Universul, octombrie 1901 (Anul 19, nr. 267-297)

1901-10-26 / nr. 292

Calendar pe anul 1901 Or­toilox Joul, 25 Octombrie.—Sf. Mac. Marcian Catolic Joul, 7 Noembrie. — Engelbert Soarele răsare 6.45 ; apune 4.42 București, 25 Octombrie. Comerțul nostru cu Grecia De curând s'a primit la mi­nisterul comerțului un raport al consulului general al Ro­mâniei la Athena, d. V. Ca­naris, în privința relațiunilor comerciale dintre țara noastră și Grecia. Se știe ce mai speranțe s’au­ exprimat, în privința viitoru­lui acestor relațiuni, cu oca­zia încheierea convenției noas­tre cu Grecia. Dar... cu în­cheierea convenției este încă departe de a se fi făcut totul, —și aceasta este tema pe care, cu­ multă competință, o des­­voltă consulul nostru în ra­portul SUA. Că Grecia ar putea fi un foarte important debușe­u­ pen­tru produsele noastre, despre aceasta nimeni nu se­­ îndoii­ește­ importanța chestiei ra­porturilor noastre comerciale cu acea țară n’are nevoe de nici o nouă demonstrație. Dar... iată ce ne spune d. V. Canaki: Comerțul român, de­și sus­ceptibil prin felul lui da a lua un loc preponderant pe piețele grecești, mai ales acum după încheierea tratatului de comerciă dintre cele două țări, se găsește pentru moment tot în stare de inferioritate (absolută inferioritate, putem adăuga noi, după ce am­ con­sultat cifrele, o singură probă: în 1900 Grecia a importat greă de 30 milioane din Ru­sia, de 2 jumătate milioane din Turcia și Bulgaria, și de ...78.117 franci din Româ­nia !) Produsele române,—produse de felul cărora Grecia nu se poate lipsi,—sunt condamnate, —continuă de consul gene­ral,—pentru cât­va timp la un bloc involuntar, dacă rar se vor lua măsuri eficace de către comercianții români spre a face cunoscute aceste pro­ducte în Grecia. Cauza principală pentru care se pare că ar fi greu comer­­cialui românesc de a înlocui produsele similare străine, este preferința pe care neguțătorii greci o a fi de a-și trage măr­furile de cari ar nevoe de pe piețele cu cari ei sunt în re­lații de artî îndelungați. A­­ceastă preferință n 'ar putea fi combătută de­cât dacă pro­ducătorii români ar trimite în Grecia comis voiajori, în sco­pul de a intra în relații și a încheia afaceri cu comercian­ții locali, oferindu-le mărfuri cu prețuri mai avantagioase. Acești comis voiajori ar tre­bui să fie prevăzuți cu eșan­­tilioane și să dea informații asupra tuturor produselor ro­mâne, care nu sunt cunoscu­te în Grecia de­cât după buna lor reputațiune. Ast­fel, negustorii greci pre­feră cerealele rusești și turco­­bulgare, pe care le cunosc deja și au obiceiul a le im­porta din acele țări de o se­rie lungă de ani. Pentru trimiterea de voia­jori, producătorii ar putea a se constitui în sindicate în acest scop ; rezultatele, crede d. Canaki, ar fi cu siguranță satisfăcătoare. Un alt mijloc pentru a se activa relațiunile comerciale ale celor două țării, ar fi res­tabilirea liniilor de navigație română Constanța Piren­. «A­­ceasta ar permite diferiților producători români de a des­face mărfurile cu prețuri mai scăzute, după cum fac deja de mult bulgarii, cari au fru­moase vase, construite înadins pentru cereale». " Continuând, raportul intră în detalii asupra comerțului general al Greciei; noi, de­o­cam­dată, ne mulțumim a re­leva cele de mai sus, în spe­ranță că ele vor contribui poate întru­cât­va să deștepte în sfirșit atenția și interesa­­rea mai de aproape măcar a societăților noastre agricole, dacă nu să îmboldească ini­țiativa, atât de greu­ de urițt, a producătorilor, în mod in­dividual. Din Austria (Corespondență particulară