Universul, ianuarie 1902 (Anul 20, nr. 1-29)

1902-01-15 / nr. 13

Renunțarea arhiducesei Elisabeta Maria la drepturile asupra tronului. — (Vezi explicația) ^dremlar pe anul 1902 Orbilor ■uni, 14 Ianuarie. — Cuv. Păr, uciși. Catolic Luni, 27 Ianuarie.—Jean Chrys. Soarele răsare 7.43 .• apune 5.14 *1« » București, 15 Ianuarie. căsătoriși ofițerilor Am înregistrat cu mulțumire vestea că la ministerul de răzbei se pregătește un proiect pentru modificarea dispozițiunilor legale privitoare la căsătoriile ofițerilor. Se știe cât de grea este această lege pentru corpul ofițeresc ; experiența a dovedit la ce consecințe, de multe ori triste și în tot cazul vătămătoare, duc condițiunile pe cari ofițerii trebuie să le îndeplinească la contractarea căsătoriei. Am vorbit de atâtea ori de această chestiune, încât să cotim de prisos a mai reveni. Atât nu mai vom reaminti că, greutatea rezultând din cuantumul zestrei cerut de lege, se simte și mai mult pe aceste timpuri de jenă generală. Hotărîrea ministerului de război de a modifica legea, în sensul unei ușurări a condițiunilor, a trebuit dar să fie salutată cu bucurie de toți ei cari cunosc chestiunea și apreciază însemnătatea ei. E în adevăr a aduce o serioasă îmbunătățire stărei actuale de lucruri, dacă—precum s’a anunțat — condițiunea de zestre nu se va mai cere ofițerului în cazul când ar contracta o căsătorie cu o fiică de militar, o profesoară sau o funcționară a Statului Totuși, această îmbunătățire—judecând după scrisorile ce primim—nu satisface deplin pe Cei interesați. Vom rezuma aoi observațiunile ce ni se comunică. Dacă se permite ca un ofițer să se căsătorească cu o fiică de militar fără zestre, scrie un corespondent, de ce nu s’ar desființa condițiunea de zestre peste tot. Credem că această observațiune nu e întemeiată. Intre două tinere fără zestre, dintre cari una e fiică de militar, aceasta din urmă are asupra celerl alte superioritatea de a ști, din casa părintească, ce e traiul militarului; și aceasta nu e puțin lucru Ceea ce s’ar putea însă dori, ar fi să se reducă cuantumul zestrei cerut de lege. Aceasta ar fi o mare ușurare. O altă observațiune, pe care o socotim mai temeinică, e aceea că, de la o vîrstă oarecare, de exemplu de la 30 de ani, să fie liber ofițerul a se căsători cu oricine, din punctul de vedere dotat. Două considerațiuni serioase militează în favoarea unei asemenea disposițiuni: de o parte vîrsta, pe de alta gradul de căpitan pe care în general ofițerii îl au la treizeci de ani. ___ In sfârșit, se ■re ca în lege să se prevadă că Suveranul poate acorda dispense în anumite cazuri. La aceste observațiuni, se mai adaogă o întrebare : După cum s’a anunțat, proiectul ce se pregătește la ministerul de război, prevede că ofițerii vor putea contracta căsătorii cu profesoare sau funcționare ale Statului fără dotă, considerându se salariul acestora ca o zestre suficientă. Ce se va întâmpla în cazul când soțul va fi permutat într’o altă garnizoană ! E aci o dificultate, ce ar trebui înconjurată. Supunem autorilor proiectului aceste observațiuni, rugându-i să le ia în considerare. Din Germania (Corespondență particulară a „Universului"") Berlin, 9 ianuarie. Parastas pentru regina Victtoria a Angliei Eiă s’a celebrat în capela Sf. George din parcul Moubison, un parastas în memoria defunctei regine Victoria a Angliei, în prezența perechei imperiale. Deja pe la ora 11 acest lăcaș divin era plin de un public distins. In primele rânduri se aflau ofițeri superiori și funcționari înalți ai Curței cu soliile lor, adică cancelarul imperiului contele Bülow, colonelul-general baron Nahnke, guvernatorul Berlinului, mareșalul Curieî baron Reischach, șefii cabinetului secret al imperiului, membri