Universul, decembrie 1903 (Anul 21, nr. 330-356)

1903-12-08 / nr. 337

áNUL XXI No. 337—LUNI 8 DECEMBRIE 1903. ABONAMENTE «OSANA I STREI HITIH L*i iei 10 rom 50 Tret On Alwnfiül prune» ^ntto • UoivorWl leslsrar* P"WHMB.:S1 -xportamentele și anunțurile se primesc la : Administrația : Strada Brazoianu. în Bucurest’ CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA Calendar pe anul 1968 Ortodox Duminecă, 7 Decembrie.— Păr. Amforosie. Catolic Duminecă, 20 Decembrie.—Philogope: Soarele răsare 7.49 ; apune 4.37 București, 7 Decembrie. Societăți comunale Ideea încurajării și înlesnirilor de acordat asociațiunilor sătenești, pentru a putea mai ușor cumpăra sau lua în exploatare proprietăți mari de la Stat sau particulari, a luat curînd un început de realizare, printr-un proiect de lege prezintat de cel ce emisese ideia aceasta, și care este unul din vice-președinții Camerei actuale, în acelaș timp director al societății de credit funciar rural. Dar încă dinainte de prezintarea acestui proiect de lege și chiar de dările noastre de seamă asupra broșurii privitoare la «asociațiunile sătenești», publicate sub pseudonimele Agricola, în corespondența noastră își aștepta rîndul o scrisoare, prin care unul din cititorii ziarului Universul, care ne-a comunicat și altădată păreri și idei asupra problemelor la ordinea zilei, emitea și desvolta o idee înrudită,încă și mai largă. Ne vorbește anume cititorul nostru despre posibilitatea și foloasele unei asociațiuni sătești cu caracter permanent și cu cerc de activitate mult mai larg,—adevărate «societăți comunale», cum le numește, al căror numai unul din scopuri ar fi să fie cumpărarea sau exploatarea în comun a pămîntului. In aceste societăți ar fi să intre și actualele bănci populare, în așa chip ca banul locuitorului comunei să alimenteze în primul rînd interesele comunei. Societățile comunale s’ar ocupa apoi de progresele agricole, industriale, comerciale ale comunei, ar face cu alte cuvinte servicii de mici camere de comerciu și servicii de agricultură; ele ar putea pune la cale recensămintele, anchetele, studiile statistice, etc. necesare ; ar face serviciul imediat de bancă agricolă, de casă de economii, de depuneri, casă de pensiuni, etc. Ele ar înlesni facerea de cadastre, planuri, evaluări diferite, regulari de ape, irigațiuni, împăduriri, culturi de pometuri, vii, etc. — Cu un cuvînt, activitatea lor ar putea îmbrățișa tot ce privește buna stare a comunelor, — și totodată lor le-ar reveni de drept toate antreprizele și furniturile necesare autorităților, — toate acestea constituind cea mai salutară dintre descentralizări. Toate nevoile comunale ar fi mai de aproape supraveghiate și mai repede și mai bine vindecate de societățile comunale; ele vor da în acelaș timp o parte mai largă binefacerilo și altor opere de utilitate obștească, necesitând în acelaș timp mai puține cheltueli de administrație și altele decât instituțiile centralizatoare. Ideea nefiind lipsită de originalitate, am e spus-o aci în câteva trăsături, reservându-ne a mai reveni asupra ei și altădată. 36 Politica externă Triplicea neclintită. Zilele astea o telegramă din Viena anunță că discutându-se la Camera italiană budgetul ministerului de externe, ministrul Tittoni, după ce a declarat că Italia și Austria s’au înțeles pentrul menținerea statului-quo în Balcani, afirmă că punctul principal al politicei externe a Italiei este menținerea triplei alianțe precum și a bunei amiciții cu Franța, Anglia, Rusia și celel alte State, în scopul garantărei păcei. Pentru cel ce a urmărit cu atențiune mișcarea politicei externe italiane în acești din urmă cinci ani, declarațiunea ministrului Tittoni isporește logicamente și fără îndoială din situația în care diferitele