a „Universului" Vie­na, 22 Octombrie. Situația politicii Ieri a avut loc o conferință de două ore între primul ministru dr. Koerber, și ministrul ceh d­r. Bezek, în care s’au­ discutat di­ferite chestii politice. Cu toate acestea ziarele ceh­e continuă în ton agresiv compania lor contra guvernului. Ast­fel «Moravska Orlice» zice că raporturile între cehî și primul ministru Koerber, sunt atât de încordate, în­cât nici vorbă nu este ca să se voteze m­ai repede, budgetul Statului și pactul cu Ungaria. Guvernul a ignorat m­ereu cererile culturale ale cehilor și nu-și dă seamă că națiunea cehă este de mare în­semnătate pentru dinastie și pen­tru monarhie. Se crede prin cercurile parla­mentare că ministrul ceh dr. Ste­zek va fi silit să-șî dea demiși din cabinetul Koerber. Căsătoria arh­­iducesei Elisabeta Din isvor sigur se anunță că la 25 ianuarie se va sevîrși în castelul de la Hetzendorf căsă­toria arh­iducesei Elisabeta, fiica contesei Stefania de Lonyay cu prințul Otto de Windischgraz, locotenent de dragoni din armata austriacă. La actul cununiei vor asista, spuma, rudeniile cele mai apropiate ale mirilor. După cununie va avea loc în castelul din Heizendorf un prânz. Cu câte­va zile m­ai înainte ar­­h­iducesa Elisabeta va renunța în chip solemn la toate dreptu­rile ei la tron. După cununie, la două sau trei zile, împăratul Francisc Iosif va da în castelul Schönbrunn un prânz la care vor lua parte numai cele mai apro­piate rude ale perechei căsăto­rite. Locotenentul prinț Windisch­graz a absolvit cu succes luna trecută școala superioară de răz­­boiu. In considerația iminentei sale căsătorii, prințul Windisch­graz a renunțat ca să intre în statul major general, și-șî va face serviciul militar la trupă. El va fi repartizat la un regiment de cavalerie cu garnisoana în Innsbruck. In ministerul de externe s-au ținut mai multe conferințe, la cari au­ luat parte și ofițerii supe­riori de la Curte, în care, după dorința im­peratului s’au discutat mai multe chestiuni în privința zestrei miresei. împăratul a dis­pus ca nepoata sa, arh­iducesa Elisabeta să poarte titlul de «Al­teță imperială și regală». In ceea ce privește averea, ea va fi pusă pe aceiași treaptă cu cele două mătuși ale ei, arh­iducesele Gi­sela și Maria Valeria. Habs­­tul înlătura și aceste inconveni­ente în institutele Röntgen, după cum s’au executat în ședința der­matologică de la congresul natu­­raliștilor ținut la Hamburg. Dar nu numai la stîrpirea pri­sosului de per, de­asupra buze­lor, pe nasul, obrazii, urechile și mânile damelor s’a arătat folosi­toare această metodă, dar prin ea se pot vindeca și cele mai grave boale de pe pielea capului. De mare interes pentru femei rămâne firește b­estia, că pare efectul razelor Röntgen va fi du­rabil pentru viitor, adică că nu se va ivi o recidivă. Aceasta de­pinde de la stîrpirea radicală a pupilelor părului, care se poate face printr’un tratament special. Mai puțin progres s’a făcut pe terenul mijloacelor pentru împedicarea căderii părului. Dacă chelia bărbatului nu este o po­doabă, cel puțin există mângă­­ierea că bărbatul nu are nevoe să fie frumos. Cu atât mai greu este simțită lipsa părului la fe­mei, de­și poate fi înlocuită mai ușor prin coade artificiale. Aerul propriu, frumos și plin, este atât de nedespărțit de fru­musețea femeei, în­cât perderea acestuia este adânc simțită, cel puțin în cercul bărbaților. Tre­bue deci ca femeile să-șî curețe și să'și spele perul cu ingre­diente ca Franzbrauntwein, ceai de Cameli, etc. Se speră că cu timpul știința va reuși să descopere un mij­loc contra căderei