Universul, noiembrie 1904 (Anul 22, nr. 302-330)

1904-11-26 / nr. 326

AMIL XOîs No* $28 Tineri 20 Noem’brie 19045 Bani fu Români^* 10 Bani fu străinătate Calendar pe anul 1904 Ortodox Joul. 85 Noem­bri*. —­ 1 Martira Ecaterina și M. Mercu­riu. Catolic Joul. 3 Decem­brie.-Concepțiunea M.ri*î. Soarele răsare 7.24 , apune 4 19 București, 25 N­oembrii încurajări spe­ciale industriasi Ib afară de incurajările ge­nerale și de avantagiile de transport de care vor putea beneficia toate industriile fără deosebire, proiectul pentru mo­dificarea legei încurajării in­dustrie­ și a­ prevede încura­jări speciale pentru industri­ile următoare: Bazalt și ce­ramica, brichete și aglome­rate, ciment și var, conserve, derivate de produse agricole și silvice, hârtie și celuloză cu derivatele, metalurgie și montagiu, mobile, paste ali­mentare, netroleți și derivate, produse chimice, stearina, să­pun și luminări, tăbăcarie, țe­sături și pâsle, zahăr și glu­­coză, uleiuri veget­ale și ani­male, instalații electrice pen­tru distribuire de forță mo­trice. Dar și alte industrii noul vor putea beneficia de în­­curajările speciale, Intru­cât vor dobândi acest drept prin­­tr’o decizie a ministerului in­dustriei, cu avizul conform ai comisiei industriale și cu a­­probarea consiliului de miniș­tri. Atelierele de confecțiuni și reparațiuni nu vor intra în prevederile încurajărilor spe­ciale. Iată acum în ce vor consta aceste încurajări: Ori­ce așezământ industrial din această categorie, și de­ja întrebuința o forță mo­trice de cel puțin 5 cai pu­tere, un minimum de 15 lu­cratori permanenți zilnic timp de 6 luni pe an și va proba că a cheltuit cel puțin 25 mii lei exclusiv în mașini și apa­rate speciale industriei sale, se va putea bucura pe timp de cel puțin 8 ani de scutiri de taxe vamale pentru ma­șini și accesorii necesare pri­­v­*d instalări, cum și de scu­tiri ori reduceri de impozite Către Stat, județe sau co­mune. Scutirea de taxe vamale se va acorda numai pentru ma­șinale și accesoriile cari nu se fac în țara și numai întru­cât vor fi importate din ță­rile cu cari avem convențiuni de comerț. Pentru combustibile nu se va mai acorda nici o scutire de taxe variase. In ce privește scutirile de imposite, ele vor fi integrate pe cei 8 ani dintâia, dacă după primii patru ani 50 la suta din lucratorii și perso­nalul fabricat vor fi români... (N’ar fi oare mai bine sa se prevadă ca 50 la suta din to­talul salariilor să revină lu­cratorilor și personalului ro­mân ? N. R.) Scutirea de im­posite se va putea prelungi pe alți 8 ani, în modul următor : Prima pe­rioadă de 4 ani de prelungire vor plăti 30 la sută di­n im­­pozite dacă vor avea 60 la sută lucrători români la sfirșitul celor 8 ani d’Intern ; a doua și ultima perioadă vor plăti 50 la sută din imposite, dacă la finele primilor 4 ani din perioada de prelungire vor a­­vea 75 la sută lucrători ro­mâni ; proporția se înțelege obligatorie pentru toate cate­goriile de ocupa­ți util în fa­brică,—și în ea vor putea in­tra și acei lucrători cari, fiind născuți în țară, nu sunt su­puși vre-uniei pretențiuni străi­ne. In sfîrșit ministerul va putea acorda excepțiuni de la regulele de proporție stabi­lite, când se va constata că nu se pot găsi în țara lucră­tori speciali și ca formarea lor întâmpina dificultăți indepen­dente de voința industriașului. Toate aceste avantagii se vor putea refuza, în cazul când vor exista deja cel pu­țin două fabrici similare în­destulând