Universul, ianuarie 1903 (Anul 21, nr. 1-29)
1903-01-15 / nr. 13
inf Patriarhul armean Ormanian. — (Vezi explicația) Calendar pe anul 1903 Ortodox Marți, 14 Ianuarie.— Cuv. Pâr. uciși. Catolic Marți, 27 Ianuarie.—Jean Chrys Soarele răsare 7.42 ; apune 5.14 București, 14 Ianuarie. ceară considerabile contrabande cari absorb a patra parte a veniturilor, apoi în comunele rurale, unde nu sunt bariere și gardiști, cu distanța între cămune până la 10 kilometri, și unde fiecare îngrăditură țărânească poate fi o înlesnire de contrabandă, nici pentru jumătate din articolele de consum deja impuse nu se poate adăugi că în unele localități agenți necinstiți împart taxele cu debitanții din sate, în dauna veniturilor comunale. «Un alt avantaj este libertatea traficului și chiar a individului, care cu sistemul actual este împiedecată la fiecare pas. «Deci proiectul de lege este din toate punctele de vedere preferat actualului sistem». Păreri asupra reformei accizelor Continuăm a spicui din corespondența noastră diferitele păreri ce ni se comunică asupra reformei accizelor. Un abonat din Bacău ne trimite o lungă scrisoare în care combate părerea comerciantului rural publicată în numărul de la 9 curent a ziarului nostru. «Nu toți pot locui la oraș, după cum nu toți pot locui la țară. Ce ar fi dacă toți locuitorii din orașe am striga că voim să stăm la București, ca să beneficiem de tot ce are Capitala ? Sau mai bine, dacă am cere ca în fiecare oraș să ni se construiască câte Un palat de justiție, o Curte de compturi, o Casă de depuneri, o Curte de casație, o Universitate, vreun palat regal sau princiar ? «Ar fi posibil așa ceva?Totuși și cetățeanul din Bacău ca și cel din București va plăti același acciz. Atunci de ce ar fi diferență între cetățeanul din comuna rurală; și cel din comuna urbană ? «Cu unificarea taxelor de acciz, într'adevăr se îngreuiază puțin comunele rurale față de cele urbane, dat fiind mai cu seamă că poporațiunea rurală în general este mai săracă decât poporațiunea urbană, dar legiuitorul, după cât am citit, în proiectul seu scoate de sub orice fel de taxă de acciz articolele de primă necesitate ale săteanului. Așa fiind, este drept să plătească la fel cu restul poporațiunei, căci cine-șî permite luxul a bea vin, cafea, ceai, etc. apoi ori la țară in mirosul îmbătător al florilor, la cântecele păsărilor, în aerul sănătos și plin de viață, ori la oraș în sgomotul trăsurilor, în aerul cafenelelor, este același lucru și prin urmare pot să plătească la fel. Destul că ruralii au fost până acum favorizați , drept este să fim toți egali, dat fiind mai cu seamă că toate contribuțiunile aceste vor fi întrebuințate cu folos și se va înlătura actuala stare de lucruri, care este deplorabilă». Pasagine de mal la vale, le extragem dintr'o scrisoare din Iași a d-lui căpitan C. Palade, fost sub-prefect, fost ajutor de primar urban. După ce amintește că nu se poate ca o lege de interes general să nu lovească unele mici interese private, d. căpitan C. Palade zice : «Unificarea taxelor are avantagiul, pe lângă sporirea veniturilor comunale, a da și un mare avînt comerțului orașelor de provincie. Unificându-se taxele, vor dispare contrabandele și concurența nereală, plus câștigul personalului de pază. «Locuitorii rurali de toate categoriile își desfac produsele agricole și derivatele lor în orașe, fără a lăsa în oraș nimic în schimb din banii încasați de la orășeni. Când știți că peste barierele orașelor găsesc marfă cu 20—50 la sută mai eftin decât în oraș, din cauză că în comunele rurale unele articole nu sunt impuse, de loc iar altele prea puțin. «Un exemplu. Orașul Iași este concurat nu numai de comunele rurale, ci și de vreo zece orășele