Universul, noiembrie 1902 (Anul 20, nr. 300-329)

1902-11-26 / nr. 325

Spitalul rural din Sliveni, jud. Dorohoiîi.—(Vezi explinația) Calendar pe anul 1902 Ortodox La nr. 25 Noim­brie. —1 Martira Ecatarina. CatoHc Luni, 7 Decembrie.—Conncepți­­unea Măriei. Soarele răsare 7.24 ; apune 4.19­9m ■—»*4*­­■ ■ București, 25 Noembrie. Casa de depuneri și criza din 1899 Termin­ism cu instructivele extrase din bogatul raport al d Su­i N. P. Ianovici despre istoricul și situația Casei de depuneri, consemnațiuni și e­­conomie, mai luând notă aci, după cum­ ani făgăduit, și de capitolul privitor la trecerea Casei de depuneri prin criza din 1899 și la înfințarea, tot cu acea ocaziune, a Creditu­lui județean și comunal. Casa de depunerii a avut să sufere și ru­asa de urmările crizei din 1899. Până în luna August 1899, Casa a­­ fensit față cererilor de restituire­ ic numerar; după a­­cessîi l ffcUt, însă, și-a mai putut restitui depozitele în numerar mai­­ insemnate, de cit. cu foarte mare grec lat*­, deși administraț­iunea incetase încă din luna iunie ori­ce operație de­ împrumut nou. Circulați­ie proveneau din faptul că depuineze noul în numerar a­­proape nu se mai făceau, în spe­cial in Capitală, care în timpuri mormăie alimentează Casa în chip simpler. Ast­fel, de la un an In altul, fie la 1898-69-Ic 1899-900, de­f îUîiPî­n­e în numerar au scăzut d­e 130 159.817 lei 25 bani la 100.713 714,08, iar cele în e­­fecte de la 213.345 212,17 lei la 169 301.956.22, — restituirile în 189S—99 fiind de 127 117.271,93 în numerar și de 215.114.420,38 în efecte.—Cu toate acestea, sol­­d­uri In la fin­ele anului 1808—99 na s’hu echorît sub 55 milioane ■rsime rap și 203 milioane efecte. Builu­, cu toată sh­'ttîîțbi'area ,la.‘care se afla, a trebuit să vină în ajutorul Casei de depuneri, achitând bonurile de lesnur ca -i mai datora. Pe la mijlocul lui Ianuarie 1899 însă, toate resursele erau sleite și greutățile de a face față plăților deveniseră foarte mari. Tiv aceste împrejurări a inter­venit legea din­ 29 ianuarie 1600, prin care, modificându-se art. 7 și 8 din legea organică a acestui așpremînt, i s’a dat dreptul a se împrumuta spre a achita resti­tuirile ce i se cereau. Din cauza crizei, negăsind în țară sum­ele de cari avea abso­luta trebuință, Casa s’a împru­mutat în st­reute­late cu let 10 milioane 657.201, bani 75, ofe­rind drept gagiu­ efecte publice ale Casei de economie, de­oare­ce Statul nu îi era interzis, prin condițiunile împrumutului de 175 m­ilioan­e în bonuri de tezaur, chiar și numai da a mai garanta vre-un împrumut. Casa de economie nu risca ab­solut nimic, de­oare­ce era ga­rantată prin creanțele Casei de depuneri. Dobânda plătită pentru aceste sume a variat între 7 la sută și 0 la sută, împrumuturile însă ajungeau la scadență și trebuiau plătite. Pe de altă parte, comune și ju­dețe aveau lucrări angajate, ope­rațiuni întreprinse pe baza con­tractelor încheiate cu Casa de depuneri, care nu mai era ia măsură a se realise împrumutu­rile stipulate. Mai presus de toate devenise evident că faptul de a împru­muta Statului, județelor sau co­munelor, pe lungi termene, ca­pitalurile ce se adună la Casa de depuneri și tari sunt exigibile la vedere, constituia în anume îm­prejurări un adevărat pericol. Alunei s’a votat legea pentru înființarea Creditului jud­ețian și comunal.. Mai târziu, din Iunie 1901 până în Septembrie ac­e­laș an, județele și comunele, cari au putut, prin contractarea unui îm­prumut la Creditul județian și comunal, să-și reducă anuitatea, au­ contrariat fără efilare aseme­nea împrumuturi, iar obligațiu­nile ce primeau si­­ au­ dat spre plată Casei de depuneri. In acest chip s’au­ plătit Casei de depu­neri 18.220 880 lei prin obliga­țiuni în valoare nominală de Ies 22.770.100. Cursul cu care obligațiunile a fi fost­ primite de Casă e de 80 la sută , cursul pieței pe a tonei, va­­­ria între­ 81 la sută și 82 la sută. Astăzi cursul acestor obligațiuni e de 94V/o­ Din Iunie 1900 și până la 