consumația țarei : se vor putea acorda, în acest caz, numai pentru fa­bricele cari vor exporta fabricatele lor. Refuzul, in tot cazul, va tre­bui să fie bazat pe avizul a­­firmativ a cel puțin jumă­tate din Camerele de comerț din țară. Vom termina această ana­liză cu­ dispozițiile privitoare la comisia industrială, la con­trolul fabricator și la asigu­rarea lucrătorilor, întâmpina prea mari dificultăți din partea opozițiunei, atunci pri­mul proiect de lege care va veni în discuție va fi indemnitatea budgetară Dacă guvernul va fi în posesiunea acesteia, atunci soarta Camerei actuale va fi ca și sigilată, de­oare­ce dacă opo­ziția va voi și atunci să facă peste putință dezbateri normale, va urma cu siguranță apodictica disolvarea Camerei deputaților și facerea de noui alegeri. Congres in contest, alcoolis­mului Comitetul executiv al congre­sului internațional antialcoolic a ținut, aici o ședință sub preșe­­dinția memb­ului C merei mag­naților dr. Otto Schwarzer de Bibarez, în care secretarul ge­neral dr. Stein a anunțat că ți­nerea congresului a fost fixată definitiv pe zilele de la 12­—16 Septembre la Budapesta. La oon­­gres vor ține discursurile festive d­in Legren (Pans) și profesorul universitar timber (München) iar chestiunile mai importante vor fi discutate de Lombroso, Van der Veide, etc. Textul inovațiunilor la acest congres va fi tipărit în mai multe limbi culte. Atentul In contra unui pre­ședinte de Curte Alalta­seară un atentat s’a să­vârșit în contra președintelui Curții de anei din Debrețin, Ni­­colau Szűcs. Acesta înt­orcându-se de la o­­rele 8 luni seara, acasă împre­­ună cu soția sa, la poarta unei case îl pândeau doar indivizi. De oda sa resună, detunătura u­­nui revolver. Din fericire glon­­teie nu nimeni pe președintele. Până acum poliția n'a putut pune mâna pe atentator. Răm­ășiig fatal Din E *sd se anunță : Țăranul Tudor Albu din comuna Csar­­nokhaza puse rămășag cu m»­ mulți consăteni, că va b­a dintr’o dată un litru și jumătate de ra­chiu. El câștigă rămășagul, dar încetă din viață in aceiași zi, în urma sesiunilor organelor interne. Rontă sângeroasă Din B­ila, se anunță : In rasa țăranului Ioan Mayer, se serba atasta­eri o minte, la care luaseră parte mulți invitați. Intre aceștia se afla și bogatul țăran Stefan Müller, din comuna Szenti­via, împreună cu soția sa și cu flăcăul Anton Szafier, din R*m. Acesta isi petre­u seara întreagă în societatea soției lui Müller, care văzând că Szaffer incepe sa devină impertinent, chem­ă pe soțul ei și-l rugă sa alunge pe acel tîner Müller sumă pe Szafier să pleca, dar acest­a scoase un cuțit și-l imp­ânta în oieQiul lui Müder, care căzu jos S­ăldat în sânge și după o oră își dădu sufletul, între chinuri grozave. Criminalul a fost arestat, Crisati,­cat până la altitudinea de 7.132 metri. Din aceste regiuni, d-na Bul­lock- Workmann a a dus nume­roase fotografii și conferința a fost cu atât mai interesantă cu cât a avut ajutorul proecțiunilor electrice. O picioare fără brațe Acum că­ți­va ani s’a născut în orășelul Payerne, din cantonul Vaud, o fetiță fără brața. Copilița se servea cu atâta di­băcie de picioarele ei spre a scrie și a desena, ia cât­ la vîrsta­ de 10 ani a fost trimeusa la școala de arte frumoase de la Geneva. Astâ­zi, d-șoara Aimée Rapin ocupă un loc însemnat printre artiștii din Elveția. Una din pu­rbe sale cele mai celebre e Ceasornicarul. In toate pânzele sale, d-șoara Aimée Ra­ pin unește cea mai mare stoc­a­litate