Universul, octombrie 1901 (Anul 19, nr. 267-297)
1901-10-26 / nr. 292
Calendar pe anul 1901 Ortoilox Joul, 25 Octombrie.—Sf. Mac. Marcian Catolic Joul, 7 Noembrie. — Engelbert Soarele răsare 6.45 ; apune 4.42 București, 25 Octombrie. Comerțul nostru cu Grecia De curând s'a primit la ministerul comerțului un raport al consulului general al României la Athena, d. V. Canaris, în privința relațiunilor comerciale dintre țara noastră și Grecia. Se știe ce mai speranțe s’au exprimat, în privința viitorului acestor relațiuni, cu ocazia încheierea convenției noastre cu Grecia. Dar... cu încheierea convenției este încă departe de a se fi făcut totul, —și aceasta este tema pe care, cu multă competință, o desvoltă consulul nostru în raportul SUA. Că Grecia ar putea fi un foarte important debușeu pentru produsele noastre, despre aceasta nimeni nu se îndoiiește importanța chestiei raporturilor noastre comerciale cu acea țară n’are nevoe de nici o nouă demonstrație. Dar... iată ce ne spune d. V. Canaki: Comerțul român, deși susceptibil prin felul lui da a lua un loc preponderant pe piețele grecești, mai ales acum după încheierea tratatului de comerciă dintre cele două țări, se găsește pentru moment tot în stare de inferioritate (absolută inferioritate, putem adăuga noi, după ce am consultat cifrele, o singură probă: în 1900 Grecia a importat greă de 30 milioane din Rusia, de 2 jumătate milioane din Turcia și Bulgaria, și de ...78.117 franci din România !) Produsele române,—produse de felul cărora Grecia nu se poate lipsi,—sunt condamnate, —continuă de consul general,—pentru câtva timp la un bloc involuntar, dacă rar se vor lua măsuri eficace de către comercianții români spre a face cunoscute aceste producte în Grecia. Cauza principală pentru care se pare că ar fi greu comercialui românesc de a înlocui produsele similare străine, este preferința pe care neguțătorii greci o a fi de a-și trage mărfurile de cari ar nevoe de pe piețele cu cari ei sunt în relații de artî îndelungați. Această preferință n 'ar putea fi combătută decât dacă producătorii români ar trimite în Grecia comis voiajori, în scopul de a intra în relații și a încheia afaceri cu comercianții locali, oferindu-le mărfuri cu prețuri mai avantagioase. Acești comis voiajori ar trebui să fie prevăzuți cu eșantilioane și să dea informații asupra tuturor produselor române, care nu sunt cunoscute în Grecia decât după buna lor reputațiune. Astfel, negustorii greci preferă cerealele rusești și turcobulgare, pe care le cunosc deja și au obiceiul a le importa din acele țări de o serie lungă de ani. Pentru trimiterea de voiajori, producătorii ar putea a se constitui în sindicate în acest scop ; rezultatele, crede d. Canaki, ar fi cu siguranță satisfăcătoare. Un alt mijloc pentru a se activa relațiunile comerciale ale celor două țării, ar fi restabilirea liniilor de navigație română Constanța Piren. «Aceasta ar permite diferiților producători români de a desface mărfurile cu prețuri mai scăzute, după cum fac deja de mult bulgarii, cari au frumoase vase, construite înadins pentru cereale». " Continuând, raportul intră în detalii asupra comerțului general al Greciei; noi, deocamdată, ne mulțumim a releva cele de mai sus, în speranță că ele vor contribui poate întrucâtva să deștepte în sfirșit atenția și interesarea mai de aproape măcar a societăților noastre agricole, dacă nu să îmboldească inițiativa, atât de greu de urițt, a producătorilor, în mod individual. Din Austria (Corespondență particulară a „Universului" Viena, 