Universul, noiembrie 1899 (Anul 17, nr. 300-329)

1899-11-26 / nr. 325

1) împuținarea căsătoriilor. 2) Reaua condițiune de viață,și 3) Mortalitatea­ escesivă. Să analizăm în rezumat aceste 1­3 capitole: a) împuținarea căsătoriilor Cauzele împuținărei căsătorii­lor sunt în adevăr haimanalele cari se înmulțesc, atât la orașe cât și la sate, și bine-zice d. Ște­­fănescu că însoțirile astă­zi nu se mai consideră ca o datorie «cum se considerau nu vremea, de mai înainte». Voi mai adăuga însă că luxul care a pătruns în populațiunea rurală pe o scară foarte ’intensă și spiritul de imi­tare infiltrat, fac pe unii tineri buni, apți și care s’ar fi decis la o căsnicie, însă îndată ce dau de acest zid care se numește luxul se descuragiază și preferă să re­­mână celibatari, sau unii bărbați căsătoriți să prefere divorțul. Admițând chiar că se decide a face căsătoria, atuncea întâm­pină alte obstacole și mai des­­curagiatoare, căci acea femee vo­­ește a duce o viață mai ușoară prin trândăvie și cochetărie, în cas când se simte că e ceva; a­­poi haimanelele, care încep să în­conjoare casa pun pe femee pe calea rea și dânsa atunci ca­ută a nu procrea așa repede, în­cepe să întrebuințeze diferite me­dicamente empirice: acea de la sat, de la babe , acelea din oraș chiar de la unii din confrați, ba și studențimea în medicină îî vine în ajutor. Această plagă funestă a luat ffl proporție foarte mare, atât la orașe cât și la sate. Deci ar trebui făcută o lege foarte aspră contra acelora cari­­ și permit o ast­fel de practică me­dicală. O dată ce femeea a avortat întâia oară, e suficient ca ea mai târziu­ să ia și alte măsuri, așa că unele devin bolnave și altele nu mai procrează. Iată deci faptul principal al descreștere! populațiunei rurale și orășane. b) Realm condilitine tîe viață Țăranul nostru, deși are o ocu­­pațiune agricolă, cu toate aceste dacă am observa construcțiunea casei lui, întreținerea ei, precum și a ogrăzilor, ne vom putea da seama în ce stare de mizerie se află dînsul cu soția și copiii lui, apoi dacă am mai adăoga hrana insuficientă, îmbrăcămintea și une­ori munca sa nerodnică ar trebui să ne mirăm cum de mai există. E foarte trist viitorul statului nostru. Ar trebui create diverse orga­­nizațiuni, de bună seamă, ca să le vie în ajutor, pe cât e cu putință, ast­fel ca toți cetățenii să-și facă o evoluțiune normală a vieței lor, adică să-și petreacă fie­care viața cu sănătate. c) Mortalitatea excesivă Cauzele principale ale mortali­­tăței excesive la populațiunea noastră rurală sunt mai ales la copii și se datorește în prima linie boalelor transmisibile, deci numărul ființelor individuale din țara noastră nu pot ajunge la fi­nele evoluțiunei vieței lor norr­­male, apoi mai sunt minați ne­contenit de boalele endemice cari merg crescând și acestea sunt: Pelagra, tuberculoza, sifilisul, pa­­ludismul și alcoolismul. Asupra acestora voiți reveni mai detailat într-un alt articol. Dr. E. Weiss. O CUGETARE !‘E 74 0 bună reputațiune e cea mar >ă­ moștenire ce se poate lăsa L. iilor. Giuricî, care a fost osândit la 20 ani de carceră. Luni el a fost despopit în ca­tedrala din Belgrad, dupe pres­­cripțiunile canoanelor bisericei ortodoxe.* ¥ ¥ Maĭ multe ziare vieneze cer cu insistență reînoirea constituției, în sensul ca Austria să devină un stat federativ, de­oare­ce numai în cazul acesta va domni liniște în monarhia austro-ungară. fr . . Bogatul proprietar George Schnecker din Dárda (Ungaria) și-a împușcat fiul, fiind­că s-a încredințat că tînerul iubește mai mult pe mama lui de­cât pe el. Acest rar caz de gelozie pa­rin­teasca a produs cea mai mare senzație. Din Caracas se comunică că Maracaibo a căzut în mâinile in­surgenților, cari erau conduși de Hernandez. ft . . Intre candidații pentru scaunul de episcop al Mayenței (Ger­mania) se află și capelanul prin­cipele Maximilian de Saxonia, cumnat cu arh­iducele Otto de Austria.