părului. Olimpia, mijloc e o crimă, și unii desem­nau pe d. Romulus Ghețu, fiul victimei, ca autorul crimei. D. procuror Sima Niculescu, însoțit de d. C. Dimancea, ju­dele­ de instrucție și medicul ju­dețului, se transportară în loca­litate, unde au constatat că vic­tima a murit prin asfixie. Medicul constată două leziuni, una pe coloana vertebrală pe care victima a căpătat-o atunci când, cuprins de flăcări, a voit să împingă cu spintele în ușe ce era închisă pe din afară, și a doua leziune la frunte pe care și-a făcut-o voind să deschidă fereastra. Casa în care s’a găsit cadavrul nefericitului Mihail Ghețu, are pe pardoseală o parte din epi­derma picioarelor victimei, care s’a luat pe scândurile ce ardeau. Cadavrul are o ușoară arsătură sub gât, care se prelungește pe brațul drept. Focul se crede că ar fi luat naștere de la țigara lui Mihail Ghețu, și ast­fel flăcările întin­­zându-se, au consumat pe nefe­ricit. Totuși ancheta continuă cu cea mai mare energie. Cât privește svonurile care cir­culă, spunând că tînărul Romul Ghețu ar fi autorul faptului, ele sunt absolut inexacte. Asemenea nici doamna Ghețu nu se află în Călărași, ci la Bu­curești, unde i s’a telegrafiat a­­ceastă tristă știre. Ve vom­ ține în curent cu a­­mănuntele cele mai exacte asu­pra acestei afaceri care pasionează pe toți cari au cunoscut pe M. Ghețu. Pax. CRONICI <F £ HENINE Conservarea părului Îngrijirea părului femeilor a fost încă din timpurile cele mai vechi, obiect de studiu pentru aceia cari se ocupau­ cu cosma­­ticurile. Multe daune din socie­tatea înaltă s’au supus procedu­rei dureroase a scoatere­­perului cu «pinceta» (princette) așa nu­mita operațiune a epilațiunei. De când cu progresul electri­­cității se întrebuințează depăr­tarea electro­litică a perului, care nu este nici pe departe atât de dureroasă ca metoda epilațiunei, există credința că s’a găsit cea mai perfectă metodă pentru de­­lăturarea orelor de păr. Cu toate acestea s­- a făcut și mai multe pro­grese. Enigmaticele raze Rönt­gen au rezolvat această chesti­une gravă.­ Cu ajutorul lor se poate astăzi distruge fără durere părul care nu este de trebuință. Și a­­ceastă metodă a avut însă la în­ceput desavantagii, de­oare­ce după dispariția perului,rămâneau pete roșii pe piele. Prin dese experimente s’a pu­ Harta insulelor turcești și a coastelor Asiei Mici — Vezi ilustrația — Acum când o parte a escadrei franceze din marea Mediterană a ocupat insula Mifiline, pentru ca ast­fel să silească pe sultanul ca să aprobe cererile guvernului francez, am crezut de cuviință să reproducem o hartă geogra­fică, care reprezintă coastele Tur­ciei atât a celei europene, cât și a celei asiatice, precum și cu in­sulele cari se țin de ea. Insula Mitilene, vechea Les­bos, are o întindere de 1750 k­i­­lometri pătrați și o populație de peste 50.000 locuitori, în cea mai mare parte greci. Ea are o însemnată pozițiune strategică, de­oare­ce este a­­proape de Dardanele precum și de portul Smyrna. Prin urmare Franța, care a pus mâna pe această insulă, și-a găsit un perfect adăpost, pentru cazul când ar fi atacată de o escadră turcă. Mai acum câți­va ani, după cum se știe, Anglia încercase să pună mâna pe insula Mitilene, pentru ea să amenințe Constan­­tinopolul, și a opri în același timp mersul Rusiei spre Medi­terană, dar față de protestul Eu­ropei a trebuit să se retragă. .