comune rurale ce are jud. Iași, unde se găsesc comercianți angrosiști și detailiști cu magaziile mult mai bogat asortate ca cele mai principale din centrul orașului de reședință, pentru rezonul că în "comunele rurale" cele mai multe din articole sunt scutite sau prea puțin impuse. Așa , zahărul se vinde în oraș 1 leii 20 b. L gr., iar peste, barieră 95 b. kgr.; gazul în oraș 10 — 45 b. litrul, peste barieră 20 până la 22 b.; și cam în așa proporție cu toate articolele impuse în oraș: «Drept este ca locuitorii rurali numai să-și desfacă produsele în oraș?, fără a lăsa nimic orașelor din sumele încasate, facendj cu acest sistem orașele contribuabile satelor, fără ca aceste din urmă să contribuiască la existența celor dintâia? «Prin unificarea taxelor se vor spori în același timp veniturile comunelor urbane și rurale, în unele localități la aproape îndouit, pentru că dacă în comunele urbane, cu toată riguroasa pază, se știe DIN ELVEȚIA (Corespondență particulară a „Universului") Geneva. 9 ianuarie. PLECAREA PRINCIPESEI DE SAXONIA ȘI A LUI GIRON LAMENTON Principesa de Saxonia împreună cu Giron au părăsit Geneva Sâmbătă seara pentru a se duce la Menton unde au reținut un apartament în hotelul «des Anglais». Până în ultimul moment nici un jurnalist n’a putut afla decizia luată de principesă, și numeroși reporteri ce așteptau Sâmbătă seara în biuroul hotelului au remas surprinși când li s’a anunțat că principesa și Giron sunt deja în trenul expres ce duce spre Marsilia. Tinera pereche amoroasă s’a coborît din hotel pe o scară de serviciu ce dă în dosul clădire și prin străzi lăturalnice au făcut drumul până la gară pe jos. Giron ținea umbrela deschisă pentru a apăra de ploae pe principesă. Până la gară s’au strecurat fără a fi cunoscuți de nimeni, afară de comisarul de serviciu care era la intrarea gării. Toate preparativele de plecare au fost făcute în secret, de asemenea cel mai mare secret a fost ținut și asupra noului lor domiciliu, principesa dorind a fi liniștită și a scăpa de numeroasele vizite ale reporterilor. Eminentul avocat al principesei, d. Lachenal, a făcut ori unui confrate următoarele declarații interesante, asupra mersului procesului dintre principesă și principele de Saxonia: «Pretențiile d-lui Körner, reprezintantul prințului de Saxonia, sunt exagerate. Suma de 30 mii mărciea rentă anuală principesei Luisa, de Saxonia, propusă de soțul seu, mi se pare insuficientă». «In fine restricțiunile ce Curtea regală de Saxonia voește să impună principesei sunt imposibil de acceptată. Deci ședințele ce au avut loc aci la Geneva, între avocații Zehme și Lachenal, din partea principese și Körner din partea prințului, n’au ajuns la nici un rezultat satisfăcător.Totul va depinde de Curtea instituită de regele George la Dresda și chemată a judeca acest proces unic in felul lui. Un lucru însă e sigur : că avocații principesei vor pleda admiterea divorțului, pe când avocații prințului vor susține numai separarea de corp și de bunuri. 1 R ©>i :* TA.....’ chci't E interesant de remarcat impresia ce a produs principesa de Saxonia asupra proprietarului hotelului d’Angletecre, d. Reichert, care mi-a declarat în una din numeroasele convorbiri ce am avut în timpul din urmă cu el, că de când ține marele său hotel, nu a avut ocazia să cunoască o figură de femee mai plăcută și care să inspire mai mult respect ca «madame la princesse», cum o numesc funcționarii hotelului. — «Una din acele tari figuri de femei care știu sa se impună și să placă in același timp, și de o inteligență uimitoare. Am avut ocazia si vorbesc de mai multe ori cu dinsa și ve pot mărturisi că nu sunt în stare să înțeleg cum de a făcut femeea aceasta un asemenea