guverne, care s-au urmat la Roma, au ținut să ducă Italia în raporturile sale internaționale, așa încât ea e un exponent sincer și elocvent al acestei situațiuni. Atitudinea luată în acești ultimi ani de Italia față de marile puteri ale Europei și în toate marile chestiuni internaționale, e atât de clară și de evidentă că nu ar fi nevoe de declarațiuni ministeriale pentru a înțelege, nu zic gândul, ci intențiunile ei ascunse. Tripla alianță avea pentru Italia două scopuri principale: Ajutorul a doui puternici aliați în cazul unui atac din partea unei națiuni inamice și asigurarea că chestiunea romană, care pentru moment, din cauza exceselor clericale naționaliste franceze,amenința să provoace un războiu între Italia și Franța, era închisă și lichidată pentru totdeauna. Dar toată politica externă italiană nu putea să consiste numai în aceste două singure scopuri : un Sfat nu numai se apără, ci trăește, prosperează, se întinde și, intinzându-se, atinge alte interese, pentru a căror apărare nu sunt suficiente garanțiile și avantajele ce le poate asigura sistemul, grupul de alianțe în care trăește. Italia mai avea trebuință de a-și asigura libera mișcare în Mediterana, de a defini sferele sale de influență în Africa, de a întări și a valida interesele sale în Peninsula Balcanică și drepturile ei în Adriatica , așa că, deși rămânând credincioasă îndatoririlor luate față de Germania și Austria și ordinea de idei internaționale întrupată în Tripla Alianță, Italia căuta alte prieteșuguri și alte înțelegeri. Cum Austria, cu toate că rămânând în comerțul Triplei Alianțe, s’a înțeles cu Rusia, una din puterile Dublei Alianțe, pentru apărarea intereselor lor respective în Peninsula Balcanică, astfel și Italia, fără a lipsi de la datoriile și învoelile cei impuneau alianța cu imperiile centrale, încercă și reuși a se înțelege cu Franța pentru o mai favorabilă convențiune vamală, cu Engliteza pentru o învoială în Mediterana, cu amândouă pentru echilibrul în Balcani, cu Rusia pentru a pune bazele unui tratat de comerciu deopotrivă de avantagios celor două țări. Italia nu putea intra adever usta că politica internațională nu se nutrește numai cu chestiuni actuale. Politica fiecărui Stat nu poate să nu se inspire și din toate evoluțiunile cari se îndeplinesc in imensul și totdeauna agitatul câmp al activităților naționale, și prudenta dragoste pentru pace, care e conformă cu ideile de progres și justiție, cărora Italia datorește renașterea sa politică, nu poate să nu fie însoțită de un ascuțit spirit de prevedere. Intrată în mai strînse legături cu toate puterile mari europene, pusă între alianța politică a triplei și alianța morală francoitalo-engleză, legată de Rusia mai mult ca totdeauna, Italia în mijlocul diferitelor interese politice, reprezintă în special tendința de a pune în evidență tot ce e armonic în diferitele interese particulare. Și astfel a putut deveni un element esențial, un fel de punct de sprijin al păcei și echilibrului european. In zadar, în ajunul ultimei reînouiri a tratatului triplei alianțe, Franța, vecinică sirenă încântătoare, încercă de a deslipi pe sora sa latină de concertul Triplei Alianțe. Italia în mod delicat, dar hotărît, arătă că apropierea dintre cele două teri latine nu trebuia să fie împinsă până acolo unde echilibrul forțelor politice europene ar fi fost tulburat și că, prin urmare, cordiala înțelegere dintre Franța și Italia nu putea fi decât cu o simplă condițiune : ca Italia să renâne, trup și suflet, în Tripla Alianță. Cea mai bună politică e aceea a sincerităței, și după doui ani de discuțiuni academice între Paris și Roma, sinceritatea politicei italiane învinse, Tripla Alianță fu reînoită, cordialitatea raporturilor italo-franceze câștigă prin