Universul, noiembrie 1901 (Anul 19, nr. 298-327)
1901-11-26 / nr. 323
Catafalcul cu rămășițele pământești ale regretului ui V. A. Urechia (Vezi explicația). Calendar pe anul 1901 Ortodox Duminee, 25 Noembrie.— 1 M. Ecaterina și Marcu Catolic Duminecă. SBecembrie.~1 Con. Hiariei Soarele răsare 7.24 , apune 4.19 București, 25 Noembrie. Ocrotirea muncii Ne-am ocupat într'un articol precedent de un studii al d-lui Christ. D. Staicovici privitor la chestia reglementării muncii și constatăm,dimpreună cu autorul, că la noi nu există încă o lege anume pentru reglementarea muncii, ji prin urmare aici o protecț iune eficace a lucrătorilor,a în alte țâri. Cu toate acestea, avem și noi un regulament, și anume acela «pentru industriile asalubre», întocmit pe baza ‘tebrei sanitare din 14 Iunie ,893, și in care se cuprind oarecari dispozițiuni privitoare la munca adulților, a femeilor și a copiilor. Din nenorocire, însă, aceste disposițiuni nu prea sunt luate în seamă. Ceva mai mult, regulamentul acesta a fost, paree, cu totul înlăturat, din cauza lipsei oricărui control, deși avem inspectori industriali, ,și, deși medicii comunali sunt îndatorați, prin legea sanitară, ca să inspecteze toate stabilimentele industriale din circumscripțiunile lor și să privegheze la stricta aplicare a dispozițiunilor legilor și regulamentelor de higienă și salubritate. Regulamentul despre care este vorba, cuprinde, după cum am spus mai sus, foarte bune dispozițiuni, atât în ce privește reglementarea muncei, cât și protecția muncitorilor. Bunăoară, se spune prin acel regulament: •Lucrătorul adult de sece bărbătesc este stăpân pe timpul și felul muncei sale ; «Pentru copii, în etate de 12-14 ani și pentru femei, de la 14 ani în sus, timpul și felul muncii sunt supuse următoarelor restricțiuni: «Pentru copii și femei, atât în atelierele mici, cât și în fabrici, în cariere, în șantiere, munca zilnică nu se va putea plicate, un mare număr de accidente ar fi evitate. Art. 6 din acel regulament conține, de exemplu, dispozitiuni precise, de cari însă niciodată nu se ține nici o socoteală. Consecința se vede zilnic în numeroasele accidente Trebue să fim mulțămitori autorului studiului de care am vorbit, că a reamintit despre un regulament atât de bun și a atras atenția publică asupra neaplicării lui, și în această direcțiune să ne concentrăm toate puterile, și să cerem ca, și până la o reglementare prin o anume legislație a muncii, măcar legile începe înainte de orele 81.. «înainte și după amiazi li se va acorda câte un repaus de 30 minute, iar la amiază o întreagă oră liberă. Durata muncii continue, până la rerepaus, nu va putea trece niciodată peste 4 ore. «Copiii, în etate mai mică de 12 ani, nu pot fi primiți ca lucrători și ucenici în ateliere, în fabrici, în prăvălii. Timpul muncii zilnice a unui copil nu se poate prelungi peste 6 ore» . Legea sanitară prevede apoi și alte dispozițiuni tot așa de bune. Acum 30 Tirovpțîv ori «frîmeile și cofiii ni pot fi întrebunnri și regulamentele, existente. .* . L. __ 1__hi. gr»nnifinenul rl î emyi fif în fați ca lucrători în timpul nopței. Numai în industriile al căror exerciții reclamă o fabricațiune neîntreruptă,cum sunt tipografiile, băeții de 14 ani pot fi întrebuințați ca lucrători și în timpul nopței, însă numai câte șase ore pe noapte și numai în 6 din 14 nopți consecutive». De asemenea în zilele de sărbători și de Duminecă, este interzisă munca copiilor și femeilor, iar pentru băeții de la 12—14 ani și pentru femei, timpul muncei poate fi excepțional prelungite cu câte două ore pe zi, însă numai de 24 ori pe an, și aceasta la anumite industrii, enumerate în regulament. Cu toate aceste dispozițiuni atât de precise, femeile și copiii, cari