cartierului general, și ai suitelor imperiale și princiare. O tăcere pioasă domnea în capelă pe când orga intona marșul funebru de Chopin. La stânga altarului luaseră loc membri ambasadei engleze, în frunte cu ambasadorul sir Lascelles și cu atașatul militar colonel Walters. Fix la ora 11 sosi perechia imperială, împăratul Wilhelm era îmbrăcat în uniformă de mareșal englez, prințul Sienric în uniformă de amiral englez, pe când împărăteasa era îmbrăcată în negru. Intre mulțimea de principi și principese se afla și ducesa de Albany cu Uiterul duce de Coburg. C ieremonia religioasă se fi cu duna, fetii englez, care constă în cântări de psalmi și imnuri și din rugăciuni. Cuvîntarea predicatorului fu scurtă, dar plină de căldură. Ceremonia s’a terminat la ora 12. Prințule coroană, scăpat de o primejdie Prințul de coroană Wilhelm, în călătoria sa de la Berlin spre Bonn a scăpat de o mare primejdie. Despre aceasta ziarul «Glocke» din Olde scrie următoarele : «In noaptea de 19 spre 20 ianuarie ». prințul de coroană plecă la Bonn cu trenul accelerat No. 10. După ce trenul a fost semnat la Brakwede și s'au luat toate măsurile de trecere de către stația Isselhorst, anunță cantonierul Wittenstein, postul 108, că a descoperit pe linia principală pe care avea să treacă acel tren, o ruptură în sine, în lungime de 3 centimetri. Două impiegați din stațiune reușiră să oprească trenul și să-l îndrepteze pe altă linie. Dacă acel cantonier nu ar fi făcut o revizie șinelor, atunci trenul ar fi deraiat și s’ar fi întâmplat o groaznică nenorocire. Aproape în același loc unde a fost șina ruptă, s’a întâmplat o deraiare la 1851, a trenului în care se afla bunicul actualului principe de coroană, mai târziu împăratul Frederic III, care de asemenea studia în Bonn și care a scăpat atunci ca prin minune. Pe locul acela se ula o piatră comemorativă. Desigurr el că zelosul cantonier Wittenstein va primi o bună recompensă de la împăratul Wilhelm O foptii nobilă a împăratului Fiul unui fost ajutor de notar din Strassburg, anume Fix, plecase acum 10 ani, fiind în vîrstă de 17, în Franța ca să intre în armata franceză. Acolo avansa la rangul de ofițer și fu trimis cu contigentul francez în China Aici avu ocaziune să salveze într'o luptă viața a două ofițeri germani. Aceștia plini de recunoștință îl întrebară că pe serviciu să-l facă. Ofițerul francez a spus că are unica dorință să vadă pe mama sa care se află în satul Sand din Alsacia și să-i procure permisia de a sta acolo câteva zile fără ca să fie arestat ca dezertor. In curînd după întoarcerea sa din China primi un concediu de 6 săptămâni la Sand, spunându-i-se că autoritățile germane îi permit libera petrecere în Alsacia. In satul Sand unde Fix se află lângă mama sa primi el o scrisoare din cancelaria de cabinet a împăratului împreună cu suma de 000 mărci, care i s-a luat mamei sale ca pedeapsă din cauza dezertării, își poate oricine închipui bucuria mamei și a fiului. Se afirmă că cei două ofițeri germani sau adresat mareșalul conte Waldersee, care a intervenit pe lângă împăratul Wilhelm. Meyer MIGNELLNR Profesiunile Profesiunea e un modificator puternic al sănătăței. După felul ocupațiunilor profesiunile se împart în acele cu ocupațiuni în aer liber, acele cari cer o viață sedentară și acele cari cer o activitate intelectuală. Multe meserii produc modificări în anumite organe. Aceste modificări fizice servesc medicine! legale, căci prin acestea se poate ușor recunoaște meseria ce a exercitat-o un individ. Când la un cadavru se constată colosități pe palma mâner, aceasta indică profesiunea de telegrafist sau dogar, pe care individul a exercitat-o în viață ; de asemenea când se observă indurațiuni pe genunchi, aceasta indică că