cu cei mai vin simți ai în st al naturei. Compozițiile ei, din punctul de vedere al execuțiunei, al colori­tului. »1 armoniei, nu lasă nimic de dorit. Ar­tista fără mâini face și pas­tele și câte­va portrete in bas­­relief. ÎJa sa oșord­ă dn Furnic? in Africa germană (Vezi explicația) 86 Bin Ungaria (Corespondență part. s ziarului ‘Universul­» Budapesta, 23 Noembre. Lan­sația politicii Camera deputaților cu se va întruni Vineri, după cum s’a ha­torit mai întâiă­ ci la începutul săptămânei viitoare. La caz că constituirea biuroului camerei pentru sesiunea a patra nu va cr^n­öTfermite o femee exploratoare.—PIc­­toas­e fârâ brațe Acei cari cred că femeile fug de primejdii se înșeala. Și fe­meile, ca și bărbații, par a fi îmboldite de aceeași dorință a căutărei emoțiilor necunoscutului și nu același entusiazm țin a îm­părtăși omenirei paoinice impre­siile și rezultatele—chiar științi­fice—ale cerc­turilor lor. O dovadă despre aceasta ne-o dă fapta unei americane. Este vorba de d-na Fanny Bullock- Workmann, care se poate mân­dri de a fi c*a d’inéiu f*mee care a călcat pe virfurile mun­ților Himalaya. îndrăzneață exploratoare a ți­nut acum câte­va zile, la Sorbona din Paris, o conferință in care a povestit ascensiunile ei pe Hi­malaya. D-na Bullock-Workmann este originară din Boston, dar este engleză prin domiciliu. Însoțită de bărbatul său,—eScî călătorește tot­deauna cu bărba­tul său, un doctor în medicină care a preferat practicei artei lui întâmplările pasionate ale vieței de explorator—d-na Workmann s’a dus la picioarele munților Himalaya și și-a jurat de a fi cea d’intâiu femee care să urce coamele uriașului Gaarizankar. Ea s’a întors zile trecute, după ce a petrecut două ani la frontiera Turkestanului și după ce a suit șapte vîrfuri, a trecut patru văi cu zăpada, a explorat ghețarii K­ra-Korum și s'a ur­z­ at moșorovi de furnici în Africa germană — Vezi ilustrația — Ilustrația noastră de astă­zi, reprodusă dupa o revistă din B­­riin, reprezintă un colosal m­o­­șoroifl de furnici din Omaruru, loca­li­tat­e In colonia germană din Africa de sud-vest. Acest moșoroiu este clădit de furnici din lut și bucăți de lemne. Meșuiii pentru­ aju­torarea țăranilor Am anunțat ori că d. Costulescu, mini­atru de finanțe, a depus pe biu­­roul Camerei un proiect de lege re­lativ ia modificarea articolu­­i 21 din legea asupra băncilor populare. Iată acum expunerea de motive, ce însoțește proiectul: R­aua recoltă de porumb și de nutreț din țara întreaga a fă­cut ca populațiunea rurală sa aibă din nou nevoi de ajutorul Statului înt­r’o măsură cu mult mai ma re de cât ori­când. In această situată iurie, guver­nul s’a vizat rovokt ps ds o oa.­S să ia diferite măsuri urgente, pentru a împedica exportul mij­loacelor de brun», iar pe d» alta să deschidă un credit extraordi­nar de iei 2.000 000. car», îm­­preună cu o suma de 1.250 000 lei, luat din venitul fondului «Ca­­rol-Elisabeta», să înlesneascâ îm­părțirea primelor ajutoare. Pentru legitim­area acestui cre­dit deschis, fără formele cerute de lege, în vederea urgenței și netăgăduitei trebuințe, se va pre­­senta Corpurilor Legiuitoare un deosebit proiect de lege. Această sumă este cu totul neîndestulătoare, față nu lipsa ce se simte în țară. Se va a­­junge de­sigur la întrebuințarea unor sum­* cu mult mai mari, ce ne-ar fi peste putință să se luăm din resursele normale ale Statului. Am luat clar dispozițiu­­nea ca ajutoarele să se împartă prin băncile