Universul, noiembrie 1901 (Anul 19, nr. 298-327)

1901-11-26 / nr. 323

Catafalcul cu rămășițele pământești ale regretului ui V. A. Urechia (Vezi explicația). Calendar pe anul 1901 Ortodox Duminee, 25 Noembrie.—­ 1 M. Ecaterina și Marcu Catolic Duminecă. SBecembrie.~1 Con. Hi­ariei Soarele răsare 7.24 , apune 4.19 București, 25 Noembrie. Ocrotirea muncii Ne-am ocupat într'un arti­col precedent de un studii­ al d-lui Ch­rist. D. Staicovici privitor la chestia reglemen­tării muncii și constatăm,d­im­­preună cu autorul, că la noi nu există încă o lege anume pentru reg­lementarea muncii, ji­ prin urmare aici o protec­ț iune eficace a lucrătorilor,­­a în alte țâri. Cu toate acestea, avem și noi un regulament, și anu­me acela «pentru industriile­­ asalubre», întocmit pe baza ‘tebrei sanitare din 14 Iunie ,­­893, și in care se cuprind oare­cari dispozițiuni privi­toare la munca adulților, a femeilor și a copiilor. Din ne­norocire, însă, aceste disposi­­țiuni nu prea sunt luate în seamă. Ceva mai mult, regu­­lamentul acesta a fost, pare­­e, cu totul înlăturat, din cauza lipsei ori­cărui control, deși avem inspectori industriali, ,și, deși medicii comunali sunt îndatorați, prin legea sanita­ră, ca să inspecteze toate sta­bilimentele industriale din cir­­cumscripțiunile lor și să pri­­vegheze la stricta aplicare a dispozițiunilor legilor și re­gulamentelor de higien­ă și salubritate. Regulamentul despre care este vorba, cuprinde, după cum am spus mai sus, foarte bune dispozițiuni, atât în ce privește reglementarea m­un­­cei, cât și protecția muncito­rilor. Bunăoară, se spune prin acel regulament: •Lucrătorul adult de sece băr­bătesc este stăpân pe timpul și felul muncei sale ; «Pentru copii, în etate de 12-14 ani și pentru femei, de la 14 ani în sus, timpul și felul muncii sunt supuse următoare­lor rest­ricțiuni: «Pentru copii și femei, atât în atelierele mici, cât și în fabrici, în cariere, în șantiere, munca zilnică nu se va putea plicate, un mare număr de accidente ar fi evitate. Art. 6 din acel regulament conține, de exemplu, dispozi­­tiuni precise, de cari însă nici­odată nu se ține nici o soco­teală. Consecința se vede zil­nic în numeroasele accidente Trebue să fim mulțămitori autorului studiului de care am vorbit, că a reamintit despre un regulament atât de bun și a atras atenția publică asupra neaplicării lui, și în această direcțiune să ne con­centrăm toate puterile, și să cerem ca, și până la o regle­mentare prin o anume legis­lație a muncii, măcar legile începe înainte de orele 81­.. «înainte și după amiazi li se va acorda câte un repaus de 30 minute, iar la amiază o întreagă oră liberă. Durata muncii continue, până la re­­repaus, nu va putea trece nici­odată peste 4 ore. «Copiii, în etate mai mică de 12 ani, nu pot fi primiți ca lucrători și ucenici în a­­teliere, în fabrici, în prăvălii. Timpul muncii zilnice a unui copil nu se poate prelungi peste 6 ore» . Legea sanitară prevede apoi și alte dispozițiuni tot așa de bune. Acu­m 30 Tirovpțîv ori «frîmeile și cofiii ni pot fi întrebunnri și­ regulamentele, existente. .* . L. __ 1__hi. g­r»nnifinenul rl î em­yi f­if în fați ca lucrători în timpul nopței. Numai în industriile al căror exerciții­ reclamă o fabricațiune neîntreruptă,cum sunt tipografiile, băeții de 14 ani pot fi întrebuințați ca lu­crători și în timpul nopței, însă numai câte ș­ase ore pe noapte și numai în 6 din 14 nopți consecutive». De aseme­nea în zilele de sărbători și de Duminecă, este interzisă munca copiilor și femeilor, iar pentru băeții de la 12—14 ani și pentru femei, timpul mun­­cei poate fi excepțional prelun­gite cu câte două ore pe zi, însă numai de 24 ori pe an, și aceasta la anumite indus­trii, enumerate în regulament. Cu toate aceste dispozițiuni atât de precise, femeile și co­piii, cari muncesc prin fabri­­cele și atelierele, atâtea câte avem, n’au și în fapt protec­­țiunea prevăzută de lege.