Universul, august 1899 (Anul 17, nr. 208-237)
1899-08-31 / nr. 237
Pavilionul român de la Expoziția din Paris (Vezi explicația) „ UNIVERSUL de ieri s-a tipărit in 66.340 exemplare. Calendar pe anul 1899 Ortudox Luni, 80 August.—S. Alex., Ioan și Pavel. Catolic Luni 11 Septembrie.—Prota Soarele răsare 5.35 ; apune 6.17 București, 30 August. Condamnarea lui Dreyfus Sfișietoarea dramă, ce se joacă de atâtea zile la Rennes, s’a terminat în fine. Căpitanul Dreyfus a fost declarat vinovat și a fost condamnat la 10 ani detențiune, dându-i-se dreptul de recurs. Terminatu-s a însă afacerea ? Liniști-se-va d’aci înainte Franța ? Procesul, cu toate că a durat atâta timp și cu toate sforțările făcute și de acuzare și de apărare, n’a luminat complect opiniunea publică. Dovada hotărîtoare, sigură, nediscutabilă a vinovăției ori nevinovăției lui Dreyfus nu s’a făcut.’ Atât din partea acuzării, cât și din partea apărării, nu s’au adus decât prezumțiuni, indicii, dar nici o dovadă. Și nici sentința nu poate contribui la luminarea chestiunei. E vădit, în adever, că consiliul de războiu din Rennes, neputându-și forma convingerea nici într'un sens nici în altul, s’a condus de rezoane de Stat în sentința pe care a dat-o. Armata și toți partizanii ei susțin că Dreyfus e vinovat ? Bine, i s’a făcut pe plac, Dreyfus a fost din nou condamnat. Revizioniștii susțin că Dreyfus e nevinovat? Bine, i s’a dat o pedeapsă mult mai dulce decât cea din 1894 și cum se crede că deportarea se consideră ca îndouitul detențiune, Dreyfus va fi liberat. Sentința de la Rennes are vădita tendință de a împăca și pe unii și pe alții, de-a potoli spiritele, își va ajunge însă scopul ? Iată ce e greu de crezut. In procesul Dreyfus s'au amestecat diferitele tendințe opuse, cari frămîntă pe Francezi , s’au mai amestecat și interese internaționale. La punctul unde au ajuns lucrurile, e foarte greu ca acele tendințe și interese să se potolească. Dreyfus, eliberat și plecat peste graniță, persoana lui va eși fără îndouială din joc. E însă multă probabilitate că «afacerea» își va urma cursul, înăsprind și mai mult spiritele și împingând fatalmente la o zguduire care va pune în cumpănă soarta Franței. Atârnă în bună parte de la guvernul francez, ele la chibzuință și energia lui, ca mersul fatal al lucrurilor să fie mai potolit sau mai repede. De oprit în loc însă acest mers, aceasta n’o poate nimeni. Pentru moment, după atâta încordare, e posibil să urmeze o amorțire. Dar aceasta nu poate să dureze mult. După un moment de răsuflare,cele două mari partide între cari e împărțită astăzi Franța, vor începe să-și facă socoteala ; și nici una din ele nu va putea fi mulțumită cu deznodămîntul de la Rennes. Atunci lupta va începe din nou, mai aprigă poate decât până acum. Statelor Unite la Constantinopole, ambasada trebuia să dea serbări mari, și amiralul Dewey trebuia sa fie primit de Sultan. Abdul-Hamid șovăia totuși să învoiască vaporul american să treacă Dardanelele. El pretextă că niște anumite convențiuni îl opriau de la acest pas. Ambasadorul a observat că acest mod de a vedea nu e valabil. Sultanul i-a declarat atunci pe față, că el vedea în vizita solemnă a amiralului Dewey la Constantinopole, o ofensă nefolositoare pentru amorul propriu al Spaniei, țară cu care el e în cele mai bune relațiuni; pentru acest cuvînt, el refuză autorizația de a trece strîmtoarea. Ambasadorul american a voit atunci să hotărască pe amiralul Dewey să vie la Constantinopole fără vaporul amiral. Pentru aceasta, trebuia să se facă o înțelegere cu ambasadorul Angliei, prin care vasul englez de războiu staționat în Constantinopole ar fi luat pe amiralul Dewey la intrarea sa în Dardanele. Această propunere însă a fost respinsă categoric de către amiralul Dewey. Curiosități turcești Brutarii din Constantinopole