aceste, economicește, Tripla alianță nu fu un avantagiu pentru Italia , politicește cu un avantagiu mare. Ea, îndepărtând orice pericol de războiu, permise tinerei națiuni de a se dezvolta în măsura întreagă a energiilor sale virgine, astfel că putea face în cei din urmă douăzece ani atâtea progrese, câte relativ nu a putut face nici un popor din Europa și putu învinge acele greutăți economice și financiare ocasionate de îndatoririle militare, luate prin tratatul Triplei-Alianțe și putu, cu noua înflorire dobândită în industrie și comerciu, să facă față, fără mari sacrificii, armamentelor sale. Tripla-Alianță pătrunse astfel puțin câte puțin în conștiința poporului italian, și reuși a-și câștiga sfere de influențe cari păreau contrarii, și oameni și partide, cari la început au combătut-o, până și partidul socialist, după ce începu a vedea în Tripla-Alianță un real și indiscutabil element de pace. Cu toate acestea, în timpul din urmă se păru că un nour amenințâtor de furtună se va ivi între Italia și Austria. Faptului nerestituirei de către împărat a vizitei regelui Italiei și a vechei aversiuni dintre cele două popoare din cauza spinoasei chestiuni a țerilor italiene, supuse imperiului habsburgic, s’au mai adăugat amenințarea denunțărea tractatului de comerciu și demonstrațiunile anti-austriace ale studenților universitari. Insă, întrucât privește pe cea dintâia, ei drept să credem că representanții guvernului austriac, cari se găsesc de douăzeci de zile la Roma, vor reuși să închee cu guvernul Italiei o înțelegere validă, care să evite ruptura comercială dintre cele două ori ; iar în ceea ce privește demonstrațiunile studențești, ele au fost cu energie înăbușite de guvernul italian, care a ținut să arate în acest fel, imperiului vecin că vrea să trăiască cu el nu numai ca aliat, ci ca un sincer și cald amic. Ar fi ridicol de a crede că politica externă poate fi făcută în Italia de tineri de universitate. Și afară de acestea, mișcareastudenților nu a produs nici o mișcare populară. Timpurile actuale sunt puțin favorabile pentru practicarea revindicațiunilor de hotare și d. Tittoni, afirmând încă o dată acest principiu la tribuna parlamentară, nu numai a marcat o situațiune politică, ci a interpretat și sentimentul marei majorități a poporului italian. Poporul italian, în marea majoritate a sa, își dă prea bine seamă de situația politică pentru a se lăsa diletantismului demonstrațiunilor iredentiste. El e răbdător și conștient și așteaptă ca destinul, dacă trebue să se împlinească, să se împlinească de la sine. Benedetto de Luca, împăratul l’a lăudat față de mai mulți deputați. Din această împrejurare cercurile politice trag conclusiunei că dr. Koerber va rămâne încă multă vreme la putere. Foarte aspru s’a exprimat împăratul față de deputatul croat Bianchini zicând:—D-v. faceți gălăgie în tot locul! — Unde ? întrebă Bianchini. — Aici, în dieta provincială și în tot locul 1 răspunse monarhul. Deputatul croat răspunse:— Acela care nu simte durerea nu strigă; suferințele poporului croat sunt de nedescris ! Discursul unui șef creșt însocial Monseniorul Scheicher, unul dintre fruntașii partidului socialcreștin, a ținut zilele trecute un discurs la Klosterneuburg asupra situațiunei politice. Oratorul zise că este iminentă o catastrofă și cere resolvarea crizei după cum a făcut Alexandru-cel-Mare, care a tăiat cu sabia nodul gordian. Ar trebui să vină un Bismarck austriac, deoarece chestiunile pendinte vor putea fi deslegate numai cu foc și sabie. Trebue să se facă liniște cu cea din urmă energie, atât dincoace cât și dincolo de Leitha. Intr’o zi,continuă el. răsună de la Chlopy un puternic veto, dar după 14 zile s’au făcut iarăși concesiuni. Se pare că Ungurii vor dobândi o armată națională