act». «Pentru a’șî părăsi soțul și mai ales 5 copilași pe cari Îi iubește foarte mult, a trebuit sau să’șî piardă mintea, să nu mai știe ce face, sau că cei ce o înconjurau i-au transformat viața într’un infern de nesuportat. «Pe masa din camera ei tot timpul cât a stat aci erau înșirate cele cinci fotografii ale copiilor și adeseori ochii ei erau încă umezi când eșea la plimbare. «Nu, d-le 1 femeia aceasta e mai superioară decât ve puteți închipui și fapta ei n’a fost un act de nebunie, ci unul de acele acte la cari nu fatalismul, ci nechibzuitele exigențe sociale ne împing câteodată. Și simpaticul proprietar continuă să’mi istorisească scena plecărei principesei: cum principesa, înainte de a părăsi hotelul, i-a oferit ca suvenir o admirabilă bijuterie. — Ultimele ei cuvinte când a părăsit hotelul au fost acestea: «Vă zic nu adio, d-le Reichert, ci la revedere, căci vom reveni la Geneva». O SERIE DE CRIME MONSTRUOASE Parchetul din Constanța (în Elveția) se ocupă de câtva timp de o afacere scabroasă. Un fermier, Moosbrugger, a fost descoperit omorînd un copil abia păscut, copil eșit din relațiile lui cu o fată numită Balbina Slaug ce se găsește în serviciul său. Or din declarația fetei rezultă că acest copil e a șeasea victimă a paricidului. Populația aflând despre declarațiile fetei, care a mărturisit că a avut șease copii cu Moosbrugger și că toți acești copii au fost omorîți de tatăl lor, s’a îndreptat către închisoarea din Constanța, în care e deținut criminalul, voind să-l sfișie. O companie de soldați ce păzea închisoarea a fost nevoită să șarjeze mulțimea înfuriată. _____________Gali. Primisem într’adever știrea că niște importante proviziuni se aflau îngrămădite la comisariatul din Kroonstad și că nu avea decât prea puține trupe spre a -l protegia. Am crezut nemerit de a amâna planul meu ; căci, îmi spuneam, trupele engleze care ne-au făcut să ne dăm înapoi la Roodepoort, au trebuit să se dirijeze spre Kroonstad, atât spre a ne uni, cât și spre a apără aprovizionarea lor. Am bifurcat deci spre Wanderhevel unde se afla verdeornetul de Vos cu prizonierii noștri de războiu. Prevederile mele fură realizate, forțele engleze se îndreptaseră spre Kroonstad, la 34 mile de Roodepoort. De la Wanderhevel am plecat la Vaalbmk, unde am rămas până a doua zi seara, 13 Iunie. Nu ne simțeam deloc în siguranță, căci eram convins că lordul Kitchener,negăsindu-ne la Kroonstad, va veni să ne caute acolo unde ne aflam, adică la Vest de drumul de fer. Am priceput pe de altă parte necesitatea de a se deplasa spre a distruge linia în mai multe locuri. Era singura de care se putea servi lordul Roberts pentru transportul colosalelor cantități de mărfuri care ’I erau necesare , căci drumurile de fer al Natalului și Delagoa Bay erau însă în mâinile noastre. Trebuia deci, cu orice preț, să tai comunicația englezilor. In acest scop am traversat calea ferată lângă Leunspruit, la Nordul podului de la Rhenosterrivier care fusese construit de englezi, și am hotărît de a ataca garnizoanele, care fuseseră ocupate de noul pod de la Rhenosterrivier și Roodewal. Acest plan de luptă părea că trebue să reușească dacă ordinele mele ar f fost bine executate. Ar fi trebuit, mai înteiu, să tăiem orice comunicație englezilor, să luăm vitele cari se aflau aproape de linia ferată, să operăm după cum recomanda generalul Luis Botha în jur de Pretoria și de Johanesburg. In acest chip lordul Roberts și oamenii săi s’ar fi găsit în cazul samarienilor din Samaria, și ar fi cunoscut pericolul de a muri de foame la Pretoria. N’a fost de loc prevederea șefului englez care i-a salvat, dar neglijența celor ai noștri. Ei nu puteauavea interes, fără voia lor, la tot ceea ce nu era