­­ --------— « »■•­ —.. .... . . -----•» •»«­­ ................... O CUGETARE !»E ZI Numai aceia care nu fac nimic, nu se înșeală. Ameninte asupra groaznicei morți a proprietarului Gh­ețu’ (Corespondență particulară a „Universului") Călărași, 23 Octombrie. V'am depeșat la timp despre groaznica moarte a cunoscutului proprietar și fost senator Mihail Ghețu, în etate de 65 ani. Iată acum amănunte : In noaptea de 21 spre 22 c., d. Mihail Ghețu, fiul său Ro­mulus Ghețu, primarul comunei Gosâmbești și șeful secției de jandarmi din Slobozia, petreceau în casa victimei, unde cu toți luaseră masa. Era în orele 1 noaptea când toți mesenii se sculară , primarul și șeful secției de jandarmi plecară spre casele lor, în cea mai com­plectă liniște, iar d. Mihail Ghețu și fiul său se retraseră în came­rele lor. După un interval de 2 ore, a­­dică pe la orele 3 noaptea, ar­gații di­n curte sculându-se, ob­servară că din camera unde dor­mea Mihail Ghețu, eșuaă flăcări și fum. Imediat dau alarma și întreg satul fu la fața locului. Cu mare greutate, servitorii pătrunseră în camera în care se găsea victima, unde îngroziți vă­zură cadavrul stăpânului lor. Cu ajutorul sătenilor, focul fu localizat și înștiințându-se auto­ritățile, d. sub­ prefect Călinescu sosi la fața locului, făcând cu­noscut cazul parchetului din Că­lărași. La început s’a crezut că la Războiul anglo-boer — Prin poștă — Deună-zî noapte, într’un vagon al trenului ce transporta caii en­glezii în Africa de sud, a is­­bucnit un mare incendiu, lângă gara Carlstadt, în apropiere de Fiume. Cinci oni au perit în flă­cări. * * Se scrie din Haga că încer­cările făcute în Germania de co­mitetul federali unei sindicale, for­omat de promotorii mișcărea doc­­t­orilor, pentru boicotagiul nă­­vilor engleze, au reușit. Comitetul a hotărît de a con­voca la Amsterdam, peste o săptămână, o întrunire de 38 de­­legați lucrători pentru formarea sub-comitetelor. « • « Colonelul englez Benson, care a fost omorît de boerî în cea din urmă luptă la Bsrgenb­ogte, era brațul drept al lui Kitche­ner. El era temut de boerî mai mult de­cât ori­ce alt ofițer en­glez. Colonelul Benson era finer și înd­răsneț. El înainta cu co­loana lui în­totdeauna noaptea și să arunca asupra lagărilor boe­­rilor cu iuțeala unui fulger. ---------------— - Curier Judiciar (TRIBUNALELE ROMANE) Punerea in libertate pe cau­țiune a lui Gh. Croclorescu­ înaintea tribunalului Ilfov, secția III­», a venit ori cererea de punere în libertate pe cauțiune a lui Gh. Călătorescu. Dînsul este dat judecății pentru escrocherie, fals și furt, fiind­că a sustras de la ministerul de războiu un mandat în alb, pe care după ce l’a complectat cu suma de 100 lei, falsificând iscălitura d-lui Oprescu, a încercat să’l scumpteze la d. De­­lateișanu. Tot­odată el furase și un sigiliu al ministerului, pe care 'l aplicase pe mandat. El era asistat de d. advocat G. Sipsorno. După ce i s'a luat interogatorul obicinuit, s’a dat cuvîntul d-lui pro­curor, care s’a opus la liberare, de­oare­ce faptele comise de Călăto­­rescu sunt grave, fiind un cumul de delicte. D. Lipsomo a susținut că faptul comis de Călătorescu nu este atât de grav cum susține d. procuror, ci o simplă tentativă de escroche­rie. Mandatul falsificat n’a fost pus în circulație, și chiar dacă l’ar fi pus, n’avea nici o valoare, de­oare­ce nu exista ordonanța de plată. Arată că Călătorescu e inginer, și că are luate în antreprisă mai multe lucrări împreună cu d. Udrescu, că n’a mai fost dat judecății, și că, dacă a comis acest fapt, a fost că voia să îndatoreze pe un prieten al său. Nu este temere că va dispare, de­oare­ce părintele său e un om cu poziție și afară de aceasta Călă­­torescu e însurat și are copii. Tribunalul, după o lungă delibe­rare, a admis punerea în libertate pe cauțiune a lui Călătorescu. * * * Procesul dintre Gh. Gh­idi­­nescu și Căile Ferate Ro­mâne Gh. Grădinescu fiind scriitor de vagoane în gara Tg.