furnizează în toate zilele, pentru consumațiunea capitalei, 800 mii de pâini. Prefectul din Constantipole, Redvan-pașa, primește 2 parale de fiecare pâine, adică 8,510 franci pe zi sau 255,300 franci pe lună. Aceasta este o tradițiune. Dar fiind-că anul acesta a fost o secetă groaznică, și fiind-că bucatele sunt foarte scumpe, brutarii au cerut voie să mărească prețul pâinei. Sultanul, fiind consultat, nici n’a voit să audă de asta, ci a chemat pe prefect, l’a copleșit de insulte, l’a făcut hoț și ucigaș, și i-a poruncit să lase în pace pe brutari. Prefectul n’a zis nici pîs, dar, a doua zi, a trimis Sultanului o notă prin care ruga să ’i indice de unde trebuia să ia cele 2000 lire turcești (46,000 franci), pa cari trebue să le aducă în fiecare săptămână la palat. Marele Sultan a aruncat nota în foc. Prefectul a urmat să încaseze cele 2 parale ale lui. Brutarii vor trebui deci să-șî închidă prăvăliile. Briganzi turci arestați Ziarele din Salonic spun că guvernatorul general a primit o telegramă anunțând prinderea a patru briganzi renumiți, cari ațineau drumurile și fäceau pe trecători prizioneri, cerând guvernului mari sume de bani pentru liberarea lor. Mehmed-pașa, comandantul geandarmilor, după ce a cercetat împrejurimile Casandrei, s-a dus la Durmita, unde tâlharii trebuiau să se fi refugiat. La potera lui Mehmed-pașa se alăturase și aceea a lui Sini-bey, caimakanul Casandrei, împreună cu locotenentul Madji-bey. După minuțioase căutări, refugiul bandiților fu descoperit și dădu loc la o luptă între ei și putere. Un bandit fu ucis pe loc, iar alți trei, printre cari și șeful lor, Halkia, fură făcuți prizioneri. La percheziția făcută s’a găsit asupra lor suma de 1877 lire turcești. În timpul când li s’a luat un scurt interogatoriu, geandarmii făcură cercetări minuțioase în locuința tâlharilor și puseră în libertate pe Tomkkan-aga, care fusese făcut prizioner de briganzi acum câteva săptămâni. Levant, și unuH fond de adevăr, tot astfel și în saftea credem să dovedim că se oglindește un adever psihologic. Viața noastră sufletească este compusă dintr’o mulțime de acte inconștiente, de cari nu ne dăm seama nici noi, nici cei din jurul nostru. Nu e vorba numai de actele reflexe, dar chiar în inteligență inconștientul joacă un rol însemnat. Actele inconștiente sunt rezultatul atâtor moșteniri ascunse, pe cari le purtăm cu noi fără a le cunoaște. Inșii unei rase, ai unei națiuni, se aseamănă între ei mai mult prin aceste acte inconștiente. Așa se explică de ce oamenii, cari au o cultură și inteligență deosebită, au totuși instinct, patimi și sentimente asemănătoare. Aceasta e în trăsuri generale formularea inconștientului, care stăpânește ființa noastră ; din pricina atâtor impresii inconștiente e antipatia ori simpatia ce simțim pentru anumite persoane. Pentru explicarea su steler avem nevoe de a aminti câteva observații, fie comune, fie științifice. Cu toții am observat când cineva povestește ceva animat, și făcând gesturi, noi imităm, dar slab, toate mișcările acelei persoane ; dacă povestirea e veselă, impresia feței noastre e de asemenea veselă; dacă povestitorul face gesturi amenințătoare, crude, toți mușchii corpului nostru se încordează în același sens. Dar afară de această imitare, așa zicând semi-conștientă, sunt imitări inconștiente, astfel că unui vis, chiar când acesta nu povestește nimic, gândirile și sentimentele dau o expresie anumită feței lui și nu-i de loc banală zicerea: «că fața e oglinda sufletului». Această expresie a feței o imităm în mod inconștient. Aici trebue să vorbim de un alt fenomen, anume de trezirea unor anumite idei prin anumite atitudini. Aceasta e dovedită mai limpede prin experiențele de sugestie și hipnotism. Dacă se așează visul hipnotizat într’o poziție răz-boinică fără să-i zică nimic, alias o ținută