22 Octombrie. Situația politicii Ieri a avut loc o conferință de două ore între primul ministru dr. Koerber, și ministrul ceh dr. Bezek, în care s’au discutat diferite chestii politice. Cu toate acestea ziarele cehe continuă în ton agresiv compania lor contra guvernului. Astfel «Moravska Orlice» zice că raporturile între cehî și primul ministru Koerber, sunt atât de încordate, încât nici vorbă nu este ca să se voteze mai repede, budgetul Statului și pactul cu Ungaria. Guvernul a ignorat mereu cererile culturale ale cehilor și nu-și dă seamă că națiunea cehă este de mare însemnătate pentru dinastie și pentru monarhie. Se crede prin cercurile parlamentare că ministrul ceh dr. Stezek va fi silit să-șî dea demiși din cabinetul Koerber. Căsătoria arhiducesei Elisabeta Din isvor sigur se anunță că la 25 ianuarie se va sevîrși în castelul de la Hetzendorf căsătoria arhiducesei Elisabeta, fiica contesei Stefania de Lonyay cu prințul Otto de Windischgraz, locotenent de dragoni din armata austriacă. La actul cununiei vor asista, spuma, rudeniile cele mai apropiate ale mirilor. După cununie va avea loc în castelul din Heizendorf un prânz. Cu câteva zile mai înainte arhiducesa Elisabeta va renunța în chip solemn la toate drepturile ei la tron. După cununie, la două sau trei zile, împăratul Francisc Iosif va da în castelul Schönbrunn un prânz la care vor lua parte numai cele mai apropiate rude ale perechei căsătorite. Locotenentul prinț Windischgraz a absolvit cu succes luna trecută școala superioară de războiu. In considerația iminentei sale căsătorii, prințul Windischgraz a renunțat ca să intre în statul major general, și-șî va face serviciul militar la trupă. El va fi repartizat la un regiment de cavalerie cu garnisoana în Innsbruck. In ministerul de externe s-au ținut mai multe conferințe, la cari au luat parte și ofițerii superiori de la Curte, în care, după dorința imperatului s’au discutat mai multe chestiuni în privința zestrei miresei. împăratul a dispus ca nepoata sa, arhiducesa Elisabeta să poarte titlul de «Alteță imperială și regală». In ceea ce privește averea, ea va fi pusă pe aceiași treaptă cu cele două mătuși ale ei, arhiducesele Gisela și Maria Valeria. Habstul înlătura și aceste inconveniente în institutele Röntgen, după cum s’au executat în ședința dermatologică de la congresul naturaliștilor ținut la Hamburg. Dar nu numai la stîrpirea prisosului de per, deasupra buzelor, pe nasul, obrazii, urechile și mânile damelor s’a arătat folositoare această metodă, dar prin ea se pot vindeca și cele mai grave boale de pe pielea capului. De mare interes pentru femei rămâne firește bestia, că pare efectul razelor Röntgen va fi durabil pentru viitor, adică că nu se va ivi o recidivă. Aceasta depinde de la stîrpirea radicală a pupilelor părului, care se poate face printr’un tratament special. Mai puțin progres s’a făcut pe terenul mijloacelor pentru împedicarea căderii părului. Dacă chelia bărbatului nu este o podoabă, cel puțin există mângăierea că bărbatul nu are nevoe să fie frumos. Cu atât mai greu este simțită lipsa părului la femei, deși poate fi înlocuită mai ușor prin coade artificiale. Aerul propriu, frumos și plin, este atât de nedespărțit de frumusețea femeei, încât perderea acestuia este adânc simțită, cel puțin în cercul bărbaților. Trebue deci ca femeile să-șî curețe și să'și spele perul cu ingrediente ca Franzbrauntwein, ceai de Cameli, etc. Se speră că cu timpul știința va reuși să descopere un mijloc contra căderei