­Co­­piii sunt puși la inimea de la 8 și 9 ani, ca ucenici în di­ferite ateliere de cismărie, tîm­­plărie și prin prăvălii, sau ca vînzători cu coșurile, pe străzi, încovoiați și veștejiți, sub gre­utatea enormă. Femeile și fe­­tele tinere muncesc de aseme­nea peste puterile lor și în condițiuni heigienice cât se poate de rele. Neaplicarea măsurilor de protecțiune a lucrătorilor și de reglementare a muncei au însă între altele și această consecință foarte gravă, că influențează asupra desvoltă­­rii populațiunei, aducând cu timpul degenerarea rasei. Dar și măsurile de protec­­țiune a lucrătorilor în contra accidentelor, sunt tot atât de uitate» Regulamentul de care ne ocupăm, prevede anumite dis­pozițiuni, cari, dacă ar fi a conținând dispoziții în aceas­tă privință, să fie cu stricteță aplicate, prevăzându-se în a­­cest scop o sancțiune oare­care: nisetrul 80 cm. ; cega 30 cm. ] linul 25 cm. 3) Guvernele vor lua toate măsurile necesare pentru înde­plinirea acestei convențiuni, a­­dică vor numi revizori, cari să supraveghieze și să urmărească pe acei cari vor contraveni a­­cestei convențiuni. 4) Convenția va avea putere numai pentru acea parte a Du­nărei, care formează fruntaria între Bulgaria și România. 5) Durata convențiunei este de 10 ani. Convenția nevizând alt­ceva de­cât conservarea și procreațiunea diferitelor specii de pești în a­­pele Dunărei, se crede că proiec­tul elaborat de d-nul Anti­pa se va accepta, aproape în întregime, de către delegații guvernului princiar, cărora delegatul Româ­niei le-a făcut o impresie foarte bună. L­a paricid Din Gíibravo se anunță un paricid făptuit între împrejurări cu totul remarcabile: într'un sat din apropiere o femee se urcase într'un pom ca să culeagă fructe. Fiul ei în vârstă de 20 de ani îi strigă cu o voce plină de mânie, ca să se dea jos. Femeia se înfuria atât de tare, în­cât dându-se jos, puse mâna pe un topor și începu să taie­ pomul, strigând că ea a sădit acest pom și prin urmare are dreptul ca să-l taie, dacă o îm­­pedică să-î culeagă fructele. So­țul ei, care tocmai î și dregea a­­coperișul casei, auzind strigătele ei, alergă să vadă ce este. Înfuriat el îi dădu câte­va pe­rechi de palme. Femeea, care su­ferea de histerie, fu lovită de un acces și căzu jos leșinată. Fiul ei văzând aceasta luă toporul și începu să lovească pe tatăl său până când acesta căzu mort. Criminalul fiu după sevîrșirea acestei fapte grozave, fugi, dar fu prins și dat pe mâna parche­tului. Fr­ateli Din Bulgaria (Corespondenți particulari a „Universului“) Sofia, 23 Noembrie. Convenția pescuitului într*e România și Bulgaria După cum v’am depeșat la timp, d-nul Antipa a sosit aci, fiind de­legat din partea guvernului ro­mân pentru a încheia între Ro­mânia și Bulgaria o convențiune asupra pescuitului pe Dunăre. Delegații guvernului bulgar, inspectorii de la ministerul agri­culturei, CalcelT și N­ristovici, au început deja de Luni tratativele cu trimisul României. Ședințele se țin într-unul din saloanele ministerului de externe și se fac în limba franceza. Pentru moment tratativele se conduc pe baza unei convențiuni asupra pescuitului, elaborată de delegatul României, d-nul An­­tipa. Afară de sus citatul proiect, delegații se servesc și de conven­ția asupra pescuitului încheiată între Rusia și România. Desbaterile, cari au fost între­rupte ori și alaltă­ieri, vor re­începe Vineri. Se știe că încă din anul 1897 guvernul românesc trimisese gu­vernului princiar un proiect pen­tru o atare convențiune, însă din pricini necunoscute nu s’a dat nici o urmare acestui proiect. Iată principalele puncte ale a­­cestui proiect : 1) Să se interzică pescuitul pe Dunăre de la 1 Aprilie până la 1 Iunie a următoarelor specii de pești: Morun, nisetru, crap, lin, etc. 2) Pescuitul speciilor de pești mai sus citate, se va interzice chiar în anotimpurile permise dacă nu va avea următoarele dimensiuni: Moranul 100 era.