30 Septembrie 1902, Creditul jude­țean și comunal a emis și pus în circulațiune obligațiuni pen­tru valoarea nominală de lei 30.155 600, și anume 22.770 100 lei pentru conversiunea unei părți din împrumuturile contractate de județe și comune la casa de de­puneri, iar 7.379 500 lei pentru efectuarea de împrumuturi la di­ferite comune și județe direct de Creditul județean și comunal. Din totalul valorii obligațiuni­lor emise, s’au amortizat de la 1­­­1 Decembrie 1900 și până la 30 Septembrie 1902 obligațiuni pentru, o­ valoare de lei 651,800, din cari, prin trageri în sorți­lor mestriate 519.400 lei, iar 132 400 prin amortizări anticipate de către împrumutați, încetul cu­ încetul șituațiunea generală economică îmbunătă­­țindu-se, și intrările Casei de depuneri au­ devenit tot mai în­semnate.. Astă­zi nici Casa de depuneri, nici Casa de economie nu mai datore­sc un ban, iar afluența de numerar­e din cele mai mari. Prin măsurile luate și mai ales prin crearea Creditului ju­­dețian și comunal. Casa de depu­neri nu mai este expusă, in nici un caz, a mai trece prin greu­tățile arătate mai sus. Sfîrșind cu aceste estrase, nu putem de cât sa­ consta­tăm încă odată cât de mult autorul raportului pe cărei am analizat și-a ajuns scopul ur­mărit, acela, după cum spune și d-sa încheiându-și raportul, de­­a contribui cu aceasta spre a se cunoaște și mai bine de către toți că avem un a­­șezămînt cu care ne putem mândri și în care tot româ­nul își poate păstra cu cea mai deplină încredere și fruc­tifica în chipul cel mai sigur prisosul muncei sale.» Din Anglia (Coresp. particulara a ziarata: «Universul »>) Londra, 21 Noembrie. Anglia ți Italia Se asigură din izvor autorizat că lordul Linsdowne, ministru de externe al Angliei, a făcut cu­noscut Rusiei, în termeni­ cei mai precisî. că Marea Britanie, nu va putea, în nici un caz și sub nici un pretext, să admită numirea unui reprezintant rus permanent la curtea Afganistanului. Nota diplomatică adaugă că An­glia ar vedea cu ochi riii ori­ce încercare a Rusiei da a-șî spori influența eî în această parte a A­siei­­ centrale. Această comunicare e redac­tată în termeni foarte energici și nu lasă loc nici unei discuțiuni. Generalii boeri General Botha a comunicat pre­sei de aci, lista subscripțiilor fă­cute in Anglia în lagărul iiio-boer. Scrisoarea lui cuprinde expu­nerea provenienței sumelor trans­mise și frigăduiala făcută de­ că­tre generalii­ boeri că v­ ârsimîn­­tul acestor s urne se­ va face prin îngrijirile comitetului central al Transvaalului și OrangriuT. Nu-i greu­ de viitat în aceasta scrisoare, a generalului Botha că șefii boemi sunt descurajați. Totalul sumelor adunate în An­glia se ridică la 635.270 franci. Știrea despre moartea fiicei celei mai spare a generalului De­­larr­y, în Transvaal, a pricinuit o dureroasă impresie în cercurile, boero-file de aur. As­tfel ,Ge­care­ din cei trei generali ,ț.e.c­ .a­ fost și lovit de un doliu îf­i limpid ,șa­, derei sale în Europa,­ Bewert prin moartea unuia din fiii săi ; Botha prin aceea a fratelui lui, generalul Christian ; Delarey prin aceea a fiicei sale, pe când ge­neralul Lucas Meyer a murit la Bruxelles, fi vădit că aceste morți suc­cesive sunt efectul, geoazmaelor încercări ale războiului. Sinuciderea rezerviștilor Mai multe ziare se ocupă de chestia rezerviștilor întorși din Africa de sud și­ cari nu pot­ găsi de lucru. Ele anunță că ministerul de războie va deschide anchete în pri­vința morții unuia din acești rezerviști la Belfast (Irlanda), care s’a spânzurat, și a altuia care s’a otrăvit la Hyde Park, în Londra. Acești două oameni făcuseră demersurile cele mai stăruitoare spre a face să li se înapoeze ac­tele lor­ și necăpătându-le, nu pu­teau găsi nici o slujbă. Ministerul de războiri declară că nu-e vina sa dacă oamenii nu-și pot recăpăta hârtiile, căci cei mai mulți se mută fără a înștiința au­toritățile și, când hârtiile sunt­ gata, ei nu mai vin să le ceară. «Daily News» anunță că s-a