proprie, dar în cazul acesta ei singuri să șî-o plătească. Dacă pe viitor vom trebui să plătim ceva pentru Unguri,atunci nu mai suntem demni ca să formăm un Stat propriu. Maghiarii au obrăznicia de a vorbi mereu numai despre o națiune maghiară,celelalte popoare pe cari le asupresc li sunt cu totul indiferente! Există numai o națiune maghiară ! Dar desigur acești arbori nu vor crește până la cer. Dacă noi vom arăta o față amicală croaților,atunci Maghiarii vor ajunge la cunoștința slăbiciunelor. Moștenitorul Tronului se zice că ar fi zis odată că chestia maghiară va fi resolvată odată, când armata austriacă se va pune în marș și eu sunt de părere că dacă se va găsi în adevăr o astfel de mână de fer, atunci chestia va fi resolvată. Sfîrșitul afacere de la Bielek din Sarajevo (Bosnia) ne anunță că mâine va începe înaintea consiliului de război; procesul în contra colonelului baron Grünzvweig și a soților săi, cari cu ocazia manevrelor de la Bielek, au făcut atâtea victime. Procesul acesta va ocupa două ședințe. Publicarea sentinței "nu "se va face decât după câteva săptămâni, deoarece actele consiliului de război" vor trebui să fie trimise tribunalului militar suprem de la Viena care va discuta sentința dată. După aceea tribunalul suprem va cere, prin ministerul de războiu, consimțimântul împăratului, comandantul suprem al armatei. Nenorocire intr’o școală. In comuna Selbitz (Boemia) a căzut alaltă seară în sala cursurilor pentru adulți lampa de petrol, atârnată de plafon. Lampa a explodat. Flăcările au cuprins, afară de bănci și de scaune, și pe zece elevi. Cinci din aceștia au suferit grave arsuri. Numai cu mare greutate incendiul a putut fi stins. Habs. Vinovăția Jenatei Mare reman desserafie «Le iP-Ä-üraw Koxja-srs SACRIFICATA XII DouY nefericiți -r- Vinovata... inocenta... Ce pretinde dânsa? Că inocentă ești tu și vinovată e dânsa? Iă vocea stăpânului fabricei resuga o imensă frică, bănuiala va pătrundea din nou in spirit și-l făcea să sufere. Janeta simți că momentul era horâtîtor pentru dânsa. Nici odată n’avea să i se ofere o pegiune mai bună pentru a-șî fura onoarea. Dacă dânsa ar fi ii atunci, ar fi spus tot nevărul, Andrei ar fi crezut o, ,ar U înțeles înșelăciunea sa neertată și sacrificiul sublim al tinerei fete acuzată într'un mod atât de nedemn. Dânsa își ridică privirea asupra lui, îi văzu disperarea, înțelese că spunându-i adevărul l’ar fi ucis și se jură să tacă, să bea până la fund paharul amar, să păstreze numai în conștiința sa răsplata sacrificiului consumat. — Vorbește... Dar vorbește odată!... Dacă știi ceva, spune... Dacă Elena e vinovată, fă-mi cunoscut vinovăția ei... Care e anume ? Ce spia de crimă îî inspiră remușcări? Nu pricepi că această nesiguranță face să mi se urce siegele în cap? continuă Andrei strângând pumnii și bătându-și fruntea. — Nu, nu sunt inocentă... Elena nu e vinovată... Ce greșală ar fi putut să comită dânsa?... Nebunia o făcea să aiureze !... strigă dânsa aproape pentru a-și susținea curagiul, sărmana victimă voluntară. Andrei dădu un oftat de ușurare și trăsăturile sale sgârcite se distinseră. Orîcât de groaznic era chinul inimei lui știind pe nevasta sa înebunită, totuși prefera acea tortură ideea de a o ști sănătoasă de minte, însă păiată printr’o greșeală nereparabilă Mulțumitor Janetei pentru ceea ce zisese, potolindu-i alarma, s’ar fi emoționat poate dacă dânsa i ar fi cerut iertarea și uitarea tuturor faptelor petrecute. Insă dânsa era acum hotărâtă asupra purtărei sale, nu voi să rostească fraza care putea s’o scape, se apropie de Elena și o sărută pe frunte, dând acestui act solemnitatea unui adio. Era ultima sărutare sub care tresăria sărmana bolnavă. In seara aceleeași zile Janeta avea să plece pentru a nu se mai