marțială și începe să o comande, dacă îl așează în poziție evlavioasă, cu mâinile puse ca la rugăciune, începe a se închina. E ceva analog cu ideile trezite in vis, de ex. un curentrece ne face să visăm că ne înnecăm, ori o durere de măsea oă o scoatem, o împiedicare de respirație că suntem atacați, etc. Același fenomen se’ntâmpla în mod invers: de ex., dacă sugerăm cuiva ideea că î general, își ia o ținută marțială și’ncepe să comande ; de asemenea, dacă î zicem că î preot, începe să bine-cuvinteze. Dar tot ceea ce experiența arată în mare, se’ntâmplă cu noi zilnic inconștient; fiind-că imităm inconștient expresia fizionomiei și a ținutei persoanei care ne stă in față, de aceea se trezesc în noi cam aceleașî sentimente de care-î animată acea persoană, avem sentimente vagi, plăcute ori neplăcute și atunci zicem că persoana nu-i simpatică ori antipatică. Cunoaștem cu toții acele senzații de bucurie simțite la vederea unor rude ori prieteni iubiți; înfățișarea lor vivae, veselă, plină de bunăvoință și dătătoare de încredere, ne înveselește chiar în momente grele. Din contra e cunoscută, ba chiar banală vorba bătrânilor : «în ziua în care întâlnesc pe cutare, toate lucrurile îmi merg pe dos, e om pismăreț, rea». Ceva analog se întâmplă în chestia safteler. Dacă de dimineață, când funcția creerului n’a luat încă o anumită îndrumare, se înfățișează înaintea negustorului un om vioi, cu puternică forță nervoasă, plin de încredere și cu o mare forță de sugestie, negustorul, în virtutea imitației de care am vorbit și a anumitelor sentimente sugerate de aceasta, va avea o încordare sufletească puternică, precum și o putere de sugestie mare prin care va ademeni pe alți clienți. Având el însuși, cum am zice, masca încredere?, va sugera și pe clienți și doar în comerț încrederea e lucrul principal. Dar pe lângă încredere, un negustor bine dispus de dimineață va sugera un sentiment plăcut, clienții vor fi ademeniți și învoiala se va face. Ca să nu ni se zică că explicația noastră e cam fantazistă, vom aduce următorul exemplu, care pentru psihologie e ceia ce observația microscopică e pentru știință. Cunoaștem cu toți exemple ori cel puțin am auzit, cum țiganca vrăjitoare au puterea de a sugera pe femei încât aceste deschid lada și dau pânzeturi, haine, scule, etc. De ce atunci o sugestie mai mică n’ar avea puterea de a ne face să fim mai galantomi și deseori să dăm, dacă nu mai mult decât face lucrul în sine, dar să cumpărăm mai mult decât ne trebue, fapt ce se întâmplă de obiceiu ? Un lucru e sigur, un negustor care n’are puterea de a sugestiona clienții, mai bine să nu se apuce de comerț, dar fără multă știință, negustorii au observat că în unele zile au acest dar mai pronunțat decât în altele, și dese ori aceasta poate fi, cum am arătat, de la impresia ce le-a făcut primul client. Astfel noi credem că safteaua se poate explica psihologicește prin acțiunea unei sugestii de încredere, bună-voință și amabilitate, pe care o dă primul client negustorului, iar acesta la rândul lui o dă clienților, încât avem un fenomen de sugestie transmisă. Sofia Nădejde ii in Turcia (Coresp. par. a ziarului «Universul») Constantinopol, 28 August, lîe ce nu s’a dus amiralul Dewey la Constantinopol Acum se știe că înainte de a se duce la Triest, amiralul Dewey trebuia să se ducă pe vasul amiral al flotei americane la Constantinopole, după invitarea ambasadorului Statelor Unite. Cu scop de a întări situația Salteaua Explicația ei psihologică Am arătat în alt articol origina credinței în saflea din punct de vedere folcloric. Dar după cum deochiul și multe alte credinți populare nu’s numai superstiție goală, ci în ele se află Pavilionul român de la Expoziția din Paris — Vezi ilustrația — Data astăzi ca ilustrație o vedere a pavilionului român de la expoziția universală