părului. Olimpia, mijloc e o crimă, și unii desemnau pe d. Romulus Ghețu, fiul victimei, ca autorul crimei. D. procuror Sima Niculescu, însoțit de d. C. Dimancea, judele de instrucție și medicul județului, se transportară în localitate, unde au constatat că victima a murit prin asfixie. Medicul constată două leziuni, una pe coloana vertebrală pe care victima a căpătat-o atunci când, cuprins de flăcări, a voit să împingă cu spintele în ușe ce era închisă pe din afară, și a doua leziune la frunte pe care și-a făcut-o voind să deschidă fereastra. Casa în care s’a găsit cadavrul nefericitului Mihail Ghețu, are pe pardoseală o parte din epiderma picioarelor victimei, care s’a luat pe scândurile ce ardeau. Cadavrul are o ușoară arsătură sub gât, care se prelungește pe brațul drept. Focul se crede că ar fi luat naștere de la țigara lui Mihail Ghețu, și astfel flăcările întinzându-se, au consumat pe nefericit. Totuși ancheta continuă cu cea mai mare energie. Cât privește svonurile care circulă, spunând că tînărul Romul Ghețu ar fi autorul faptului, ele sunt absolut inexacte. Asemenea nici doamna Ghețu nu se află în Călărași, ci la București, unde i s’a telegrafiat această tristă știre. Ve vom ține în curent cu amănuntele cele mai exacte asupra acestei afaceri care pasionează pe toți cari au cunoscut pe M. Ghețu. Pax. CRONICI <F £ HENINE Conservarea părului Îngrijirea părului femeilor a fost încă din timpurile cele mai vechi, obiect de studiu pentru aceia cari se ocupau cu cosmaticurile. Multe daune din societatea înaltă s’au supus procedurei dureroase a scoatereperului cu «pinceta» (princette) așa numita operațiune a epilațiunei. De când cu progresul electricității se întrebuințează depărtarea electrolitică a perului, care nu este nici pe departe atât de dureroasă ca metoda epilațiunei, există credința că s’a găsit cea mai perfectă metodă pentru delăturarea orelor de păr. Cu toate acestea s- a făcut și mai multe progrese. Enigmaticele raze Röntgen au rezolvat această chestiune gravă. Cu ajutorul lor se poate astăzi distruge fără durere părul care nu este de trebuință. Și această metodă a avut însă la început desavantagii, deoarece după dispariția perului,rămâneau pete roșii pe piele. Prin dese experimente s’a pu Harta insulelor turcești și a coastelor Asiei Mici — Vezi ilustrația — Acum când o parte a escadrei franceze din marea Mediterană a ocupat insula Mifiline, pentru ca astfel să silească pe sultanul ca să aprobe cererile guvernului francez, am crezut de cuviință să reproducem o hartă geografică, care reprezintă coastele Turciei atât a celei europene, cât și a celei asiatice, precum și cu insulele cari se țin de ea. Insula Mitilene, vechea Lesbos, are o întindere de 1750 kilometri pătrați și o populație de peste 50.000 locuitori, în cea mai mare parte greci. Ea are o însemnată pozițiune strategică, deoarece este aproape de Dardanele precum și de portul Smyrna. Prin urmare Franța, care a pus mâna pe această insulă, și-a găsit un perfect adăpost, pentru cazul când ar fi atacată de o escadră turcă. Mai acum câțiva ani, după cum se știe, Anglia încercase să pună mâna pe insula Mitilene, pentru ea să amenințe Constantinopolul, și a opri în același timp mersul Rusiei spre Mediterană, dar față de protestul Europei a trebuit să se retragă. . --------— « »■• —.. .... . . -----•» •»« ................... O CUGETARE !»E ZI Numai aceia care nu fac nimic, nu se înșeală. Ameninte asupra groaznicei morți a proprietarului Ghețu’ (Corespondență particulară a „Universului") Călărași, 