muncesc prin fabricele și atelierele, atâtea câte avem, n’au și în fapt protecțiunea prevăzută de lege.Copiii sunt puși la inimea de la 8 și 9 ani, ca ucenici în diferite ateliere de cismărie, tîmplărie și prin prăvălii, sau ca vînzători cu coșurile, pe străzi, încovoiați și veștejiți, sub greutatea enormă. Femeile și fetele tinere muncesc de asemenea peste puterile lor și în condițiuni heigienice cât se poate de rele. Neaplicarea măsurilor de protecțiune a lucrătorilor și de reglementare a muncei au însă între altele și această consecință foarte gravă, că influențează asupra desvoltării populațiunei, aducând cu timpul degenerarea rasei. Dar și măsurile de protecțiune a lucrătorilor în contra accidentelor, sunt tot atât de uitate» Regulamentul de care ne ocupăm, prevede anumite dispozițiuni, cari, dacă ar fi a conținând dispoziții în această privință, să fie cu stricteță aplicate, prevăzându-se în acest scop o sancțiune oarecare: nisetrul 80 cm. ; cega 30 cm. ] linul 25 cm. 3) Guvernele vor lua toate măsurile necesare pentru îndeplinirea acestei convențiuni, adică vor numi revizori, cari să supraveghieze și să urmărească pe acei cari vor contraveni acestei convențiuni. 4) Convenția va avea putere numai pentru acea parte a Dunărei, care formează fruntaria între Bulgaria și România. 5) Durata convențiunei este de 10 ani. Convenția nevizând altceva decât conservarea și procreațiunea diferitelor specii de pești în apele Dunărei, se crede că proiectul elaborat de d-nul Antipa se va accepta, aproape în întregime, de către delegații guvernului princiar, cărora delegatul României le-a făcut o impresie foarte bună. La paricid Din Gíibravo se anunță un paricid făptuit între împrejurări cu totul remarcabile: într'un sat din apropiere o femee se urcase într'un pom ca să culeagă fructe. Fiul ei în vârstă de 20 de ani îi strigă cu o voce plină de mânie, ca să se dea jos. Femeia se înfuria atât de tare, încât dându-se jos, puse mâna pe un topor și începu să taie pomul, strigând că ea a sădit acest pom și prin urmare are dreptul ca să-l taie, dacă o împedică să-î culeagă fructele. Soțul ei, care tocmai î și dregea acoperișul casei, auzind strigătele ei, alergă să vadă ce este. Înfuriat el îi dădu câteva perechi de palme. Femeea, care suferea de histerie, fu lovită de un acces și căzu jos leșinată. Fiul ei văzând aceasta luă toporul și începu să lovească pe tatăl său până când acesta căzu mort. Criminalul fiu după sevîrșirea acestei fapte grozave, fugi, dar fu prins și dat pe mâna parchetului. Frateli Din Bulgaria (Corespondenți particulari a „Universului“) Sofia, 23 Noembrie. Convenția pescuitului într*e România și Bulgaria După cum v’am depeșat la timp, d-nul Antipa a sosit aci, fiind delegat din partea guvernului român pentru a încheia între România și Bulgaria o convențiune asupra pescuitului pe Dunăre. Delegații guvernului bulgar, inspectorii de la ministerul agriculturei, CalcelT și Nristovici, au început deja de Luni tratativele cu trimisul României. Ședințele se țin într-unul din saloanele ministerului de externe și se fac în limba franceza. Pentru moment tratativele se conduc pe baza unei convențiuni asupra pescuitului, elaborată de delegatul României, d-nul Antipa. Afară de sus citatul proiect, delegații se servesc și de convenția asupra pescuitului încheiată între Rusia și România. Desbaterile, cari au fost întrerupte ori și alaltăieri, vor reîncepe Vineri. Se știe că încă din anul 1897 guvernul românesc trimisese guvernului princiar un proiect pentru o atare convențiune, însă din pricini necunoscute nu s’a dat nici o urmare acestui proiect. Iată principalele puncte ale acestui proiect : 1) Să se interzică pescuitul pe Dunăre de la 1 Aprilie până