­Ocna, a fost tamponat de o mașină care mane­vra în gară, perzându-șî mâna stângă. Dânsul a chiemat în judecată, îna­intea tribunalului din Fălticeni, un­de locuește dânsul, atât pe mecanic cât și direcția Căilor Ferate ca să-i plătească suma de 50 mii lei ca despăgubiri. Tribunalul de Fălticeni și-a declinat competența, de­oare­ce sediul direcției Căilor Ferate e în București. Această sentință a fost confirmată atât de Curtea de apel, cât și de Curtea de casație. Grădinescu a fost deci nevoit să intenteze procesul înaintea tribuna­lului Ilfov, și a venit ieri înaintea secției I a tribunalului. Grădinescu era asistat de d. a­­vocat Barozzi, iar direcția Căilor Fe­rate era reprezintată prin d. avocat P. Capeleanu. D. Capeleanu negând că s’ar fi în­tâmplat un atare accident în gara Tg.­Ocna, d. avocat Barozzi a cerut tribunalului ch­emarea la interoga­tor a d-lui director al Căilor Ferate, ceea ce s’a și admis. Afacerea se va judeca la 12 De­cembrie a. c. Grefier. ................—■<«»»»...................—« Carnetul meu De Sfântu Dumitru Care va să cică, mâine Dom n Dumitru e la noi, Cu mutatul după dînsul Ș'o mulțime de nevoi... Și, de oare­ce în țară, De-o­cam­dată, de prezent, Nu e nici de cum de seamă Vr’un m­ai nou eveniment... Am să spui de Sin Dumitru O poveste, crez, cu­ haz, Să mai uite omenirea De obidă și necaz... Deci, încep cu povestitul S’ascultați perechi perechi, După ce ați... pus bumbacul In sărmanele urechi... Stăm în stradă, căscam gura, Fără bani în buzunar, Cum cam zilnic se găsește Bunul nostru gazetar, Când, decodată, lângă mine, Se opresc trei inși în loc, Trei *mon șeri* de bună seamă, Spilcuiți, gătițî boboc... Și încep ca să vorbească Și eu ’ncep ca sa ’i ascult, Că, de­și nu sunt... o slugă, Să ascult îmi place mulți, — Eu, mon șer, gr&ește, unul, •Fac Salonul de bontor ; •Mă pricep în astă artă •Că ’s crescut numa ’n salon». Cel d’al douilea grăește, — Ba eu Camera o fac, •Slujba e cam migăloasă, •Dar cu leafa mă împac...» Cel d’al treilea, în fine, Zice ’n­ voce prea zmerili — Ba eu­ fac bucătăria, •Și sunt foarte mulțumit...» Auzind acestea toate — Bre­­ îmi zic, Sunt gazetari : • Unu'i •critic» de •saloane» •Pentru pictori mici și mari... •Cel­ l’alt trebue să fie «Reporter» ia vr’un ziar •Și cel l'ait de­sigur este •La gazetă •secretar...» Pe când iii acestea toate, Tot mirân­du-mi, le zic, Lângă mine, de odată, Uite apare un amic... Gazetar și el ca mine, Ea pot spune maî vestit, Pe «mon­șer­ii» arStându’î £î spun tot ce-am auzit... Ii privește de îndată Și ascultă tot ce -i spun Și pe urmă se pornește Pe un rîs de cel nebun... Și am rîs și eu ca dînsul, Cum în lume rîz cam rar, Căci erau, vezi, „gazetarii» : Două feciori și un bucătar !... Marion. II ■—li ■..—«ip« m I MMUJi . jșgaw» Conflictul franco-tare Telegramele Agenției Române Flota franceză, la Mitilene Paris. 24.—O telegramă a con­­tra-amiralului Caillard anunță sosirea divisiunei navale la Miti­lene. Contra­amiralul nu dă însă nici un alt amănunț în această privință. Este probabil că contra­amiralul Caillard a ocupat trei porturi ale insulei și a pus stâ­­pînire pe vămi. Nu este câtuși de puțin vorba de a ocupa vama din Smirna, nici de a întinde acțiunea flotei și asupra altor insule din Arh­i­­pelag. Escadra di­n Toulon gata de plecare Paris. 24. — «Le Mălin» află din Toulon că escadra, a cărei aprovizionare este sfirșită, este gata de plecare la primul semnal. Cum s’a ocupat insula Miti­le de Paris. 