Te înșeli, scumpa mea; eu am prea mare interes ca să’l găsesc și cred că sunt pe urmele lui. Fani nu'și putu stăpâni un strigăt de ură, de amenințare. ’ — Ah ! ia seama ! — Vezi cum te trădezi? Daca ar fi altfel de cum zic eu, de ce te-aî teme ? D-ta însăți te-aî uni cu mine pentru a dovedi nevinovăția mea. Ce’țî este omul acela pentru ca să faci totul să’l scapi, ce ți-am făcut eu și fiica mea pentru ca să cauți a’mi lua mie orice speranță de reabilitare? — Din contra, d-ta vrei să-mi faci roa, pentru că am spus adeverul, însă mă voiu adresa poliției și te voiü demasca. Claudiu zîmbi cu amărăciune. — Eu mi-am plătit datoria către justiție, deși am fost nevinovat, și nu mai am nimic a face cu dânsa. «Denunță-me dacă vrei și ți se va spune că mutilatul Claudiu, protegiatul contelui Edmond Voltera... Fani voia să -î arunce aci o insultă sângeroasă. — Amantul fiicei d-tale î întrerupse dînsa. Claudiu se făcu vînet. Orîcât căută să se stăpânească, nu putu. Apucă cu violență un braț al cameristei. — Retrage-ți cuvîntul, viperă afurisită, Iesclamă dînsul, sau te sfâșia. Fani arătă curaj. — la seama că ar cădea în temniță, moartea mea ar putea să te coste mai mult decât acea a stăpânei mele. Claudiu o respinse îndărăt cu violență. — Zi mai bine ca moartea: d-tale nu mi-ar da triumful, satisfacția pe care o caut, aceeși d’a te vedea alăturea cu ucigașul pe banca infamantă, unde eu am stat nevinovat. Și apropiându-se de ușă pentru a eși, adăogă : — Oare umbra victimei d-tale nu-ți apare noaptea ca sa-ți tulbure somnul? Mie mi-a apărut de două ori și mi-a zis: — «Claudiu, resbună-me, răsbună-mă tu însuțî. «Iți repet. Fani, că e o justiție poate mai îfcală decât a oamenilor, însă mult mai teribilă și care o să te lovească atunci când te vei aștepta mai puțin. D-ta te îndoiești de Dumnezeu. Eu nu mă îndoiesc și aștept cu încredere ceasul tiiufului meu și al pedepsirei d-tale. Fani ar fi voit să răspundă, sâ’l insulte încă, să’l împedice d’a eși. Insă nu mai avu forță și Claudiu putu «fi iasă în liniște, fără ca ea să mai facă vr’o mișcare pentru a'l reținea, fără să mai rostească vr’o vorbă. (Va urma)» ! I > I !