individul a fost cismar, etc. Unele profesiuni produc eruptioni cutanee, astfel spălătoresele, din cauza liquidelor alcacaline de care se servesc la spălare, mâiiele lor prezintă adevărate exeme. Alte profesiuni, mai cu seamă acelea ce se exercitează în diferite uzine industriale, modifică căile respiratorii prin pulverile inspirate producând astfel boli speciale. In fabricele de tutun de prinderea și împachetarea foilor și firicelelor de tutun se face un praf enorm, care fiind inspirat de lucrători produce o brondiză specifica, afecțiune ce se numește tabacoza. In fabricele de obiecte de fer luciü, în turnătorii metalice, atmosfera în losdeauna e încărcată cu o pulvere fină metalică care fiind inspirată dă naștere afecțiunei numită sideroză. Vn mine și în depositele de cărbuni atmosfera e încărcată cu praf de cărbune, foarte otrăvicios, și care provoacă boala numită antracoză. Un accident, ce se repetă din nenorocire așa de des în minele de cărbuni, este exploziunea pe care francezii o numesc agrisoni. Această exploziune e provocată de inflamațiunea prafului de cărbuni ce se înalță în atmosfera minei și care foarte ușor se aprinde. Lucrătorii care lucrează cu ciment și var, zidarii și cărămidarii, încă sunt expuși la înghițirea prafului acestor elemente. Pulverile acestea irită organele respiratorii și calcea mai cu seamă are o acțiune deosebită fiind caustică. Alte meserii expun pe lucrători la inspirarea de gaze, otrăvuri etc. La fabricarea veche a chibriturilor cu fosfor alb se întâmplau adesea accidente funeste, ceea ce a condus la înlocuirea fosforului alb cu fosfor roșu, amorf, care nu este otrăvicios și odată cu această fericită substituire s’a înlăturat pentru totdeauna boala numită caria maxilarelor și totodată posibilitatea... pentru cei amorezați de a se otrăvi cu chibrituri... Tipografii, din cauza prafului pe care culegând florile de plumb îl fa,«! sunt expuși la intoxicațiuni saturnine atât de periculoase sănătățe». Atât tabacoza cât și sideroză și antracoza ,de asemenea intoxicațiunile saturnine sunt boli cari atacă organele respiratorii, conduc la marasm, la fusie analoagă cu tuberculoza, din cauză că pulberile ingerate cu mucusul bromatic formează dopuri ce astupă vesiculele pulmonare,prin care se face schimbul de aer necesar procesului respirațiunei. Iată clar cât de mult e justificată munca de 8 ore... căci oamenii puși în exercițiul acestor profesiuni cheltuesc zilnic o forță vitală enormă, care nu se poate echivala decât prin alte 8 ore de repaus, preumblare, exerciții în aer liber și alte 8 ore pentru somn. Despre celelalte profesiuni, cari se exercitează în laboratoare speciale, igiena e degajată întrucâtva de a interveni, căci nu se admite ca un laborator sau o farmacie să funcționeze în condițiuni neigienice, sau ca factorii acestora să nu’șî menajeze sănătatea, după cum din nenorocire trebue să admitem că uzinele, fabricele, tipografiile nu corespund în cele mai multe cazuri nici măcar condițiunilor elementare de igienă ca : curățenie și ventilație, din această cauză personalul lor efectiv este cu tot dinadinsul expus boalelor enumerate mai sus... In ce privește ocupațiunile sedentare, cele de biuron, etc., cari se exercitează într'o atmosferă neviciată ele nu pot altera într'atât sănătatea pentru ca igiena să se alarme... Totuși acestor condamnați la o asemenea viață li se recomandă mișcare cât de multă și exerciții fizice in tot timpul disponibil. Igiena semnalează numai cauzele care alterează sănătatea, patologia le studiază țară terapeutică le vindecă. Dar mai cu seamă în ce privește igiena profesională, factorul militant și cu totul îndreptățit a apăra sănătatea publică este statul, care prin organele și mijloacele de care dispune, întotdeauna, poate pune stavilă tuturor relelor cari bântue organismul social... Aurel Scurtu. O CUGETARE PE ZI Meritul și virtutea au tot d’auna aerul modest. 