întoarce lăsând bine-făcătorului său Din Austria (Corespondență part a ziarului »Universul ») Viena, 5 Decembrie. Declarațiile împăratului Francisc Iosif Imppératul Francisc Iosif, după deschiderea delegațiunilor, a convorbit cu mai mulți deputați asupra situațiunei politice. Față de deputații cehi, și-a exprimat de mai multe ori regretul asupra atitudinei partidelor cehe în Parlament zicând, că din cauza aceasta, se promovează și se întăresc curentele radicale. Față de deputații germani, bătrânul Suveran a accentuat cu energie necesitatea pactului cu Ungaria și îi asigură că nu se va întîmpla nici un fapt care ar sgudui temeliile armatei. Pe primul ministru Koerber, CRONICI FEMENINE O modă nouă : tatuajul In Anglia s’a răspândit așa de mult curiosul obiceiu de a-și tatua brațele ori pieptul, încât un artist de talent, cel mai vestit în această specialitate, anume Alfred South, a putut să afirme deunăzi că a făcut până acum 15 mii de operațiuni de acest fel și că în clientela sa numără 900 doamne din înalta societate engleză. Un alt artist, anume Macdonald, primește vizita membrilor celei mai înalte aristocrații, prinți și duci. Fiindcă prețul tatuajelor sale, (cari sunt—pare se— capo d’opere de polichromie), e foarte urcat, el s’a îmbogățit repede. Se asigură că regele Eduard VII, ale cărui brățări de aur au uimit așa de mult pe aceia care au fost pe lângă dinsul cu prilejul călătoriei sale în Franța, ar fi plătit și el un tribut, de mult, ce-i dreptul, acestei mode. Ceeace se știe cu siguranță e că prințul de Galles a pus să i se tatueze o ancoră și un balon pe braț în timpul șederei sale de câteva zile la Yokohama (Japonia). Ofițerii, care ’l însoțeaul, l’au imitat. Se prea poate ca această modă să fi fost deci adusă în Anglia de acești ofițeri. In marile porturi din Extremul Orient, membrii coloniilor engleze și americane obicinuiesc de altfel de mult încă de a pune să li se deseneze embleme pe mâini ori pe piept. Ciudat e însă că această manie a cuprins și pe femei. Se citează între altele, soția unui pair, lady Randolph Churchill, care a pus să-i se sape pe brațul sting un șearpe care -și mușcă coada, simbol de eternitate. In timpul războiului din Transvaal, numeroase tinere Londoneze exhibau, săpat pe antebraț, numele logodnicilor lor cari se dusese în războiu ca să înfrunte gloanțele de temut ale Burilor. Deja în Statele Unite, unde meseria de tatuaje e azî tot așa de mînoasă ca și în Anglia, tinerii, cari se înrolau pentru expediția din Cuba, vroiau să-și aibe pieptul, spatele și brațele împodobite cu desenuri privitoare la chestii de marină și de armată. Mulți își afișau pe piept un desen, înfățișând celebra explozie a vaporului «Maine». De pe atunci tatuagiul a devenit sentimental și chiar religios. Multe persoane, din societatea aleasă a New Yorkului, au pus să li se deseneze pe umeri instrumentele de tortură ale lui Christos. O doamnă a pus să-i graveze pe umeri «Cina cea de taină» a lui Leonardo da Vinci. O tînără, anume d-ra Ellen Terry, poartă ca talisman, pictat în dreptul inimei, portretul genialului Shakespeare ! S’au făcut încercări de a se introduce această modă ciudată printre femeile din Franța și Germania, dar ele n’au izbutit. Silvia. Tribuna liberă Febra aftoasă 1 Febra aftoasă e una dintre boalele contagioase înpotriva căreia măsurile de poliție veterinară cele mai inteligent luate, mai riguros și mai strict aplicate, rămân de multe ori neputincioase pentru a stinge boala, după cum aceasta s’a dovedit și la noi în țară, unde din luna Februarie a. c. și până astăzi nu s’a putut ajunge la stingerea ei, deși s’au luat și s’au aplicat măsurile cele mai draconice în contra boalei. Ca probă e, că febra aftoasă a luat extensiune și a început a bântui iar