înființat o societate particulară spre a veni în ajutorul rezerviș­tilor. Ziarul zice că acesta este un nou scandal. Rezerviștii su fost întrebuințați de War Office, și prin urm­are el trebue să se o­­cupe de dînșii. . West. CRONICI FEIEMIME Viața pe care trebu­e să o ducem III Termin azi cu reproducerea înțeleptelor sfaturi pe care mi le-a dat o d-nă bătrână la o serată, un fiu păstrați nici­odată prea multe flori mirositoare în jurul astru. Floarea, îmi spunea odată un dr. bătrân, e geloasă pe fru­musețea femeilor și caută să se facă roti. Asta era o drăguță metaforă spre a convinge mai ușor pe clientele sale de perico­lul ce era de a mirosi prea mult florile. Migrenele provenite din această cauză nu înfrumusețează de loc. Apoi trebuc să fim vesele și în­tot­deauna senine. Înaintând în vîrstă, să devenim din ce în ce mai bune și să fim indulgente. Un caracter bine-voitor, o oare­care liniște de spirit, sunt în nu­mărul condițiunilor indispensa­bile spre a române frumoase. Când ajungem într’o vîrstă mai doaptă, să ne despuiem­­ de ori­ce pretenție la o înfățișare tine­rească. O bunică îmbrăcată în fel cu nepoata și chiar cu fiica ei, sunt lucruri oribile și chiar caraghioase? de văzut. Dar trebue să continuăm a iubi tinerețea... la alții, a o primi cu bunătate și a-i surîde. Intr’im cuvînt, e un lucru prost de a ne teme de bătrânețe,­căci cu toată temerea noastră, ea va sosi. Să ne mulțumim cu vîeșca pe­ care o avem , o octogenară! ea îngrijește de vîrstă ei, poate fi încă frumoasă, drăguță și iubită ... de copiii și de amicii ei, ti­neri și bătrâni. Ziua O CLUITARI. PH 7,1 Orî­ ce greșeală e bazat pe un adevăr de care se abuzează. Spitalul rural din Săveni jud. Dorohoiu — Vezi ilustrația — Ilustrația noastră de azi re­prezintă o vedere din față a spi­talului rural din corn. Limeni jud. Dorohoiu. Acest spital, zidit nu tocmai de mult, este cea mai frumoasă clădire din Săvent și adăpos­tește în ei pe toți locuitorii din acea comună cari au curos­t ajutor medical. Cucerirea Polului Publicarea cărții ducelui de Abruzzi asupra călătorie din Po­lul Nord, se pare că a făcut a se întoarce moda convorbireî­­ des­pre descoperirile polare. . In adevăr, în distanță de pu­­ține zile, telegraful ne-a adus ști­ PeS-despre trei expedițiuni cari fii recrcat fo zadar calea spre­­ Polul artic. Marele mister polar nu a fost încă turburat. Lupta de cucerire întreb­uin­­țata de exploratorii polari ur­mează lentă și tenace ca toate luptele omului cu materia și cu natura , dar Polul se catatilează de ghiață și rezistă pa o cetate fortificată. O fantasie de poet ar putea vedea între litaații de ghiață cari plutesc pe luciul O­­ceanului polar atâți mesageri misterioși, cari se înfățișează înaintea exploratorilor - spre a-l distrage din expediția lor, ca și Capul Bunei­ Speranțe, în poema lui Gampens, care se prezintă lui Vasco de Gama sub forma unui uriaș,­­spre a-l sfătui de a nu în­­cerca plutirea pe nouă mări. Dar pentru cutezătorii exploratori acel lund­ ,mstematic,, găsit­ în car­­burele și în măsurile­ noastre și, care s’ar putea zice că nu există de­cât în hărțile geografice —• Polul—este o țintii pe care tre­bue s’o înc­ereasr­i în m­od fatal. Pentru unul care nu isbutește, sunt alții zece cari meditează expediția ; adesea ori­cine se în­toarce îndărăt învins, se­ gândește din nou a se încerca cu alte mij­loace­ și pe alte căi,—trebue să deschidă cu ori­și ce preț calea, trebue, să ajungă. Noi nu știm , mai bine, să În­trupăm această luptă tăcută și continuă, în­potriva marelui mis­ter polar, de­cât într’un ameri­can, locotenentul Peary, unul ț­­âtre­­ reîntorșit în aceste ul­time zile. Gândiți-vi, că acest om de două­spr­e­zece ani merge rătă­cind fără popas prin regiunile polare. In timp de opt ani, el a străbătut în jale sensurile Groen­landa, însoțit de un singur to­varăș, un negru care se nu­mește Stenson, iar ca bagaj ne­având alt de­cât o sarcină pe care o puteau duce zece câni. La 1891 are un genunchii­ sfâm­mat, la 93 corpul înghiețat; la 95 este pe punctul de a muri de foame. Câți­va ani în urmă se pierdu în negurile Groenlandei, singur cu negrul său­, în mijlocul nes­­­­ârșițelor deșert­uri de ghiață, pe Un frig teribil. Frigul ît Inghieța picioarele și foghierul amenința de a­ produce găngrena ; trebui procedat la operația chirurgială. Acolo sus, de unde chirurgi­a Negrul va fi­­ operatorul. Dar de unde instru­mentele chirurgiale ? Va fi în­trebuințat un cuțit de bucătărie. Și negrul cu aresta­­ ac șapte de­gete americanului, lntr’o aseme­nea stare, acesta se târăște patru sute de khilometri până s’ajungă la navă. Acolo medicul găsește, că operațiunea este real făcută­ și el se supune la o nouă operație. Ultima expediție a lui Peary aceea de la care s’a întors de pu­ține zile, a dur­at patru ani. Prima iarnă a fost constrâns să o petreacă numai pe nave a doua, pe când nava se ducea in America a­duce știri și a aduce hrană, el o petrecu lângă eschi­moși. In cei 2 firii următori în distincțu explorator a parcurs în­­­tinse distanțe și a ajuns la o naltă latitudine, fără a putea, cu toate acestea, bate recordul expediției­­ ducelui de Abruzzi. Peary nu se gândește a se re­­pausa. Do­uă­spre­zece ani de că­­sătorie e mult, dar locotenentul american găsește că sunt puțini când ținta nu și-a ajuns-o. Și­­ nedescurajat de abia reintrat în lumea viilor, el zice: „­ Da­­ți-mi mijloacele și eu voi­ re­începe d’a cape. Nu este­ oare eroism în acest om, care urmărește idealul seu printre dificultăți așa de groaz­nice, cu credința neabătută și care să nu aibă pace până ce visul său­ nu va fi realisat ? Din cele alte done expedițiuni reîntoarse acum, una este a lui Sverdrup, tovarășul lui Nansen, întors, fără, să fi putut trece peste 77 grade ; alta este a lui Baldo­­win. Aceasta,,­­pregătitâ cu fon­durile americanului Ziegler și anunțată cu o reclamă americană, n’a isbutit ; nu­­ se știe dacă a fost din nedibăcia persoanelor, sau din causa elementelor., Bal­­dorrin își propusese de a face drumul pe care l’a făcut ducele de Abruzzi, mergând în­spre Pol pe calea cea mai scurtă, in linie dreaptă, dar el n’a ajuns la punctul la care a sosit căpi­tanul Cagni, de­și la plecarea, sa luase cu sine patru sute., de câini pe când Cagni d'a­ yusese­ de­cât o sută opt, carte la re­­toarcere a fi fost reduși abia­­ la șoapte. Multe alte expedițiuni sunt astă­zi în proiect. Așa că dacă alt avantagist n’ar fi adus expe­diția ducelui de Abruzzi, aceasta numai ar fi fost de ajuns, de a fi excitat în atâți valoroși îna­morați de Pol, ambițiunea de a trece peste cele 73 de grade a­­tinse de ducele, de Abruzzi. Buni păpite de s.!i<*a. TRIBUNA MILITAM Istovicu­ i­ g­.boiu­lui ruso-turc din 1877-7S de Slaisti- Slujor rus traducere in limba română di lt.-colonel Gărdescu l­y : 1­1 .. 1­0’­Lucrarea statului-major­itmi .c: chemată să arunce o nouă lu­mină asupra acestei campanii im­portante prin documentele ce se scoate la iveală. Nu trebue însă să n­e facem ilusiune asupra sincerității aces­tui uvragiu, care se resimte de nota patriotică­ și în care diferi­­tele chestiuni su­nt expuse l­a așa mod, ca să salveze interesele mi­litare și politice ale Rusiei. După uv­rag­iul rus, războiul a fost hotărât din cauza refuzului forței de a primi protocolul de la Londra, din 31 Martie 1877, contrasemnat de reprezintanții celor ș­ase avari Puteri euro­pene, prin care se cereau re­forme în provinciile rescuîald din Bulgaria: “ aE O scurtă privire istorică asu­pra chestiei orientale va recti­fica această aserțiune și va arăta, că dacă acesta a fost motivul pu­blic invocat de ruși, cauzele însă trebuesc căutate în altă parte. Cauzele adevărate ale războ­iului sunt datorite de o parte tendinței diferitelor naționalități din Peninsula Balcanică de a se forma în state independente și d'altă parte urmările tractatului­­ de la Guciuc-Gainardji, din 1774, prin care se recunoștea Rusiei, de către Turcia, dreptul de a in­terveni, la