* † † In cercurile bine informate, se spune că tinerii turci plănuesc o demonstrație și lansarea unei pro­clamații contra­ actualei stări de lucruri din Turcia. * «­¹ Crispi, care suferea de cata­ractă la ochi, a fost operat cu succes de oculistul Dwicenti din Neapole. Crispi e acum de 80 ani. *­¹ ¥ Ziarele vieneze apărute în ziua de 4 Decembrie st. n. au pu­blicat știrea morții doctorului Sm­olka, care timp de mai mulți ani a împlinit sarcina de preșe­dinte al Camerei deputaților. In urma informațiilor telegra­fice sosite la Viena din Leopoli, rezultă că știrea este falsă. La Cameră s’au făcut îndată, după ce s’a răspândit știrea mor­ței lui Sm­olka, toate pregătirile cerute de acest eveniment. Pre­ședintele exprimase deja inten­ția de a comemora pe dr. Sm­olka și mulți deputați poloni , trimi­seseră deja la Leopoli telegrame de condoleanțe, se decisese de asemenea de a se suspenda șe­dința. Pregătirile fură suspen­date îndată cum se află că ști­rea dată de ziare era falsă. Toate fabricile de postav din Jägerndorf s’au declarat solidare cu casa Francisc Hoffmann, ai cărei lucrători s’au pus în grevă , deci toate fabricele s’au închis și nu se vor redeschide de­cât când lucrătorii casei Hoffmann își vor relua lucrul. Ast­fel acum n’au de lucru 3000 de lucrători. Se speră că se va putea ajunge la o înțelegere între patroni și lucrători. Până acum nu s’au în­­tîmplat dezordine. * * * Ziarul berlinez «Internaționa­le Correspondenz» e informat că Țarul a trimis reginei Olga a Greciei 300.000 de ruble, cari au­ fost cheltuite parte pentru complectarea construirea unei bi­serici, iar parte pentru cumpă­rare de instrumente chirurgicale pentru un nou spital. Acest dar al Țarului e al treilea după răz­boiul pentru Creta. Țarul și-a luat asupră­ și construirea școa­­lelor și bisericilor distruse, în timpul războiului, în Creta și în Epir. 135 de prizonieri spanioli ce se aflau în Filipine au fost puși în libertate. Sub direcția noului ministru de interne rus, Sypragia, s-ar da presei o mai mare libertate. Nu ar fi vorba de loc de a face modificări la actualele legi asu­pra presei, dar li se vor da in­terpretări mai liberale. Mai ales critica actelor guver­nului de către presă nu ar mai fi așa de restrînsă ca până acum. Ministrul Sypragia ar avea deja aderarea Țarului pentru această întindere a libertatii presei. * ¥ ] Lucrătorii și lucrătoarele din fabrica de tutun din Nantes, punându-se în grevă, au făcut o măreață demonstrație. Manifestanții erau în număr de 500 și formându-se în coloană cu drapele în frunte, cântând imnuri socialiste, străbătură stră­zile orașului. La un moment dat, încercând de a forța cordoanele de trupe se născu o luptă: * ¥ ♦ * « ¥ ¥ «no«.».­..^ Q ljJS> JETT I­II ■iww A se citi în pagina 4-a anunciul « Gratis la Paris» Știri din străinatate — Prin poștă — In gubernia Minsk (Rusia) a fost Vineri și Sâmbătă o vijelie îngrozitoare. In multe sate casele au fost surpate sau descoperite, iar în păduri copaci bătrâni des­­rădăcinați. Pagubele sunt enorme. Până acum, in casele surpate, sau găsit 55 morți. * ¥ ¥ Ziarele maghiare aduc știrea că în casinul din Bozovici (Caraș- Severi) cu ocazia unei petreceri, notarul Szatmary Melyer a luat un pahar de vin, cu care a a­­runcat în portretul împăratului Francisc Josef. Notarul a fost dat în judecată pentru crima de lese­­majestate. * • Se știe că între cei condam­nați la Belgrad, pentru înaltă tră­dare, se află și protopopul Milan Mulțimea luă partea greviș­­tilor, asvîrlind cu pietre asupra trupei. Un ofițer fiind rănit, trupa șarjă cu sabia scoasă mulțimea și un manifestant se alese cu vina carotidă tăiată. Poliția făcu mai multe arestări. La Nantes domnește o agi­tație imensă. ¥ ¥ La gara San Firmino, de lângă Nizza, un tren de pasageri, din cauza ruperea unei șine, s-a răsturnat. Mașinistul și fochistul avură picioarele zdrobite în chip oribil și nu se crede că vor pu­tea fi scăpați cu viață. O călătoare din clasa 2 anu­me Elisa Vidal, elvețiană, a ră­mas moartă pe loc. Alți 6 călători au fost răniți grav și transportați la spital. Ș­ase vagoane și mașina au fost sfărîmate. UN SFAT P­E ZI Pentru cei care voiese să slăbească.— Băutură pu­țină, mâncare cumpătată și dea­să , să nu mănânci bucate cu sos, ci numai carne friptă și cu sân­ge, pâine prăjită, zarzavaturi, nici de cum făinoase, nici pră­jituri, nici zaharicale. Numai 25 de bani A apărut ALMANAHUL QBULI­I — pe anul 1900 — un volum de 132 pagini, cu ma­teria cea mai variată și cu 26 ilustrațiuni, se vinde numai 25 de bani exemplarul Au apărut deja : Calenda­rul american, bani 65 ; Calenda­rul de perete, 10 bani; Calen­darul de buzunar 10 bani. Cine va trimite lei 1.25, va primi franco aceste 4 calendare. trimise fostului său coleg, pro­­fesorul Abraham Gottahelp Käst­ner, o scrisoare în care zugrăvia grozăviile asediului, ale bom­­bardărei și mai ales foametea, care va izbucni în urma împre­­surărei. El ruga decî cu căldură­­ pe profesorul pomenit ca sa stăru­­iască din răsputeri și să-și între­buințeze toată autoritatea sa mo­rală spre a grăbi predarea o­­rașului. Kastner răspunse repede prin­țului : «In privința foametei amenin­țătoare, află că am avut cinstea să fiu cinci ani de zile profesor extra­ordinar la Lipsea ; știu așa dară ce-i foametea și aș putea da concetățenilor mei pilda cum­pătării (abstinenței)». Criminalitatea la femei și bărbați.