pe o scară întinsă în țară. Aceasta se datorește subtilitățea virulenței contagiunei boalei și ușurinței cu care se face și se înlesnește transportarea germenilor contagiunei, în afară de persoane, prin câini, pisici, pasări sburătoare — cioare mai cu seamă—lapte, băligar, nutreț,etc. toate putând servi de vehicul germenilor contagiunei. Cu atât mai mult că febra aftoasă e aproape in permanență în Austro-Ungaria și în Rusia, dinspre care țări suntem înconjurați cu o fruntarie descoperită foarte întinsă și de unde ne vine întotdeauna boala, îndată ce febra aftoasă s’a introdus în țară în anul 1890, mijloacele de contagiune devenind mai lesnicioase, era cu totul dificil de a opri extensiunea contagiune! și speranța de a stinge repede boala trebuia abandonată, căci se putea ajunge la limitarea ravagiilor boalei, nu însă și la suprimarea lor complectă. Ceea ce s’a și întâmplat, căci deși se crezuse până la un moment că se ajunsese la stingerea boalei, după un timp de nouă luni cu măsurile cele mai draconice luate și aplicate cu ajutorul armatei în localitățile infectate din județe, boala izbucnește și șî ea avântul din nou în județele : Falciu, Tulcea, Iași, Botoșani, Dorohoiu, Tecuciu, Tutova, Vasluiul Bacau și Roman. ANUNCIDRI Pa* íi ?í rir> Linie oorp 7 Baaf , PaS IV , 2( Inserții șl rocfan\S.f It'ö ííi,|„ // KSDACȚIA : Strada Brazda] Telefon.—Adresa telegrafică «Ai 11., București I Jsuú Bucureștif Ceea ce dovedește că e cu totul dificil chiar pentru o țară care ar fi complect îndemnă de boală ca să scape infecțiunea de febră aftoasă, cât timp țările ce o înconjoară sunt infectate de boală. Exemplul țărei noastre bântuită de febra aftoasă de o decenie și mai bine și al altor țeri din Europa, probează aceasta. Astfel țara noastră a fost îndemnă de boală până la 1890 , îndată însă ce boala a apărut în Ungaria și în Basarabia, a fost cu neputință de a împedica invasiunea febrei aftoase la noi, și o dată ce boala a invadat în țară, s-a întins din ce în ce mai mult luând o extensiune amenințătoare. Situcțiunea febrei aftoase, care e cu mult mai gravă în alte țări decât la noi, nu a fost cu mult mai bună, în ce privește stingerea ei, decât în țară la noi; astfel, se cunoaște admirabila energie ce s-a desfășurat în Anglia pentru a stinge febra aftoasă și grație măsurilor sanitare severe și riguros aplicate și indemnizărilor prevăzute proprietarilor animalelor ucise, a reușit să scape de boala care de mai bine de cincizeci de ani, devenise atât de temută în Englitera. Cu toate aceste măsuri luate contra febrei aftoase în Anglia și a ordonă reî ucidere în porturile de debarcare a orice animal provenind din țări infectate de febră aftoasă, experiența probează insuficiența mesurei luate, căci în 1892 febra aftoasă reapare în Englitera prin animale importate din Danemarca, țară ce se credea a fi îndemnă de boală, și care nu a putut fi stinsă decât în anul 1894. In urma acelei noui invasiuni de febră aftoasă, Anglina nu eșită de a lua cele mai energice și mai severe măsuri de proibițiune, ne mai autorizând în nici un chip introducerea animalelor vii de proveniență europeană chiar cu condițiunea de a fi ucise în portul de debare — și numai introducerea i delor sub formă de carne moartă—din cauza posibilităței propagațiunei boalei prin măcelari sau lucrători ai aleatoriilor cari au manipulat cu animale bolnave. Cu aceste măsuri Englitera se credea sigură, la adăpostul oricărei infecțiuni ; cu toate acestea, in anul 1900 febra aftoasă isbucnimn mai multe rînduri în localități foarte îndepărtate unele de altele și fără a se putea ști pe ce cale contagiunea a putut fi introdusă. Apoi dacă Engliteza care e protejată prin situațiunea sa insulară și care are o legislațiune sanitară draconiană, se