­­ —— ■ [UNK] [UNK] -M»! » — Cronica medicală Faringita cronică Aproape fie­care om, putem zice, că suferă de un catar fa­­ringeal. Această convingere a mea nu o am numai ob?­dien­telă medicală, ci și din contactul social cu diferite persoane. Rar veți întâlni o persoană, care să nu sufere din când în când de uscăciune în gât, de jenă la înghițit, scoțând de obiceiü și mai ales dimineața secrețiuni mu­coase din gât, etc. Cauza obișnuită a catârului fa­ringeal este : alcoolul, nicotină la fumători, de asemenea și mâncări piperate, sforțările con­tinue a glandulelor secretorie din gât la vorbăreți, la actori, la cântăreți și la femei slabe, pala­vragioaice. Nimenea aproape însă nu se poate sustrage cu totul înrîuriri­­lor vătămătoare sănătăței, care între altele produc și «faringita». Unul nu bea, în schimb fumează, altul nu bea nici nu fumează, însă este condamnat prin ocupațiunea sa a se afla în localuri neventi­­late bine ; altul trebue să vor­bească mult, ele. Nu însă de această «faringită» voim să vorbim aci, ci de ade­­verata faringită numită granulară. După cum o arată numele, a­­ceastă infirmație a gâtlejului e caracterizată prin strunțuri de diferite forme și mărimi, cari căptușesc înlăuntrul gâtlejului. A­st­fel de bolnavi simt mereu uscăciune pe gât și veșnic­­i se pare că ar avea acolo un corp strein. De aci poate boala să se întindă și spre ureche, produ­când la ast­fel de bolnavi și in­­flamația urechei și micșorarea auzului. Câte­odată este nasul bolnav din cauza unei inflamațiuni a gâtlejului, din cauza scurgerilor bolnave ce se scurg de acolo în gâtlej , după cum se întâmplă a­­desea­ ori cu oameni ce se cred pă­timind de stomac, pe când o examinare minuțioasă vede abia că cauza întregei boli crezute ca venind din stomac își are obîrșia în secrețiunile nasului și gâtleju­lui bolnav. Ast­fel de bolnavi se prezintă adesea la medic plângându-se că un sfîrcușor de la carne sau de la pește le-a rămas în gâtlej, că îi supără foarte rüu și că me­dicul să facă bine a le îndepărta urgent cauza răului. Inspecțiu­­nea gâtlejului constată în cele mai multe cazuri o inflamație cronică cu strunțuri de mărimi deosebite, nici o urmă însă de corp strein. Sensațiunea de corp de strein va dispare odată cu dis­­parițiunea strunțurilor catarale prin un tratament sistematic. Același lucru l-am observat des la oameni suferind de «con­junctivită granuloasă» a ochilor. Vine la medic, că i-a intrat cu siguranță ceva în ochi. Medicul examinează, nu găsește în cazu­rile la care facem aluziune nici un corp strein, ci de obicei­ o întinsă conjunctivită granuloasă. După celebrul medic englez Mack­enzie, sunt următoarele cauze a faringitei cronice gra­­nuloase : 1) Sorofuloza ; 2) Sfor­țările la vorbă și 3) Răceli. Profesorul german Bollinger, din München, atribue cauza principală a faringitei granulare moștenire­ din familie. Teoria darvinistă nu se opune acestei concepțiuni; din contra se ob­servă că boalele de calc au su­ferit părinții, fie boli de plămâni, de ficat, a­ dinților, a creerului, a pielei, etc., se ivesc la copii în aceeași vîrstă sau ceva mai înainte de vîrsta la care și pă­rinții au fost pătimași de acele boli. Se observă mai mult încă, că chiar acele părți din corpul pă­rintesc, unde a fost localizată boala—acea parte are multe șanse și la copil a se îmbolnăvi. Semne pe trup, tumori chiar, adunături de grăsime, etc., ce vedem la părinți se observă de multe ori la câte­va generații ur­mătoare și pe aceleași regiuni ale trupului. Chiar și asthma, care în foarte multe