nevoe, în favoarea proteginților săi ortodoxi din­ im­­periul Sultanului. Această favoare acordată Ru­siei a fost punctul de plecare, de care această put­ere s-a servit necontenit, pentru a provoca la nevoe turbu­rari în Turcia, tur­­burări cari erau­ urmate de in­­tervenirea ei, fie pe cale diplo­matică, fie «maru militari».Toate intervenirile rusești de atunci și până acum au fost o urmare a țelului urmat de ruși, cu pri­vire la misiunea și rolul lor ci­nic în Peninsula Balcanică. Nu e de prisos un cuvînt a­­supra acestei misiuni și rol,­căci el va îndreptăți pe cugetători a se se gândi la pericolele ce aș­teaptă și amenință statele din Peninsula Balcanică și mai ales pe noi, românii. Inchipuindu-și că reprezintă elementul unei noui civilizațiuni­ bazată pe alte principii, pe­ alte ideii pe o altă organizație de­cât vechea lume occidentală, rușii se cred chemați a fonda o lume nouă, lumea rusească, sau lu­mea slavonă, precum o mai nu­mesc spre a o face mai ademe­nitoare. Rușii nu vin cu dorința de a intra în cercul cultural de astă­zi, contopindu-se cu civili­zația europeană, spre a participa la mersul progresiv al omenirii, ci vor să întrerupă șirul acestor­­ desvoltari de mii de anii și luptă de două secole pentru a o nimici. Această luptă a rușilor cu Eu­ropa formează nodul împrejurul căruia stă astă­zi lumea încăie­­rată. Această luptă e plină de actualitate, căci noi românii ne aflăm în mijlocul ei, participăm la dînsa. O serie întreagă de scriitori ruși desvoltă această dogmă de căpetenie și nestrămutată a po­liticei marelui imperiu de Nord. Toate scrierile lor au de scop a îndrepta în acest scris opinia pu­blică rusească și opinia țărilor, menite, după ruși, a le aparține lor într-un timp mai­ apropiat sau mai depărtat. Generalul Faderow, între alții, expunea, încă de la 1868, că antagonismul dintre Europa și Rusia a creat prin însuși faptul ivirea poporului rus, a unui popor nou­, numeros, cu alte idei so­ciale, cu o biserică a sa proprie, înconjurat de elemente cinice ce-i sunt­ înrudite sau prin ase­­imen­tre­ de m­ăâă Sau de religiu- HQ. Tluși și nu surite pentru Fade­­jcvv numai ruși propriu ziși, ci ei cuprind pe slavii ruși și ne­­ruși și pe ortodoxi. Toți aceștia trebue să trăiască într’o naturală și vecinică inamiciție cu cele­­l­alte popoare europene, din care nici unul nu va deveni în mod constant un aliat al rușilor. Românii, după expresiunea lui Fadejcw, crescuți în carnea sla­vismului, numai prin ajutorul Rusiei pot să existe și indepen­dența ca și libertatea lor atârnă de Rusia. Toți acești scriitori ruși nu se îndoiesc că dominațiunea sla­vismului se va întinde mai­ cu­rând sau mai târziu­ până la A­­­driatica. Precum se vede, programul îl ominifițiunii rusești e tras de prinț­eiilipe^­ișmac și se urmă­rește cu conștiință și tenacitate La OM-CO înfrângere rușii se re­culeg, după expresiunea celebră a prințului Goriceacov, pentru a relua din nou firul acțiune­­lor, cu aceeași vioiciune ca și m­ai înainte. Pentru a reveni acum la is­toricul rus al războiului , din 1876—­77, să reamintim că după revoluția din Herzegovina, isbu­c­nește­­ răscoala din Bulgaria la­ Nord și­ la Sud de Balcani. «Sentimentul general de simpa­­t fie id poporului rus, față de «popoarele de același sânge și «de aceeași credință din Penin­­ssȘsula Balcanică, se exprimă maî xd­ilem­,prin sacrificii pecuniare 'k­riafte^' hTipffrtante și apoi prin U1WUIU 1. Í W» UuvlUy UU IU I V după cum arata prințul de Bis­marck în memoriile sale. Rusia «angajări de numeroși voluntari «ruși» (Tomul I, pag. 3, din istoricul războiului) E locul de a semnala act prin două fapte că în momentul re­voltei din Turcia, proiectele ru­sești nu erau încă fixate asupra modului cum vor obține solu­­țiunea chestiunea Orientului în­scenată de ei. Rusia se adresă mai intein Austriei, propuindu-l prin ge­neralul Sumaracoff, ce sosise la Vie­na în misiune secretă la 15 Septembrie, ca trupele rusești să ocupe Bulgaria, iar cele aus­triace