23 Octombrie. V'am depeșat la timp despre groaznica moarte a cunoscutului proprietar și fost senator Mihail Ghețu, în etate de 65 ani. Iată acum amănunte : In noaptea de 21 spre 22 c., d. Mihail Ghețu, fiul său Romulus Ghețu, primarul comunei Gosâmbești și șeful secției de jandarmi din Slobozia, petreceau în casa victimei, unde cu toți luaseră masa. Era în orele 1 noaptea când toți mesenii se sculară , primarul și șeful secției de jandarmi plecară spre casele lor, în cea mai complectă liniște, iar d. Mihail Ghețu și fiul său se retraseră în camerele lor. După un interval de 2 ore, adică pe la orele 3 noaptea, argații din curte sculându-se, observară că din camera unde dormea Mihail Ghețu, eșuaă flăcări și fum. Imediat dau alarma și întreg satul fu la fața locului. Cu mare greutate, servitorii pătrunseră în camera în care se găsea victima, unde îngroziți văzură cadavrul stăpânului lor. Cu ajutorul sătenilor, focul fu localizat și înștiințându-se autoritățile, d. sub prefect Călinescu sosi la fața locului, făcând cunoscut cazul parchetului din Călărași. La început s’a crezut că la Războiul anglo-boer — Prin poștă — Deună-zî noapte, într’un vagon al trenului ce transporta caii englezii în Africa de sud, a isbucnit un mare incendiu, lângă gara Carlstadt, în apropiere de Fiume. Cinci oni au perit în flăcări. * * Se scrie din Haga că încercările făcute în Germania de comitetul federali unei sindicale, foromat de promotorii mișcărea doctorilor, pentru boicotagiul năvilor engleze, au reușit. Comitetul a hotărît de a convoca la Amsterdam, peste o săptămână, o întrunire de 38 delegați lucrători pentru formarea sub-comitetelor. « • « Colonelul englez Benson, care a fost omorît de boerî în cea din urmă luptă la Bsrgenbogte, era brațul drept al lui Kitchener. El era temut de boerî mai mult decât orice alt ofițer englez. Colonelul Benson era finer și îndrăsneț. El înainta cu coloana lui întotdeauna noaptea și să arunca asupra lagărilor boerilor cu iuțeala unui fulger. ---------------— - Curier Judiciar (TRIBUNALELE ROMANE) Punerea in libertate pe cauțiune a lui Gh. Croclorescu înaintea tribunalului Ilfov, secția III», a venit ori cererea de punere în libertate pe cauțiune a lui Gh. Călătorescu. Dînsul este dat judecății pentru escrocherie, fals și furt, fiindcă a sustras de la ministerul de războiu un mandat în alb, pe care după ce l’a complectat cu suma de 100 lei, falsificând iscălitura d-lui Oprescu, a încercat să’l scumpteze la d. Delateișanu. Totodată el furase și un sigiliu al ministerului, pe care 'l aplicase pe mandat. El era asistat de d. advocat G. Sipsorno. După ce i s'a luat interogatorul obicinuit, s’a dat cuvîntul d-lui procuror, care s’a opus la liberare, deoarece faptele comise de Călătorescu sunt grave, fiind un cumul de delicte. D. Lipsomo a susținut că faptul comis de Călătorescu nu este atât de grav cum susține d. procuror, ci o simplă tentativă de escrocherie. Mandatul falsificat n’a fost pus în circulație, și chiar dacă l’ar fi pus, n’avea nici o valoare, deoarece nu exista ordonanța de plată. Arată că Călătorescu e inginer, și că are luate în antreprisă mai multe lucrări împreună cu d. Udrescu, că n’a mai fost dat judecății, și că, dacă a comis acest fapt, a fost că voia să îndatoreze pe un prieten al său. Nu este temere că va dispare, deoarece părintele său e un om cu poziție și afară de aceasta Călătorescu e însurat și are copii. Tribunalul, după o lungă deliberare, a admis punerea în libertate pe cauțiune a lui Călătorescu. * * * Procesul