cazuri nu este de­cât con­secință a catarului naso-farin­­gean, se observă ca moștenire de la părinți la copii. Mulți autori cred azi, ca și Bollinger, că și catârul naso-fa­­ringean, cu toate consecințele lui, ca asthma, etc., este o boală moștenită. Atîrna numai de mo­mente ajutătoare menite de a face să se ivească boala mai cu­rând, cum sunt răceli, sforțări în vorbă, sau de slăbiri generale a corpului. Găsî de obiceiu, cum trăesc părinții, așa -și aranjează obicî­nuit viața și copii. Așa se în­tâmplă foarte firește, că fiul și fiica, abia încep să simtă con­secințele unui catar naso-farin­­gean în aceeași Vrâstă în care boala în chestiune a început să supere mai mult și pe părinți. Așa, ca să nu cităm de­cât una din urmările nefaste ale ca­tarului naso-faringean, anume : Asthma, în toată puterea ei se vede de­odată desvoltându-se la copii în aceeași vrâstă, ca când a apărut la părinți , pe când cauza el, afecțiunea naso-farin­­geană, a evoluat așa pe nesim­țite. Asthma bronh­iana, consecutivă bouleî în chestiune, își are cauza în inflamațiunea și lumefacțiu­­nea mucozei nasului și a farin­­­gelui.—odată ce inflamațiunea e în regres, mucoza se desumflă, catarul trece în stare atrofică, destul de neplăcută pentru bol­navi—d­ar dispărând cauza asth­­mei și aceasta din urmă dispare. S-a observat că momentul tre­cere­­i pertrofiei în atrofia mu­cozei naso-faringeene și dispa­riția asthmei consecutive boalei în chestiune, are loc la părinți ca și la urmașii lor cam în ace­eași vîrstă. Aceste sunt destule momente pentru sprijinirea teo­riei Darwiniene și în moștenirea boalei în chestiune, invocate de celebrul profesor bavarez dr. Bol­linger. I.r. Polingilor, Iași, multe simpatii printre populație. Un membru din adunarea le­gislativă a insulelor s’a făcut re­marcabil prin declarațiile sale boerofile.« • * In conferința delegaților boerî, care s’a ținut deună­rî la Bru­xelles, dr. Leyds a comunicat că până acum nu s’a prezintăt din partea Angliei nici o propunere acceptabilă de pace. Boerii nu ar primi autonomia sub contro­lul guvernatorului general al A­­fricei meridionale, Milner, cu atât mai mult că ei au în­de­ajuns proviziuni de arme, munițiune și hrană, așa ca să poată continua lupta încă cinci ani de ani îna­inte. De cât­va timp execuțiile afri­­canderilor rebeli sunt suspen­date. După informațiuni sosite din Capetown aceasta se dato­­rește faptului că Botha, după în­frângerea coloanei Benson, în loc de a-I libera, a trimis pe pri­zonieri la Nord și a informat pe Kitchener, că ’î ținea ca ostatecî. •* ♦ * Războiul anglo-b­er — Prin poșta — «Morning Post» publică o de­peșă din Bruxelles, spuind că, de 5 luni, peste 500 voluntari olandezi au izbutit a se uni cu luptătorii boerî prin golful De­­lagoa sau prin porturile colo­niei Cape.­ O depeșă din Bermude anunță că un număr mare de prizonieri boerî au evadat. Autoritățile au oferit un pre­miu de 3 livre Sterlinge pentru fie­care boer arestat. Pare că prizonierii au găsit ______ ......... CRANlUI FEMENINE Curățirea perdelelor In caz când perdelele s’au mur­dărit, le luăm jos și ștergem pra­ful de pe ele cu o perie moale, iar după aceea le punem în apă căldicică clătinându-le mereu. După o jumătate de oră vărsăm apa și apoi turnăm peste perdele apă curată și rece. Ast­fel lăsăm perdelele ca să stea până dimineața. După aceea dizolvăm cantitatea necesară de săpun de rufe în apă fierbinte și apoi turnăm apă rece până când se acoperă. După ce am stors bine perdelele le băgăm într’un vas mare, în care mai înainte am pus un cearceaf curat, și a­­poi îl punem la foc ca să fiarbă. După ce a fert destul, luăm acel vas de pe foc și-l lăsăm să stea la o parte până când mâi­nile pot suporta temperatura apei, după aceea scoatem între mâini afară perdelele și le stoarcem, fără însă ca să le frecăm. După aceea le clătim în apă curată și rece. Dacă este posibil, lăsăm ca per­delele să se usuce la soare, pen­tru acest scop două persoane le întind cu îngrijire pe o frânghie unde să stea o ora.