­­ D. Mantegazza, profesor de antropologie, care se bucură de multă autoritate în Italia, a publicat mai deună­zî un studiu foarte curios asupra criminalitatei relative la cele două sexe, nu numai în țara sa, dar și în Franța, Germania, Algeria și Anglia. Bizuindu-se pe statistice ofi­ciale, studiul profesorului Man­­teggaza dovedește mai intens, în chip general, că în Europa femeile comit de 5 ori mai puține crime de­cât bărbații. In deosebi, sexul tare are spe­cialitatea mărturiilor false și a falsurilor în acte publice (14 fe­mei osândite pentru unul din a­­ceste delicte față de 100 bărbați). Trecând la statistica specială pentru fie­care țară, același au­tor observă că toate tribunalele au de judecat de 4 ori mai mulți bărbați de­cât femei. In Italia, criminalitatea relativă e de 9 la sută, ea tinde să creas­că mult, ca și în Anglia, unde ea atinge totuși 24 la sută. In Algeria criminalitatea e de 3 la sută, iar în Germania pro­porția se ridică 29 la sută, — adică la maximum. Taxa de 5% Iată articlele principale din proiectul asupra taxei de 5 la sută. Art. 1. Sunt supuși la taxa de 5 la sută asupra retribuțiunilor lor, în cazul când ea este pri­mită periodică pe lună sau pe an și este mai mare de 120 lei brute lunar: a) Toți funcționarii Statului, județelor și comunelor: civili, e­­clesiastici, militarii cu gradul de ofițer și asimilații lor; b) Toți membrii clerului: mi­reni și monahali; c) Toți funcționarii așezămin­telor publice de ori­ce natură ; d) Toți pensionarii, fără nici o deosebire ; e) Toți impiegații, propriu ziși de biuron, ai diferitelor stabili­mente particulare , de bancă, de credit, de asigurare, de între­prinderi de lucrări, de furnituri, de transport, de exploatări de orî-ce fel; f) Portăreii și perceptorii. Art. 2. Taxa se perce și de la diurne, acesorii, indemnități, recompense naționale, pensiuni viagere, remise sau orî-ce fel de plată pentru vero-un serviciu. Art. 3. Taxa de 5 la sută se percepe și când retribuțiunile întrec numai prin cumulare peste minimum de 120 lei brute. Art. 8. Constatarea și înscrie­rea, în ce privește pe impiegații stabilimentelor particulare, se va face conform legei de constatare și percepere , iar încasarea taxei de la debitori se va face cu for­mele legei de urmărire în fie­care trimestru. Art. 10. Pentru înlesnirea în­tocmirea rolurilor și ținerea lor în curent, șefii stabilimentelor particulare sunt datori să dea agenților fiscali o listă nominală de toți impiegații din serviciul lor care cad sub prescripțiunile legei de față. Art 11. Taxa de 5 la sută este datorită de la 1 Ianuarie 1900. Venitul trimestrului Ianuarie 1900 se va înscrie ca resursă budgetară a anului 1899—1900. Lucruri din toată­ lumea Profesori săraci. — Ana­lele Universităței din Gottingen cuprind un document, în care se găsesc date ciudate asupra felului în care erau plătiți pro­fesorii, acum 150 ani. In timpul războiului de Șoapte Ani, un corp de armată franceză, comandat de un prinț saxon, veni în fața porților orașului, cerând ca să se predea. Spe a-și atinge mai iute ținta, prințul 2­ 2­1 .A. 23 Amabilitate. Guguțescu. — Ce zici, d-na, poate să aibă cine­va încredere în Năstase ? Nevasta lui Năstase. — Mai e vorbă!.. Eu­­ i-am încredințat existența mea. Guguțescu.—Da, pricep, dar, se poate încredința ceva care să aibă valoare ? Universal in provincie [De la coresp. noștri particulari") — Pe ziua de 23 Noembrie — Brăila Afacerea Nicolopolo. — Această afacere e aproape a se tranșa. Un singur lucru însă o împiedică, și iată ce : D. Perlea a vîndut în luna Oc­tombrie, falitului Nicolopolo, po­rumb în valoare de 40.000 lgj. D. Perlea a încasat succesiv,­ ridicarea măriei, suma de 23.00 lei, remânend a mai lua în zîrs de azi lei 17.000. Se așteaptă ziua de Joai, 25 cor., spre a ști pronunțarea tri­bunalului în privința revendica­­rei d-lui Perlea. Vom­ ține în curent pe cititori cu această afacere. Timpul. — De aseară, la o­­rele 10, un vânt puternic s’a deslănțuit asupra orașului nos­tru, desrădăcinând copacii și des­­velind multe case din mahala, ale căror acoperăminte erau de tablă. Azi toată ziua senin, un soare frumos și un frig puternic continuă. Teatrale. — In curând va sosi în orașul nostru celebrul ar­tist Galipaux, spre a mai da vre­ o câte­va reprezintațiuni la Teatrul Raly. IVavast Buzeu Incendii­.