apără cu atâta greutate contra contagiunei febre aftoase, se înțelege bine că practic vorbind este cu neputință a preserva o țară neapărată de fruntarii naturale—curne țara noastră dinspre Ungaria și chiar Rusia—în contra febrei aftoase. Franța a rămas îndemnă de boală până in 1892, cu toate că febra aftoasă bântuia de la 1886 toată Europa Centrală, n’a putut însă scăpa infecțiunea îndată ce boala a contaminat Belgia, provinciile renane, Elveția, și Italia și o dată ce toată fruntaria orientală a Franței a fost amenințată. A fost cu neputință împiedicarea introducerei boalei aftoase în Franța, care invadată, deși în 1892 și 1893 mai multe focare au fost stinse pe loc, boala apare însă din nou în 1894 în localități multiple și foarte îndepărtate, de unde apoi se întinde în toate direcțiunile și unde astăzi există încă în 18 comune din ^departamente infectate, cu toate că în ianuarie, anul curent, febra aftoasă bântuia în 288 comune din 53 departamente contaminate, întinderea boalei s’a limitat foarte mult după cum se poate vedea, nu cu măsuri draconiene luate în contra boalei ca la noî în țară, ci cu măsuri blânde, apropiate caracterului boalei. Ceea ce dovedește că îndată ce o țară s’a lăsat a fi contaminată de febra aftoasă, este cu totul dificil de a opri extensiunea contagiune. (Va urma) Paul Uceanu, prof. la școala veterinară. UN PROVERB PE ZI Cine e aproape de pământ e departe de cer. (Francez). PREMIILE 8090 Lei în banL 1000 » » » 500 » » » 800 » » « 200 » » » 100 » » » 1 pereche cerce cu diamant. 1 pereche cercei cu turcoase și diamante. 1 brățară de aur cu diamant. 1 broșă de aur cu diamant. 1 inel de aur cu diamant pentru bărbat. 1 mei de aur cu diamant pentru damă. 1 pereche cercei de aur cu boabe de mărgean fin. 1 ceasornic de aur pe bărbat. 1 » » » » » » » » » » » BGE AGERGAM GRATUIT a prin tragere la sorti la abonații «UNIVERSULUI», cu începere «le 1st 15 Decembrie 1900 și 1 Ianuarie 1904 12. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34. 35. 36. 37. 38. 39. 40. 41. 42. 43. 44. 45. 1 ceasornic de aur p. damă 1 » » » » » 1 » » » » « i » » » » » 1 » » » » » 1 ceasornic de argint p. bărb 1 » » » » » 1 » » » » » 1 » » » » » 1 « » » » » 1 ceasornic de argint p. damă 1 » » » » » 1 » » » » «» 1 »»»»«* 1 »»un» 1 ceasornic de metal oxidat pentru bărbat. 1 ceasorn. de met.oxid. p. b. 1 » » » » » » 1 » » » » » » 1 » » » » » » 1 » » » » » » 1 Mașină de cusut. 1 » » » 46. 1 elegantă lampă de salon. 47. 1 » » » » 48. 1 frumoasă fructieră de cristal și argint plaque. 49. 1 etajeră de metal pentru salon. 50. 1 pereche de candelabre de bronz aurit. Abonații pentru 3 luni primesc gratuit 3 bilete spre a concura la tragerea obiectelor de mai sus, abonații pentru 6 luni primesc 6 bilete, iar abonații pentru un an primesc 12 bilete. 1 » » » » » 1 » » » » » 1 « » » » « » 1 » » » » » » 1 » »«»>«» 1 » »»»»· Alte premii gratuite Toți abonații la ziarul «Universul», primesc în mod gratuit în tot timpul abonamentului și «Universul Literar» colorat săptămânal precum și concurează în mod gratuit prin tragere la sorți la cele 3 premii, constând din frumoase obiecte ce acordăm în fiecare luna la abonații «Universului» și la toate premiile ce acordăm la fiecare 15 zile la toți cititorii «Universului» cotidian și «Universul Literar». COSTUL ABONAMENTULUI: 1 Pentru 8 Ulmi. Lei 6. — Pentru 6 luni. » 11.50 Pentru un an. » 2250 CRONICA De-ale grafologiei Profesorul de psihologie Scînteiescu, care făcuse multe descoperiri pe terenul spiritismului și al grafologiei, primi de la soția unui coleg al său din provincie o scrisoare mai lungă în care i se anunță moartea subită a amicului său. Profesorul Scânteiescu ceti de mai multe ori cu mare tristeță această scrisoare. Aducându-și deodată