Universul, noiembrie 1903 (Anul 21, nr. 300-329)
1903-11-26 / nr. 325
pm XX No. 325 - MIERCURI 20 NOEMBRIE 1903. Abonamentele și anunțurile se primesc la: Administrația : Strada Brezoianu. 11. Bucurestir- 5 Bad foaia In Romania.—IG Baal to strgmät&u CELE DIN URMA STIR! DIN LUMEA ÎNTREAGA REDACȚIA : Strada Brazoianu. 11. București Telefon.—Adresa telegrafică «Universul», București Sublima Poarta din Constantinopol.—(Vezi explicația) Calendar pe anul 190B Ortodox Marți, 25 Noembrie. — Mart. Ecaterina. Catolic Marți, 8 Decembrie. — Concep. N. D. Soarele răsare 7.40; apune 4.35 București, 25 Noembrie. In chestia agrară De curând a apărut o broșură tratând despre «asociatiunile sătenești» și datorită unui personaj politic care se ascunde sub pseudonimul «Agricola». Faptul, pe care-l relevă un ziar liberal, cum că avem a face cu părerile unui bărbat ce poate avea destulă influență ca să le facă să prevaleze, mai curând sau mai târziu, în sînul unui partid de guvernământ, dă exprimării lor o însemnătate practică mai mare decât ar fi aceea a unui studiu, oricât de competent saîi de ingenios, al unui scriitor și cugetător ce ar sta în afară de vălmășagul vieții politice. Dar trebue să recunoaștem, —și am recunoscut-o și cu alt prilej—că părerile acestea, susținute prin articole de ziare și adunate acum într-o broșură, se întemeiază pe un studiu aprofundat al chestiunii și pe o mare dragoste de țară și de țăran, astfel că ele ar merita toată atențiunea și prețuirea, chiar exprimate de ar fi de un simplu teoretician fără reputație și influență politică. Sistemul arehdășiei este, mai ales, pe care «Agricola» îl condamnă și îl înfierează cu cea mai mare asprime și lipsă de orice cruțare. D-sa citează, intre altele, o mărturie a d-lui D. I. Gheorghiu care, într’un studiu asupra finanțelor noastre, arată păcatele arendașiei, făcând-o răspunzătoare de scăderile îngrijitoare ce se înregistrează la incasările din veniturile arenzilor de moșii,— așa că de la 12 milioane 665.025 lei, la cât se urcau în 1892—93 incasările acestea au scăzut la 5.905.868 In 1900—901. Cauza: sistemul vandalic de exploatare ce urmează arendașii. Leacul cel mai bun n’ar putea fi decât înlocuirea acestui sistem cu exploatarea, de către asociațiuni de țeranî, a moșiilor. In mod logic, statul n’ar mai trebui să fie stăpân decât pe păduri, mine, bălți, etc., iar terenul agricol să fie parcelat și distribuit. Tot așa proprietarii de moșii vor fi porniți a-și vinde pământurile la țărani, cu care chip proprietatea nu va mai fi așa de depreciată. Asociațiile de săteni înlocuind pe arendași și pe cumpărătorii mari de terenuri, acestea nu se vor mai îngrămădi în mâinile câtorva exploatatori a căror preocupare e numai specula. Pe de altă parte, sistemul de vînzare a moșiilor în parcele individuale fără nici o plată prealabilă, cum și acela al împroprietăriri fără nici o alegere, este reu, dăunător, și trebue de asemenea înlocuit cu acela al asociațiunilor de săteni, care să anticipeze o parte din preț. Procedura în privința tovărășiilor ar fi să fie aceeași ca la cetele de moșneni,ceeace ar necesita o revizuire a procedurii civile. In al doilea rînd, ar trebui ca tovărășiile de țărani să beneficieze de termene de credit lungi, ca să poată cumpăra și moșii întregi. O instituțiune, care să acorde un asemenea credit asociațiilor de săteni, până la 75 și 80 la sută din valoarea pământurilor, ar trebui creată. In sfîrșit, «Agricola» arată cum în Rusia funcționează de mult banca țăranilor, iar vînzări de pământ către cete de țărani s’au făcut între 1881 și 1889. Cum se vede din această repede schițare, e una din chestiunile cele mai de viață pentru viitorul țarei, ce se ridică și se desbate în această broșură. Asupra unor amănunte de expunere și argumentare vom mai reveni. Din Ungaria (Corespondență part. a ziarului „Universul”,) Budapesta, 22 Noemmbrie. Situația