15.000 Bici precum și mai multe obiecte de mare valoare. A se citi condiții unnte de abonament în pag. II a n Universului» tre azi. CRONICI FEMENINE Femeea in casă Femeea este, în interiorul casei sale, directoarea lucrurilor privitoare la menaj; supraveghierea întreagă i se cuvine ei. Trebue, deci, ca tot ceea ce e relativ la afacerile casnice să fie pentru dânsa un subiect de instrucțiune ; trebue ca ea să cunoască cum se pregătește o masă ce precauțiuni trebue să se ia spre a se face previziunile unei case, cu ce preț se pot cumpăra diferitele lucruri, etc. De asemenea, e foarte folositor ca ea să cunoască procedeurile economice, spre a face singură, cu puțină cheltuială, lucruri cari adesea costă foarte scump când ele sunt comandate. E foarte bine ca o femee să știe să facă o perechie de ciorapi, o cămașă, o rochie, haine la copilași, o broderie, etc. Se găsesc multe persoane, cari nu permit fetelor lor de a se ocupa de toate aceste lucruri, crezându-le înjositoare pentru rangul lor. Ce eroare ! Toate cunoștințele de cari vorbesc mai sus și cari privesc economia unui menaj, sunt tot așa de necesare în educația unei femei ca și învățarea de a citi și a scrie. Dar, îmi veți spune poate, de ce folos pot fi aceste cunoștințe pentru o persoană care trăește în belșug și care n’are decât să comande și a i se împlini orice dorință ? Ei bine, femeea bogată va dirigia cu mai multă rațiune casa, dacă va cunoaște ea însăși chipul de a face diferitele lucruri: femeea care trăește în chip modest, și care are un bărbat și copii, va găsi în aceste noțiuni un mijloc de economie. Ziua acesta este unul din cei cu experiență. Se vorbește de regulă despre moravurile ușoare din Paris și se numește cu predilecțiune Metropola franceză «Babilonie de la Seine». El, Milan cunoaște tot atât de bine Metropola franceză, ca și pe cea austriacă, și poate să spună că amândouă aceste stau pe același nivel moral. ( * Rosa Schaffer *) a fost una dintre cele dintâin femei, cu care Milan, fiind în străinătate, a intrat în relațiuni intime. Ea era o femee drăgălașă și încântătoare și avea ceva din alurele, pe care le posedă în abundență Artemisia Cristici. Ea cunoștea arta de a încătușa pe bărbați și de a-și conserva favorurile lor. Milan făcu cunoștința cu ea la o petrecere pe care contele Wurmbrand o dădu unor amici ai săi. De atunci ori de câte ori venea Milan la Viena, făcea vizite frumoasei Rosa, care era pretutindeni"unde publicul nu se plictisește. Din cauză că Milan a dat titlul de furnișoară a curței sârbești, regina Natalia făcu soțului ei o groaznică scenă de gelozie. In Viena lumea rîdea în batjocură despre această numire a frumoasei Rosa și fel de fel de glume de spirit circulară pe socoteala lui Milan. Mai cu seamă se distingea în glume contele Wurmbrand, care da aproape ziluc petreceri amuzante pentru amicii săi unde se petrecea între sticle de șampanie care curgea șiroaie. Milan lua desparte la astfel de orgii. In seara aceleiași zile. Pe la începutul deceniului al nouălea, surorile Stubel jucau un rol important în lumea de petrecere din Viena. Regele Milan le cunoștea de asemenea. Cei mai distinși cavaleri din Viena se aflau în mrejile lor și cheltuiau mulți bani cu ele. Pe contele Starhemberg cea mai mare dintre ele, Lori, l-a ruinat aproape cu desăvîrșire. El avea o soție drăgălașă, astfel încât lumea nu înțelegea, de ce căuta amor în brațele Lorei. Dar cine cunoaște misterile căsătoriilor? Cât de mult a fost criticat regele Milan că și el evita pe soția sa Natalia ! Amorul scurt pe care l’a