la 1 Iunie a următoarelor specii de pești: Morun, nisetru, crap, lin, etc. 2) Pescuitul speciilor de pești mai sus citate, se va interzice chiar în anotimpurile permise dacă nu va avea următoarele dimensiuni: Moranul 100 era. —— ■ [UNK] [UNK] -M»! » — Cronica medicală Faringita cronică Aproape fiecare om, putem zice, că suferă de un catar faringeal. Această convingere a mea nu o am numai ob?dientelă medicală, ci și din contactul social cu diferite persoane. Rar veți întâlni o persoană, care să nu sufere din când în când de uscăciune în gât, de jenă la înghițit, scoțând de obiceiü și mai ales dimineața secrețiuni mucoase din gât, etc. Cauza obișnuită a catârului faringeal este : alcoolul, nicotină la fumători, de asemenea și mâncări piperate, sforțările continue a glandulelor secretorie din gât la vorbăreți, la actori, la cântăreți și la femei slabe, palavragioaice. Nimenea aproape însă nu se poate sustrage cu totul înrîuririlor vătămătoare sănătăței, care între altele produc și «faringita». Unul nu bea, în schimb fumează, altul nu bea nici nu fumează, însă este condamnat prin ocupațiunea sa a se afla în localuri neventilate bine ; altul trebue să vorbească mult, ele. Nu însă de această «faringită» voim să vorbim aci, ci de adeverata faringită numită granulară. După cum o arată numele, această infirmație a gâtlejului e caracterizată prin strunțuri de diferite forme și mărimi, cari căptușesc înlăuntrul gâtlejului. Astfel de bolnavi simt mereu uscăciune pe gât și veșnici se pare că ar avea acolo un corp strein. De aci poate boala să se întindă și spre ureche, producând la astfel de bolnavi și inflamația urechei și micșorarea auzului. Câteodată este nasul bolnav din cauza unei inflamațiuni a gâtlejului, din cauza scurgerilor bolnave ce se scurg de acolo în gâtlej , după cum se întâmplă adesea ori cu oameni ce se cred pătimind de stomac, pe când o examinare minuțioasă vede abia că cauza întregei boli crezute ca venind din stomac își are obîrșia în secrețiunile nasului și gâtlejului bolnav. Astfel de bolnavi se prezintă adesea la medic plângându-se că un sfîrcușor de la carne sau de la pește le-a rămas în gâtlej, că îi supără foarte rüu și că medicul să facă bine a le îndepărta urgent cauza răului. Inspecțiunea gâtlejului constată în cele mai multe cazuri o inflamație cronică cu strunțuri de mărimi deosebite, nici o urmă însă de corp strein. Sensațiunea de corp de strein va dispare odată cu disparițiunea strunțurilor catarale prin un tratament sistematic. Același lucru l-am observat des la oameni suferind de «conjunctivită granuloasă» a ochilor. Vine la medic, că i-a intrat cu siguranță ceva în ochi. Medicul examinează, nu găsește în cazurile la care facem aluziune nici un corp strein, ci de obicei o întinsă conjunctivită granuloasă. După celebrul medic englez Mackenzie, sunt următoarele cauze a faringitei cronice granuloase : 1) Sorofuloza ; 2) Sforțările la vorbă și 3) Răceli. Profesorul german Bollinger, din München, atribue cauza principală a faringitei granulare moștenire din familie. Teoria darvinistă nu se opune acestei concepțiuni; din contra se observă că boalele de calc au suferit părinții, fie boli de plămâni, de ficat, a dinților, a creerului, a pielei, etc., se ivesc la copii în aceeași vîrstă sau ceva mai înainte de vîrsta la care și părinții au fost pătimași de acele boli. Se observă mai mult încă, că chiar acele părți din corpul părintesc, unde a fost localizată boala—acea parte are multe șanse și la copil a se îmbolnăvi. Semne pe trup, tumori chiar, adunături de grăsime, etc., ce vedem la părinți se observă de multe ori la câteva generații următoare și pe aceleași regiuni ale trupului. Chiar și asthma, care în foarte multe cazuri nu