luptă. Spre a tăia comunicațiile engleze, m’am concertat cu generalul Froneman și i-am dat ordinul de a trece linia de drum de fer la Nord de podul de la Rhenosterrivier, lângă acel din Leunspruit, și de a ataca a doua zi pe englezii în partea de Est. Gât despre mine, am pornit pe linia de drum de fer înspre Vest, unde m’am ascuns cu un tun Krupp în scopul de a ataca din această parte, îndată ce voți auzi focurile plecând de la Est. Lucrurile nu s’au petrecut de loc după cutti doream. Generalul Froneman a fost într’adevăr atacat de englezii cari pazeau podul de drum de fer aruncat pe Leuwspruit.El a început lupta. In momentul în care lupta se da chiar pe linie, o șuerătură se auzi prin zgomotul gloanțelor. La 500 de metri, un tren înaintea venind de le sud, îndată burghezii lui Froneman deschiseră asupra lui un foc așa de viu, încât si siliră sa se oprească. — La asalt! — comandă Froneman. Burghezii ezitară un moment. — La asalt! Burghezii tot ezitați. In întunerecul nopței, profitând de aceste câteva secunde de ezitare, trenul stieră și dispăru. : ' ' ’:'r ' (Va urma) CRONICI FEMEN1NE ALIMENTELE Ceea ce e mai folositor în primii ani ai copilăriei, e de a menagra sănătatea copilului, de a ne sili să’î facem a fi sânge dulce, prin alegerea alimentelor și printr’un regim de viață simplă ; e de a regula mâncările așa ca el să mănânce întotdeauna la aceiași oră; să nu mănânce nimic afară de timpul mesei, căci prin asta ’și încarcă stomacul pe când digestiunea nu e terminată , ca el să nu mănânce nimic care să ațâțe stomacul; să nu i se servească lucruri prea diferite, căci varietatea susține pofta de mâncare după ce nevoia e satisfăcută. Mama prudentă va evita tot ceea ce ar putea încălzi sângele sau stimula prea viu stomacul copilului. Mâncărurile ardeiate sunt vătămătoare pentru băeți și mai ales la fete. O hrană simplă, iată ceea ce menține cea mai înfloritoare sănătate și acest obiceiu de sobrietate e și o Virtute morală. * * Cu începere de mâine voi începe a publica răspunsurile primite de la numeroasele mele cititoare cu privire la întrebarea pusă de mine că ce vrâstă crede mai nimerită pentru căsătorie. Profit de această ocazie spre a ruga pe cititoarele mele ca aceste răspunsuri să fie cât se poate mai scurte și mai concise, deoarece răspunsurile prea lungi îmi iau, prea mult timp, săje ‘ ,<»jișop și gin lipsă de spațiu, Pici "nu le pot publica. Zîna. Trei ani de războiu — de — Generalul Ch. Dewet (Urmare.—Vezi de la Nr. 330 pini la No. 11) CAP. XV Fac cunoștință cu lordul Kitchener Cum eram obligați, de a părăsi Koningkopfes (colinele de miere) cari, în acea zi nu meritau numele lor, am dat ordin burgheilor, de A sejda înapoi în direcția de la Kronstadt. Patriarhul armean Ormanian — Feri ilustrația — Am anunțat la timp că la Constantinopol în catedrala armeană de la Kum-Kapu, un revoluționar armean anume Agop Hatohikian, student în farmacie, a tras mai multe focuri de revolver asupra patriarhului Ormanian pe când acesta oficia cu ocazia sărbătoarei de Crăciun. Patriarhul Ormanian a fost atins la uzmerul drept și la braț fără însă ca rănile primite să-i pună viața în primejdie. Cauza care a determinat comitetele revoluționare armene a atenta la viața patriarhului Ormanian e că acesta se purta foarte completant cu autoritățile turcești și nu punea nici o stăruință pe lângă Poartă pentru a indulci câtuși de puțin soarta armenilor cari, după cum se știe, sunt pradă prigonilor și masacrelor turcești. Comitetele revoluționare armene ar dori ca patriarhul armean din Constantinopol să dea dovadă de o adevărată energie și patriotism și, fără ca să se preteze uneltirilor guvernului, să aibă destul curaj pentru a cere aplicarea