avut Milan cu Lori Stubel, l’a costat și pe el mulți bani, dar Milan nu prea se uita la bani când avea. într’o zi când Milan și-a permis gluma să invite pe una dintre fetele Stubel la Belgrad, aceasta cerea anticipativ un onorar atât de mare, încât regele Milan din banii aceștia putea chema pe Adelina Patti ca să dea concerte timp de două săptămâni în Serbia sau să echipeze din nou două batalioane de soldați . Milan renunța la vizita acesteia în Belgrad. Cu toate acesteori a fost mai modestă decât sora ei mai tînără, care când a făcut cunoștință cu arhiducele Ioan, voia să devină soția acestuia. Sărmanul loan i-ar fi împlinit dorința dacă nu l’ar fi oprit împratul Francisc Iosif ca șef al familiei... Cu toate aceste arhiducele loan, când văzu că n’a reușit la candidatura la tronul Bulgariei, renunță la rangul și la toate liniile sale și plecă cu Ludmilla în acea călătorie, care l-a dus la peire. Lumea a lăudat pe Ludmilla, pentru nobilul ei caracter, că a plecat cu arhiducele Ioan Ond, dar cine a cunoscut-o trebue să știe că ea s’a dus numai în speranța că odată tot va deveni soția unui arhiduce de Austria pe când actrița florman din Graz, a avut fericirea ca să se căsătorească cu amantul ei de coția ani, arhiducele Henric, mica baletistă visa aceiași fericire Arhiducii în această privință . Rosa Schaffer are astăzi un magazin de parfumerie în Viena și mai înainte ținea un magazin de mode pentru bărbați, de unde și lua Mino cele necesare pentru toaletă. El i-a dat titlul de «Furnișoare a curei regale șârbești». Abonații «Universului» de la 15 ianuarie 1902, pot câștiga în mod absolut gratuit: O vilă la Sinaia sunt oameni cei mai chinuiți, lor li se fac curte ca și mireselor cu zestre mare. Regele Milan ale cărui înclinațiuni spre aventuri galante erau cunoscute la Budapesta, Viena și Paris, ori de câte ori venea în anele orașe, era fericitul primilor a sute de invitațiuni la rendez-vouri. Nimenea nu sunt urmăriți cu atâta violență ca cei mai mari ai pămintului. ” (Va urma). UPRO VI IIA PE ZI Cu bucătăria plină, sărăcia vecină. (Francez) Madmnd Damaș Pașa, cumnata Sultanului La curțile Statelor mahomedane, soarta membrilor familiilor domnitoare nu este de loc de invidiat. Ei sunt puși sub cea mai mare pază, bănuiți că complotează în contra Domnitorului. Cu toată paza, după cum se știe, Mahmud-pașa, cumnatul Sultanului, a reușit să scape, în ziua de 20 Decembrie 1899, pe bordul unui vapor francez. Mahmud-pașa, după ce a stat mai mult timp în Franța, Egipt și Grecia, s-a stabilit pe insula Corfu, de unde întreținea relațiuni cu tinerii turci, din care cauză Sultanul a intervenit pe lângă guvernul grecesc ca să-l expulzeze, ceea ce s’a și întâmplat, cu toate că opinia publică din Grecia privește acest fapt ca o călcare a Constituției. Mahmud Damas-pașa, fiul lui Damas Ilalil-pașa, care a avut ca soție pe o fiică a sultanului Mahmud, s-a născut la Constantinopol în anul 1853 și a avut o educație foarte îngrijită. El vorbește pe lângă limbele turcă, arabă și persiană și perfect franțuzește. Mai intâiu Mahmud a fost secretar la Înalta Poartă și mai târziu secretar al ambasadei turcești la Paris. La 1877 el s-a căsătorit cu Seniha Sultane, o soră a Sultanului Abdul Hamid 11. După aceea a fost numit consilier de Stat și ministru de justiție. In această din urmă calitate începu să reformeze justiția, fapt care stârni bănuiala Sultanului care îl concedia, lăsându-i in neactivitate. Mahmud fugi în Franța cu două zi ai sei și în ziarul «Meschweret», organul tinerilor turci, atacă politica internă a Sultanului. O telegramă din Constantinopol ne-a anunțat mai zilele trecute că Mahmud-pașa a fost condamnat în contumacie la moarte, pentru fugă în străinătate și