este decât consecință a catarului naso-faringean, se observă ca moștenire de la părinți la copii. Mulți autori cred azi, ca și Bollinger, că și catârul naso-faringean, cu toate consecințele lui, ca asthma, etc., este o boală moștenită. Atîrna numai de momente ajutătoare menite de a face să se ivească boala mai curând, cum sunt răceli, sforțări în vorbă, sau de slăbiri generale a corpului. Găsî de obiceiu, cum trăesc părinții, așa -și aranjează obicînuit viața și copii. Așa se întâmplă foarte firește, că fiul și fiica, abia încep să simtă consecințele unui catar naso-faringean în aceeași Vrâstă în care boala în chestiune a început să supere mai mult și pe părinți. Așa, ca să nu cităm decât una din urmările nefaste ale catarului naso-faringean, anume : Asthma, în toată puterea ei se vede deodată desvoltându-se la copii în aceeași vrâstă, ca când a apărut la părinți , pe când cauza el, afecțiunea naso-faringeană, a evoluat așa pe nesimțite. Asthma bronhiana, consecutivă bouleî în chestiune, își are cauza în inflamațiunea și lumefacțiunea mucozei nasului și a faringelui.—odată ce inflamațiunea e în regres, mucoza se desumflă, catarul trece în stare atrofică, destul de neplăcută pentru bolnavi—dar dispărând cauza asthmei și aceasta din urmă dispare. S-a observat că momentul trecerei pertrofiei în atrofia mucozei naso-faringeene și dispariția asthmei consecutive boalei în chestiune, are loc la părinți ca și la urmașii lor cam în aceeași vîrstă. Aceste sunt destule momente pentru sprijinirea teoriei Darwiniene și în moștenirea boalei în chestiune, invocate de celebrul profesor bavarez dr. Bollinger. I.r. Polingilor, Iași, multe simpatii printre populație. Un membru din adunarea legislativă a insulelor s’a făcut remarcabil prin declarațiile sale boerofile.« • * In conferința delegaților boerî, care s’a ținut deunărî la Bruxelles, dr. Leyds a comunicat că până acum nu s’a prezintăt din partea Angliei nici o propunere acceptabilă de pace. Boerii nu ar primi autonomia sub controlul guvernatorului general al Africei meridionale, Milner, cu atât mai mult că ei au îndeajuns proviziuni de arme, munițiune și hrană, așa ca să poată continua lupta încă cinci ani de ani înainte. De câtva timp execuțiile africanderilor rebeli sunt suspendate. După informațiuni sosite din Capetown aceasta se datorește faptului că Botha, după înfrângerea coloanei Benson, în loc de a-I libera, a trimis pe prizonieri la Nord și a informat pe Kitchener, că ’î ținea ca ostatecî. •* ♦ * Războiul anglo-ber — Prin poșta — «Morning Post» publică o depeșă din Bruxelles, spuind că, de 5 luni, peste 500 voluntari olandezi au izbutit a se uni cu luptătorii boerî prin golful Delagoa sau prin porturile coloniei Cape. O depeșă din Bermude anunță că un număr mare de prizonieri boerî au evadat. Autoritățile au oferit un premiu de 3 livre Sterlinge pentru fiecare boer arestat. Pare că prizonierii au găsit ______ ......... CRANlUI FEMENINE Curățirea perdelelor In caz când perdelele s’au murdărit, le luăm jos și ștergem praful de pe ele cu o perie moale, iar după aceea le punem în apă căldicică clătinându-le mereu. După o jumătate de oră vărsăm apa și apoi turnăm peste perdele apă curată și rece. Astfel lăsăm perdelele ca să stea până dimineața. După aceea dizolvăm cantitatea necesară de săpun de rufe în apă fierbinte și apoi turnăm apă rece până când se acoperă. După ce am stors bine perdelele le băgăm într’un vas mare, în care mai înainte am pus un cearceaf curat, și apoi îl punem la foc ca să fiarbă. După ce a fert destul, luăm acel vas de pe foc și-l lăsăm să stea la o parte până când mâinile pot suporta temperatura apei, după aceea scoatem între mâini afară perdelele și le stoarcem, fără însă ca să le frecăm. După aceea le clătim în apă curată și rece. Dacă este posibil, lăsăm ca perdelele să se usuce la soare, pentru acest scop două persoane le întind cu îngrijire pe o frânghie unde să stea o ora.