reformelor în Armenia, drepturi obținute de către armeni chiar prin tractatul din Berlin și prin urmare garantate de către Puterile semnatare. Ilustrația noastră de azi reprezintă pe patriarhul Ormanian după o fotografie mai recentă. Dânsul e un prelat cu o cultură aleasă și a fost ales patriarh în 1896, după revoluția armeană și marile masacre cari au alarmat întreaga lume civilizată. Carnetul meu «Tu rémal la toate rece»... « Tu rémal la toate rece.» — A zis marele poet, Și a zis’o cu dreptate Și ca dinsid o repet... Iar, ca probe, am în tașcă,— Tașca mea de cronicar Să ve dau la mii și sute Cântărite la... cântar... Genă mare, te petrunde Și îl simți, ca un fior. De la tălpi și pân’ la creștet Cum mai umblă ’ngrozilor... Se -’nțelege, de... receala, Amorțit și prăpădii, « Tu remâi la toate rece !...» Ca un om de simț lipsit... Un prieten se înșala In afaceri ne’ncetai Ș’apoi iar, cu Ungașală, Vrea sâ’i dai ce ’l-ai mai dat... Se ’nțelege de la sine, Că de dinsul săturat: «Tu remâi la toate rece!...» Și pe ușe-afar’ ’l-ai dat... Negustorul dă pe credit Azi și mâine, tot mereu, Iar, de plată, creditorul: —Bune,—zice,—D-zeu... Și mai cere credit iarâș, însă, tare supărat, «Tu remâi la toate rece !» Și pe ușe-afar’ ’l-ai dat... Soacra’ți face zile negre Și nopți albe ne’ncetat, Astâ-zi una, mâine alta. Nu mai e cu ea de stat... Geaba ’n urmă cu giumbușurî Umblă într’una, tot mereu, «Tu remâi la toate rece» S’o trimeți la D-zeu... • 1 % /•.. •» .. 3 ,j .. .. _ . . .v Când n’ai bani în buzunare Și te plimbi așa pe drum,Admiri tot ce vezi pe strade, Dar nu’ți place nici de cum... Și trecând, trecând nainte. Ca un «grof» fără habar, «Tu râmai la toate rece» Băgând mâna ’n buzunar. Marion. Desmembrarea Austriei «Presse Associte» din Paris publică următoarea depeșă a corespondentului său din Berlin: «Dorind să aflu ce se crede în cercurile bine informate despre unele articole apărute în același timp în trei ziare mari din Tali», Viena și Londra și făcând lisă "să", mult ori mai puțin apropiat, cucerirea provinciilor germane, ale Austriei de către Germania și, prin urmare, disolvarea de neinlăturat a monarhiei austro-ungare, am întrebat un personagiu oficial în măsură de a-mi răspunde in deplină cunoștință de cauză. Și iată un rezumat fidel al spuselor acelei persoane : Dacă, în actualele condiții politice ale Europei—condiții cari în loc de a fi vremelnice, au din potrivă un caracter de netăgăduită permanență — s’ar găsi în Germania un bărbat de Stat cu atât de puțin bun simț, atât de mărginit la minte încât să fi putut concepe îndrăznețul plan de a cuceri Austria germană , ceea ce ar avea într’adever ca urmare neapărată desagregarea monarhiei casei de Habsburg— cî bine acel om ar trebui să fie închis ca atins de nebunia cea mai primejdioasă, și aceasta în numele interesului public, adică în numele siguranței imperiului german.» O CUGETARE PE ZI Națiunile nu-șî împrumută reciproc decât ce e reu : maimuțele nu imitează decât strâmbăturile. Memoriile lui Kraegsr (Urmare.—Vezi de la No. 335 până la No. 11). CAP. VI Președintele Bürgers Președintele Bürgers era un bărbat cu minte ageră și cu mare talent. El încercă să facă mici îmbunătățiri, cât se poate mai în grabă, dar planurile sale reformatorice și credințele sale liberale pe terenul religios îi făcură mulți dușmani. Cauza insă pentru care-șî perdu aproape toată influența și fu făcut aproape imposibil la majoritatea burghezilor, fu nenorocitul resboiu cu Sekukun din anul 1876. Acest războiu a fost provocat prin aceea că unul dintre vicecăpitanii lui Sekukunis confiscă vitele unui burghez, căruia guvernul ii dădu în arendă o fermă în apropierea orașului lui Sekukuni și când guvernul