Bosnia, pentru a forța pe Poartă să primească condițiunile de pace făcute. Această propu­nere nu fu primită de austriaci. In Octombrie, acelaș an 1870, Bis­­usia se hotărăște a face mai închisi războiu Austriei (poate tot pen­tru liberarea slavilor?), care era singura putere ce se putea opune în mod eficace proiecte­lor sale din Peninsula Balcanică. In acest scop, zice prințul de Bismarck, se primi o telegramă de la generalul Werder, din Livadia, prin care mă întreba din partea împăratului Alexan­dru, dacă Germania va rămâne neutră, în cazul unui războiu în­tre Rusia și Austria. Consiliile ferme ale prințului de Bismarck trimise la Livadia prin­ generalul Schweidnitz, a împedicat răz­­boiul dintre Austria și Rusia. Toate acestea au­ împins pe ruși la declararea războiului de la 12 (24) Aprilie 1877. (Va urma) IV. Noul Abonament cu premii la „UNIVERSUL" Costul abon­am­ent HÎHÎ Pentru 3 luni­le! . . . G » 6 » » . . 11.50 » un an lei . . . 22.50 Premiile Cu înv.Opere de la­­ Decem­­­brie 1903, Universul deschide un nou abonament, cu următoa­rele premii ,ce se acordă gratuit abonaților prin tragere­ la­ sorți: 1) O vilit la Sinaia. (în­­­ tradins­co­nstruită anul acesta). 2) O mie de lei în bani. 3) O pianină. • 4) Un tandem pentru damă și bărbat.­­ 5) O pereche de cercel cu tur­­coasa, înconjurate cu diamante, în­­ valoare de 500 lei. 6) 500 lei în bani. 7) O brațsră, lanț de auri, cu t­rafir înconjurat de diamante, în valoare de lei 400. 8) Un bru­oc mare de aur cu oglindă, împodobit cu diamante, rubine, smaragde și perie, în valoare d­e lei 350. 9) Un ceasornic remontoir de aur cu 2 capace, pentru bărbat. 10) Un ceasornic de aur cu 2 capace, pentru damă. 11) O mașină de cusut. . 13)­ Un bilet, dus și întors în Veneția. 13) Un bilet, dus și întors, la Roma.­ ... 14)­­Un m­ar­e vas artistic lu­crat, de porțelan, pus pe o co­loană tot de porțelan, pictat. ■ . 15) Un ceas de bronz aurit, pentru masă, în valoare de 130 dem­eri 16) O mare lampă de atârnat. 17) 2 candelabre de bronz aurit. 18) O oglinda de masă, de lemn sculptat. Abonații pentru 3 luni­ primesc gratuit 2 bilete spre a concura la tragerea obiectelor da­­ mai sus, abonații pentru 6 luni pri­­mesc 5 bilete, iar abonații pentru un an 12 bilete. Toți abonații la Universul pri­mesc gratuit și almanah­ul Uni­versului pentru anul 1903 precum și Universul literar colorat pe tot timpul cât sunt abonați. Toți­ abonații la «Universul», mai­­ concurează, gratuit, prin tragere la sorți, la cele 3 premii ca se acordă- In fie­care lună, u­ imitors­uiî pi: zi cu cât se duce căSotând mai departe, cu atâta e mai plâns. , (Polonez). știri din străinătate — Prin vostii — Italia, invitată să ia parte în mod oficial la expoziția uni­versală care va avea loc în 1904, la St. Louis, a refuzat, nevoind a concura la expozițiune afară d­e Europa.* Al * O nouă descoperire, care va place de­sigur tuturor acelora cari suferă de reumatism ori sunt astmatici, a făcut-o un doctor din Atena Doctorul Metaxa asigură, în­­tr’adever, că a găsit serul care vindecă astmul și reumatismul. Sute de experiențe au fost făcute și c­­e par a confirma acest lucru.­­ Poliția din Lyon a arestat pe un individ acuzat de furi, pe al cărui corp se aflau niște talungii extra­ordinare. Pe pântece el are un talwagiu reprezintând asasinarea lui Enric 111 , iar pe spate are un adevă­rat tablou, reprezintând moartea lui Carnot. Acest al douilea ta­­lungit, e foarte bine executat; se recunosc toate personagiile cari erau­ de față în acel trist moment. Chiar in momentul în care me­sagiul președintelui Roosevelt preconisa legile cari reglemen­ta­u și moderau puterea trustu­rilor. un nou trust se forma in America . 