populare, ce sunt in număr de 1.600 răspândite în toată țara, ceea­ ce înlesnește foarte mult constatarea nevoilor și împărțirile , apoi, tot prin băncile populare, se vor aduna contractele și polițele ce le vor da d­oi împrumutați cu mijloace de hrană ; Aceste efecte comer­ciale vor servi la rîuriul for Ca­sei centrale a băncilor populare, să facă reescomptur­i sau să do­bândească și sub o alt­ă­­ formă resur­e, cu preferință de la Banca Națională, înmulțînd­u se ast­fel mijloacele­­ ie cummiperări de porumb și alte produse, după numărul ajutoarelor date. Tot prin acest mijloc, Statul va putea să re intre în cele 3 250.000 lei avansați după cum se arată mai sus, iar în urmă, împrumuturile contractate se vor stinge pe măsură ce țăranii se vor achita de datoriile lor și a­­ceste datorii se vor urmări și incasa de către agenții Statului, in conformitate cu legea de ur­mărire și cu legea specială a băn­cilor populare. Aceste disposition­ vor avea și folosul de a obicinui pe țăran cu ajutorul și concursul băncilor populare, care desvoltându-se din ce in ce mai mult, vor a­junge a înlocui în mare măsură intervenirea directă s Suitului in nevoile popor sțiutiilor rurale. Spre a se face însă posibilă și lesnicioasă împrumutarea Casei centrale a băncilor populare la Banca Națională, trebue si să introduci o nouă disposiț­ie în lege a băncilor populare sătești. In acest scop presentam ală­turam] proiect de lege, prin care se modifică art. 21 din mențio­nata lege adăugându­-i-se un nou aliniat. Prin acest aliniat se au­toriză băncile populare a lua ba­nii cu împrumut de preferință de la Banca Națională, depunând ca gagiu comercial contractele de împrumut, ce sr reprezenta pro­duri* p­nt­ru hrană, dat* drept bani locuitorilor în anii de lipsă de r*coliâ. Sum*le luate ast­fel cu îm­prumut de Casa centrală a băn­cilor populare, până la maximul d* 20 mii. lei, vor fi garantate de Stat, ținându-s* socoteală a­­tât de faptul că azi aceste bănci sunt puse sub controlul său, cât și de scopul ce se urmărește prin facerea acestor împrumu­­turî, cât și de împrejurarea cu insuși Statul face încasă­rile de la țărani, uzând de mijloacele legei de urmărire. In același timp se mai dispune că aceste împrumuturi vor fi scutite de timbru. N-voia, in care se fac, justifică în da ajuns scutir­a lor rj- t«x*. Elecțiunile itd.ne Noua Camera In relațiunea sa către Rege, sintetizând programul guvernu­lui. Giovanni Giolitti, ministru prezident italian, scrisese : Nici revoluțiune, nici reacționa. în­tors către cei subversivi a zis : «ajunge cu miș­urile nechibzuite cari au făcut atât rău liberea dez­­voltări a forțelor morale, econo­mice și soci«!* «le Italiei renăs­când?»; vorbind conservatorilor reacționari afirmase : «fără regi­mul libertăței mai complecte, nu mai e posibil de a guverna la Roma» ; înștiințând țara, excla­mase : «intr'un regim liberal, ca aceia care guvernă monarh­ia ita­liană, nu se poate și nu trebui­a s* aștepta fie­care lucru de la guvern, însă cu toate acestea e d­ivot. fie o viguroasa acțiune (fie partea tuturor cetățenilor pentru tutela legitimelor lor interese». Limbagiul era cunoscut, și e­­lectorii italiani i-au răspuns mai tiner, alergând mai numeroși ca nici o dată la urne, apoi dând ministerului o majoritate sc­o­­bitoare. Cabinetul a văzut cres­când rîndurile­­ micilor săi at­ât de mult, în­cât aceasta, mai mult de­cât o putere, poate constitui un rol. Experiența ne învață că majoritățile