politică. Cele mai multe ziare apăruteeri, salută hotărîrea partidului kossuthist de a înceta obstrucționismul în contra guvernului contelui Tisza și felicită pe șeful Francisc Kossuth, pentru energia pe care a desvoltat-o fața de partizanii săi, ca să-l convertească la punctul de vedere sus amintit. Ziarul «Budapester r.,agblatt» organul contelui Apponyi, scrie între altele : «Acțiunea de pace nu poate fi încă pe deplin terminată, deocamdată trebue să ne bucurăm ca a dispărut obstrucțiunea cu toate primejdiile ei. Va mai trece câtva timp până la pacea definitivă, cu toate aceste nu mai există nici o îndouială că contele Ștefan Tisza va restabili pacea fără mari dificultăți și sacrificii. In ziarul «Független Magyarorszag» organul aripei extreme a partidului independent, deputatul Lengyel Zoltán scrie : Situația s’a ameliorat mult, cu toate aceste n’am ajuns la nimic. Sclavia nu s’a desființat, iar lupta continuă». Ziarul «Alkotmány», organul partidului popular afirmă că acțiunea de pace a partidului independent este o trădare și-și exprimă temerea că în viitor va domni un astfel de sistem, încât un nou Jugurtha ar putea zice : Roma omnia venalia. (In Boma toate sunt de vânzare). Un sub-locotenent român lăudat de unguri Ziarul «Szekelyság» din Mureș- Oșorheiu scrie următoarele : «Cu poșta de astăzi am primit la redacție scrisoarea de mai jos pe care—fiind o adevărată raritate—o publicăm cu plăcere, exprimându-ne totodată dorința ca să dea D-zeu ca soldații să aibă cât mai des ocaziune a scrie în chipul acesta despre superiorii lor. Iată cuprinsul acestei scrisori : «D. Aron Suciu, vrednicul sublocotenent de la reg. de infanterie No. 62, compania 8, plecând din mijlocul nostru la Sibiu, ca practicant la tribunalul militar, și-a luat rămas bun de la feciorii companiei sale, în ziua de 29 Noembrie st. n. cu lacrămi îni ochi îndemnându-i printr’o cuvântare să-și facă datoria. Soldații l-au însoțit pe d. sub-locotenent plângând și mulțumindu-i pentru bunătatea și protecția, cu care i-a împărtășit pe toți fără deosebire de naționalitate. Feciorii au perdut în domnul sub-locotenent pe un părinte bun și drept"*" . r- -Scrisoarea era iscălită . Feciorii din compania 8 a reg. 62 deinfanterie. Judecători ungari bătăuși La începutul acestui an medicul veterinar Sigfried Leeb intră cam ou chef în marele restaurant din orășelul Billed unde petreceaua o masă mai mulți domni între cari se aflau și judecătorii Hausinger și Kemenyffy. O orchestră de țigani cânta cântece naționale maghiare. Medicului veterinar, care ocupa loc la o masă deosebită, nu-î plăcu aceste cântece nici conversația în limba maghiară și strigă domnilor cari petreceau ca să converseze într'o limbă civilizată și să dea ordin să se cânte «Die Wacht am Rhein». Oaspeții maghiari indignați din cauza aceasta tăbărâră asupra lui Leeb și-l bătură spravăn. Leeb ’și luă paltonul și pălăria și ajungând la ușă strigă : Aceasta este justiția maghiară ! Auzind aceste cuvinte judecătorul Hausinger se repezi asupra veterinarului și-î trase o palmă. Afacerea aceasta a fost discutată într’un ziar german și pe baza acestor comunicări s’a deschis o anchetă disciplinară în contra judecătorilor Hausinger și Kemenyffy. Curtea de apel din Seghedin află vinovat pe judecătorul Hausinger și-i dădu un avertisment, pe când Kemenyffy fu achitat. Curtea de casație confirmă această sentință. Crișan. GRONTEI FERENIHE Studiul femeilor la universitate Revista franceză «La Revue» apărută la 1 Decembrie ș. n. la Paris, publică răspunsurile la un chestionar internațional, asupra studiului femeilor la universități. Motivul acestei anchete a fost tendința din ce în ce tot mai accentuată din Statele Unite ale Americei în contra studiului femeilor la universitățile de acolo. America a fost prima țară, care a deschis femeilor porțile școalelor superioare—colegiul din Oberlin