dintre Gh. Ghidinescu și Căile Ferate Române Gh. Grădinescu fiind scriitor de vagoane în gara Tg.Ocna, a fost tamponat de o mașină care manevra în gară, perzându-șî mâna stângă. Dânsul a chiemat în judecată, înaintea tribunalului din Fălticeni, unde locuește dânsul, atât pe mecanic cât și direcția Căilor Ferate ca să-i plătească suma de 50 mii lei ca despăgubiri. Tribunalul de Fălticeni și-a declinat competența, deoarece sediul direcției Căilor Ferate e în București. Această sentință a fost confirmată atât de Curtea de apel, cât și de Curtea de casație. Grădinescu a fost deci nevoit să intenteze procesul înaintea tribunalului Ilfov, și a venit ieri înaintea secției I a tribunalului. Grădinescu era asistat de d. avocat Barozzi, iar direcția Căilor Ferate era reprezintată prin d. avocat P. Capeleanu. D. Capeleanu negând că s’ar fi întâmplat un atare accident în gara Tg.Ocna, d. avocat Barozzi a cerut tribunalului chemarea la interogator a d-lui director al Căilor Ferate, ceea ce s’a și admis. Afacerea se va judeca la 12 Decembrie a. c. Grefier. ................—■<«»»»...................—« Carnetul meu De Sfântu Dumitru Care va să cică, mâine Dom n Dumitru e la noi, Cu mutatul după dînsul Ș'o mulțime de nevoi... Și, de oarece în țară, De-ocamdată, de prezent, Nu e nici de cum de seamă Vr’un mai nou eveniment... Am să spui de Sin Dumitru O poveste, crez, cu haz, Să mai uite omenirea De obidă și necaz... Deci, încep cu povestitul S’ascultați perechi perechi, După ce ați... pus bumbacul In sărmanele urechi... Stăm în stradă, căscam gura, Fără bani în buzunar, Cum cam zilnic se găsește Bunul nostru gazetar, Când, decodată, lângă mine, Se opresc trei inși în loc, Trei *mon șeri* de bună seamă, Spilcuiți, gătițî boboc... Și încep ca să vorbească Și eu ’ncep ca sa ’i ascult, Că, deși nu sunt... o slugă, Să ascult îmi place mulți, — Eu, mon șer, gr&ește, unul, •Fac Salonul de bontor ; •Mă pricep în astă artă •Că ’s crescut numa ’n salon». Cel d’al douilea grăește, — Ba eu Camera o fac, •Slujba e cam migăloasă, •Dar cu leafa mă împac...» Cel d’al treilea, în fine, Zice ’n voce prea zmerili — Ba eu fac bucătăria, •Și sunt foarte mulțumit...» Auzind acestea toate — Bre îmi zic, Sunt gazetari : • Unu'i •critic» de •saloane» •Pentru pictori mici și mari... •Cel l’alt trebue să fie «Reporter» ia vr’un ziar •Și cel l'ait desigur este •La gazetă •secretar...» Pe când iii acestea toate, Tot mirându-mi, le zic, Lângă mine, de odată, Uite apare un amic... Gazetar și el ca mine, Ea pot spune maî vestit, Pe «monșerii» arStându’î £î spun tot ce-am auzit... Ii privește de îndată Și ascultă tot ce -i spun Și pe urmă se pornește Pe un rîs de cel nebun... Și am rîs și eu ca dînsul, Cum în lume rîz cam rar, Căci erau, vezi, „gazetarii» : Două feciori și un bucătar !... Marion. II ■—li ■..—«ip« m I MMUJi . jșgaw» Conflictul franco-tare Telegramele Agenției Române Flota franceză, la Mitilene Paris. 24.—O telegramă a contra-amiralului Caillard anunță sosirea divisiunei navale la Mitilene. Contraamiralul nu dă însă nici un alt amănunț în această privință. Este probabil că contraamiralul Caillard a ocupat trei porturi ale insulei și a pus stâpînire pe vămi. Nu este câtuși de puțin vorba de a ocupa vama din Smirna, nici de a întinde acțiunea flotei și asupra altor insule din Arhipelag. Escadra din Toulon gata de plecare Paris. 24. — «Le Mălin» află din Toulon că escadra, a cărei aprovizionare este sfirșită, este gata de plecare la primul semnal. Cum s’a ocupat insula Mitile de Paris. 