din cale afară mari se despic» cu cea mai mare ușu­rință, când o înțeleaptă lucrare legislativă, care să întrunească simpatiile și să răspundă la cele mai simțite nevoi ale țărei, nu știe sâ se țină reunite. Va de­pinde de prudența și abilitatea politicâ a onorabilului Giolitti sâ facă ast­fel în­cât o asemenea o­­peră de desagregațiune să nu se întâmple. Printre deputații, cari până a­­cum se anunță adversari cabine­tului, acei ce vor putea procura cele mai mari de s­igramente gu­vernului vor fi reprezentanții par­tidelor extreme. Opozițiunea așa zisă constituționala reintră în Ca­meră micșorată ca număr și re­­putațiune. Mulți oameni emi­nenți din acea opozițiune­ au ră­mas muți în timpul campaniei electorale, și nu se știe, intr’a­­devăr, dacă și până la ce Dunot, cred că trebue să se deslipeascâ de guvern și de criteriile sale de politică internă și externă. Son­­nino, capul recunoscut, al consti­tuționalilor anti-guverna­mentali, a criticat opera guvernului fără a-­ opune un program concret. De­o­cam­­dată nu e, prin ur­mare, de presupus ca opozițiu­­nea constituțională să-și poata a­­suma o atitudine, de luptă, ame­nințătoare pentru gn­ern. C­l­alt grup de opozanți, ra­dicali, republicani, socialiști, nu a fost tratat în mod egal de că­tre urne. Radicalii cu trî­mp"pre­­paraț' de greva generală și ne­siguri în apreciațiunea ei, «vară în­tocmai ca republicanii, să su­fere grave perderi, din cari ha­­loiogiile i-au compensat nu numai­­ în mică parte. Socialiștii, dacă se pot bucura că nu intră împuținați în Cameră (»a perdut două locuri) nu pot, pe de alta parte, să nege că pres­tigiul lor a primit o gravă lovi­tură in unele centre, cari în tre­cut erau privite ca cetăț­ele lor și din cari ei credeau că pot face ploaia și timpul frumos. Cea mai eloquentâ probă a acestei fericite cumințiri a cetelor electorale a fost la Milano. La Milano mai mult de­cât ori­unde a înflorit, în timpul ultimelor greve, de­magogia pieței cu arma decisivă a votului . Milano se ridică con­tra tiraniei revoluționare dând astro­ismul tuturor candidaților socialiști subversivi. Greva generală, din partea a­­ceasta, a bucurat foarte mult par­­tide de ordineî , și faptele au a­­râtat cât de bine s’a gândit ono­rabilul Giolitti de a profita de această bună dispozițiune a spi­­rite­or produsă în Italia, după excesele și dezordinele din Sep­tembrie trecut, pentru a convoca comițiile politice însăși falanga socialistă întoarsă la Cameră, și compusă din elemente mai se­mn* și mai cumpătate d* cât acei ce se chemau reformiști și cari, d*n toate convincțiunile și mani­­festațiunile lor puțin constituțio­nale, «a­ arătat că știu sâ respecte tradițiunile patriotice și modera­ți­unea no­utică, pe când cei mai înverșunați, cei ma, orbi n*ga­­tari și subvertizori ai sacretor institutioni naționale au fost condamnați in mod solemn de verdictul urnei. Ex­mplu tipic, acela al faimoa­sei treimi milaneze : Monahi, La­­briola și Lazzari, cari voiau să-și pină candidatura în mul­te colegii și căzură în toate părțile. Ferm­ însuși, care a fost purtat în mai mult de două­zeci de co­egii în același timp, dacă obținu voturi splendide în două sau trei din cele remi sp lui tot­dea­una fidele, nu reuși să întrunească de­cât puține voturi in cele­ i­alte. Acest fenomen și considerați­unea că în [multe colegii socia­lismul a învins prin voturile date lui fi* in semn d* protest sau numai din ură pur locală în­potriva adversarilor