17 importante usine, pentru fabricarium­a fitruitul ms­scabil, au format un sindicat ei: •Un capital de 16 până la 20 mi­lioane de dolari ISO -100 mili­oane de franci)­. Intre gările Losovaia și Brind nicovo de pe linia ferată ru­sească Kursk-Giirkow, lipsește­­ apa. De trei zile tranșited trenu­rilor de marfi e suspendat, așa că toate gările sunt plina de mărfuri. La Losovaia stafia 2000 de vagoane încărcate și 409 ce așteaptă să fie încărcate. E pro­iectată construirea unui apeduct de la fluviul Salarka la Losovaia, care ar costa o j­um­ă­tate milion de ruble. E mult dorită zăpada, care ar ajuta să se iasă din a­­ceasta grea situație * * La Roma a avut roîî un duel cu sabia între deputații Golliitini și Leali. Acesta din urmă a fost ușor rănit. Adversarii s’au împăcat Elias lîiedsol, omul cel mai bătrân din lu­me, a muri­t deună-i­i la Harrodsburg, în. statul­ ame­rican KKentuky. El pretindea că are 133 anî și nrmop­t hu­ss. în­­douia dc arte verül, spuselor sale. Căpitanul P. B. Thompson ,care, are 87 ani, și I Ii. S.tag, care are­ 85 ani, spun ..că pe­, când­ ei erau inca copii, Kfiaș era bătrân. El povestea incidente din­ R­is­­boiul de la 1812. O depeșe din" .Petírs Cilig­ a­­­ndi.ță că un frig teribil m­oten­ ț..e în acel oraș, unde icrnuntur­a. s’a coborît până la 30 gr­.a» Ste­auman. Nava, rîurile și cana­lele sunt înghețate.­­ Dar temperatura e încă și mai aspră pe toată Intinde­re« b»stau­­lui Volgei, unde, în unele locuri, frigul atinge 40 grade sub zero. In Volga de jos, în­ghețurile sun­t cu anul acesta­­ extra­ordinar de premature și se semnalează că o mulțime de corăbii strinse La mijlocul gheței, In apropiere de Astrahan, se află într’o ede­­varată primejdie, cu ‘atât mai mult cu cât e ^cu neputință de a-î duce ajutoare.ft * # Ziarele publică o tel­eg­ramă din Petersburg care spune cu se vorbește mult la Curtea Rusiei de niște neînțelegeri ivite între împărateasa-văduvă și Tarpl. Impărateasa-văduvă combate ori­ce pretențiune de lboralis­m­ și prin ascendența, pe care ea ,o exercită asupra Țarului, i-a făcut să renunțe la­ proiectele sale. Se spune că ei.’i s­e datorește că procurorul sf. Sinod e m­en­­ținut în slujbă. «National Re­view »din Londra publică un curios articol, care ia produs mare sgomot, asupra sen­timentelor împăratului \­­ilhelm către Anglia. Aurlorul articolu­lui spune : Credeți că după re­centa călătorie în­ Anglia și la Scoția, împăratul e amic al An­­­gliei cum s’a arătat ? Asta e 'fals. Când nu e în fața englezilor, el dă curs liber adevăratelor sale V 102 Amor criminal Bogus di Bieriîiii! de N. Aldy- Iancu-Hagsr Proprietatea literară a afara’.Un «Voi ver­b­­al».—Reproducerea este oprită PARTEA V A cui o vina?.. Ajuftă inima din Iași alergă­ să fie față și să deplângă soarta a­­cestui Uit'gi* bogat și invidiat o­­dată din cauza succeselor lui pe lângă femei. Gazetele isbucniră cu fel de fal de comentarii asupra dramei s­e pusese capat unui asemenea om chemat să ajungă la demni­tăți în Stat... dar nimic sigur nu puteau să afirme. După cei aproape putrezise cu țotul. Eu­ifin­oil Tivescu, eroul a­ VIIi1 intrigi de salon, fu petre­cut la ultimul locaș, dus subt un noian de flori... Toate deșărtămânile datorate mumftlui și averea, îî fură cu pri­sos date. Nu-î fură cruțate nici­ discursurile ce înălțați marile lui virtuți !... Numai lacrimile Eme! ar fi fost singurele dovezi ale iubirei adeverate, dar ea lipsia, dar ea credea că iubitul ei trăește... că se va întoarce... Cu toate acestea, după ce pă­răsi patul și ceru să i se arate scrisoarea lui Emanoil, ca să-î poată și ea răspundă, nu i se mai ascunse teribilul adever... și Iancu Lascar, cu ochii plini de lacrimi, își fui greaua sarcină de a i-l face cunoscut, cuprinzând-o în brațele lui. Em­a isbarni în plâns, fără să zică vr’un cuvînt; dar boala tre­cuse, o­ ofen­se și durerea n’o mai dobori fizicește... Viața omenească, dragă Emo, e plină de zel sciții de în­tâmplări și de suferință neaștep­tate... Bogăția, între altele, naște pofte la cel­­ ce trăesc în mizerie și sunt lipsiți de puterea mo­rală... Ti­bescu a căzut victima unui asemenea criminal și neno­rocirea ne-a lovit de­o­potrivă... Viața celor loviți însă, cari ră­mân să deplângă o pierdere, nu se mărginește mai