in Ohio a decretat deja la 1833 primirea femeilor la universiate — și este pe cale de a răsturna principiul apărat de ea asupra studiului femeilor. In ziarele și revistele americane s’a organizat o campanie în contra «fiicelor superioare» , se cere excluderea studentelor de la universități și licee și exilarea lor în universități și instituțiuni de educațiune pentru femei. In fruntea acestei mișcări stă profesorul Harper, rectorul și președintele universităței din Chicago. Harper care a fost mai înainte cel mai zelos partizan al studiului femeilor în școalele superioare, s’a transformat acum în șeful mișcarei contrare. Această chestiune, interesantă în orice privință, a făcut pe «La Revue» (fostă mai înainte «Revue des Revues») de a adresa rectorilor și savanților de la cele mai principale universități europene două întrebări : 1. «Ce credeți despre educațiunea (cultura) comună a ambelor sexe la universități? și 2. «Cari sunt rezultatele de până acum ale educațiunei academice a femeilor, la examene și în viața practică?» La aceste întrebări au răspuns savanții, o parte rectori și decani, de la universitățile din Berlin, München, Güttingen, Viena, Budapesta, Oxford, Copenhaga, Roma, Petersburg, Upsala, Zürich și Paris. Savanții aceștia s’au pronunțat aproape fără excepțiune pentru studiul femeilor la universitate. Din lumea savantă de la Viena, numai profesorul dr. Brokhausen s’a exprimat în chipul următor : «In ceea ce privește chestiunea educațiunei comune trebue să declar că prezența studenților de ambele sexe la universitatea din Viena până acum n’a dat loc la nemulțumiri. «Pe de altă parte cred că conlucrarea femeilor n’a scoborit nivelul științific al studiilor academice. A doua chestiune este cu mult mai complicată și mai greu de răspuns, deorece femeile sunt de prea puțina vreme admise la studiile universitare din Viena, încât să se poată trage conclusiuni temeinice. Rezultatele examenelor nu trec în general peste termenul mijlociu , ceea ce privește însă resulatele dobândite în viața practică de femeile diplomate până acum ne lipsește experiența suficientă pentru a ne forma o judecată generală». Olimpia. Tribuna militară înființările in armată Ofițerii buni și meritoși sunt azi așa de numeroși în armata noastră, câ e imposibil a recompensa toate meritele. Cât despre faptul de a clasa aceste merite, în mod equitabil, aceasta e și mai greu , mai ales că principiul general al diviziunei muncea a primit în armată ca în toate părțile societăței o aplicațiune foarte întinsă. Astăzi unul creer, oricât ar fi de bine dotat, ’î-e imposibil să cuprinză toate cunoștințele epocei sale. Chiar limitat numai la domeniul cunoștințelor militare, nu există azi individ, care să aibă pretențiunea de a poseda și concentra încă puirea toate cunoștințele și facultățile inerente științei militare. Cu alte cuvinte în armată, ca peste tot, trebue a se specializa spre a putea aduce servicii utile. Prin urmare, meritele pe care înaintarea are să le recompenseze sunt forțamente de naturi foarte diverse, ceea ce îngreunează foarte mult sarcina acelora, cărora le revine greiiv, și delicata misiune de a recunoaște meritele fiecăruia și de a le clasa într’un mod equitabil. Toate aceste considerațiuni ne conduc a vorbi de ofițerii cari servesc la trupă, de cei ce fac serviciu la diferite birouri și de ofițerii ce au trecut prin școala de războiu brevetați ori nu. Ofițerii absolvenți ai școalei de războiu, menținuți pentru serviciul de stat-major, atâta timp cât se găsesc într-un serviciu de statmajor oarecare, sunt propuși pentru înaintarea de șefii lor direcți, care-1 judecă și-l apreciază după aptitudinele lor la acest O CUGETARE PE ZI Răbdarea e întocmai ca acele medicamente amare cari sunt grele de luat, dar ale căror efecte sunt mântuitoare. Serviciu. Numărul ofițerilor de stat-major e însă mai mare decât vacanțele