^ana se vor usca. După aceea le trecem prin scrobeală subțire și le atârnăm din nou. După ce se usucă le udăm din nou cu scrobeală și apoi le căl­căm cu ferul. Ast­fel le putem pune după aceea la ferestre. In chipul acesta vom avea per­dele curate și frumoase. Olimpia Catafalcul ca rămășițele pă­mântești ale regretatulii V. A. Uieclă — Vezi ilustrația — Ilustrația noastră de pe pag. 1 reprezintă catafalcul cu rămă­șițele pământești ale ilustrului defunct V. A. Urechiă, așezat în biserica sf. Gheorghe Nou. Sicriul se află așezat sub un baldachin, în jurul căruia sunt numeroase coroane și vase cu fiori. La căpătâiu și la picioare ard sfeșnice. •-----------------------------------* ■ • și din ancheta ce s’a făcut, s’a con­statat că Zaharescu Încă de acum 8 ani începuse pungășiile și că a delapidat în total suma de 27179 lei. Interogatorul inculpatului La interogator Zaharescu a recu­noscut toate faptele ce i se impută, susține însă că dacă era mai bine controlat, n’ar fi putut comite aceste fapte. Dînsul a susținut că suma dela­pidată e cu 394 lei mai mare și a spune aceasta pentru ca să nu fie dat mai tîrziu din nou în judecată. A mai arătat că d. Trandafirescu denunțătorul, î-ar fi cerut 400 lei ca să nu-1 denunțe și dacă el î-ar fi dat acea sumă, faptele nu s’ar fi putut descoperi, căci cu actualul sistem de control al direcției nu­mai acela nu poate delapida, care nu vrea. Sfîrșește spunănd că controlul la căile noastre ferate este foarte de­fectuos și chiar în administrație domnește o mare destrăbălare. Ascultarea martorilor Cel dintâiu a fost ascultat de ex­pert dr. Minovici, care susține es­­pertiza făcută de d-sa din care re­zultă falsurile. D. advocat Atanasovici : Eu știS că sunteți chimist, ați făcut d-voastră multe­ espertize de această natură ? D. dr. Minovici. — Vre­o câte­va sute. Nu trebue să vă mire aceasta, căci astă­zi în străinătate mai toate aceste expertize se fac de chimiști. I. Trandafirescu, denunțătorul, a negat că ar fi cerut 400 lei lui Za­harescu pentru ca să nu-l denunțe. S’au mai ascultat d-nii Lascarache, șeful magasiei și d. Chirtop, a căror semnături au fost falsificate precum și d-nii controlori Gh. Jean și Ca­­lavena, în ceea ce privește modul de control. Cel din urmă martor ascultat a fost d. T. Herescu, șeful gărei de Nord. D-sa a expus faptul cum a descoperit pungășiile lui Zaharescu în urma denunțului d-lui Tranda­firescu. D. Atanasovici.—Să ne spună d. I­orescu dacă controlul se făcea în mod regulat sau nu ? D. Herescu.—Nu pot să mă pro­nunț, întru­cât aceasta intră în a­­tribuțiunile administrației centrale. Știu însă atâta, că dacă eram eu controlor, îl descopeream de la cel d’intern fapt. Acuzarea Acuzarea a fost susținută cu mult talent de d. procuror Slătineanu, expunând într’un mod clar modul cum Zaharescu a comis făptul. D-sa sfîrșește cerând tribunalului o pedeapsă’ exemplară pentru acest funcționar incorect,care s’a făcut cul­pabil de fals în acte publice și dela­pidare de bani publici. D. Capeleanu, repre­zintantul păr­­ței civile, protestează contra acusa­țiunea ce s’a adus de Zaharescu controlorilor căilor ferate, spunând că un funcționar cinstit n’are ne­­voe de control. In numele direcțiunea căilor fe­rate d-sa a cerut 27.479 lei ca des­păgubiri civile. Apărarea D. V. Atanasovici spune că posi­ția d-sale ca apărător este foarte dificilă, întru­cât Zaharescu a măr­turisit faptele. Contestă existența falsului, întru­cât lipsește prejudi­ciul, căci dacă Zaharescu a falsifi­­cat iscăliturile d-tor Lascarache și Ghirtop pentru a ridica