— In noaptea de 22—23 Noembrie, pe la orele 1 și jumătate, un incendiu s’a de­clarat la proprietatea d. Tache Argintoianu, situată în str. Tu­nelului. La un moment dat, coloane de flăcări, isbucnind prin acope­rișul acelor case și ajutate și de un vânt puternic,băgară groaza în populațiunea vecină casei incen­diate care, trezită din somn, scotea toate lucrurile din casă, pentru a le pune la adăpost de furia flagelului. Abundența apei însă, trebue s’o spunem încă odată, și vigi­lenței pompierilor se datorește faptul că incendiul a putut fi stins în mai puțin de 2 ore. Marv.. Craiova Falu răpită.­Revisorul lam­­pelor electrice din zona III, Sa­­rcea Petru, a răpit de la părinți pe fata Anica, fiica muncitorului Stan Dumitru, din strada Beche­­tului, în etate de 14 ani și jum. Părinții au dat în judecată pe ginerele in­spe, care le-a ne­cinstit familia. Bătăii. — Constantin Dincă Pripică, măcelar din piața Mar­­șeu, a bătut pe Mihail Petrescu, măcelar tor din acea piață, spăr­­gându-i și capul. Niță Vlad Banu, din com­. Leu, jud. Romanațî, a fost bătut de către consăteanul său Mihăiță Mitu Dincă. Combatanții se văd a fi oameni fără nici o socoteală, căci dacă aveau de gând să se bată, o puteau face și la eî în sat, nu mai era nevoie să-și rupă opin­cile până la Craiova, și pe d’a­­supra să mai dea de lucru și poliției locale, care are destul de lucru cu desmățațiî de aici. Accident. — Constantin Ră­­dulescu, servitor la d-na Sima Boscovici, conducând un car cu boi, a lovit trăsura birjarului Petre Cotoi, din str. Bechetului, ’i-a rupt oiștea trăsurei și a rănit grav un cal. Furt prin spargere.—Ni­colae Petrescu, din str. Salva­torului, voind a da dovezi că este perfecționat în meseria lăcă­­tușeriei, a deschis cu chei false ușa camerei croitoresei Ernestina Vimianlin, din str. Doamnei, de unde a furat mai multe obiecte. Falimentele se țin lanț de la o vreme ; azi a fost declarată firma Vasile Andreescu et Comp. din str. Lipscani, la care nimeni nu se aștepta,fiind-că era unul din magazinele cele mai vizitate de public. Mai sunt mun­ți asupra cărora sabia lui Damocles stă atârnată, și te cuprinde valea trecând pe stradele Lipscani și Unirea unde dai, la fie­ ce pas, de prăvălii închise. Orleans. Roman Escrocherie.—Se spune că 2 nemți, veniți de curând în ju­dețul nostru, și anume Josef Schmidt și Humbert Dirgis, ar­­ înșelat un număr de vre-o 50 țărani din comunele Galbeni, Câr­lig­ și Berești, pe cari îi anga­jaseră asta-vară la cultivarea sfe­clelor, cu condiție de a le în­mâna plata la toamnă. Sfeclele s’au vândut, dar țăranii n’au pri­mit nimica pentru munca lor, ba încă unul din cei 2 cultivatori ar fi dispărut.Cazul se anchetează. Bănie.—Dimitrie Ionescu fă­când chef, credea că fie­care trebuia să facă la fel, și ast­fel eșind pe stradă a început sa facă scandal. Gardiștii Cocea Nicolai și Donicî Dumitru intervenind, au fost rea­bătuți de el, ast­fel că el a fost dat judecăței de către polițai. Candidatură, la Senat.— Colegiul I de Senat, având la noi un loc vacant prin moartea lui Ioan Stroescu, au început să se ivească candidați. Așa se vor­bește în cercul liberalilor de d. Dimitrie A. Sturdza, care ar as­pira să fie ales de romașcanî. D-niu C. Nacu, Poenaru Bordea și B. Misir ne-au și pipăit pulsul. Ce impresie le-o fi lăsat această vizită, n’o pot presupune, dar mi se pare, că candidatul con­servatorilor, C. Balaiș, are mari speranțe de reușită, fiind un om foarte stimat și iubit de conce­tățeni. Foc.—Un incendiu s’a decla­rat la casa lui Mărtinaș, din str. Mare, de la un coș vechiü și necurățit de multă vreme. Grație ajutorului imediat dat de poliție și pompieri, focul a putut fi lo­calizat. Pagubele nu sunt atât de mari. Un popă călcat de un călăreț.—Sergentul Constan­­tinescu din reg. 4 artilerie călă­rind în goana mare pe străzi, fără să dea atențiune nimănui, a călcat pe un biet preot care a fost scos de trecători, dintre pi­cioarele calului, într’un hal fără de hal. Faptul e regretabil. Sofie St. Râmnicul-Sărat Alegerea primarului.