existente în serviciile de stat-major, așa că parte din ofițerii brevetați, sau numai absolvenți ai școalei de războiu, cu mențiunea, bun pentru serviciul de stat-major, se găsesc la trupă, în arma lor, sau la stagiu într'o armă streină. Cei cari se găsesc în aceste condițiuni de serviciu la trupă, e oare equitabil de a-i clasa pentru înaintare, comparându-i cu ofițerii de trupă ? Cu toate că instrucția personală a ofițerilor, trecuți prin școala de războiu, e foarte întinsă, aptitudinele lor însă sunt și trebue să fie cu totul de o altă natură decât aceea a ofițerilor de trupă. Ei trebue să cunoască mai mult întrebuințarea decât instrucția trupei. Pot chiar să nu fie decât mediocri instructori și cu toate acestea să poseadă calități excelente ca ofițeri de stat-major. Ofițerului de trupă i se judecă meritele. în prima linie, după gradul de instrucție și calitățile militare ale unității ce a instruit și ce comandă, în momentul inspecțiunea în fața șefilor, ce au a-i aprecia și clasa. Se vede clar că titlurile unui ofițer de trupă și ale unui ofițer de stat-major sunt cu totul diferite și că nu e cu putință de a-i clasa comparându-i între ei, căci lipsesc punctele de comparațiune. Aptitudinea de a instrui o trupă e o capacitate care se desvoltă prin practică și sare e basată mai ales pe buna întrebuințare a cadrelor. Dar, spre a întrebuința bine cadrele, trebue a le cunoaște și a le fi format. Chiar dacă un ofițer brevetat, ar poseda aceste calități, prin faptul că serviciul său la trupă e vremelnic, el n’are când să se desvolte și să obție rezultate aparente ; afară de aceasta, acești ofițeri ce servesc la trupă fac un stagiu pentru instrucția lor personală, iar nu a unitățe, pe lângă care sunt alipiți. Intr’un cuvînt, ar trebui ca d’inainte să se hotărască de minister un număr de vacanțe, cari să fie rezervate ofițerilor de statmajor. Neapărat că ținându-se seamă de capacitatea și cunoștințele superioare ale acestor ofițeri, înaintarea lor trebue înlesnită și favorizată. Spre a se evita însă comparațiuni între ofițerii de trupă și cel de statmajor, comparațiuni ce ar pleca de la calități și cerințe cu totul deosebite, ar mai trebui ca ofițerii de stat-major, cari pot fi obiectul unei propuneri de înaintare, să se găsească într-un serviciu de stat-major, unde vor fi apreciați de șeful marelui statmajor, după aptitudinele lor la acest serviciu și comparativ unii cu alții. Sar evita cu modul acesta reproșurile reciproce, ce ofițerii de la trupă și cei de stat-major și le fac unii altora, remoind ca, clasarea pentru înaintare, să se facă după aptitudinele speciale,ale fiecărei categorii de ofițeri și comparativ cu ceî-l’alțî camarazi ai lor, de aceeași proveniență și chemați a aduce aceleași servicii. Hr. a mișca sufletul lor la indignare sau milă, scandalizându-le cu fapte odioase sau de temut, cu spectacolul de opresiuni, rebeliuni și represalii acolo unde Turcia domnește și cu acel de crîncene lupte de partide, de revoluțiuni, de comploturi, de regiciduri, de ambițiuni periculoase, de finanțe zdruncinate. Rar este cazul când privirea, întoarsă în acea parte, se oprește pe ceva însănătoșitor. Astăzi condițiunile Macedoniei inspiră cea mai adâncă tristeță, temperată numai de o rază de speranță că acțiunea unită a Puterilor va reuși a îmbunătăți această stare. Despre insurecție e greu de spus dacă e înăbușită prin forță sau suspendată, deoarece atitudinea Bulgariei, corectă până acum prin sforțarea pe care și-o face ea însăși, nu constitue o sigură încredințare pentru ziua de mâine și va depinde de desvoltarea ulterioară a evenimentelor. Și situațiunea internă a principatului chiar, resimte efectele aceleia a vecinei, turburatei provincii, cari se manifestă în special prin ardoarea luptelor politice și prin starea finanțelor, extenuate de sacrificiile cerute pentru indispensabile pregătiri materiale. Ce