24. — Contraamiralul Caillard a efectuat debarcarea în insula Mitilene, după ziarul «Le Matin», fără nici o împotrivire. Principalele vase ale diviziu­nei au fost trimise în cele­l­alte porturi ale insulei. Ziarul «Echo de Paris» adaugă că amiralul Caillard a pus stă­­pînire pe vămi și că guvernul francez ar fi renunțat de a mai ocupa Smyrna. Telegrame de la coresponden­ții noștri particulari Presa austriacă si demonstrația fran­ceză in­ Turcia Viena. 24. — Ziarul oficios «Fremdenblatt» zice că ac­țiunea Franciei în Turcia va fi o bună secțiune pentru a­­ceastă din urmă. «Tagblatt» scrie că sulta­nul va vedea acum că nu există rivalitate între Puteri și va trebui să cedeze. «Neue Freie Presse» spune că Francia vrea să reia pro­­tecțiunea creștinilor din O­­rient și să-șî reîncuiască acolo prestig­iul. Nu poate fi nici o îngrijire, urmează ziarul; sta­tus quo în Orient nu va fi tulburat. Nu numai Anglia și Germania urmăresc cu bă­gare de seamă demonstrațiu­­nea Franciei, dar și însăși Rusia n’ar putea să consimtă la o politică de cucerire a Franciei în Orient. Demonstrațiunea de acum, a Franciei, e un precedent semnificativ, însă nu e peri­culos, de­oarece Puterile di­rect interesate de Turcia voesc să stingă ori­ce scântee ame­nințătoare cu incendiu­. Es­cadrele rusă și engleză se află în apropiere : cea dintăi la Smirna, cea de a doua la Beyrout. Sultanul ordonând bombardarea esca­drei franceze la Dardanele Viena. 24.— «Politische Cor­­respondenz» publică o depeșă din Constantinopol, în care se spune că sultanul a trimis tuturor autorităților civile și militare din Mitilene instrucții secrete ca să nu opună nici o rezistență armată francezi­lor, mărginindu se a protesta cu energie ,și a retrage toate sumele de bani din casele vă­milor, pentru ca să nu cadă în mâinile francezilor. In același timp, s’a telegra­­fiat comandantului strîmtori­­lor Dardanele, ordonându - se să­­ bombardeze bastimentele franceze dacă s’ar încerca să forțeze strîmtorile. O notă oficioasă franceză în pri­vința Turciei Paris. 24.—O notă oficioasă zice că Europa va aprecia în­delunga răbdare a Franței, considerând nouile somațiuni ale Franței către Turcia ca o politică înțeleaptă pentru a se evita în viitor noul contes­­tații cu Poarta. Ce va cere Francia Turciei Paris. 24.—Ziarul «Figaro» zice : Trebue să facem­ o ac­țiune splendidă în apele tur­cești, pentru ca să se uite ast­fel Fashoda. Suntem hotă­­rîți să întrebuințăm o extre­mă energie. Ziarul «Echo de Paris» scria că Franța cere, afară de drep­tul de a deschide școale fran­ceze în Turcia, și punerea armenilor sub protectoratul său. Francia ținend gata o altă escadră contra Turciei Paris, 24.— Se telegrafiază din Toulon că a doua diviziune navală franceză e gata sa plece de acolo, iar infanteria de marină e gata să se îm­barce. Se svonește că, dacă Turcia va voi să reziste la pretențiu­­nile Franciei, atunci a doua diviziune navală va pleca în­dată. Germania amenințând pe Franța Berlin. 24. — Ziarul «Vos­­sische Zeitung», vorbinci tie demonstrația escadrei franceze contra Turciei, amenință pe Franța cu o energică Intervenție a­ Germaniei, in eas când Interesele Germaniei ar fi atinse. Sultanul cerând ajutorul Angliei Paris. 24.—Ziarul «Figaro» spune că sultanul s’a adresat Angliei, în baza tractatului de Cipru, să-i vie în­ ajutor în conflictul cu Francia. Anglia însă refuză. Temeri de revolta grecilor din Mitilene Paris. 24. — O telegramă din insula­­ Mitilene anun­ță că e temere de revo­­luțiunea locuit­orilor greci de­ acolo contra Turciei. Presa germană și confu­cful franco turc Berlin. 