oare­care sume, acele sume le-a vârsat pen­tru a acoperi lipsurile de bani pe care el și i-a însușit. Prin urmare în sarcina lui Zaha­rescu este numai faptul de delapi­dare de bani publici și acest fapt, zice d-sa, l’a comis din cauza puținei seriosități cu care se face controlul la căile ferate. Direcțiunea căilor ferate nu va rămânea păgubașe, de­oare­ce Zah­a­­rescu este un om cu avere de peste 40 mii lei. D. Atanasovici sfîrșește cerând tribunalului indulgența în ceea ce privește aplicarea pedepsei, Sentința Desbaterile declarându-se închise, tribunalul, după o scurtă deliberare, a condamnat pe Gh­. Zaharescu la 3 ani închisoare, perderea dreptului de pensiune, precum și dreptul de a mai ocupa funcțiuni publice, și la 27.419 lei despăgubiri civile. Crefice. Corpul profesoral al școalei su­perioare de comerț din Galați, a telegrafist următoarele d-neî Urechiă : «Regretând perderea marelui naționalist și luptător pentru ri­dicarea culturală a Galaților, vă rugăm primiți sincerile noastre condoleanțe». Comitetul Național Studențesc din Iași a trimis următoarea te­legramă : «Comitetul Studențesc din Iași, luând parte la durerea ce a so­­vit întreaga țară, vă exprimă cele mai călduroase și distinse condoleanțe, asigurându-vă cu aceasta că numele distinsului pa­triot Vasile Urechiă, membru onorific al Comitetului nostru, va fi scris cu litere de aur în istoria politică și națională a po­porului Român». Delegațiunile Puțin mai înainte de a se în­cepe serviciul divin, au sosit de­legații diferitelor instituțiuni cul­turale și societăți, atât din Bu­curești, cât și din țară. Din partea M. S. Regelui a venit d. maior Baranga, aghio­tant regal. Urmară apoi delega­­țiuni din partea Academiei Ro­mâne, a Ateneului, a Ligei cul­turale din București și a tuturor secțiunilor din țară , din partea liceului din Galați, a soc. Ma­­cedo-Română , a societăților al­baneze «Dituria» și «Drita» ; a coloniei italiane ; a societăței i­­taliane de bine­facere; a societa­tei «Carpații» ; a societăței Tine­rimea română din Cluj, etc. etc. Coroanele Iată coroanele cari s’au depus pe sicriul marelui patriot: Din partea M. S. Regelui, o mare și frumoasă coroană de flori naturale , din partea consiliului de miniștri, a Senatului, a Aca­demiei Române, a Ateneului, a Ligei culturale și a secțiunilor ei, a facultăței de litere și filosofie din București, a gălățenilor, a elevilor liceului din Galați, a sec. Macedo-române, a Casei de Depuneri și consemnațiuni,a d-lui Luigi Cazzavillan, directorul zia­rului nostru, a studenților uni­versitari, a coloniei italiane, etc. Armata Onorurile militare au fost fă­cute de batalionul 3 și 4 de vi­nelor­ , de un batalion de geniu, de un divizion de roșiori, de 2 baterii de artilerie și un pluton de jandarmi călări. Comandantul paradei a fost fl. general Tell. Asistența In afară de delegații instituțiu­­nilor culturale și a societăților pe cari le-am numit mai sus, au asistat la înmormintarea marelui patriot Urechiă, d. Sturdza pre­ședintele consiliului, împreună cu toți d-nii miniștri; membrii Senatului ; primarul Capitalei ; studenții universitari de la toate facultățile; profesori, deputați, oameni de litere, etc. Serviciul divin La orele 2 s’a început servi­­ciul divin, oficiat de P. S. S. Arhiereul Nifon, vicarul Mitro­poliei, înconjurat de mai mulți preoți și diaconi. Două coruri, acela al bisericei Sf. Gheorghe și al facultății de teologie, au înălțat rugăciuni către cer. Lângă corpul ilustrului defunct plângeau membrii familiei și când preoții intonară «veșnica pome­nire», ochii tuturor acelora cari se aflau în biserica se umplură de lacrămi. Cuvintările din biserică D. Haret, ministrul instrucției publice, a vorbit cel d’inl­in, în numele guvernului. D-sa a spus că ori de câte ori vedem