^ana se vor usca. După aceea le trecem prin scrobeală subțire și le atârnăm din nou. După ce se usucă le udăm din nou cu scrobeală și apoi le călcăm cu ferul. Astfel le putem pune după aceea la ferestre. In chipul acesta vom avea perdele curate și frumoase. Olimpia Catafalcul ca rămășițele pământești ale regretatulii V. A. Uieclă — Vezi ilustrația — Ilustrația noastră de pe pag. 1 reprezintă catafalcul cu rămășițele pământești ale ilustrului defunct V. A. Urechiă, așezat în biserica sf. Gheorghe Nou. Sicriul se află așezat sub un baldachin, în jurul căruia sunt numeroase coroane și vase cu fiori. La căpătâiu și la picioare ard sfeșnice. •-----------------------------------* ■ • și din ancheta ce s’a făcut, s’a constatat că Zaharescu Încă de acum 8 ani începuse pungășiile și că a delapidat în total suma de 27179 lei. Interogatorul inculpatului La interogator Zaharescu a recunoscut toate faptele ce i se impută, susține însă că dacă era mai bine controlat, n’ar fi putut comite aceste fapte. Dînsul a susținut că suma delapidată e cu 394 lei mai mare și a spune aceasta pentru ca să nu fie dat mai tîrziu din nou în judecată. A mai arătat că d. Trandafirescu denunțătorul, î-ar fi cerut 400 lei ca să nu-1 denunțe și dacă el î-ar fi dat acea sumă, faptele nu s’ar fi putut descoperi, căci cu actualul sistem de control al direcției numai acela nu poate delapida, care nu vrea. Sfîrșește spunănd că controlul la căile noastre ferate este foarte defectuos și chiar în administrație domnește o mare destrăbălare. Ascultarea martorilor Cel dintâiu a fost ascultat de expert dr. Minovici, care susține espertiza făcută de d-sa din care rezultă falsurile. D. advocat Atanasovici : Eu știS că sunteți chimist, ați făcut d-voastră multe espertize de această natură ? D. dr. Minovici. — Vreo câteva sute. Nu trebue să vă mire aceasta, căci astăzi în străinătate mai toate aceste expertize se fac de chimiști. I. Trandafirescu, denunțătorul, a negat că ar fi cerut 400 lei lui Zaharescu pentru ca să nu-l denunțe. S’au mai ascultat d-nii Lascarache, șeful magasiei și d. Chirtop, a căror semnături au fost falsificate precum și d-nii controlori Gh. Jean și Calavena, în ceea ce privește modul de control. Cel din urmă martor ascultat a fost d. T. Herescu, șeful gărei de Nord. D-sa a expus faptul cum a descoperit pungășiile lui Zaharescu în urma denunțului d-lui Trandafirescu. D. Atanasovici.—Să ne spună d. Iorescu dacă controlul se făcea în mod regulat sau nu ? D. Herescu.—Nu pot să mă pronunț, întrucât aceasta intră în atribuțiunile administrației centrale. Știu însă atâta, că dacă eram eu controlor, îl descopeream de la cel d’intern fapt. Acuzarea Acuzarea a fost susținută cu mult talent de d. procuror Slătineanu, expunând într’un mod clar modul cum Zaharescu a comis făptul. D-sa sfîrșește cerând tribunalului o pedeapsă’ exemplară pentru acest funcționar incorect,care s’a făcut culpabil de fals în acte publice și delapidare de bani publici. D. Capeleanu, reprezintantul părței civile, protestează contra acusațiunea ce s’a adus de Zaharescu controlorilor căilor ferate, spunând că un funcționar cinstit n’are nevoe de control. In numele direcțiunea căilor ferate d-sa a cerut 27.479 lei ca despăgubiri civile. Apărarea D. V. Atanasovici spune că posiția d-sale ca apărător este foarte dificilă, întrucât Zaharescu a mărturisit faptele. Contestă existența falsului, întrucât lipsește prejudiciul, căci dacă Zaharescu a falsificat iscăliturile d-tor Lascarache și Ghirtop pentru a ridica oarecare