24.— Presa de aici este neliniștită temându se că acțiunea Franței va slăbi pres­tigiul Germaniei, ștergând impresiunea făcută de călăto­ria împăratului Wilhelm în Orient. Ziarele germane mai spun că sultanul va constata acum că Germania nu poate face nimic pentru el. Ziarul «Post» spune că de­sigur Franța nu va ocupa în mod statornic insula Mitilene, de­oare­ce ar viola tractatul de Berlin. Consecințele acțiunea Fran­ciei,—urmează același ziar,— nu sunt cu toate astea de prevăzut. Guvernul francez a făcut noul cereri sultanului după ce a înțeles că nu face o bună impresie întreprinde­rea unui rasboiu pentru hani. Turcii neputând conta pe ajdorul Italiei și Angliei Londra. 24. — Ziarele en­gleze declară că sultanul nu poate să conteze pe ajutorul Italiei nici al Angliei, în con­flictul său cu Franța. « A se citi alte telegrame sosite in timpul nopțeV. In «Ultima Oră». Revolta din coranna Gor­­neta-Cnibu (Corespund stîlă particulară a «Universului) Ploești, 23 Octombrie. Sunt sigur informat că în co­muna Gornetu-Cuibu, din plasa Cricov-Podgoria, a izbucnit o revoltă, în împrejurările urmă­toare : Vre-o 40 de moșneni di­n a­­ceastă comună sunt în proces cu moștenitorii mocanului Toma Pascu, pentru un petic de pă­dure de vre-o 50 pogoane. Astă­zi dimineață, moșnenii ne mai a­venei răbdare să aștepte sentința justiției în această pri­vință, se duc în pădure și se apucă să tase la copaci. Moșteni­torii lui Pascu, aflând însă de acest fapt, reclamă cazul primă­riei, care pornește la fața locului, pentru a opri pe moșneni de a devasta pădurea. Moșnenii, văzind pe oamenii autorităței venind spre ei, 1« os înainte și punându-i pe goană, se apucă iar de lucru. Imediat s-a cerut a­jutorul jan­darmilor de la Urlați și Sfânia, pentru a potoli pe rebeli. Parchetul și ministerul de in­terne au fost încunoștiințați de acest fapt. CAROLINA IMVERNtZIQ 14 Torturile uoel mame PARTEA A DOUA Inimă d­e copilă.—Amoruri caste ! Lumea se oprise în joc, căci scena avea partea ei comică. " — Dar ce ți-a furat?—întrebă­rii! pe acea femee. ! ! — Două pâinișoare... Iâsați-me s’o prind, trebue să dau un e­­xemplu, ajutați-me. I Cei mai mulți dădeau din u­­m­eri. — Iî va fi foarte foame, mili­­țiceî—ziceau unii.—aleargă după ea dacă vrei. Betrína, indignată că vedea că pe ținea parte copilei, începu să poarască pe toți și porni din nou la fugă. * — Da, prinde-o, prinde-o !— strigară câțî­va tineri, fluerând-o. In acest­ timp copila mergea când la stînga, când la dreapta, căutând să înșele urmărirea be­­trinei. Și din buzele ei convulsive, e­­șeau cuvinte de rugăciune. — Oh ! Doamne ! fă ca eu să scap... Doamne... Doamne... nu mai pot... nu m­e părăsi ! Forțele începeau să­ î lipsească și lacrimile o înecau. In acel moment zări un guard ce o urmărea... și se vedea per­du­tă. Scoase un țipel disperat și făcu mari sforțări spre a fugi. ’ In fața ei vezu o poartă și in­tră înăuntru. Traversă ca o săgeată sala, urcă o largă scară, intră într’o odae și se duse să cadă zdrobită la picioarele unei doamne, care avea pe dînsa o manta de blană și era gata să iasă din casă. Doamna făcu speriată un pas înapoi. — Cine ești? Ce vrei? Sărmana copilă nu era în stare să răspundă... Avea ochii hol­bați de spaimă... și din gura ei eșîa o suspine. Doamna făcu un gest de mâ­nie și de desgust. — Luați-o de aici...