plecând dintre noi asemenea oameni, se rupe ceva din inima noastră. A făcut apoi istoricul vieței mare­lui patriot, arătând cum a luptat el aproape 50 de ani cu conde­iul și cu cuvîntul. D. Haret adaugă că activitatea neuitatului Urechia n’a variat un moment, având tot­dea­una ace­eași direcție și a terminat zicând că uriașa muncă pe care a de­pus-o­­ ureb­iă a văzut-o singur încoronată de succes. D. Tocilescu vorbi din partea Academiei Române. D-sa salută mai întăiu măreața umbră a de­functului prin niște cuvinte cari au pătruns întreaga asistența. Spuse apoi- Cum toți membrii Academiei îl așteptau­ să vie în mijlocul lor, când sosi ca un trăsnet vestea că a murit. Curier Judiciar (TRIBUNALELE ROMANE) Condamnarea lui Gh. Zah­arescu, fostul casier la gara de mărfuri (mica viteză) din București înaintea tribunalului Ilfov a venit ori în continuare judecarea proce­sului lui Zaharescu, fost casier la gara de mărfuri, mica viteză din București. Tribunalul a fost compus din d. judecător Cristea, ca președinte, și d. supleant Antonescu. Fotoliul ministerului public era ocupat de d. procuror Slătineanu. Direcția căilor ferate era repre­­zintată prin d. advocat Capeleanu, iar inculpatul era asistat de d. ad­vocat V. Atanasovici. După introducerea inculpatului, d. grefier a dat citire ordonanței, din care rezultă următoarele : In ziua de 3 Mai, a. c., se pre­zintă la d. T. florescu, șeful garei de nord, un funcționar subaltern a lui Zaharescu, și i-a denunțat că acesta a falsificat mai multe foi de trăsură și și-a apropiat mai multe sume de bani. D. Fborescu a denunțat cazul di­recției căilor ferate și parchetului. Inmormîntarea marelui patriot Urechia Eri, la orele 2, s’a făcut în­­mormîntarea marelui patriot V. A. Urechiă, încă de la ora 1, biserica Sf. Gheorghe Nou în­cepu să se umple de lume. La 2 fără un sfert, atât curtea bi­­sericei, cât și piața Sf. Gheor­ghe, erau ticsite de public. Telegramele­­ la cond­oleanță înainte de înmormîntare, fami­lia mult regretatului Urechiă a primit numeroase telegrame de condoleanțe din diferite părți ale țării. CAROL mfijEVER MIZJO 32 Torturile unei nume PARTEA A DOUA Inimii »se copilă.—Amoruri caste­l VII — Poate fiind­ ce spui ac­eve­­rul ? Eu vroit să me informez îndată cine era femeea pe care o țineai fermecată sub privirea d-tale. Și auzii ridicându-se în stele virtutea, frumusețea duce­sei d’Apreval. Ah !­ah ! ea e și­­reată și d-ta a­ devenit un babi­­loc. — Pentru ce motiv ? — Fiind­ca ar fi ridicat la vîr­­sta d-tale, cu firea d-tale, un a­­m­or sentimental... afară de... * ’ Ea ezită puțin. . .— .Afară de cazul când curtezi mama spre a avea pe fiică. Prințul Maud nu făcu nici o mișcare, dar se petrecu într’însul ceva extra­ordinar; fața i se a­­prinse ,și ochii lui străluciră în chip straniu. Aceea femee care se afla în fața lui îi dădea un gând infernal. El, care de câte­va zile căuta nouă mijloace spre a tortura pe Fernanda, pentru disprețul pe care aceasta i-l arăta, nu putuse găsi nimic, pe când avea o armă foarte puternică în mâini, pe An­­dreina. El se va servi de acea copilă spre a face să sângereze inima mamei. Da, Cerere îl inspirase de mi­nune ! Dar prințul ținu în sine gândul său. — Ește nebună,—esclamă el— nu m­e îngrijesc de ducesa, pici de fiica ei, sunt amic al du­celui. Cerere scrise cu ironie. I — Da, înțeleg ceea ce valo­rează amiciția d-tale—răspunse ea—după cum se știe ceea­ ce valorează protecția d-tale. Poate am uitat cu totul ziua în care le-am cunoscut pentru prima oară ? Prințul Maud făcu un gest de uimire. Ce femee extravagantă era aceasta, care de­odată în mod brusc, ridica vălul unui trecut. Și ea vorbea cu liniște cu o­­mul care fusese călăul ei, care o perduse. Totuși el se reținu. — Credeam că ești tu ceea care s’ai uitat—zise el