sume, acele sume le-a vârsat pentru a acoperi lipsurile de bani pe care el și i-a însușit. Prin urmare în sarcina lui Zaharescu este numai faptul de delapidare de bani publici și acest fapt, zice d-sa, l’a comis din cauza puținei seriosități cu care se face controlul la căile ferate. Direcțiunea căilor ferate nu va rămânea păgubașe, deoarece Zaharescu este un om cu avere de peste 40 mii lei. D. Atanasovici sfîrșește cerând tribunalului indulgența în ceea ce privește aplicarea pedepsei, Sentința Desbaterile declarându-se închise, tribunalul, după o scurtă deliberare, a condamnat pe Gh. Zaharescu la 3 ani închisoare, perderea dreptului de pensiune, precum și dreptul de a mai ocupa funcțiuni publice, și la 27.419 lei despăgubiri civile. Crefice. Corpul profesoral al școalei superioare de comerț din Galați, a telegrafist următoarele d-neî Urechiă : «Regretând perderea marelui naționalist și luptător pentru ridicarea culturală a Galaților, vă rugăm primiți sincerile noastre condoleanțe». Comitetul Național Studențesc din Iași a trimis următoarea telegramă : «Comitetul Studențesc din Iași, luând parte la durerea ce a sovit întreaga țară, vă exprimă cele mai călduroase și distinse condoleanțe, asigurându-vă cu aceasta că numele distinsului patriot Vasile Urechiă, membru onorific al Comitetului nostru, va fi scris cu litere de aur în istoria politică și națională a poporului Român». Delegațiunile Puțin mai înainte de a se începe serviciul divin, au sosit delegații diferitelor instituțiuni culturale și societăți, atât din București, cât și din țară. Din partea M. S. Regelui a venit d. maior Baranga, aghiotant regal. Urmară apoi delegațiuni din partea Academiei Române, a Ateneului, a Ligei culturale din București și a tuturor secțiunilor din țară , din partea liceului din Galați, a soc. Macedo-Română , a societăților albaneze «Dituria» și «Drita» ; a coloniei italiane ; a societăței italiane de binefacere; a societatei «Carpații» ; a societăței Tinerimea română din Cluj, etc. etc. Coroanele Iată coroanele cari s’au depus pe sicriul marelui patriot: Din partea M. S. Regelui, o mare și frumoasă coroană de flori naturale , din partea consiliului de miniștri, a Senatului, a Academiei Române, a Ateneului, a Ligei culturale și a secțiunilor ei, a facultăței de litere și filosofie din București, a gălățenilor, a elevilor liceului din Galați, a sec. Macedo-române, a Casei de Depuneri și consemnațiuni,a d-lui Luigi Cazzavillan, directorul ziarului nostru, a studenților universitari, a coloniei italiane, etc. Armata Onorurile militare au fost făcute de batalionul 3 și 4 de vinelor , de un batalion de geniu, de un divizion de roșiori, de 2 baterii de artilerie și un pluton de jandarmi călări. Comandantul paradei a fost fl. general Tell. Asistența In afară de delegații instituțiunilor culturale și a societăților pe cari le-am numit mai sus, au asistat la înmormintarea marelui patriot Urechiă, d. Sturdza președintele consiliului, împreună cu toți d-nii miniștri; membrii Senatului ; primarul Capitalei ; studenții universitari de la toate facultățile; profesori, deputați, oameni de litere, etc. Serviciul divin La orele 2 s’a început serviciul divin, oficiat de P. S. S. Arhiereul Nifon, vicarul Mitropoliei, înconjurat de mai mulți preoți și diaconi. Două coruri, acela al bisericei Sf. Gheorghe și al facultății de teologie, au înălțat rugăciuni către cer. Lângă corpul ilustrului defunct plângeau membrii familiei și când preoții intonară «veșnica pomenire», ochii tuturor acelora cari se aflau în biserica se umplură de lacrămi. Cuvintările din biserică D. Haret, ministrul instrucției publice, a vorbit cel d’inlin, în numele guvernului. D-sa a spus că ori de câte ori vedem