— Neprimindu-se la ministerul de interne nici o contestație relativ la alegerea consiliului comunal, s’a dat ordin ca imediat toți consilieri să se întrunească în ședință pu­blică pentru alegerea primaru­lui și ajutoarelor sale. In ședința precedentă, care a avut loc­ zilele acestea, s’a ales cu unanimitate de voturi : d. dr. Gabriel Dobreanu, ca primar ; d. loan T. Gigiulescu, ca ajutor de primar și d. Teodor George­, ca ofițer al stărei civile, iar d-nii D. Iarca, George Protopopescu, Iosif Oroveanu, Petrache Săvu­­lescu, Theodor Popescu, etc. ca consilieri. Această alegere a și fost con­firmată de d. ministru de interne. Alegerea ca primar, a d-lui dr. G. Dobreanu, a fost primită cu dragoste și bucurie de toți ce­tățenii râmniceni și de toți aceia cari au avut fericirea să-l cu­noască. De la dînsul se așteaptă tot concursul pentru înfrumuse­țarea orașului. Demisie.—D. Teodor Ma­­rinescu, directorul penitenciaru­lui local,­­și-a dat demisia din acest post; în locul său a fost numit d. Șerban G. Christodo­­rescu, frate cu d. C. Christodo­­rescu, șef de birou la prefectură. Transferare.­Se zice că d. Rădvan, actual președinte al tribunalului local, și d. Alexandru Viforeanu, președintele tribuna­lului Vaslui, vor fi mutați unul în locul celuî-l’alt, din cause fa­miliare­. Incendiu. — In noaptea de 18—19 c. de către necunoscuți făcători de rele s’a pus foc la localul, unde se afla instalată pri­măria, și școala din com. Pardoșî. Sărind locui­torii,sau scos din ar­­h­iva primăriei toate dosarele până la 1880,—iar de la 1880 și până acum au ars­ întreaga­ clădire a ars, făcând pagube de câte­va mii de lei. Focul a fost pus din resbunare din dușmanii actualului primar. Autoritățile se află pe urmele criminalilor, împușcat din impruden­ță.—Băiatul Ion Stanciu Voicu din comuna Rude, găsind în casă un pistol ruginit și neștiind că este încărcat, a început să se joace cu el, trăgând de pedică m­ereu. Când de­odată pistolul ia foc și întreaga încărcătură a străbătut pieptul fratelui său, a­­nume Enache, în etate­­a de 4 ani. Acesta a căzut jos în nesim­țire, iar o parte din intestine a i­eșit afară. După câte­va ore, adică chiar în noaptea aceea, a și încetat din viață. Parchetul fiind anunțat, a dis­pus arestarea criminalului Ioan Stanciu Voicu. Costel Vaslui Teatru.—Sâmbătă seara 20 c. s’a dat în orașul nostru o re­­prezintație teatrală în beneficiul elevilor săraci din gimnasiul lo­cal, (ca să li se cumpere uni­forme). Inițiativa a fost luată de către profesorii gimnasiului. D - nii profesori Chețeanu și Berbhier au muncit foarte mult plasând dumnealor în per­soană bilete pentru reprezinta­­ție, umblând din familie în fa­milie. Reprezintația a avut loc în «sala Curtea cu juri» care ser­vește și de Teatru al Vasluiului, având un succes admirabil, gra­ție concursului dat de d-nii frați Scorpan (trei), d. Colceag și d. Rogojină din Iași. Cei patru dinici au directat publicul cu frumoasa d-lor voce, cântând diferite bu­căți și cântece populare, iar d. Rogojină recitând mai multe a­­necdote de Speranță. S’au jucat de câți­va elevi ai gimnasiului «Căsătoria si­ită», comedie într’un act de Moliére, și mai multe dansuri naționale. Toate au eșit admirabil de bine, grație muncei neobosite puse de către profesori pe lângă elevi ca să-l prepare. Lumea abia mai încăpea în sală. Vasluianu.­­ .......«nu» ■ [UNK] ......— Încercarea de evadare a. Iun­ Ion Ulipa «Veselia» care va apare Sâm­bătă 27 Noembrie, va coprinde, pe lângă o materie bogată, inte­resantă și hazlie, o frumoasă i­­lustrație în 6 culori, reprezintând «Încercarea de evadare a asasi­nului Ion Pipa, de la Văcărești». «Veselia» se vinde cu 10 bani în toată țara. CORPURILE LEGIUITOARE Ședința de la 24 Noembrie 1899 Ședința se deschide la ora 1 și 50 minute, sub președinția d-lui Const. Olănescu. Răspund la apelul nominal 96 d-in deputați. Asistă la ședință d-ni­ miniș­trii general Lahovari, N. Fleva, Si general Manu, G. Cantacuzino și C. Disescu.­ D. Ionel Grădișteanu, în nu­mele a 30 deputați, depune pro­iectul de lege pentru acordarea unei pensiuni văduve­ răposatu­lui Ioan Ciuflea. Se cere urgența pentru acest proiect și se admite. Se votează fără discuție indi­genatul d-lui Const. Podboro­­dețki, conductor-desemnator la căile ferate. Se pune la vot recunoașterea cetățeniei d-lui Niculae N. Bo­­bancu, român din Transilvania, farmacist în Pitești, și se ad­mite cu 67 voturi din 68 votanți. D. P. Brătășanu dă citire proiectului de lege prin care se acordă recunoașterea cetățeniei d-lui Nicodem Sigmireanu, ro­mân din Transilvania, domici­liat în București. Proiectul se adoptă cu 69 de voturi pentru, din 74 votanți. D. I. Brătescu depune un pro­iect de lege din inițiativă parla­mentară relativ la exercițiul me­seriilor, și un alt proiect rela­tiv la regularea pământurilor ru­rale intrate în noua rază a co­munei București. Se votează fără discuție re­cunoașterea cetățeniei d-lui Pa­vel Pențea, român