conspirație în contra Sultanului. Mahmud Damas Pașa Memoriile Regelui Ion al Serbiei (După manuscrisele găsite in urma mortei sale) de Aventurile lui Milan la sl&immlale Paris, sfârșitul lui Noembrie. In străinătate era lumea obicinuită să numească pe Milan «Regele totdeauna vesel». Milan știa aceasta, dar nici nu se supăra, deoarece străinătatea l'a văzut aproape numai amuzându-se. Până când Milan purta coroana Serbiei mergea în străinătate mai mult numai pentru ca să se amuzeze și ca să se distreze. Lumea din afară nu știa că scenele caznice insuportabile îl făceau să caute uitare în vârtejul petrecerilor pentru ca să uite, dar privea cum Milan se amula și arunca cu amândouă marile banii pe fereastră. însușirea aceasta din urmă este o însușire națională, nu numai a șerbilor, ci și a slavilor de sud. ..(j e) Slavul de sud sau este un murdar zgîrcit, care stă pe sacul săui cu bani și se hrănește cu ceapă de 5 parale, sau este un risipitor, care toacă banii fără nici o noimă și se dă la excese de tot felul. Milan, în privința aceasta, nu era mai bun ca ceî-I’alțî compatrioți ai săi, dar Europa, foarte severă în privința morală, care s’a indignat de atâtea ori asupra lui Milan și a aventurilor sale în străinătate, a trimes la aceste amuzări regale mulți oaspeți distinși, astfel încât trebue să mă tem că morala și în Europa stă pe picioare foarte șubrede, atât a clasa înaltă a societăței, cât și la cea de jos a poporului... . Milan poate și aici să cânte un cântec, deoarece el și în cazul lui*l<ftiU AVU lUst Cilit. Cronica militară Armata turcii și ofițerii ei Turcia a fost, printre Puterile Europei, una dintre cele d’inléin care să adopte și să aplice principiile de bază ale organizațiunei armatelor contimporane. In 1843 ea poseda gruparea permanentă a trupelor în unități mari, recrutarea regională, trupele de a 2-a linie, etc., instituțiuni care pe acea vreme nu se regăseau decât in Prusia. Armata turcă cuprinde astăzi: O armată activă (azzam) de 320 batalioane de infanterie, 203 escadroane de cavalerie, 248 baterii de diverse naturi (dintre cari 6 baterii de obuziere), 18 companii de terasiere și 4 de tei CAROLINA INVERNIZIO 87 Toiiurile unei mame PARTEA A TREIA Eșarpa albastră III — De nu va fi în noaptea asta va fi mâine,—murmură el.—Poate crede de a ’mi putea rezista acea copilă?.. Nu e dînsa soția mea ? I Pe când se desbrăca el continua : — Poate ea calomniez pe Andreina ; ea nu a avut nici o intenție de a me insulta, se simțea obosită și n’a vroit să fie deranjată și și-a închis ușa cu cheia... Da, trebue să fie așa, și ea a crezut că eu mă duc să mă culc. Prințul se culcă, dar în zadar încerca să închidă ochii. El își închipuia pe Andreina adormită pe patul ei nupțial, și cu imaginația o vedea surîzând unui vis delicios care îî trecea prin minte. Și cât era de adorabilă acea copilă în somn. Brunul cap al fetei se afunda în perne, pe care erau risipite în dezordine buclele perului ex creț. Maud simțea din nou că’î reînvie pasiunea, sângele ’i clocotea și fața i se înflăcăra iarăși. Fu silit a sări din pat și a-și uda fruntea cu apă rece. Ridicând ochii, se văzu în oglindă. Era oribil și, speriându-se singur, murmură : — Eu sunt acesta, prințul Maud cuceritorul ? Cum era cu putință ca o copilă de 16 ani să se amorezeze de el ? Trebuia să fie nebun spre a se gândi la asta ! El se vedea odios, ridicol ! Ar fi putut cuceri pe Andreina prin violență prin brutalitate, impunendu-i amorul lui ? Nu , poate atențiunile, grijile lui, vor sfîrși prin a o mișca. Nu trebuia să procedeze ca un nebun, cu atât mai mult că copila nu putea să-l scape. Propuse deci de a fi liniștit, răbdător, de a secunda toate caprițiile ei și, cu această eroică rezoluțiune, se