trimise acestuia o solie, dădu un respuns brutal,și adună trupele și amenință districtul Lydenburg. Republica fu deci silită sâ insufle respect lui Sekukuni. Președintele Bürgers vor să însoțească trupele burghezilor. Aceasta nu-i păru bine lui Krueger, deoarece el, în calitate de comandant general, privea ca o datorie a sa de a conduce această expediție. El refuză în sfirșit ca să meargă, dacă Bürgers persista în hotărîrea sa. Când Bürgers îl întreba despre motivele refuzului său, Krueger răspunse : — Dacă mergi și d-U nu pot avea comanda, căci pe când d-ta vei țipe seara adunări vesele, iar Dumineca vei da serate dansante, atunci dușmanul me va împușca în dosul zidurilor, căci binecuvântarea lui D-zeu nu poate să planeze de asupra noastră. Burgers respunsa că Krueger poate să interzică ca comandant general ceea ce nu i se pare bun. Krueger response : — Crezi d-ta că burghezii vor asculta de interzicerea mea, când d-ta, președinte, vei da exemple ? După aceea Bürgers fi întrebă că pe cine să-l ia ca general, Krueger îi recomandă pe Nicolaas Smit care deveni mai târziu vice-președinte al republicei sud -âfr’icane și pe fostul președinte Pretorius. Bürgers consimți și plecă apoi cu două puternice comandosuri în contra lui Sekukuni. Mai înainte însă de a l fi ajuns pe acesta, fu atacat unul dintre vice-căpitanii iesi anume Magan, care locuia într-o regiune stâncoasă. Comandorul reuși să alunge din vizuinele și văgăunele lor pe cafei, din care cauză Burgers se extașiă atât de mult, încât aclamă : Acum am Gibraltarul în mână ! De aici plecară mai departe în contra lui Sekukum. Dar din cauza discordiilor și din lipsă de unitate în comandă, atacul asupra acestuia nu isbuti. O parte din burghezî, sub contra lui Jpobert din Pretpija, intrase deja în poziția lui, dar t trebui să se retragă, deoarece nu primi nici un ajutor și atacat din toate părțile de vre-o 4—5000 de cartți ajunsese în centrul focurilor. Această întâmplare, în legătură și cu alte motive, făcu să crească din ce în ce tot mai mult nemulțumirea și în sfirșit burghezii refuzară să se mai bată și să mai ramână acolo. Deși președintele își întrebuința tot talentul oratoric ca să-l rețină, nu reuși și el trebui să lase comandosul ,să plece acasă lăsând însă un corp de voluntari ca sa țină în șah pe Sekukuni. In sfirșit acesta capitulă și plăti 1.000 de boi drept despăgubire de războiu. (Va urma) Noul Abonament cu premii la „UNIVERSUL” Costul abonamentului Pentru 3 luni lei . . .6 » 6 » » . . . 11.50 » un an lei . . . 22.50 Premiile Cu începere de la 13 ianuarie 1903, Universul deschide un nou abonament, cu următoarele premii ce se acordă gratuit abonaților prin tragere la sorți . 1) O vilă la Sinaia, (întradins construită anul acesta). 2) O mie de lei în bani. 3) O pianină. 4) Un tandem pentru damă și bărbat. 5) O pereche de cercei cu lurcoase, înconjurate cu diamante, în valoare de 500 lei. 6)500 lei în bani. 7) O brațară, lanț de aur, cu 1 safir înconjurat de diamante, în valoare de lei 400. 8) Un briloc mare de aur cu oglindă, împodobit cu diamante, rubine, smaragde și perle, în valoare de lei 350. 9) Un ceasornic remonsoir de aur cu 2 capace, pentru bărbat. 10) Un ceasornic de aur cu 2 capace, pentru damă. 11) O mașină de cusut. 12) Un bilet, dus și întors la Veneția. 13) Un bilet, dus și întors, la Roma. 14) Un mare vas artistic lucrat, de porțelan, pus pe o coloană tot de porțelan, pictat. 15) Un ceas de bronz aurit, pentru masă, în valoare de 130 de lei. 16) O mare lampă de atârnat. 17) 2 candelabre de bronz aurit. 