vom zice de Serbia, pătată de sângele Suveranilor săi și trăind, sub noua dinastie, o viață mereu agitată, între neliniștea și strîmtoarea financiară și confusia administrativă, «biect pentru lumea civilizată de sentimente de loc măgulitoare ? Grecia datorează umilinței controlului european îmbunătățirea ce se observă în finanțele sale și care ar fi și mai însemnată, dacă ea ar ști și ar voi să îndrepteze obiceiurile vieței sale politice,cari au impedicat-o de a realiza într’o perioadă deja lungă de independență acele progrese cari de drept se puteau aștepta de la poporul care se mândrește cu cei mai iluștri strămoși. Muntenegrul este un tip de Stat «sui generis» prin micimea sa și deosebitele sale relațiuni internaționale, care fac din el o excepție, în urma căreia ’l putem exclude din această trecere în revistă care judecă țările balcanice din punctul de vedere al Europei, adică, întrucât condițiunile lor interne, aspirațiunile lor, caracterul politicei lor, pot influența asupra cursului evenimentelor și asupra sorților păcei. Ei bine, există un Stat asupra căruia nu se poate rosti decât o judecată favorabilă: România. Și ea a avut timpuri furtunoase, a trecut prin revoluțiuni și crize, a dat de gândit și de lucru diplomației, dar de când a căpătat deplina independență și a găsit o soluție finală sub un Hohenzollern , a mers mereu înainte consolidându-se și transformându-se în element de pace, ordine și progres, așa încât despre ea se poate zice că s’a arătat demnă de norocul său și a corespuns speranțelor și încrederea Europei. Sângele cel bun transplantat de împărații romani pe Istrul de jos, nu s’a desmințit și noi avem dreptate de a ne arăta mândri de acest popor, rudă cu noi, care în mijlocul unei lumi slave formează, ca să zicem astfel, o casă de civilizație latină. Aci se poate îndrepta privirea fără a întâlni obiecte desgustătoare, iritante sau neliniștitoare. Desigur, României nu î lipsesc neplăceri interne, nici viața politica nu merge scutită de cenzură, dar ea trebue judecată în comparație cu celelalte State din Orient și în comparație ea are un Stat model. Un cadru al condițiunilor ei îl oferă discursul cu care Regele Carol a deschis zilele trecute sesiunea ordinară a Oamenilor. E aproape de prisos a releva declarațiunea câ România menține bune relațiuni cu toate Statele, fiind-că prudența politicei sale extreme este în mod universal recunoscută și apreciată, ca fiind aceea care contribue la conservarea păcei între atâtea cauze de perturbare cari există între Adria și Euxin. Este știut că ea, cu toate că rămânând prietenă a Rusiei, formează un apendice ale Triplei alianțe, existând sau nu convențiuni speciale relative la această pozițiune a ei. Cu Austro-Ungaria se zice că ar fi stipulat înțelegeri ; in orice caz, între București și Viena există cele mai cox’dials raporturi și regele Carol este un oaspete întotdeauna plăcut la «Hofburg». «Nici să nu se creiadă că acest fipendice» este de valoare mediocră. «Contingentul» său politic și militar e important. S'a văzut cum în războiul din 1877 trupele sale au scăpat de o totală înfrîngere armata rusă la Plevna. Armata a fost și este obiectul constant al solicitudinei regelui Carol, care a putut spune în sus menționatul discurs al tronului : «Armata, acest puternic paladin al țărei, asupra căreia eu veghez cu o afecțiune invariabilă, merge perfecționându-se din an în an și recentele manevre de toamnă au dovedit că națiunea se poate încrede in ea». Organizația militară este unul din principalele criterii cu cari se judecă politica și spiritul unei națiuni și ca atare România poate susține, relativ la forțele sale, orice încercare. Un alt criteriu foarte important sunt finanțele. La început, România a avut și ea, ca Italia, frigurile nerăbdării, dorința de a face repede prea mult de îndată ce obținu independența, cu inevitabilele