constituțio­nali exclude par*rea ca parti­dul socialist sâ nu fi făcut în a­­ce«t* alegeri o admirabilă sforțare de trecere în revistă a rîndurilor sale,determinând votări cu tot din adinsul disciplinate și compacte Care rezultat are o netăgăduită importanță, importanță care cu atât mai mult va putea să fie a­­preciatâ când nucleul va ști sa se obțină de la intemperanțe renun­țând la tactica intransigenților pentru a primi tendințe refor­miste. Partea cea mai caracteristică a acestor pierțiuni a fost dată de intervențiunea nu ofi­cială,dar oficioasă a clericalilor la urne. Cuvintele nori expedii există de acum numai cu numere; la Ber­­kamo,­­ Neapoli, au fost aleși clericali puri ; la Milano, la Ve­neția, in multe alte locuri, pre­­țioși călugări s’au dus oficial­­mente la urne și au îndemnat și pe alți să se­r­up â. Dacă (și a­­cea­sta e învățătura cea mai su­gestivă de atras din episod) a­­fara de vre-un nas isolat, nu­mărul voturilor în favoarea can­didaților in mod notoriu susți­nuți de clericali, nu apăru dife­rit de aceia care fu în preceden­tele elecțiuni când cursa confirmă oficialitate pe «non expedit». Ceea­ ce ar însemna că forțele clericale au participat tot­deauna mai mult sau mai puțin la lupta electorală și nu au putere sufi­cientă de a influența asupra re­­sultatelor ei. Casul efecțiuni! lui Girnaggia, candidat catolic în al IV colegiu de Milano, nu indică importanța acestei apreciațiuni fiind­ că reușita sa mai mult de­cât o victorie a partidului, în­seamnă un succes personal al candidatului, persoană foarte sti­­mată pentru cultura și integri­tatea sa. Pentru ei au votat într’adevăr, nu numai clericalii, dar toți cei moderați, o bună parte din liberali și mulți din înșiși radicalii nemulțumiți de conduita parlamentară a deputa­tului trecut, rădicatul Mangia­­galli. Se zice că d. Giolini, care în timpul luptei urmări cu o grijă vigilentă și câte­odată cu direcțiunea sa personală variile ruse ale acestei elecțiuni, a fost satisfăcut de desnodământ. O credem cu ușurință și suntem siguri că abia convocată, noua Cameră va profita de prima p­­ensiune pentru a pu­ne­­a încer­care în fapt majoritatea sa și să o facă cunoscută țarei. După aceea va trebui ca Par­lamentul să se pună la o seri­oasă și activă lucrare, pentru ca Italia să urmeze după cum tre­bue în desvoltare a energiilor sale interne, la consolidarea dem­nitatei sale în străinătate. Ce a dintâiu in fapt nu era de­cât să fie pusa in măsură de a progresa; cea din urmă cere tot deauna sa nu fie uitată. Și primele sunt ast­fel, atât de bogate de exuberanță nouă și de virtute în­cât să pretindă cel mai mare respect de la cea de a doua, să impună, spre ek­mpiu, că populațiuni streine, cari au uitat ceea­ ce datoresc civilisațiu­­nii și culture», cu­rtulul italian sfârșesc prin a înflori în mod barbar în­potriva sângelui italian, «latin sânge nobil». Cele petrecute la Insbruck, în­tâmplate tocmai în mijlocul elec­țiunilor și întoarse destul de fas­tidioase în sferele diplomatice ale celor doua țari aliate, vor a­­vea de­sigur un echo în noua Cameră. In Reichstagul austriac vocea primului-ministru condam­­nând excesele produse de deli­rium teutonicum la Insbruck a făcut să se spere deja în nouă măsuri reparatoare din partea guvernului din Viena. Răspun­sul parlamentului italian nu va putea deci sa nu țină cont de buna disposițiune a guvernului aliat, va trebui prin urmare la rândul său să coopereze cu demni­tatea și