din Paris (1900). Parlamentul nostru a votat un credit de aproape două milioane de franci, pentru ca România să poată fi reprezentată cu demnitate la această expoziție. O parte din acest credit a fost destinat construirei restaurantului românesc și a pavilionului de expoziție. Arhitectul a căutat să dea acestei clădiri un caracter al artei românești. Intrarea principală nu este altceva, decât intrarea în mânăstirea Horezu, ferestrele laterale nu sunt decât cele de la biserica Stavropoleos din București, iar frumosul brín care încinge întreaga clădire este luat după biserica Trei-Ierarchi din Iași. In pavilionul cel mare (le palais) vor fi expuse cea mai mare parte a produselor. Agricultura, minele, pescăria, învățământul, geniul civil, mijloacele de transport, economia socială, armata și celelalte, vor fi reprezentate în chip demn pentru țara noastră. Mai ales expoziția retrospectivă a obiectelor de artă va atrage, desigur, multă lume în pavilionul nostru. «Cloșca cu pui» de la Muzeul din București, alături de evangelia scrisă și ilustrată de mâna M. S. Regina Elisabeta, vor desevîrși interesul acestei expoziții artistice. In pavilionul cel mic va fi instalat în stagiul de sus o bocandă românească, iar dedesubt va fi reproducțiunea bioramică a unei mine de sare în timpul lucrului. Afară de aceste, se vor expune alte produse românești în celelalte palate ale expoziției. CRONICI TEMENINE MODA Dantelă și crep de China, iată ce se va purta mai mult pentru rochiile de seară la seratele de toamnă. Adăogați, dacă vreți, muselina de mătase plisată accordeon, fi pentru femeile și fetele tinere organ și alb brodat. Ca garnituri dantele groase ca cele de Luxeuil, ghipsură cu reliefuri mari, albe, creme, ruginii sau negre se vor purta de preferință puse pe o mătase colorată ; se fac din ele poloneze, redingote lungi, sau numai corsajul și partea de sus a fustei strivită ca o teacă. Cea mai nimerită formă pentru rochiile de crep de China e fusta plepum, crestată in colț în față și la spate, pe o fustă falsă independentă de aceiași culoare, în taifetas sau atlas. In jurul fustei vina un volan plisat lat. Corsajul bine ajustat și întins, fiind totuși drapat, se va garnisi cu dantele sau broderii făcute chiar pe stofă. Pălăriile de toamnă se vor purta cu fundul foarte î nalt, cari se va acoperi cu catifea neagră, verde, automobilă (grenaf) cenușiu. Marginea, destul de largă, plisată pe dinăuntru sau încrețită, e împodobită cu pene cuțite sau mănunchiă de struț. Se vor face clar pălării care cer mult de lucru. Pentru colorat se va garnisi cu panglici și bieuri de catifea, pe mănunchi de panglici și catifea, flori de catifea sau mătase. Forma Imperiu cu briciuri va avea desigur cel mai mare succes : toca de catifea încrețită va urma a se purta aranjată în toate felurile. Pălăria canotier, așa de grațioasă pentru fetele tinere, va fi de teatru sau catifea. Un cuvânt despre rochiele fetițelor. Vor purta rendingole când au talia deja formată , pentru celea cu talia groasă, bluza și fuste întinse, sau paltoane sac, foarte lungi și cu bolero. Din rochiile ramase scurte se fac tunice deasupra unei fuste false cu volan in forma sau bleu, care se face de o culoare diferită, se reproduce printr'o garnitură la corsaj, acest adaos diferit , iar rochia de anul trecut are înfățișarea de a fi nouă. Laura Vampa. Vegetarianîsiral Principiile vegetaria rse.—Adepții. — De când datează.Mijloacele de propagandă.