18) O oglindă de masă, de lemn sculptat. Abonații pentru 3 luni primesc gratuit 2 bilete spre a concura la tragerea obiectelor de mai sus, abonații pentru 6 luni primesc 5 bilete, iar abonații pentru un an 12 bilete. Toți abonații la Universal primesc gratuit și almanahul Universului pentru anul 1903 precum și Universul literar colorat pe tot timpul cât sunt abonați. Toți abonații la «Universul», mai concurează, gratuit, prin tragere la sorți, la cele 3 premii c» se acordă în Ji»-Cire Iun». TRIBUNA MILITARĂ Un incident In ziua de Bobotează, la întoarcerea M. S. Regelui la Palat, un soldat s’a plâns că este schingiuit și maltratat de sergentul șeü.. Acest fapt nu e un simplu incident, asupra căruia se poate trece cu repeziciune și care se uită cu înlesnire, ca toate actele diverse înregistrate de ziare zi cu zi. Se știe că la 10 Marti, anul trecut, Augustul nostru Suveran a adresat oștirei un ordin de zi în care între altele spunea : «Disciplina este temelia armatei. Ea se reazima , pe dreptate, pe nepărtinire, pe iubire și încredere reciprocă a superiorilor și a inferiorilor, pe arta de a porunci clar și cu chibzuință. Să se excludă dar ideea că severitatea aspră poate ajunge la adevărata disciplină». Și câteva rînduri mai jos adaogă : «Doresc ca lovirea să dispară în fine cu desăvârșire din armata Mea». Recitind aceste rîndurî și gândindu mă la incidentul de acum câteva zile, îmi vine în minte, multe și amare reflexiuni. Faptul bătăii, ci sine, e un act reprobat de toată lumea civilizată și e de mirare că la noi a fost nevoe ca șeful armatei sa ne reamintească aceasta și să ne recomande moravuri mai dulci. Majestatea Sa nu admite ,nu se poate bate un soldat cu voință, căci in frasa Sa întrebuințează numai expresiunea de lovire. Crede însă că, sub impulsiunea unei supărări, un șef să fie împins la acest act impulsiv și reprobat d’a atinge pe un interior. Dorința expresă, a Șefului nostru1, mânifesta tipsint un ordin de zi, citit;. și co Mânînd în toate că SATANELLA sau MÂNA MOARTEI Mare roman isioric-sor.ial de CAROLINA INVERNIZIO 1‘ISOLOG Mâna mc artei y -. V - r Sunt sigur de asta, și în acest momenU Satanella ta sébu.Mi'e pifiîru că te vede/săvâr,șnd o fapta, bună, pentru că,te vede scăpând o copilă, care nu mai are în lume decât pe noi două care apere. Eu mc filtered în Lite. — Poțî, să le înccezî întru totul, răspunse saltimbancul cu un fel de mândrie, pentru că cu n’am trufia Iniei odaia pe nimeni și c’o sâ te. trădez te caial ee d U care îmi vorbești de fiica mea. In ce privește pe copila aceasta care a luat locul ei, me jur ca înainte d’a ajunge cineva până la dinsa, va trebui să me Iuiein, bucăți. Buric strînse în tăcere mâna saltimbancului și a ținti asupra lui o privire de recunoștință. Insă curând își redobândi cumpătul și coborînd vocea și mai mult, zise : :— Mi-aî’spus ca pleci peste ,o oră.? / — Da. — N’a observat nimeni înlocuirea copilei ? / — Nimeni. ■ ■ — Nici femeea care e cu tine? — Femeea aceasta nu e mama sărmanei mele fetițe și știe că numai eu singur vreau să veghez ce bolnavă. — Foarte bine , o să mai intre cineva In căruță in dimineața aceasta ? — Nu, pentru că am spus că copila doarme. — Iți aduci aminte de tot ce ți-am spus «stă-noapte ? — Le am, toate săpate aci, zise saltimbancul arătându-șî fruntea cu mâna î noduroasă ; poți să fii pe pace de partea asta. Pe fața obosită și palidă a lui Enric trecu o rază de bucurie. — însuși Dumnezeu te-a scos în calea mea zise dinsul, și îi mulțumesc, pentru că sunt sigur patua să împlinești, misiunea, ce ți-am dat. — Jur... Enric se apropia de locul unde se afla Irina și, îngenuchiând lângă dinsa, se apleca asupra blondului eu cap și i-l alinse cu buzele. Orî-cât de ușoară era acea sărutare, copila deschise ochii și privirea ei cam speriată întâia* privirea de emoțiune a lui Bora. Atunci dinsa îi înlănțui