24. — Contraamiralul Caillard a efectuat debarcarea în insula Mitilene, după ziarul «Le Matin», fără nici o împotrivire. Principalele vase ale diviziunei au fost trimise în celelalte porturi ale insulei. Ziarul «Echo de Paris» adaugă că amiralul Caillard a pus stăpînire pe vămi și că guvernul francez ar fi renunțat de a mai ocupa Smyrna. Telegrame de la corespondenții noștri particulari Presa austriacă si demonstrația franceză in Turcia Viena. 24. — Ziarul oficios «Fremdenblatt» zice că acțiunea Franciei în Turcia va fi o bună secțiune pentru această din urmă. «Tagblatt» scrie că sultanul va vedea acum că nu există rivalitate între Puteri și va trebui să cedeze. «Neue Freie Presse» spune că Francia vrea să reia protecțiunea creștinilor din Orient și să-șî reîncuiască acolo prestigiul. Nu poate fi nici o îngrijire, urmează ziarul; status quo în Orient nu va fi tulburat. Nu numai Anglia și Germania urmăresc cu băgare de seamă demonstrațiunea Franciei, dar și însăși Rusia n’ar putea să consimtă la o politică de cucerire a Franciei în Orient. Demonstrațiunea de acum, a Franciei, e un precedent semnificativ, însă nu e periculos, deoarece Puterile direct interesate de Turcia voesc să stingă orice scântee amenințătoare cu incendiu. Escadrele rusă și engleză se află în apropiere : cea dintăi la Smirna, cea de a doua la Beyrout. Sultanul ordonând bombardarea escadrei franceze la Dardanele Viena. 24.— «Politische Correspondenz» publică o depeșă din Constantinopol, în care se spune că sultanul a trimis tuturor autorităților civile și militare din Mitilene instrucții secrete ca să nu opună nici o rezistență armată francezilor, mărginindu se a protesta cu energie ,și a retrage toate sumele de bani din casele vămilor, pentru ca să nu cadă în mâinile francezilor. In același timp, s’a telegrafiat comandantului strîmtorilor Dardanele, ordonându - se să bombardeze bastimentele franceze dacă s’ar încerca să forțeze strîmtorile. O notă oficioasă franceză în privința Turciei Paris. 24.—O notă oficioasă zice că Europa va aprecia îndelunga răbdare a Franței, considerând nouile somațiuni ale Franței către Turcia ca o politică înțeleaptă pentru a se evita în viitor noul contestații cu Poarta. Ce va cere Francia Turciei Paris. 24.—Ziarul «Figaro» zice : Trebue să facem o acțiune splendidă în apele turcești, pentru ca să se uite astfel Fashoda. Suntem hotărîți să întrebuințăm o extremă energie. Ziarul «Echo de Paris» scria că Franța cere, afară de dreptul de a deschide școale franceze în Turcia, și punerea armenilor sub protectoratul său. Francia ținend gata o altă escadră contra Turciei Paris, 24.— Se telegrafiază din Toulon că a doua diviziune navală franceză e gata sa plece de acolo, iar infanteria de marină e gata să se îmbarce. Se svonește că, dacă Turcia va voi să reziste la pretențiunile Franciei, atunci a doua diviziune navală va pleca îndată. Germania amenințând pe Franța Berlin. 24. — Ziarul «Vossische Zeitung», vorbinci tie demonstrația escadrei franceze contra Turciei, amenință pe Franța cu o energică Intervenție a Germaniei, in eas când Interesele Germaniei ar fi atinse. Sultanul cerând ajutorul Angliei Paris. 24.—Ziarul «Figaro» spune că sultanul s’a adresat Angliei, în baza tractatului de Cipru, să-i vie în ajutor în conflictul cu Francia. Anglia însă refuză. Temeri de revolta grecilor din Mitilene Paris. 24. — O telegramă din insula Mitilene anunță că e temere de revoluțiunea locuitorilor greci de acolo contra Turciei. Presa germană și confucful franco turc Berlin. 