urmări de datorii și desavantajii, dar în ultimii trei ani a știut să-și restaureze finanțele în așa grad că a putut realiza, nu numai echilibrarea, dar chiar excedente de venituri. Discursul tronului constată acest fericit rezultat în baza căruia ministrul Costinescu a preparat budgetul pe 1904—1905. Această bună situațiune financiară permite guvernului de a prezintă Camerei diverse proecte de legi, enumerate în discursul regal, în avantagiul agriculturei și al industriei. Alte proecte privesc reorganizarea comunelor rurale și ușurarea sarcinelor lor, parte dintre cari sunt trecuta pe seama Statului. Discursul mai anunță un proiect de revizuire al tarifului vamal. Meritul unei atari restaurațiuni financiare este în deosebiul regimului liberal Sturdza, deoarece perioada excedentelor a început odată cu dânsul. Precum vede cetitorul, România învață cu exemplul ei pe celelalte State balcanice. Totuși se cuvine a ne gândi că acestea nu au încă, prin ele însăși, fericirea de a fi complecte în constituția lor națională. România este, ca să zicem ca Bismarck, un Stat «saturat». Aspirațiunile sale naționale sunt satisfăcute, și de aceea nu’șî pune în minte de a încorpora pe românii din Transilvania sau pe cuțovlahii răspândiți dincoace și dincolo de Dunăre, mulțumindu-se cu posesiunea Dobrogei, al cărei jubileu de anexare s’a serbat deunărî. Serbia, Bulgaria, Grecia sunt State pe toate căile imperfecte și aceasta poate explica neliniștea lor și tendința politicei lor. Dar este o explicație numai parțială a ceea ce există puțin satisfăcător în condițiunile lor. Comparația cu România rămâne întotdeauna în avantajul acesteia. Clasa politică în Orient Deschiderea Parlamentului român Buna situ&țține financiară Sub aceste titluri, ziarul italian «La Perseverenza», organ al actualului ministru de finanțe al Italiei, d. Luzzatti, publică următorul articol, foarte elogios, despre țara noastră. Corespondentul nostru din Roma, ne-a telegrafiat la timp despre apariția acestui articol, pe care îl publicăm acum in extenso : «Dacă des, foarte des și astăzi cu o deosebită insistență unghiul sud-estic al Europei recheamă asupră-i atențiunea popoarelor civilizate, aceasta nu e spre a le oferi subiecte de compătimire sau de laude, dar mai degrabă spre a îngrija diplomația lor cu amenințarea de perturbări ale păcei, de crise și complicațiuni internaționale, spre Citiți în pagina I la noul abonament al ziarului Universul, cu premii în valoare de lei 5100 numerar, obiecte ca : cercei, inele, brățări, ceasoarnice, etc., etc. Sublima Poartă din Constantinopol — Vezi ilustrația — De când cu intervenția Rusiei și Austro-Ungariei, pentru ca Turcia să facă reforme în Macedonia, se tot vorbește că aceste două Puteri au adresat note diplomatice «Sublimei Porți». «Sublima (înalta) Poartă», numită în limba turcă, Passa Kapussi, (Poarta Pașilor) este o frumoasă clădire în care se află biurourile marelui vizirat, a ministerelor de externe și de interne și acele ale consiliului de Stat. Poarta otomană se află situată lângă zidurile Seraiului și privită de la Cornul de aur, prezintă o priveliște imposantă. Poarta este împodobită cu stîlpi de marmoră și pe frontispiciu se află o inscripție turcească. Ilustrația noastră de astăzi, reprezintă fațada Sublimei Porți. Carnetul meu Ad-hoc... Parlamentul obosise, Căci muncise, vai, muncise, Alegend al sén biuron, Și intrase în vacanță "Să revie-având speranță, Tiner, forte, ca și nou... Reveni de ieri, ș’acuma Se ocupă numa-numa Cu răspunsul la Mesaj. O să fie vorbă lungă, Ciupituri și dări la strungă, Și, desigur și... tapaj... Cârciumaril de prin țară Uite-aci se adunară Într’un majestos congres . Discutară de... »licență» Cu o mare pacienta Și c’un mare interes... Și, la urmă, hotăriră, — După ce «licenței» pîră Multă, multă ’î-a adus, — Ca s’o lase la o parte Și să puie mai departe Apă ’n vin, precum au pus.