gâtul cu brațele. — Îmi aduc aminte de toate, murmură dînsa cu o voce care făcu pe Enric să tresară ; d-ta n’o sa mă părăsești niciodată; vom merge să căutăm pe omul care mi’a lipsit de mama mea. Enrio se înfioră, aruncă o privire către saltimbanc și îi văzu stând la ușa harabanei pentru ca să nu lase pe nimeni să intre. Răsuflă ușurat. — Eu sunt corpul și sufletul d-tale, răspunsese dinsul cu o voce slabă ca o suflare;o să’mî țin jurămîntul ce am făcut pe cadavrul mamei d-tale, însă d-ta trebue să me asculți întru totul. — Te voî asculta, răspunse Irina lâsându-și brațele în jos. D-ta știi că acum nu mai ești Irina. Copila fi întrerupse. — Și n’o să mai cu până în ziua când voia a răsbunat pe mama, zise dtasa cu energie. Irina a murit și eu sunt Satanella. Enric tresări, copila continuă arătând pe saltimbac. — Omul acela e acum tatăl meu, nu e așa ? — Da, și dînsul mi-a promis să te apere până voiü putea să vă ajung. — Așadar noi plecăm ! — Da, și d-ta trebue să fii liniștită, să te prefaci bolnavă. Dacă cineva s’ar apropia de d-ta și țî-ar face întrebări să nu’î răspunzi. Să nu ai încredere decât în omul căruia te-am încredințat , peste trei sau patru zile, cel ’teai târziu, o s’ vă ajung. — D-ta rămâi aci pentru ca să înmormântez pe mama și pe copila pe care ai pus-o în locul meu ? — Da, răspunse Enric. Ochii copilei se umplură de lacrimi, însă dinsa și le șterse repede ca mâinile. Apoi intră pe Enric s’o ia« singură și pe când dinsul se ridica agitat pentru a se apropia de saltimbac, Irina ’și ascunsese din nou capul sub cuvertură și cu mânile strînse pe inimă, murmură încet. — Mama mea, mama mea, vino aci lângă frica ta... Dă’mî ouragiu sau ia-mă cu tine. Dacă Dumnezeu e bun și drept după cum m’ai învățat să cred, o să’mî ajute să găsesc pe ucigașul teu. Ahc !ea aveam în acea seară presimțire de o nenorocire. De ce am adormit ? Cum a fost cu putință ca un om să intre în cabieră și să le ucidă fără ca eu să mă fi deșteptat ? Și de ce nu m’a ucis și pe mine ? Enric de Galmon, pe care l-am găsit lângă mine, omul acesta pe care m’ai învățat să’l iubesc, care zice că mă va apăra, e oare sincer sau minte? Dar dacă este el ucigașul ? Mamă, mamă, luminează-me tu... Nu vezi cum se află sărmana ta Irina?... Ba nu... Irina e moartă, eu sunt Satanella. Un zîmbet de o nespusă amărăciune trecu pe buzele copitei. Se părea că are friguri, și ardeau obrajii, îi tremura tot corpul. Insă aproape îndată slăbiciunea o birui și sărmana copilă isbucni în plâns cu capul sub cuvertură. PARTEA INTJIîA I Era o seară caldă de iarnă la zece ani după evenimentele ce am povestit. La teatrul Nicolini se reprezenta Luisa di Ligneroles, o dramă de sensație în care ue fi bărbat care ’și trăda nevasta era groaznic pedepsit de remușcări, de disprețul public, de urmările desordinelor de familie, de vederea durerei unei feme, oneste, de rușinea unui proces scandalos, de ideea d’a se vedea , despărțit de fiul său. Rolul eroinei era susținut de o tînără actriță care numai în patru ani de carieră teatrală ajunsese la celebritate. In iarna aceea nu se vorbia la Florența de...cât de dinsa și se făceau, mii de comentarii asupra ciudatului ei nume, singurul lucru ce i se cunoștea, cu toate cercetările făcute de a i se afla viața. Se numia Satanella și adoratorii ei ziceau că frumuseța ei avea ceva fantastic, ceva infernal. Înaltă de statură, cu formă de statue, cu per bogat și creț. Blond, cu reflexuri de aur și de foc, așa zi la o mișcare neașteptată a cepului ei se părea că-i es seîntei din ochi , cu ochi foarte negri, cu perea albă cu laptele, cu buzele foarte roșii, producea un farmec de nebiruit asupra tuturor cari o vedeau, cari se apropiau de dinsa. (Va urma).