plecând dintre noi asemenea oameni, se rupe ceva din inima noastră. A făcut apoi istoricul vieței marelui patriot, arătând cum a luptat el aproape 50 de ani cu condeiul și cu cuvîntul. D. Haret adaugă că activitatea neuitatului Urechia n’a variat un moment, având totdeauna aceeași direcție și a terminat zicând că uriașa muncă pe care a depus-o urebiă a văzut-o singur încoronată de succes. D. Tocilescu vorbi din partea Academiei Române. D-sa salută mai întăiu măreața umbră a defunctului prin niște cuvinte cari au pătruns întreaga asistența. Spuse apoi- Cum toți membrii Academiei îl așteptau să vie în mijlocul lor, când sosi ca un trăsnet vestea că a murit. Curier Judiciar (TRIBUNALELE ROMANE) Condamnarea lui Gh. Zaharescu, fostul casier la gara de mărfuri (mica viteză) din București înaintea tribunalului Ilfov a venit ori în continuare judecarea procesului lui Zaharescu, fost casier la gara de mărfuri, mica viteză din București. Tribunalul a fost compus din d. judecător Cristea, ca președinte, și d. supleant Antonescu. Fotoliul ministerului public era ocupat de d. procuror Slătineanu. Direcția căilor ferate era reprezintată prin d. advocat Capeleanu, iar inculpatul era asistat de d. advocat V. Atanasovici. După introducerea inculpatului, d. grefier a dat citire ordonanței, din care rezultă următoarele : In ziua de 3 Mai, a. c., se prezintă la d. T. florescu, șeful garei de nord, un funcționar subaltern a lui Zaharescu, și i-a denunțat că acesta a falsificat mai multe foi de trăsură și și-a apropiat mai multe sume de bani. D. Fborescu a denunțat cazul direcției căilor ferate și parchetului. Inmormîntarea marelui patriot Urechia Eri, la orele 2, s’a făcut înmormîntarea marelui patriot V. A. Urechiă, încă de la ora 1, biserica Sf. Gheorghe Nou începu să se umple de lume. La 2 fără un sfert, atât curtea bisericei, cât și piața Sf. Gheorghe, erau ticsite de public. Telegramele la condoleanță înainte de înmormîntare, familia mult regretatului Urechiă a primit numeroase telegrame de condoleanțe din diferite părți ale țării. CAROL mfijEVER MIZJO 32 Torturile unei nume PARTEA A DOUA Inimii »se copilă.—Amoruri castel VII — Poate fiind ce spui aceverul ? Eu vroit să me informez îndată cine era femeea pe care o țineai fermecată sub privirea d-tale. Și auzii ridicându-se în stele virtutea, frumusețea ducesei d’Apreval. Ah !ah ! ea e șireată și d-ta a devenit un babiloc. — Pentru ce motiv ? — Fiindca ar fi ridicat la vîrsta d-tale, cu firea d-tale, un amor sentimental... afară de... * ’ Ea ezită puțin. . .— .Afară de cazul când curtezi mama spre a avea pe fiică. Prințul Maud nu făcu nici o mișcare, dar se petrecu într’însul ceva extraordinar; fața i se aprinse ,și ochii lui străluciră în chip straniu. Aceea femee care se afla în fața lui îi dădea un gând infernal. El, care de câteva zile căuta nouă mijloace spre a tortura pe Fernanda, pentru disprețul pe care aceasta i-l arăta, nu putuse găsi nimic, pe când avea o armă foarte puternică în mâini, pe Andreina. El se va servi de acea copilă spre a face să sângereze inima mamei. Da, Cerere îl inspirase de minune ! Dar prințul ținu în sine gândul său. — Ește nebună,—esclamă el— nu me îngrijesc de ducesa, pici de fiica ei, sunt amic al ducelui. Cerere scrise cu ironie. I — Da, înțeleg ceea ce valorează amiciția d-tale—răspunse ea—după cum se știe ceea ce valorează protecția d-tale. Poate am uitat cu totul ziua în care le-am cunoscut pentru prima oară ? Prințul Maud făcu un gest de uimire. Ce femee extravagantă era aceasta, care deodată în mod brusc, ridica vălul unui trecut. Și ea vorbea cu liniște cu omul care fusese călăul ei, care o perduse. Totuși el se reținu. — Credeam că ești tu ceea care s’ai uitat—zise