cu un ton familiar pe care 'l întrebuința în­tot­dea­una când era singur cu Cerere. — Sunt lucruri cari se iartă, principe, dar nu se uită nici o dată. — Așa­dar tu m’a i ertat ? Un surîs ciudat flutură pe bu­zele Cerere­. — Neputând lupta cu d-ta în perfidie, am vroit se te înving prin generozitate ; și apoi, cine știe, poate amintirea acelui amor pe care mi l’am purtat, căci nu poți nega că m’ai iubit... — Nu, nu neg. — Eram frumoasă atunci?... — Ești încă, Cerere, și ți-am spus de mai multe ori că de ai vroi... — S’ar putea îneda din nou firul trecutului—îl întrerupse rî­­zând femeea.­­Dar răul e că eu nu te mai iubesc, și vezi, une­ori mi se pare cu neputință că eu am putut­­ să le cred, cum se crede in Dumnezeu, că am putut să-ți dau toată dragostea de care inim­a mea era în stare... — E adevărat—spuse cu se­riozitate prințul—nici o femee nu ma'a iubit ca tine. — Și pentru asta am trimis pe eșafod pe tatăl meu­, m-ai con­damnat la rușine și dezonoare, exclamă ea rîzând cu hohot.— Și totuși, crede, principe, amorul supraviețuiește în i­­nim­a mea umilita ; d-ta ai fost un infam, dar era o altă per­soană care era și mai mult de­cât d-ta, o persoană în al cărei pept nu se află nici un senti­ment uman , o femee crudă, mama d-tale... O lumină sinistră se făcu în crcerul prințului, o oribilă bă­nuială­­ cuprinse și, luând de mâini pe cerere, cu un ton săl­batic, exclamă : — Spuns-mi adevărul, te-ai răzbunat pe dânsa ? Ea susține neclintită privirea prințului. — Și de ar fi așa?—zise ea. — Nu, nu, nu poate­­, la minți, vrei să me sperii și apoi e cu neputință. — Nimic nu e cu neputință ; pentru cine urăște cum am­urit ea pe prințesa Maud, toate mij­loacele sunt bune spre a reuși la ținta propusă. — Oh !, nu, tu minți, repet­­e adevărat că mama mea a murit pe neașteptate, dar s’a făcut au­topsia cadavrului și nu s’a găsit nimic care să dea de bănuit o crimă. — Intr’adevăr eu era o primă răzbunare a acelei femei, dar nu­mai o revendicațiune. — Nenorosito, dacă eu te-aș denunța ? Cerere isbucul în hohot de rîs. — Dovedește, principe , vei fi luat drept nebun și acuzarea d-tale va avea aerul de a cădea din nori. Spune d-ta, daca un om ar fi făcut ca tatăl d-tale să fie condamnat în moarte, și a­­cest tată te-ar fi blestemat, pen­tru că d-ta în loc să o salvezi, te-am unit cu călăii lui, spune-mi nu ar fi crezut că faci un act de dreptate de a pedepsi pe acel călăi ? Așa am făcut și eu. Acum suntem chit. Prințul sgudui cu putere mâi­nile Cererea. — Dar barem, explică, pentru Dumnezeu, cum am făcut? Ah !­eu ghicisem în acea moarte mâna ta... Cerere făcu o mișcare din cap. — Intr’adever? Aici așa sunt satisfăcută. Mă întrebi cum am făcut ? — Da, da, vorbește. — Eu îmi amintisem că în casa tatălui meu, în fundul unei casete scăpată de perchiziția ju­decătorului de instrucție, era o mică cutie conținând o pulbere otrăvitoare. Era de ajuns să pre­sari pe o foae această pulbere și ființa care aspira ar fi fost îndată moartă. De acest puternic venin se serveau conjurații spre a se scăpa de inamici și de trădătorii de patrie, căci nu lasă nici o urmă. Prințul Maud își strînse frun­tea cu mâinile lui convulsive. — Taci, taci, acum pricep , tu ai scris o scrisoare mamei mele... Cerere păstra o oribilă liniște. — Și acea pulbere am presă­rat-o pe hârtie. Și vezi am ris­cat mult. Dacă acea scrisoare ar fi fost păstrată, eu eram perdută, căci ultimul cuvînt era revela­­țiunea acestui secret. «Fantasma tatălui meu—scrisesem eu—înar­mează încă mâna mea contra d-tale; foaia pe care o citești­e otrăvită și când vei citi ultimul rînd vei cădea moartă». — Și mama mea a aruncat a­­cea scrisoare în foc­­—murmură prințul, care tot mai căuta să se îndouiască, să respingă sfîșietoa­­­rea realitate a acelei revelațiuni. (Va urm»)

Next