— Observăm Ideia de a nu se mânca carnea ca fiind de cele mai multe ori vătămătoare, din cauză că prin dînsa se transmit foarte multe boale periculoase, a fost emisă de către unii, din timpurile cele mai vechi. Deja la vechii Greci și Romani găsim o mulțime de cugetători cari se lipsesc de acest aliment, și în scrierile lor ei cearcă să explice pricinile și să convertească și pe alții. Nu mai vorbim de călugării și pustnicii creștini din evul mediu, cari renunțau absolut la toate plăcerile materiale ale vieței, preferind să stea în fundul vreunui toc mai ferit de oameni, unde să se poată deda în toată liniștea la cercetarea tainelor spirituale cuprinse în cărțile sfinte. Această idee a fost însă cunoscută cu mult mai înainte decât vremea când scriitorii Romani și Greci o împărtășeau poporului evreesc. Legislatorul desrobiților din Egipt, înțelegând prea bine că nu va putea să oprească un popor întreg de la mâncarea cărnei, s’a mărginit să le interzică întrebuințarea cărnei de porc, care se știa că este mai vătămătoare ca celel’alte, mai cu seamă prin acele țări cu climă atât de caldă. Astfel sunt în vechiul testament pasagiu unde se interzice în modul cel mai sever evreului să mănânce această carne care e socotită ca treff, necurată; tot astfel le este oprită mâncarea cărnei animalelor, cari ar avea cel mai mic defect, cum d. e o vină mai umflată, un os cât de puțin atins, etc. Dacă în cursul vremea, din timpurile cele mai vechi, s’a găsit ici colo câte unul care să practice aceste idei, ele au fost sistematizate abia în secolul nostru, în a doua jumătate. Diferiți învățați și cercetători au căutat să dea acestor idei o basă cu totul științifică, pentru ca să corespunză spiritului modern. Ei au demonstrat desavantagiile mâncărei cărnurilor dovedind cât de multe parasite trăesc în corpul animal, parasite cari se introduc în cel al omului, mai cu seamă când carnea nu e destul de bine friptă sau fiartă și acolo clocesc ouă, se înmulțesc, căci ele se înmulțesc într-un chip uimitor de repede și ne îmbolnăvesc. Părăsitele atacă, unele sângele, altele mușchii, altele iarăși se introduc în intestine și stomac punându-ne în pericol de moarte. Apoi învățații ne mai spun, că globulele sângelui format din carne fiind prea groase, nu pot să circule bine prin corpul nostru ; vinele cele subțirele și cari se găsesc cu miile, (la fiecare împunsătură de ac în trup, se rup câteva vine de acele) sunt prea înguste pentru aceste părticele groase de sânge și din această pricină se produc călduri și asudări anormale, etc. etc. Nu vreau să mă întind asci asupra baselor acestor idei, căci ele sunt în mare parte cunoscute la noi. Deosebirea e că la noi ele nu se practică, pe când în străinătate, prin Austria, Boemia și mai cu seamă în Germania, sunt societăți cari numără sute de membri anti-carnivorî, așa numitele «societăți vegetariene» cu scopul de a-și întări convingerile cari îi hotăresc să nu mănânce carne. Să nu se creadă că vegetarienii sunt siliți să flămânzească. După cum arată și numele cu care ei înșișî se poreclesc, masa lor constă mai cu seamă din vegetale, (cartofi, fasole verzi, mazăre, orez, etc.) dar dânșii au și o dragoste mare pentru fructe «cari nu trebuesc să lipsească niciodată de la masa unui vegetarian.» In Warnsdorf, Rompten, în Viena am mâncat la restaurantele vegetariene și am fost încântat de perfecția cum se gătesc bucatele vegetale. Nici nu ar putea intra în capul vre-unuia de la noi, că fără carne se poate mânca atât de admirabil. In loc de grăsime au extracte de fructe, cari sunt într’adever foarte gustoase. Și să nu se crează ca vegetarianul e silit să consume o farfurie de supă din pătlăgele roșii cu orez și cartofi sau fasole verzi în toate zilele, fără schimbare. Bucătăria lui e mai variata decât a noastră chili, a carnivorilor. In cărțile tipărite de ei cu rețete de bucătărie, am găsit d. ex. peste 30 de feluri cari pot fi gătite numai cu orez și ceva lucruri secundare. Bucătăreasa vegetariană știe să gătească 40 de feluri numai din cartofi, vre-o 15 din fasole verzi, etc. După masă mi s’a servit, în loc de vin, must de pere, apoi fructe, în special nuci și mere. Vegetarianii nu’s