din Banat. Se pune la vot și se admite recunoașterea cetățeniei d-luî I. Magere. La 2 și 55 minute, Camera trece în secțiuni. ........... m » » » —-------—---­ UX PROVERB PE ZI Vorba de réü mai lesne se crede. ( Românesc) A se citi în pagina 4-a anunciul«Gratis la Paris» ÎNTÂMPLĂRI Ulii C»!»Itaia Marele incendiu de la gara de Nord Eri, la orele 12, un mare in­­cendiu a isbucnit lângă gara de Nord, la rampa de descărcare B. M. Focul a luat naștere de la un vagon de lemne și imediat s’a propagat la un alt vagon care era alipit. Vântul puternic, care batea la acea oră, amenința întregul de­pozit de lemne, aflat într’un lung­ir de vagoane. Atunci o loco­motivă a luat numai de­cât cele­­l’alte vagoane cu lemne și le-a depărtat. Focul s’a întins însă numai­de­cât la trei cisterne cu păcură, cari făcură explozie. Fumul des al păcurei, unit cu flăcările cari eșiau din vagoanele cu lemne, dâdeau un spectacol sinistru. In Capitală se răspândise svo­­nul că arde gara de Nord și un numeros public s’a dus în birje acolo, ca să vadă ce se petrece. In vremea asta sosiră și pom­pierii din postul central, cam­ isbutiră, după două ore, să lo­calizeze incendiul. S’a deschis o anchetă spre a se dovedi cum ac luat naștere acest violent incendiu. Un dar vin­­ eri noapte, pe la orele 12 și un sfert, o femee necunoscută veni la Anghelina Hedvic, ser­vitoarea d-lui Partenie, din str. Is­vor No. 2, cu un copil în brațe și ceru să stea puțin spre a se odihni. După ce cele 2 femei statură puțin de vorbă, necu­noscuta își lăsă copilul pe pat și eși până afară. Anghelina aș­teptă 10 minute, un ceas, două, până ce se convinse că necu­noscuta s-a făcut nevăzută. Atunci luă acel dar vin în brațe și se duse cu el la secția respectivă. Comisarul, care la rândul său se văzu cu beleaua în brațe, luă și el copilul și-l duse la spitalul Maternitatea. Poliția a deschis o anchetă pentru descoperirea criminalei mame. Focurile de revolver din str. Carol Davila Sergentul Păun Constantin, cu No. 817, postat în strada Carol Davila, a văzut ori noapte, pe la ceasurile 12 și jum., 2 indi­vizi, cari se în­vârteau prin curtea caselor cu No. 24 din acea stradă. Sergentul, ducându-se spre el, îi întrebă ce caută acolo, dar aceștia, drept ori­ce răspuns, o luară la fugă. Păun Constantin îî somnă atunci să stea pe loc; cum hoții își iuțeau din­­ ce în ce mai mult pașii, sergentul scoase; revolverul și trase asupra lor­ mai multe focuri. Gloanțele nu atinseră însă pe­­ nici unul din ei și hoții se fă­cură nevăzuți. RĂZBOIUL Intre Anglia și Transvaal — Prin poștă . Se știe că vaporul «Sumatra» repatriază 264 ofițeri și soldați englezi răniți. Vaporul a sosit la Las Palmas (insulele Canaris), și unii din răniți au fost inter­vievați. Din spusele lor urmează că luptătorii din Cap și Natal sunt mai puțin optimiști ca cei din Londra, asupra sfârșitului răsbo­­iului. Un ofițer rănit în lupta de la Ladysmith a spus că, după pă­rerea lui, campania va fi foarte lungă și foarte grea, din pricina configurației țărei, presărată de fluvii și de prăpăstii aproape de netrecut, și cari silesc trupele să facă marșuri foarte obositoare. Apoi mai vine tactica urmată de boeri, cari fac un răsboiu de hărțueli și de surprindere, și se silesc să împingă pe englezi pe țărmurile fluviilor sau în trecă­tori, unde le cășunează perderi mari. In amândouă părțile au fost perderi mari, dar ale en­glezilor sunt mai însemnate. Mai trebue să se știe că en­glezii au bolnavi mulți cari, îm­preună cu răniții, sunt gata să se îmbarce la Cap spre Anglia. Ofițerul englez a lăudat cu căl­dură pe Boeri, cari se bat ad­mirabil. Boerii, făcuți prisonieri de englezi, dau dovadă de mare tărie sufletească. Cei mai multi răniți englezi sunt foarte triști.a ¥ . S-a publicat la Londra ordinul de mobilizare a diviziei a 6-a,­­ care va putea să se găsească la Cap în primele zile ale anului 1900. Lordul Wolseley a declarat ca noua diviziune va putea să se îmbarce peste cinci zile cel mult. E probabil ca să se mobilizeze și o a șeaptea divizie. Dacă la cele ș­apte divizii, adică 70.000 de oameni, se adaugă cei 30.000 din trupele auxiliare, coloniale, etc. atunci se va atinge cifra de 100.000 de oameni. Aceasta e cea mai mare sfor­țare pe care a făcut-o Anglia vre­o­dată. * ¥ ¥ Mișcarea insurecțională a a­­frikanderilor e condusă de un co­mitet constituit într’adins. Tre­cerea afrikanderilor în rîndurile lor a întărit mult pe boeri, cari organizează deja în districtul Wenterstadt administrația și au numit ca primar al