~ Cuza e acum la modă, Cuza-Vodă, mare vodă Pentru neamul românesc, Căci aduse înfrățirea, Bogăția și unirea, C’un avânt cavaleresc... Deci, Români, cu mic au marc Dați obolic fiecare Pentru scumpu’i monument Care, ridicat odată, Fapte mari pe altă dată Să dea pilde în prezent!... Marigo, Știri am stremaiaiö — Prin poșta — Jacques d’Adelswald și de Warren au fost osândiți de către tribunalul din Paris, pentru îndemnarea de minori la desfrînare, la câte 6 luni închisoare, câte 50 franci amendă și la perderea drepturilor civile pe timp de 5 ani. Individul Iffenecker, a cărui arestare în Franța pentru spionaj am anunțat’o acum două luni, a fost judecat Vineri de către tribunalul corecțional din Belfort, în ședință secretă. El a fost osândit la 1 an închisoare și 1000 franci amendă. Din desbateri a reeșit că de mai mulți ani Iffenecker ridică planurile fortului Roppe, fără i se fi dovedit însă că el le-a predat unei puteri străine. * * * Afacerea Murri-Bonmarlani, care a făcut atâta zgomot în Itelia, va fi judecată de către Curtea cu jurați din Veronaut ¥ ¥ . Din vînzarea la licitație a mobilierului, lingeriei și rochiilor Eugeniei Fougere, s’a realisat la Paris suma de 60 mii lei, cari vor mări averea rămasă rudelor de la victima crimei din Aix-les- Bains. „ Cititorii ’și vor fi amintind de aventura recentă a contesei Riesse, care s’a căsătorit la Londra cu un pretins prinț de Modana, care nu era decât un fost birjar. Puțin timp după nuntă, «prințul» fu dat judecăței și osândit pentru fals numai la 2 zile închisoare, spre mirarea tuturor. Contesa, care -șî adora bărbatul, nu se îndură să-l lase și smendoul dispărură pentru câtva timp. Acum se anunță câ ea a cerut divorțul, acuzându-șî bărbatul de adulter și brutalitate. * ¥ * Eduard Ladermann a fost pus în libertate, negăsindu-se nimic contra lui cu privire la crima din Aix-les-Bains. In ultima sa scrisoare către amanta lui, Cesar Ladermann asigură că chiar femeea Ciriat și-a înăbușit cele 2 victime cu un șervet. * ¥ ¥ Consiliul de războiu din Petersburg a osîndit pe sub-locotenentul Alexandru Radetzki, din reg. 9 infanterie din Omsk, la degradare, perderea tuturor drepturilor de nobleță și la 15 ani de muncă silnică în Siberia ca simplu soldat degradat. 24 Vinovăția Janetei Mare roman de senzație 4* EOUASE SACRIFICATA VIN Secret prea grav . Prin urmare să nu aveți nici o teamă. Pentru seara aceasta recomand odihnă, absolută odihnă. Și salută pentru a pleca. Stăpiseul fabricei îl petrecu și îndată ce ajunseră afară îl întrebă: — Care e adevărul, doctore? — Ți-l’am spus deja, d-le Vernier. — Mi-se pare că d-ta știi ceva mai mult și nu vrei să’mî spun. Te-am văzut preocupat. — Eștî în eroare, amicul meu. D. Verifier nu stărui mai mult. se scuză și curând se despărțiră. Când fu singur, Lipray mumură printre dinți . — Iată o surpriză ciudată!.. Nu'mî vine să cred și cu toate astea adevărul nu poate să fie altfel. Poftim de mai crede în nevinovăția și curățenia fetelor ! In acelaș timp Andrei îșî zicea în sine : — Doctorul știe ceva, însă nu vrea să ’mî spună. Ce anume?.. Nu pot să’mi închipuesc... Ar fi ceva prea oribil. In orî ce chip, bănuiala aceasta îmî e nesuferită ; trebue să aflu adevărul... Ceea ce doctorul Lipray crede de cuviință să’mî ascundă, o sâ ’mî spună altul. Și fără să mai stea la gânduri, intră în cabinetul său, scrise o telegramă scurtă și o trimise la telegraf spre a fi expediată. Telegrama era adresată medicului de Pellenoux, la Epinal, și conținea aceste câteva cuvinte : «Rog vino de urgență Larignies. «Vernier». A doua zi, dis-de-dimineață, d. de Pellenoux, un tînăr intrat de curând în carieră, se prezintă la castel. Pentru a da un motiv prezenței acestui doctor, stăpânul fabricei arătase dorința de a asculta părerea unui alt medic pentru a-șî astâmpăra grijile ce’i pricinuia starea Janetei. Mai înainte de a-l