mulțumiți că ei singuri nu mănâncă carne ; ei se silesc să convingă și pe alții. In privința mijloacelor de propagandă, societățile lor mi-au plăcut foarte mult: cel puțin odată pe săptămână conferințe într'adever instructive ținute de specialiști, ca doctori în medicină, sociologi, și în aceste seri instructive vine la restaurantul sau sediul societății lor, unde se țin de obicei conferințele, și lume streină în mare număr. Au apoi cărți și broșuri foarte multe pe cari le vînd și cea mai mare parte le împart gratis. Câteva ziare și reviste săptămânale sau bilunare : Die Gesundheit (Sănătatea) în Viena, Reformblatt (Ziarul reformei) în Warnsdorf și alte multe. In propagandă vegeterianii sunt neobosiți. O domnișoară cehă observase din stângăcia cu care comandam bucatele la restaurantul vegetarian, că am venit pentru prima oară acolo. Era într’o seară de Martie la restaurantul «Thalysia» din Viena. — Permite-mi, domnule, să te întreb, se adresă ea către mine, pentru ce ești așa de slab și de galben ? — D-șoară, nu știți. .— Am să îndrăznesc să’ți ex plic eu. Mâncarea cărnei are o parte mare în pricina pe care d-ta n’o cunoști. Și’mi aduse o mulțime de dovezi din filologie, din anatomie, din toate științele medicale. Vorbea cu atâta pricepere în știință, încât credeam că am în fața mea, dacă nu o absolventă, apoi desigur o Studentă la facultate. In mai bine de un ceas sprijini ideile ei pe spusele celor mai mari învățați, pe cari ea le cunoștea foarte bine. Apoi îmi dădu câteva broșuri pe cari le avea cu dânsa. Care nu fu mirarea mea, când la plecare aflamu că e o biată lucrătoare la o fabrică de zigarretenhüusen (tuburi de țigarete). Nu ași fi pomenit întâmplarea aceasta, dacă nu ar fi ceva caracteristică vegeterianilor de ambele sexe și din toate părțile. Pretutindeni pe unde m’am întâlnit cu ei în Boemia, Germania, am fost asediat de un potop de argumente și de broșuri. Mai cu seamă propaganda prin graiű e admirabil dusă de dînși. Ceea ce mi-a plăcut mai cu seamă e că propagarea acestei idei stârnește în poporul de jos setea de a se instrui și de a cunoaște știința mai de aproape , asta întrucât privește observațiile ce am putut face prin localitățile mici pe unde am fost. In orașele mai mari ca Gratz, Brünn, Eger, Praga, Viena sau Stuttgart, München, Leipzig, vegetărianii sunt de obicei oameni cu stare, cărora le-ar conveni să plătească carne chiar dacă costă 80—90 kreițari liniilo (până la 2 franci). Apoi în cele mai multe restaurante vegetariene ale acestor orașe mi s’a părut că prețurile sunt prea sărate și că numai corespund, astfel, scopului lor. S. Botin» O CUGETARE PE ZI CÂnd alergi după spirit, dar de prostie, oficiale . D. Eugen Ludwic, licențiat în farmacie și doctor în chimie, este numit în funcțiunea onorifică de membru în consiliul de igienă și salubritate publică al orașului Ploești. ’ D. Nae Alexandrescu este confirmat în funcțiunea de comandant al sergenților polițienești din orașul Călărași, județul Ialomița, în locul vacant.D. Pura Ion este confirmat în funcțiunea de ajutor al comandantului sergenților polițienești din orașul Constanța, județul Constanța, în locul d-lui Lazăr Drăgănescu, demisionar. * D. Petre Amuzescu este confirmat în funcțiunea de ofițer de sergenți polițienești în orașul Târgoviște, județul Dâmbovița, în locul d-lui Petre I. Lobel. * D. Mihail Lungescu este confirmat în funcțiunea de comisar polițienesc clasa I în orașul Craiova, județul Dolj, în locul d-lui A. G. Roșianu, demisionat. * D. Tănase Andronescu este cofirmat în funcțiunea de subcomisar polițienesc în orașul Buzău, județul Buzău, în locul d-lui Iordan Mihăescu. * D. Costache Gheorghiu este confirmat în funcțiunea de sub comisar polițienesc în orașul Tulcea, județul Tulcea, în locul d-lui D. Persicaru, demisionat. * D. Vasile