orașului Wenterstadt pe un fost impie­gat din Colonia Cap. Rebelii sunt de părere că în curând va începe înaintarea tri­umfală a armatei boerilor în con­tra orașului Cap. Serviciul telegrafic­ ­ al ziarului «Universul» — Loren­zo-Marques, 23 Noembrie. După o știre sosită din cartie­­rul­ general al Boerilor, cu data de 18 Noembrie, st. n., genera­lul Joubert are de gând să con­centreze forțele sale împrejurul lui Ladysmith. O altă telegramă, sosită din cartierul generalului Joubert, vestește că «un al treilea tun de calibru mare a sosit acolo și ai început îndată să tragă asupra Boerilor. Un obuz ar fi căzut pa niște munițiuni și ar fi produs o explozie­. S’au văzut mai mulți soldați englezi eșind din linia de apărare. Un tren cuirasat, care pără­sise Kimberley la 18 Noembrie, s’a întors după ce a tras câte­va focuri asupra Boerilor. Landrost-ul din Rustenburg a trimis ajutoare Boerilor. Cape-Town, 23 Noembrie. «Oficial». Generalul Methuen vestește că pierderile Boerilor, în lupta de la Modderriver, au­ fost mai mari de­cât cele ala englezilor. Lorenzo-Marques, 23 Noembrie. Un raport al generalului Da­­sarey, cu data de ÎS Noembrie s­. n., spune că englezii au făcut un atac lângă Moderriver. 16 Noembrie st. n.. Boerii s’au re­tras din posițiunile lor după ce au­ impedioat pe englezi se îna­inteze asupra lui Kimberley. Gape Town, 23 Noembrie După o depeșă din Maseru, boeriî mărturisesc că au suferit perderi mari lângă Kimberley și pe­­ fluviul Orange. După ace­laș izvor, asediul lui Mafeking s’a ridicat. Pretoria, 23 Noembrie, 24 imanurile Blestemate Roman de Carolina Invernizio PARTEA INTEIA Nopțile infame. — Halii de onoare XII Ziarul înștiința apoi că an­cheta se începuse și că se spera a se face lumină asupra mis­terului. Conchidea că contesa Arsena nu era în nici o primej­die, de­oare­ce pumnalul de care se servise ucigașa, deviând pe coastă, nu produsese de­cât o rană ușoară. Fabio citi cu atențiune artico­lul, apoi­ se uită la amicul seu. — Cunoști pe această fată? întrebă dînsul emoționat. — Da, este institutoarea ti­nerei contese Arsena, amica au­rorei mele. Mi-am perdut min­­țele, mi se pare că sunt nebun. Nu, eu nu pot să cred că d­­șoara Flora a ajuns să comită a­­ceastă crim­a fără să fi fost îm­pinsă de împrejurări grave, nu, ori­ce rai-ar spune alții, «Ü nu pot s’o cred­­ vinovată. Trebue să fi fost provocată. Vocea înăbușită a tînerului, sgârcirea feței lui fură ca un fulger de lumină pentru Fabia. Dînsul apucă o mână a ami­cului său. — Tu iubești pe această față? zîse dînsul încet. — Ei, da, nu tăgăduesc, es­­clamă dînsul gu iuțeală. Flora este extra­ordinar de frumoasă și de inteligentă și a fost foarte nefericită. Uite, eu am venit la tine cu speranță că ai să faci tot ce ’ți stă în putință pentru ca s’o scapi. — Eu? — Da, tu. Nu ești avocat? Poțî să te duci la dînsa, să’î afli secretul, s’o aperi din toate pu­terile, fie vinovată sau nu. Fabio zîmbi melancolic. — Dar o să voească dînsa să mă primească ? — Da, pentru că o să te duci la ea în numele­ meu. O I te rog, nu ’mi refuza această favoare care poate să fie glorie pentru tine, începător, pentru Flora a­­chitarea, pentru mine viața. — Dar eu primesc din toata inima, poți să contezi pe mine. ■zise Fabio foarte emoționat, însă mai Íntâiu să așteptăm rezulta­tul anchetei. Se poate ca cei in­teresați să voiască a înăbuși a­­facerea și ca Flora ta să fie li­berată. — Nu cred. — In tot cazul amicul meu să așteptăm. Ai mâncat? — Nu. — Ei bine, rămâi cu mine în masă și o să -mi vorbești de dînsa. Mauro îî strînse mâna cu căl­dură. — Cât­ ești de bun și ce bine mă înțelegi , murmură dînsul. Fabia nu răspunse, însă plecă capul pentru că ochii i se ume­ziseră. Și în gând zicea : — Te înțeleg pentru că și eu iubesc ca și tine, și ca și tine sunt nefericit. XIII Când Flora se duse să se con­­stitue prizonieră, polițistul de serviciu înaintea căruia fusese condusă, nu voi să pună nici un temeiu pe depozițiunea ei. Credea că are de a face cu o nebună, pentru că până atunci nimeni nu știa de cele petrecute la casa Arsena și contele nu de­nunțase pe vinovata. Cu toate astea, tînera fată fu poprită și tocmai după câte­va ore se află că ea spusese ade­vărul. Atunci fu supusă la un inte­rogator amănunțit. B’a întrebată de motivul actului său de furie către contesa. Flora răspunse cu mândrie: — Nu va ajunge declarația mea că sunt vinovată și nu vă e des­tul că v’am cruțat de oboseala d’a me căuta ? Nu maî adaog ni­mic alt­ceva. Află că rana contesei era u­­șoară și