24.— Presa de aici este neliniștită temându se că acțiunea Franței va slăbi prestigiul Germaniei, ștergând impresiunea făcută de călătoria împăratului Wilhelm în Orient. Ziarele germane mai spun că sultanul va constata acum că Germania nu poate face nimic pentru el. Ziarul «Post» spune că desigur Franța nu va ocupa în mod statornic insula Mitilene, deoarece ar viola tractatul de Berlin. Consecințele acțiunea Franciei,—urmează același ziar,— nu sunt cu toate astea de prevăzut. Guvernul francez a făcut noul cereri sultanului după ce a înțeles că nu face o bună impresie întreprinderea unui rasboiu pentru hani. Turcii neputând conta pe ajdorul Italiei și Angliei Londra. 24. — Ziarele engleze declară că sultanul nu poate să conteze pe ajutorul Italiei nici al Angliei, în conflictul său cu Franța. « A se citi alte telegrame sosite in timpul nopțeV. In «Ultima Oră». Revolta din coranna Gorneta-Cnibu (Corespund stîlă particulară a «Universului) Ploești, 23 Octombrie. Sunt sigur informat că în comuna Gornetu-Cuibu, din plasa Cricov-Podgoria, a izbucnit o revoltă, în împrejurările următoare : Vre-o 40 de moșneni din această comună sunt în proces cu moștenitorii mocanului Toma Pascu, pentru un petic de pădure de vre-o 50 pogoane. Astăzi dimineață, moșnenii ne mai avenei răbdare să aștepte sentința justiției în această privință, se duc în pădure și se apucă să tase la copaci. Moștenitorii lui Pascu, aflând însă de acest fapt, reclamă cazul primăriei, care pornește la fața locului, pentru a opri pe moșneni de a devasta pădurea. Moșnenii, văzind pe oamenii autorităței venind spre ei, 1« os înainte și punându-i pe goană, se apucă iar de lucru. Imediat s-a cerut ajutorul jandarmilor de la Urlați și Sfânia, pentru a potoli pe rebeli. Parchetul și ministerul de interne au fost încunoștiințați de acest fapt. CAROLINA IMVERNtZIQ 14 Torturile uoel mame PARTEA A DOUA Inimă de copilă.—Amoruri caste ! Lumea se oprise în joc, căci scena avea partea ei comică. " — Dar ce ți-a furat?—întrebării! pe acea femee. ! ! — Două pâinișoare... Iâsați-me s’o prind, trebue să dau un exemplu, ajutați-me. I Cei mai mulți dădeau din umeri. — Iî va fi foarte foame, milițiceî—ziceau unii.—aleargă după ea dacă vrei. Betrína, indignată că vedea că pe ținea parte copilei, începu să poarască pe toți și porni din nou la fugă. * — Da, prinde-o, prinde-o !— strigară câțîva tineri, fluerând-o. In acest timp copila mergea când la stînga, când la dreapta, căutând să înșele urmărirea betrinei. Și din buzele ei convulsive, eșeau cuvinte de rugăciune. — Oh ! Doamne ! fă ca eu să scap... Doamne... Doamne... nu mai pot... nu me părăsi ! Forțele începeau să î lipsească și lacrimile o înecau. In acel moment zări un guard ce o urmărea... și se vedea perdută. Scoase un țipel disperat și făcu mari sforțări spre a fugi. ’ In fața ei vezu o poartă și intră înăuntru. Traversă ca o săgeată sala, urcă o largă scară, intră într’o odae și se duse să cadă zdrobită la picioarele unei doamne, care avea pe dînsa o manta de blană și era gata să iasă din casă. Doamna făcu speriată un pas înapoi. — Cine ești? Ce vrei? Sărmana copilă nu era în stare să răspundă... Avea ochii holbați de spaimă... și din gura ei eșîa o suspine. Doamna făcu un gest de mânie și de desgust. — Luați-o de aici...