culcă in pal și adormi. Se deșteptă când soarele răsărise deja de mult, și se simți aproape liniștit. Imbrăcându-se în grabă, se duse la Andreina. Odăile apartamentului prințesei erau deschise, însă Andreina nu se afla acolo. — S’a coborît în parc, — zise unul din servitori. Prințul Maud plecă îndată într’acolo. Andreina nu era în parc, ci în seră, unde sta cu Celia și culegea flori. Văzând pe bărbatul ei, alergă repede spre dînsul surîzând, aruncându-i un buchet de flori in față. — Oh leneștile—exclamă ea. Sunt deja două ore de când mă plimb prin păduri și grădini ; am vroit să văd staulul, păsările și era să trimit ca să te cheme, căci am o poftă foarte mare de mâncare... Cum am dormit?... Prințul Maud râmase subjugat în fața unei așa de mari aparențe de nevinovăție. — Foarte bine—zise el—dar dă-mî brațul Andreina și să mergem la masă dacă fi e foame. Era foarte veselă, vioaie, plină de spirit, așa că Maud era fermecat. După masă, Andreina vroi din nou să se plimbe în parc. Ea alerga ca o copilă, ascunzându-se pe după arbori și poftind pe prinț să o prindă. Și pe când era aproape să o apuce, Andreina cu un țipăt fugea departe de dânsul, învitânddu-i a o urma. Prințul era zdrobit de oboseală, dar nu vroia să -și dea pe față slăbiciunea lui. Când Andreina observă că el nu mai rezista, îl luă de braț, spunându-i : — Aide să bem cafeaua. Ah!ah !... respiri cu greutate, cât ești de greoi. !.. El nu știa dacă era bine să se supere sau să rîdă cu densa ; luă această din urmă hotărîre. Când fură în pavilion, Andreina se lungi pe o sofa orientală, și, adresând o privire drăgăstoasă bărbatului ei, zise : — Servește-me. El luă ceașca de cafea, și îngenuchiând lângă copilă, îi întinse ceașca tremurând. Andreina îî mulțumi cu un surîs plin de cochetărie. Pe când sorbea cafeaua, prințul o admira și i se păru că Andreina nu fusese niciodată așa de frumoasă.. Fuga îi înroșise fața, ochii copilei straluceau ca două stele. Prințul Maud se aplecă, sărutând cu buzele lui de satir acel braț așa de alb. Andreina scoase un țipăt și lăsă ca să-i cadă din mână ceașca, care se sfărîmă în bucăți. Prințul fu cu totul buimăcit. — Te-am speriat, Andreina ? Ea izbucni într’un hohot de rîs. — Da, m’am speriat, acea sărutare când nu mă așteptam de loc. Și iată că acea frumoasă ceașcă s’a spart. — Nu te gândi la ceașcă, Andreino, ai grijă de mine, uite-te la mine. — Iată, mĕ uit... — Andreino, ești un înger. — Ah ! ah ! și spre a-mi spune asta trebue să te privesc ? — Nu, dragă copilă, vroiam să le întreb când vei avea milă de mine, și să pui capăt chinului meu... Andreina se uită cu nevinovăție la Maud — Milă de d-ta ? Să pui capet chinului d-la!e? Ce însemnează asta Maud ? Eu nu te pricep. E 1 luă o mână a copilei. — De ce aseară, Andreino, am închis ușa odăeî tale?... — Oh ! și de ce trebuia să o las deschisă ?... Ea întreba la rîndul eî și fixa ca nevinovăție pe Maud. — Dar nu știi... draga mea, că un bărbat are dreptul de a intra la orice oră in odaia nevestei luî. — Și noaptea ? — Desigur. — Eî bine, mie acest obiceiu nu ’mî place. Dacă aș trebui să deschid ochii și să văd un barbat în odaia mea, aș muri de frică. — Dar eu sunt soțul leu. — Nu ești bărbat? Maud începea să se tulbure. — Da, eu sunt un bărbat care te iubește cu înfocare, Andreino, și care ar dori ca această dragoste să o vadă răspunsă... Și întinse spre copilă mâinile ei rugătoare... Era grotesc și teribil în acelaș timp. Mâinile prințului înaintau și mai mult, ca și cum ar fi vrut să coprindă pe Andreina. Ea se făcu roșie ca focul la față și, sărind în picioare, zise cu severitate : — Principe, ești desigur nebun sau beat ; în orice caz mă sperii și de aceea te las. Maud își încruntă sprintenile. (Va urma)