introduce în camera tinerei fete, îl invită la o convorbire secretă și după terminarea consultare, îl așteptă în coridor pentru a’î afla opinia. — Eî bine, doctore? — Trebue să’țî spun tot? — Da, țin foarte mult ca să nu ’mî ascunzi nimic. — E foarte penibil rolul meu. — Am presimțire de ceea ce o să ’mî spui. Fu un minut de tăcere. Doctorul se hotărî s’o fure?apr. — Această tânără fată e însărcinată. Andrei se aștepta la această știre ; totuși ea ’l iubi în mod brutal și ’1 făcu să se îngălbenească. — Ești sigur, doctore? — Foarte sigur. — Foarte bine , îți mulțumesc. După ce doctorul Pellenoux plecă de la castel, stăpânul fabricei, nebun de mânie, strinse pumnii și strigă : — O mizerabilă I mizerabilă creatură. IX Datorie grea îmbrăcat de călătorie, cu mantaua pe braț, Andreî Vernier intră în camera nevestei sale. — Pleci ? întrebă dânsa. — Da, scumpa mea, ziua aceasta, pe care am s’o petrec întreagă departe de tine, o să mi se para eternă, însă banca Schierer, din Vesoul, îmi cere de câtva timp iscăliturile pe niște hârtii. Știi că i-am dat în seamă câteva afaceri d’ale mele și mî e cu neputință să mă cruț de această plictiseală. Deosebit de asta, trebue să regulez câteva chestiuni cari cer prezența mea, însă mă voia sili să termin totul cât de curând pentru ca să mă pot întoarce deseară. După ce e și afară, fața lui deveni gravă. — Sărmana Elena, murmură din sus, la ce i-si mai spune adeveratul scop al călătoriei mele ? Inima ei ar suferi prea mult. De altfel o să afle faptele destul de curând. Trăsura îl aștepta la scară. Sari în ea și vizitiul dete biciü cailor. După zece minute ajunse la stațiunea căiei ferate. Multe pălării se înălțară în semn de salutare, însă el d’abia le observă. Ținea înaintea ochilor ziarele de dimineață, însă le citea fără să le înțeleagă în vreme ce spiritul se rătăcia pe departe. — Petre trebue să se fi întors în oraș ! Ultima fază a manevrelor a avut loc alaltă ori și sunt sigur că o să-l găsesc acasă. Cum o să primească dînsul această știre teribilă ? și întreabă dînsul, apoi se așeză pe o bancă de lângă zid destinată pasagerilor. In fața greutăților de înfruntat, lucrul îî apărea în toată oroarea lui. In ce mod, cu ce cuvinte avea să spună lui Petre de Courtias motivele cari ’i călăuziseră ? — Aș fi făcut mai bine să’i scriu, se gândi dînsul. O scrisoare mi-ar fi simplificat însărcinarea. Nu m’aș afla acuma în așa încurcătură. Insă conștiința lui se răsvrăti. — Nu, nu, astfel de știri nu se apriu. Trebue să pregătesc terenul cu încetul. Sunt neapărat necesare la început oarecari considerații, oarecari aluziuni. Citind așa dintr’o dată scrisoarea, vestea brutală l-ar împinge la vr’un act de disperare. Petre trebue să fi iubind pe Janeta tot așa după cum eu iubesc pe Elena. Ce-aș face eu dacă mi s’ar spune că Elena are un amant? Numai la ideea unei așa posibilități, Andrei Vernier se cutremură, își duse mâinile la frunte unde i se produsese pe neașteptate o durere ascuțită. De ce mintea sa creea astfel de himere? — Și totuși, tocmai știrea asta o duc ea lui Petre. M’am gândit îndestul și datoria ’m’ ordonă să nu stau la îndouială. Dacă aș mai întârzia aș agrava răul. Nu putea să trădeze încrederea pe care tânărul o pusese în el. Cine primise la.ț A mărturisire a lui Petre despre dragostea lui pentru Janeta ? Cine ’l încurajase în patima lui născândă, lăudându’î meritele copilei pe care o credea atunci vrednică de un om de treabă, pe care o considera atunci ca pe o soră a sa mai mică, ca pe o scumpă surioară. Petre de Courtias se lăsase a fi îmbătat de acele laude, se lăsase a fi sedus de acele perfecțiuni de cari i se vorbea și-șî consacrase aceleî dragi creaturi întreg sufletul său leal și puternic, virgin încă de ori-ce iubire. Adeseori de la acea zi încoace, ofițerul destăinuise stăpânului fabricat speranțele sala de fericire și reügilsitatea dragostei sale. Irma)