nici­odată, la pierderea suferită, dragă co­pilă..., Ai în juru­l­ afecțiuni sta­tornice, în cari te rog să crezi și pentru cari trebue să trăești iar timpul aduce mângâierea, dacă nu uitarea... Măcar pentru dragostea de mine, care îți sunt. Ca fată, care te iubesc din tot sufletul, ia-ți puterea de a în­frunta nenorocirea... Fă sacrifi­ciu! acesta, scumpă copilă, pen­tru mine... Ema îî sărută mâinile amân­două și se lăsă apoi pe un colț al patului ca, cel puțin, să-și plângă toate lacrimile... Tili L’isear urmărise cu cea mai dureroasă neliniște și grijă,, boală Emeî. Suferea, ca pe cărbuni aprinși, de suferința încă inconștientă a Emeî, și se întreba ce va fi de biata copilă când își va redo­bândi cunoștința și când va afla adevărul... Gât îl iubia pe nenorocitul prinț ! Lăsat singur, în propriile lui cugetări, pălăria fără nici un scop, cât timp nu putea să fie primit lângă Ema. Nu sa mira de ce Aristide nu se interesa de dinsul, el, prie­tenul care-i vorbise odinioară de Ema, nu se întreba da ce Pro­fira părea că-l înconjură, de ce n'o întâlnia de fel la căpătâiul Emel ? Trăia o viață ci, totul ln el, aei disperând " de însănătoșirea Em­ai, aci vezând-o vindecată și desmierdându-se cu speranța zî iu­bitoare că ea va putea să fie a lui... Aiul !... S’ăi putea însă ?... Nu. Ema va păstra pentru tot­­dea­una inima­ ei dăruită aceluia ce-o făcuse înteia să bată... Sim­­ția că inima acestei ideale ființe era ca o oglindă, ce reflectează obiectele, numai cât timp ele să află în fața eî... Dar și ei, trebuia mai ales a­­cuma, să nu lase a­ î­ncăpa nici cel mai mic cuvînt de iubire, nici cea mai trecătoare privire care ar face-o să se gândească iarăși că i se cere sacrificiul fiin­ței sale. Două zile după ce Lascar­­ mărturisise adevărul, Ema își a­­rătă bătrânului dorința d’a se duce să vadă mormântul prințu­lui, la Cehm­etH... — E firească dorința O dragă copilă, îî răspunse Lascar ; dar fi-vei Îndestui de curagioa săjJa cât... —­ O ! te asigur, ’1 întrerupse, copila, că vom­ 11... Nici nu vom­ plânge chiar... — Dar dacă te-aș ruga să mai, întârzii, draga moșului, până ce­ va fi gata monumentul ce-am­ comandat? Vom face alunei un parastas și vom îl cu toții față.. Ema să gândi o clipă... — Bine, dragă moșun­că... Vom­ aștepta... și aftă... —• Ah ! nu ofta așa, că’mî rupi inima, ’I grăi betrânul, să­­rutând-o... Era gata să isbucniască în la­crimi, când intră Titi... — Tată, le chiamă niște te­­rahte în cancelaria de jos... — Bine, mă duc... Puișor,—­ se adresă Emeî, plimbă-le puțin cu Tili... Aerul și umbletul au să’ți facă bine... Eși. Tili rămase confuz, în fața Emei, care’i privi cu o blân­­dă imputare... — Știuse șî da mult... și nu Ț­i-ai spus .. îî șopti ea... ■ —N’am avut curaj­ul Emo... iarta-me... Și apoi, mai curând sau mai târziu­ nu e tot­d’a­una timp pentru aflarea unei neno­rociri ?...­­— Cea mai îngrozitoare neno­rocire, în adaver, răspunse ea, cu capul aplecat. . Palidă, cuprinsă cu totul de marea ei suferință, era icoana cea mai mișcătoare a durere!... Când ridică ochii asupra lui Titi, lacrimile acestuia o emo­ționară, și întinse mâna și­­ i-o strânse afectuos... — A fost un vis... șopti ea... — Da, un vis, murmură Titi.. VI Pionescu ascultă până în Capet pe Bodolescu, cu cel mai viu in­teres... . — Așa­dar nu m­e înșelasem, a eschi­mă ci. Vinovatul era tot Pro­fira Liscar... — Am fost mai pătrunzător ca mine și era natural, d­­e jude­cător, response agentul... Ionescu sună: — Poftește , pe d-an­,procuror Mantezeanu, ’i ordonămi După ce Suliță se­ dădu lui A­­lecu legat de mâini și de­­ picioa­re, în timpul chefului, acesta de a doua zi chiar se făcu bolnav și se declară silit să plece să se caute. Guliță,­ mâhnit că perdea de lângă ei un bun sfătuitor, se des­părți foarte înduioșat.­­ Dar , ascultă, Alecule, să știi că"de îndată ce vom­ intra în po­sesiunea averei prințului, le în­științez și tu s'alergi numai­de­cât. Am de gând să-ți dați la grad lui Mihuță. (Va urma)

Next