aminte de studiile sale grafologice, se apucă să studieze cu atențiune caracterul scrierei inconsolabilei văduve. — «Aceste rînduri, cari merg în jos arată cu o claritate indiscutabilă marea depresiune sufletească a sărmanei văduve», constată savantul psiholog , «coada lui », puțin încovoiată spre stînga o scrisoare de mulțumire. XIII Puțină speranță A doua zi, pe la unsprezece ore, pe când stăpânul fabricei eșia din camera nevestei sale, o cameristă se apropie de el sfioasă murmurând : — Domnule. — Ce este? — D-șoara Janeta n’a fost însă văzută azi. — Ei, și? — E lucru ciudat pentru că în fiecare zi, după ce se scoală, face mai întăi o preumblare prin pire, însă nici odată nu stă acolo așa de mult... — Te-am uitat în camera ei ? — Da, m’am uitat chiar eu și... și... — Ce ?.. Vorbește. — In scurt, d-șoara nu s’a culcat astă-noapte. — Ce vorbești ? — Adevărul, d-le , d-șoara Janeta n’a dormit astă-noapte în patul său. — Dar atunci ?.. D’a dată, Andrei ghici ce se petrecuse. Vinovata plecase, înțelegând, că prezența ei la Larignies devenise imposibilă, că greșeala sa avea să fie în curând cunoscută, că vărul ei avea s’o isgonească cu rușine, fugise grăbindu’șî astfel pedeapsa. Camerista continuă: — De altfel poate ca domnul o să găsească explicarea misterului în scrisoarea pe care d-șoara a lăsat-o pe masă pentru d-ta. — Ah ! nu puteai să spui asta de la început ? Și Vernier porni repede spre camera Janetei. Patul era neatins din ziua trecută. Lumina spălăcită a acelei zile ploioase intrând pe fereastra închisă, respândia în acel sanctuar al tinereței, de obicei, vesel și zîmbitor, o mare tristeță. Tot ce era acolo, mobile, obiecte răspândite încoace și încolo într’o desordine grațioasă, exprima o mare jale , se simția în aer prezența nevăzută a unei ființe, se ghida desfășurarea unei drame, a unei scene tragice. Andrei se apropie de masă, văzu plicul cu adresa sa, îl luă, îl rupse cu nervositate, desfăcu scrisoarea și citi: «Andrei, când vei găsi această scrisoare, eu voi fi departe. «Viitorul îți va spune poate într’o zi dacă ai fi putut să fii mai generos. «Am încredere în D-zeu și cu protecțiunea lui sper să pot trece prin încercarea ce mi-a impus. «Mă duc către necunoscut. Pe unde ’mî voi purta durerea? Nu mă cred obligată să’țî spun. Prefer să rămân în uitare. «Vina ce am comis să’mî fie ertată ; nu cer altceva. «Adio, Andrei ! Mă voi ruga mult pentru d-ta și pentru Elena. D-zeu să vă dea toate bunătățile !.. Fiți fericiți și dați-mi voe să vă arăt pentru ultima oară vina mea recunoștință pentru anii fericiți ce vă datorez vouă, protectorii mei». Janeta. Gând termină de citit cu ochii încetați, această scurtă epistolă, Andrei simți pătrunzându-i inima o adâncă emoțiune, încă o dată avu conștiință de misterul ce apăsa asupra vieței sale și din nou fu sguduit. Rândurile astea păreau scrise mai curând de mâna unei nenorocite decât de a unei infame și cuvintele bolnavei, pe cari le auzise de atâtea ori : «inocentă ... vinovată !» îi răsunau la urechi. Inocentă Janeta ? Și vinovată Siena? ... Hilda delle imputare ar fi putut să se aducă v’rodată castelanei de Larignies ? Să fi fost inocentă Janeta pe care doui doctori o declaraseră însărcinată ? Trebuia să fi fost cineva nebun pentru ca sâ’și închipue așa ceva. Nu,laneta era singură vinovată și’și făcuse singură dreptate. Cu atât mai bine. Totuși,ce avea să devină dînsa? In teribilele condition in cari se afla, avea să aibă dînsa forță d’a înfrunta lupta pentru existență ? Insă poate că minția, infama, poate că se dusese după amantul său al cărui nume nu voise să-l spună. Așa trebue să fi fost. Insă ce aveau să gândească cei din castel ? Cum sa explice fuga ei pentru ca servitorii să nu facă tot felul de presupuneri ? (Va urma).