murmură printre dinți. — Păcat ! Apoi nu maî vorbi. Fu pusă îndată în stare de a­­restare și condusă la închisoarea centrală. In vremea asta se căuta a se evita scandalul în jurul familiei Alseno. Ziarele criticau purtarea tine­rei institutoare, care, fiind ținută de contesa Alseno ca și o fiică, o răsplătise cu atâta­ ingratitu­dine. Se zicea însă că Flora căutase să-șî exercite farmecele asupra fiului contesei și cu aceasta bă­gase de seamă și mustrase pe tînăra fată, iar aceasta, văzén­­du-i dispărând speranțele, i-î răzbunase. Ceva din calomniile astea ajun­­sese la cunoștința Florei. Și acuzarea­­ fu repetată de judeca­­torul de instrucție. — Voiam să tac, zise dînsa, cu un accent rece și mândru, în­să nu vreau ca infamul să trium­­feze până la capăt. — De cine vorbești? întrebă magistratul cu asprime. — De contele Arnaldo Alseno. Și, liniștită, cu fruntea sus, povești ceea ce se petrecuse în noaptea când sosise la palatul Al­seno, infamia ce îndurase, falsa căință a lui Arnaldo, minciunele contesei, speranțele ei din mo­mentul când se simțise mamă. Judecătorul de instrucție o as­cultă cu băgare de seamă, însă păstrându-șî fisionomia severă, și fără să clipească. — Sunt­eu cel dintâia căru­­ia’î vorbești de aceste fapte ? o întrebă dînsul de-odata. — Cum adecă, d-le? — Dacă alt­cine­va, afară de contesa și de fiul seu, cunoaște toate astea ? — Nimeni, d-le. — Și d-ta te-ai mulțumit nu­mai cu­ promisiuni goale după ultragiat ce ai pătimit ? Flora înălță capul. T* Ce trebuia să facî — Să te fi adresat îndată con­tesei sau bărbatului său. Insă d-ta ai așteptat în liniște să trea­că timpul, ai început să faci pe cocheta cu alții, nu te-ai îngrijit de loc de contele Arnaldo și toc­mai în momentul când s’a des­coperit purtarea d-tale rea, a­i denunțat pe Arnaldo ca pe se­ducătorul d-tale, te-ai revoltat contra contesei, care te considera ca pe­ o fiică, am lovit-o... — Așa­dar d-ta nu mă crezi ? esclamă Flora palidă de ură. — Da... cred că înainte de a intra ca institutoare în familia Ar­seno, te-am informat de caracte­rul, de obiceiurile cam dezordo­­nate ale contelui Arnaldo și au combinat un plan, un proiect pe care sperai sa ’l realizezi... — Dar, d-le... bolborosi Flora cu un accent înăbușit. — D-șoară, adaogă judecăto­rul de instrucție mereu liniștit, eu nu mă uit de­cât la fapte și acelea cari mi se prezintă vor­besc, mai tare de­cât cuvintele d-tale, dovedesc până la evi­dență vinovăția d-tale. — Toți ? toți contra mea ! strigă Flora în vreme ce furia "i încreția alba frunte, din ochii îi sbucuiau flăcări și nările i se dilatau tremurătoare. Aic­i sa fiți blestemați. Fu invitată să se modereze, alt­fel avea să fie mai rău pen­tru dînsa. Ceea ce suferi nenorocita, ar fi cu neputință de descris. Nu, nu era nici o eșire din acel infern în care se sbătea. Nimeni nu credea în nevino­văția ei, în infamia lui Arnaldo. Portarii de la palatul Arseno, fiind interogați, declarară în ade­văr că, în noaptea când a sosit Flora, contele Arnaldo a dormit acasă. Insă Caterina adaugă că -l vă­zuse culcând­u-se liniștit, iar di­mineața, când se duse în ca­mera Florei, găsise pe aceasta gătind­u-se la oglindă și la între­barea ei dacă dormise bine, îi răspunse zîmbind că bine. Buna femee spuse de aseme­nea că contele Arnaldo se arăta în acea dimineață foarte nerăb­dător de a cunoaște pe institu­­toarea surorei sale, pentru că n’o văzuse încă. — Ii spusesem eu că e foarte frumoasă, însă mai târziu­, când l-am întrebat ce im­presiună fă­cuse asupră’I. d. conte mi-a răs­puns că nu -î plăcea din cauza aerului ei prea îndrăzneț și dis­prețuitor și ca nu aprea alege­rea făcută de mama sa. Ast­fel totul se întorcea con­tra Florei. Pentru cei mai buni oameni, dînsa nu era de­cât o intrigantă înzestrată cu o mare perversi­tate și o nespusă îndrăzneală. Și cu toate astea, trebuia să fi fost la mijloc un amant, de­oare­ce dînsa era însărcinată. Insă se putea ca amantul ei să -i fi fost și complice, că sa înțeleseseră amândoi ca să scoati­ de la Arnaldo o sumă mare de bani. Instrucția, cercetând trecutul Florei, constată că dînsa era fiica unei învățătoare care fu­sese destituită pentru purtarea ei scandaloasă. Nu se știa cine era tatăl Florei. Așa că un magistrat lăsă să ’i scape o frază de tot crudă. — Se vede că amorurile ma­mei ca și ale fiicei s’au desfă­șurat în întunerec. Toate acuzările astea infama străbătură zidurile închisorii și ajunseră până în Flora, pentru ea să nu lipsească nici o amă­răciune de la tartarele ei. (Va urma)

Next