—strigă ea. Cum se lasă ca asemenea oameni murdari să intre în palat. La acea voce imperioasă alergară 2 servitori în livrea. Dar, pe când ei voiau să execute ordinele stăpîneî, copila păru că-șî revine în fire. Aruncându-se în genunchi în fața doamnei își împreună mâinile: — Aibî milă... nu me goni... salvează-me... fii bună, pe cât ești de frumoasă... Copila ar fi înduioșat și o piatră în acea atitudine. Privind-o bine, erai silit să o admiri. Avea niște trăsuri foarte fine și delicate. Ea nu putea avea mai mult de 15 ani. Doamna, însă, rămase nepăsătoare în fața acelei grații mișcătoare, în fața adorabilei nevinovății a copilei. Era o femeie de 35 ani, foarte frumoasă, dar cu o privire severă, inperioasă și cu surîsul crud. — De ce ’mî ceri să te salvez ?—zise ea cu bruscheți. Ce ai făcut? Copila ezită să răspundă. In acel moment sosiră alți servitori însoțiți de un guard. Acesta își descoperi respectuos capul. — Scuzați, doamnă ducesă, dacă ’mîi au îndrăzneala de a veni aci, dar urmăream pe această hoață. Copila scoase un țipăt ascuțit și se agăță de rochiile doamnei. Aceasta o respinse cu atâta violență, încât puțin lipsi ca nenorocita să nu cada la pământ. — Înapoi... înapoi... nu mă atinge ! Și, întorcăndu-se spre guard, îl întrebă cu mândrie. — Da ce o urmăreai ? — Pentru că, doamnă ducesă, a furat două pâinișoare de la o vînzătoare. — îmi era așa de foame — exclamă copila cu o voce plângătoare—și sărmanul meu tată... acasă moare de foame... n’am mâncat de 24 de sore, doamnă. Aceasta răspunse cu răceală. — Aceasta nu e un motiv pentru a fura. — Oh 1 de ai fi suferit de foame, doamnă. — Ești o obraznică. — Ertare, ertare, am făcut rău; dar am fost ispitită ; acea femea nu era lângă coșul ei cu pâine, și eu simțeam că mor și mă gândeam și la tatăl meu... Oh ! Doamne, nici nu pusesem bine mâna pe pâinișoare, și sosind femeea le lăsai, dar ea nu se mulțumi cu atâta ci, alergând după mine, mă numi hoață ; oh ! asta, nu e adevărat , doamnă, aibî milă de mine și nu mă lăsa ca să fi arestată... Doamna dădu din umeri — Eu nu pot să fac nimic pentru mine, copilă, ai fost prinsă asupra fuplului. Copila plângea și-și frângea mâinile. — Oh ! Dumnezeul meu... și sărmanul meu tată?... De-ar ști dînsul că Mignon a lui e în închisoare... căci a furat o pâine, ar muri de durere , aibî milă, doamnă. — Nu mai plânge—întrerupse guardul—știm noi aceste prefăcătorii, holoaico ; acum urmează-mă și cer din nou scuze doamnei ducese. Vorbind astfel, el vroi să înhsțe pe copilă, dar aceasta continua să se agațe de rochia ducesei. Fața ei exprima o spaimă mortală ; ochii ei mari deschiși se fixau asupra femeei, implorând milă. — Eu nu pot face nimic pentru tine, — mai zise doamna, — lasă-me.... In acele cuvinte era un ton amenințător. Copila ’și desfăcu mâinile, dar ochii ei nu se despărțiră de acei ai doamnei. — D-ta ești fără, inimă—exclamă ea — și Dumnezeu le va pedepsi... Doamna scoase o exclamație de mânie ; ea respinse cu așa violență pe nenorocita, încât aceasta căzu la pământ, scoțând un gemet. — Spusesem, doamnă, că e o hoțoaică, —exclamă suardul țunând mâna pe copilă. — Luați-o repede dinațifiea ochilor mei—zise ducesa eu ton amenințător, căci ochiul hoaței fixat asupra ei opera o adevărată fascinare—du-ta... du-le... Doul sau trei servitori ajutară gardianului. Mica hoață fu tîrîlă afară, cu toate că continua să se sbată și să plângă. Vocea ei... răsună încă în urechile doamnei... — Blestemați să fiți voi, cari nu aveți milă de săraci ! Ea se tulbură și, ridicând o grea portieră, trecu într’un apartament din care nu se mai auzeau strigătele nefericitei copile. Sosind într’un salonaș, trebui să se oprească un moment că el simțea că-i lipsește respirația. Va urma)