el cu un ton familiar pe care 'l întrebuința întotdeauna când era singur cu Cerere. — Sunt lucruri cari se iartă, principe, dar nu se uită nici o dată. — Așadar tu m’a i ertat ? Un surîs ciudat flutură pe buzele Cerere. — Neputând lupta cu d-ta în perfidie, am vroit se te înving prin generozitate ; și apoi, cine știe, poate amintirea acelui amor pe care mi l’am purtat, căci nu poți nega că m’ai iubit... — Nu, nu neg. — Eram frumoasă atunci?... — Ești încă, Cerere, și ți-am spus de mai multe ori că de ai vroi... — S’ar putea îneda din nou firul trecutului—îl întrerupse rîzând femeea.Dar răul e că eu nu te mai iubesc, și vezi, uneori mi se pare cu neputință că eu am putut să le cred, cum se crede in Dumnezeu, că am putut să-ți dau toată dragostea de care inima mea era în stare... — E adevărat—spuse cu seriozitate prințul—nici o femee nu ma'a iubit ca tine. — Și pentru asta am trimis pe eșafod pe tatăl meu, m-ai condamnat la rușine și dezonoare, exclamă ea rîzând cu hohot.— Și totuși, crede, principe, amorul supraviețuiește în inima mea umilita ; d-ta ai fost un infam, dar era o altă persoană care era și mai mult decât d-ta, o persoană în al cărei pept nu se află nici un sentiment uman , o femee crudă, mama d-tale... O lumină sinistră se făcu în crcerul prințului, o oribilă bănuială cuprinse și, luând de mâini pe cerere, cu un ton sălbatic, exclamă : — Spuns-mi adevărul, te-ai răzbunat pe dânsa ? Ea susține neclintită privirea prințului. — Și de ar fi așa?—zise ea. — Nu, nu, nu poate, la minți, vrei să me sperii și apoi e cu neputință. — Nimic nu e cu neputință ; pentru cine urăște cum amurit ea pe prințesa Maud, toate mijloacele sunt bune spre a reuși la ținta propusă. — Oh !, nu, tu minți, repete adevărat că mama mea a murit pe neașteptate, dar s’a făcut autopsia cadavrului și nu s’a găsit nimic care să dea de bănuit o crimă. — Intr’adevăr eu era o primă răzbunare a acelei femei, dar numai o revendicațiune. — Nenorosito, dacă eu te-aș denunța ? Cerere isbucul în hohot de rîs. — Dovedește, principe , vei fi luat drept nebun și acuzarea d-tale va avea aerul de a cădea din nori. Spune d-ta, daca un om ar fi făcut ca tatăl d-tale să fie condamnat în moarte, și acest tată te-ar fi blestemat, pentru că d-ta în loc să o salvezi, te-am unit cu călăii lui, spune-mi nu ar fi crezut că faci un act de dreptate de a pedepsi pe acel călăi ? Așa am făcut și eu. Acum suntem chit. Prințul sgudui cu putere mâinile Cererea. — Dar barem, explică, pentru Dumnezeu, cum am făcut? Ah !eu ghicisem în acea moarte mâna ta... Cerere făcu o mișcare din cap. — Intr’adever? Aici așa sunt satisfăcută. Mă întrebi cum am făcut ? — Da, da, vorbește. — Eu îmi amintisem că în casa tatălui meu, în fundul unei casete scăpată de perchiziția judecătorului de instrucție, era o mică cutie conținând o pulbere otrăvitoare. Era de ajuns să presari pe o foae această pulbere și ființa care aspira ar fi fost îndată moartă. De acest puternic venin se serveau conjurații spre a se scăpa de inamici și de trădătorii de patrie, căci nu lasă nici o urmă. Prințul Maud își strînse fruntea cu mâinile lui convulsive. — Taci, taci, acum pricep , tu ai scris o scrisoare mamei mele... Cerere păstra o oribilă liniște. — Și acea pulbere am presărat-o pe hârtie. Și vezi am riscat mult. Dacă acea scrisoare ar fi fost păstrată, eu eram perdută, căci ultimul cuvînt era revelațiunea acestui secret. «Fantasma tatălui meu—scrisesem eu—înarmează încă mâna mea contra d-tale; foaia pe care o citeștie otrăvită și când vei citi ultimul rînd vei cădea moartă». — Și mama mea a aruncat acea scrisoare în foc—murmură prințul, care tot mai căuta să se îndouiască, să respingă sfîșietoarea realitate a acelei revelațiuni. (Va urm»)