Marinescu este confirmat în funcțiunea de sub-comisar polițienesc în orașul Tulcea, județul Tulcea, în locul d-lui E. Pârscoveanu, demisionat. * D. Ion Alexevici, actul subcomisar clasa II, este înaintat la funcțiunea de subcomisar polițienesc clasa I pe lângă poliția orașului Brăila, județul Brăila, în locul d-lui Gh. Grăciunescu, trecut în alt post. * D. Gheorghe Crăciunescu este confirmat în funcțiunea de subcomisar polițienesc clasa îI pa lângă poliția orașului Brăila. * D. Ivanciu Vintilă este con 40 Diavolul pe pământ Roman de Carolina Invernizio PROLOG PARTEA A DOUA Istoria d-șoareî Carmen. —Surprize.—Amanta mascată — Ai zis tu asta ? esclamă Carmen întrerupând pe Neta și strîngând-o la peptul său. — Am făcut oare refl ? — Nu, nu, ba încă’ți mulțumesc. Dar ești sigură că te-au auzit? — Cum nu, pentru că d-na a dat un țipăt, iar Oscar s’a repezit după mine ca să mă prindă, însă nu i-a fost cu putință. După ce m’a urmărit puțin s’au întors la d-na mascată care’l striga. Curând apoi au dispărut. — Sărmana Nell, murmură Carmen, strângând-o din nou în brațe. VI Femeea căreia Oscar îi încredințase pe fiica sa și a Bertei era și ea cusutoreasă de albituri, văduva unui sergent din același regiment cu Oscar și care, la moartea soțului său, era însărcinată de 8 luni. Oscar auzise multe laude despre densa și astfel se hotărîse să-l ducă pe fiica sa, mai cu seamă că copilul femeei murise la câteva ore de la naștere. Maneta Losano—așa se numia femeea—era dintr’o familie bună, scăpătată; nu era frumoasă dar fața ei arăta bunătatea sufletească și formele sale destul de dezvoltate, dovedinu vigoare și sănătate. Oscar se dusese într’o seară la ea și cum o cunoștea deja, deoarece fusese prieten cu bărbatul ei, îi povesti istoria amorului său și a copilei sale și ’i vorbi de necesitatea în care se afla de a găsi o doică. — Dă-mî mie fetița, zise femeea, și poți sa fie sigur că secretul d-tase o să fie bine păstrat. După câteva zile copila era în brațele sale. Oscar se ducea adeseori să-și vadă fiica, însă Berta pentru prima oară intrase în casa Marietei în seara când ea și Oscar fuseseră urmăriți de Neta. Bertaja cum era cu masca pe față și cum d’abia aruncase o privire copilei sale, făcu impresie asupra Marietei. — Asta să fie o fată de familie bogată și nobilă, cum mi-a spus Oscar ? ! murmură Marieta după plecarea lor? Aș... Eu mă tem ca nu cumva Oscar să fi căzut pe mâinile unei svânturate. O bună soție și o bună mamă nu se poartă așa. Trecu o săptămână până ce Oscar să vie iar la Marieta. Aceasta făcu o aluziune la d-na mascată. Insă sergentul o întrerupse îndată. — Nu trebue s-o judeci după aparențe, Marieta, îi zise dînsul. Nevasta mea a trecut prin multe nenorociri în viață și asta a făcut-o neîncrezătoare, aproape rea. Insă dacă ai cunoaște-o ca mine, am iubi-o. E un înger de bunătate, de nevinovăție și de frumuseță. O s’o vezi bine într’o zi când nu vom mai avea trebuință să ascundem căsătoria noastră. Marieta nu era încredințată de ceea ce spunea Oscar, însă tăcu. Înțelegea că sărmanul tînăr era așa fermecat de acea sirenă, încât nimeni n’ar fi putut săi deschidă ochii atunci. Intr’o dimineață Marieta eșise în coridor ca să bată o prapumă, când o altă ușă care dădea în coridor se deschise și apăru o tîneră la a cărei vedere de pe o exclamare de mirare. — Carmen I — Marieta . Se cunoșteau, căci învățaseră la aceiași maestră lucrarea dantelelor. Și apoi Marieta cunoscuse și relațiile dintre Carmen și frumosul sergent Oscar. Cum se desparțiseră, de ce ? Ah! dacă sărmana ar fi știut!.. — Locuești în această casă? o întrebă Marieta. De când? — Abia de erî. Ah! dar nu speram în fericirea asta de a te avea de vecină. Am aflat de nenorocirea ta și am fost foarte mâhnită, pentru tine. Ochii lor se umiliseră de lacrimi. Se îmbrățișară din nou, apoi