—strigă ea. Cum se lasă ca asemenea oa­meni murdari să intre în palat. La acea voce imperioasă a­­lergară 2 servitori în livrea. Dar, pe când ei voiau să exe­cute ordinele stăpîneî, copila păru că-șî revine în fire. Aruncându-se în genunchi în fața doamnei își împreună mâi­nile: — Aibî milă... nu me goni... salvează-me... fii bună, pe cât ești de frumoasă... Copila ar fi înduioșat și o pia­tră în acea atitudine. Privind-o bine, erai silit să o admiri. Avea niște trăsuri foarte fine și de­licate. Ea nu putea avea mai mult de 15 ani. Doamna, însă, rămase nepăsă­­toare în fața acelei grații mișcă­toare, în fața adorabilei nevino­vății a copilei. Era o femeie de 35 ani, foarte frumoasă, dar cu o privire se­veră, inperioasă și cu surîsul crud. — De ce ’mî ceri să te sal­vez ?—zise ea cu bruscheți. Ce ai făcut? Copila ezită să răspundă. In acel moment sosiră alți servi­tori însoțiți de un guard. Acesta își descoperi respec­tuos capul. — Scuzați, doamnă ducesă, dacă ’mî­i­ au îndrăzneala de a veni aci, dar urmăream pe a­­ceastă hoață. Copila scoase un țipăt ascuțit și se agăță de rochiile doamnei. Aceasta o respinse cu atâta violență, încât puțin lipsi ca ne­norocita să nu cada la pământ. — Înapoi... înapoi... nu mă atinge ! Și, întorcăndu-se spre guard, îl întrebă cu mândrie. — Da ce o urmăreai ? — Pentru că, doamnă ducesă, a furat două pâinișoare de la o vînzătoare. — îmi era așa de foame — exclamă copila cu o voce plân­gătoare—și sărmanul meu tată... acasă moare de foame... n’am mâncat de 24 de sore, doamnă. Aceasta răspunse cu răceală. — Aceasta nu e un motiv pen­tru a fura. — Oh 1 de ai fi suferit de foame, doamnă. — Ești o obraznică. — Ertare, ertare, am făcut rău; dar am fost ispitită ; acea femea nu era lângă coșul ei cu pâine, și eu simțeam că mor și mă gândeam și la tatăl meu­... Oh ! Doamne, nici nu pusesem bine mâna pe pâinișoare, și so­sind fem­eea le lăsai, dar ea nu se mulțumi cu atâta ci, alergând după mine, mă numi hoață ; oh ! asta, nu e adevărat , doamnă, aibî milă de mine și nu mă lăsa ca să fi arestată... Doamna dădu din umeri — Eu nu pot să fac nimic pen­­tru mine, copilă, ai fost prinsă a­­supra fu­plului. Copila plângea și-și frângea mâinile. — Oh ! Dumnezeul meu... și sărmanul meu tată?... De-ar ști dînsul că Mignon a lui e în în­chisoare... căci a furat o pâine, ar muri de durere , aibî milă, doamnă. — Nu mai plânge—întrerupse guardul—știm noi aceste prefă­cătorii,­ holoaico ; acum urmea­­ză-mă și cer din nou scuze doamnei ducese. Vorbind ast­fel, el vroi să în­­hsțe pe copilă, dar aceasta con­tinua să se agațe de rochia du­cesei. Fața ei exprima o spaimă mor­tală ; ochii ei mari deschiși se fixau asupra femeei, implorând milă. — Eu nu pot face nimic pen­tru tine, — mai zise doamna, — lasă-me.... In acele cuvinte era un ton amenințător. Copila ’și desfăcu mâinile, dar ochii ei nu se despărțiră de acei ai doamnei. — D-ta ești fără, inimă—excla­mă ea — și Dumnezeu le va pe­depsi... Doamna scoase o exclamație de mânie ; ea respinse cu așa violență pe nenorocita, în­cât a­­ceasta căzu la pământ, scoțând un gemet. — Spusesem, doamnă, că e o hoțoaică, —exclamă suardul țu­nând mâna pe copilă. — Luați-o repede d­inațifiea ochilor mei—zise ducesa eu ton amenințător, căci ochiul hoaței fixat asupra ei opera o adevărată fascina­re—du-ta... du-le... Doul sau trei servitori ajutară gardianului. Mica hoață fu tîrîlă afară, cu toate că continua să se sbată și să plângă. Vocea ei... răsună încă în ure­chile doamnei... — Blestemați să fiți voi, cari nu aveți milă de săraci ! Ea se tulbură și, ridicând o grea portieră, trecu într’un apar­tament din care nu se mai au­zeau strigătele nefericitei copile. Sosind într’un salonaș, trebui să se oprească un moment că el simțea că-i lipsește respirația. Va urma)

Next