Carmen zise: — Cel puțin tu ai o amintire scumpă despre bărbatul meu. Ai fost iubită de dînsul. D-zeu v’a binecuvîntat dragostea care se păstrează încă și dincolo de mormânt. Al meu însă a fost blestemat. Nevinovată cum eram, am fost înșelată, trădată, părăsită cu o copilă care va trebui să poarte greutatea vinovăției mamei sale și a trădărei tatălui său. Marieta se îngălbeni, sfinția că i se strânge inima. Putea dansa să pună culme nenorocirea tinerei fete descoperindu-i secretul lui Oscar ? Și apoi nu promisese frumosului sergent să nu spună nimănui nimic ? Nici nu bănuise că tinera știa totul. Relațiile vechi de prietenie sinceră se restabilise între Carmen și Marieta. Când aceasta află că amica sa știa că dînsa alăptează o copilă a lui Oscar, nu-i mai ascunse nimic. Carmen o rugă atunci să nu cumva să spună lui Oscar că ea locuește în acea casă și Marieta îi promise. Trecură săptămâni și luni. Intr'o noapte, când Carmen dormia, Marieta bătu la ușa ei și o rugă să se ducă la dînsa. Carmen se îmbrăcă repede și se duse. — Cinei Îi e reu, esclamă Marieta, venindu-i înainte. — Cum așa ? — Nu știa, nu vrea să fugă; acum are convulsiuni. Carmen se apropia de leagăn și văzu că mica Dina era galbenă ca ceara, d’abia respira ; ochii îi erau aproape sticloși. — In adevăr, fetița e grav bolnavă, ar trebui să chemăm un doctor. Marieta începu să plângă. — Dumnezeule, dar dacă moare ! Nu avu timp să adaoge altceva. Carmen căzuse de o dată în genunchi înaintea ei și-i apucă o mână. — Marieta, amica mea, surioara mea, ascultă-mă. Văduva se miră. — Ce ai ? — Tu ’mi-a promis să me ajuti, să ne fii de folos, mie și fetiței mele. Ei bine, însuși D-zeu îți dă un mijloc pentru aceasta. ’ •— Nu te înțeleg. — Dacă D-zeu vrea să ia la sine pe această mică creatură, desigur face asta pentru a pedepsi pe acea femei egoistă și pentru a face dreptate sărmanei mele nevinovate. Tot nu me înțelegi? Dă-mi copila asta, care moare și pune pe a mea în locul ei. Amândouă sunt portretul lui Oscar, seamănă așa de bine una cu alta încât nu se va cunoaște substituirea. Văduva se cutremură. — Dar dacă Dina se vindecă? — Oe atunci jură o să ți-o înapoez, pentru că vom crede că Dumnezeu nu permite schimbul și mă voi gândi că gândul meu a fost o nebunie. Și sărută plângând mânile văduvei. Aceasta nu se împotrivi mult la rugămințile ei. Schimbul se făcu fără ca Neta să-i observe: îndată ce foca Bertei se află în leagăn lângă patul lingeresei, aceasta deșteptă pe Neta, care dormea în altă odae. •— Copilei îi rea, îi zise, du-te și chiamă pe Marieta. Neta se îmbrăcă într’o clipă și se duse la văduvă. Aceasta o aștepta. — Stai aci cu Dina, îi zise, căci poate se deșteaptă. Să ducea singură la Carmen. Cele două femei nu se consultară mult. Copila fusese apucată iar de convulsiuni, însăși văduva se duse după doctor. Acesta sosi tocmai în zori și după ce făcu singerescî câteva întrebări, zise că dacă convulsiunile vor urma, dânsul nu garantează de viața copilei, pentru că adeseori știința rămâne neputincioasă contra unor oarecare boale ale copilăriei. Prescrise câteva calmante și se retrase. Marieta și Carmen nu se mai ocupară decât de acel îngeraș, urmărind consternate repezite progrese ale acelei boale neașteptate, fără friguri, pe care nici doctorul nu putuse s-o explice. — Și părea așa sănătoasă, așa voinică, zise Marieta. — Se poate ca mama ei să fi suferind și ea de convulsiuni și să aibă sângele stricat, zise Carmen. Vezi, Marieta, eu simt aproape o remn ușoare. — Că am pus copila ta în locul Dinei ? — Nu, pentru că și fiica mea are dreptul, ca și aceasta, la numele, la sărutările tatălui său și poți să-țî închipui cât de mult o iubesc dacă, pentru fericirea ei, renunț la toate bucuriile de mamă. Ce viitor ar putea să aibă fiica mea lângă mine, o sărmană părăsită (Va urma).