înțelepciunea conduitei sale, la restabilirea calm­ului în spiritele aprinse ale celor două părți etnice cari se ceartă, la ■consolidarea acordului și armo­niei dintre cele două națiuni u­­niate, din care trage atât de mare folos causa pacei europene și însuși progresul uman. Benedetto de Luca. Canis­tul met La telefon <sDriti, drinl­t—Al­oA. Ștafeta?.. spine­... Eu, da­­.. Pricep... Ești reporter !... Ce licî ?.. A110 /. Da, ai dreptate: «Pieruiesc și lemnele de ger!...» Ce Ce ?.. A110 /.. Vorbește tare, Nu ver­ c a stfig de nu mai pot!... Alibi... Rugi acuma bine: «Mizerie mai peste tot!...» Cum? Ce? Alib... Dar nu se poate. Ce stai acuma de glumit? Când vitele se vind ca braga: «In piață carnea s'a scumpit?­..» Ce zici?..Au­b!..Mai spune-o dată!.. a In mahalale...» Dar... Aud!... « Troene... boale... ne’ngrijire !...» Da, da !... Ad tv írat!... E crud!.. Ce ? Ce ?.. Au­b !.. E gogonată !.. Sa fugi d’acolo... Ce tot spui ?! «Guvernul cade­­...» Nu se poate Și n­ o mai spune nimănui !... * «Drin, drinl... Drin, drinl...» Dar nea Costache Se uită crunt la telefon Și bombănește: «Reporterul De la «Ștafeta» 's fanfaron !... tlicion. O CUGETARE cE ZI Nu poți să-ți închipui cât spi­rit trebue ca să nu fii ridicol. Războiul ruso-japonez — Prin poștă — Guvernul japonez a prezentat Dietei budgetul pe 1905. La cheltueli se prevede a­­proape 1 miliard de yeni, dintre «ani 780 milioane la capitolul cheltuelitor de război». Ministrul de finanțe a declarat că Japonia nu va avea să îm­prumute anul viitor de­cât 450 milioane de yeni. * » După un raport al doctorului Cikov, războiul a avut urmări triste asupra moralului locuito­rilor din Petersburg. Mulți au în*bunit și cred că au făcut invențiuni menite să a­­sigure biruința Rusiei. Se citează cazul unui funcțio­nar de la un minister, inventa­torul unui explozibil ce n’a fost admis. Nenorocitul a declarat că îl va vinde Angliei, și în cele din urmă a trebuit să fie inchis intr’un ospiciu. Ast­fel de cazuri sunt nume­roase. * » Amiralul Haupt, care pani mal de un azi era comandantul portu» lui Vladivosto­k, a plecat din acest oraș la Petersburg. * u * Din cauza grabnicelor înaintări la luptă a artileriei japoneze, s’au stricat mai toate roatele tu­nurilor. Acum japonezii aduc trenuri întregi incurcate cu roate de tunuri. Transporturile acestea se fac pe căile ferate chinezești. Vn Statul major din Petersburg crede că mareșalul Oyama are sub ordinele sale 300 de mii de oameni și se grăbește să orga­nizeze cele trei armate rusești din Manciuria, de câte 150 de mii de oameni fie­care. Câte și trei, armatele vor fi sub comanda supremă a lui Kuropatkin. Marea ducesă Maria Pavlovna a organizat la Petersburg, cu concursul Adeline­ Patti, un con­cert în folosul răniților , prețul unul fotoliu în primele trei rin­duri e de 1000 ruble. « * * Din cartierul general rus de la Mukden se anunța că exodul corespondenților de stare și al atașaților militari continuă. Afară ce cobonriul Waters, a­­tașatul militar englez sa plecat coloneiii Schuyier și Reichm­ann, atașații americani. Au mai rămas numai 8 saris­­pondențî străini, din cari câți­vă an de gând «ă plec». Gătra suferitorii pen­tru Palatul Inuu­rilor Ministerul de ro­boiii, prin adresa No. 31682 de la 15 Oc­tombrie 1904, arătându-mi do­­rința de a păstra destinațiunea banilor subscriși pentru palatul invalizilor; și, în vedere *4 m*ra parte din bani s’au strîns da di­feritele comandamente *U ar­matei, iar lucrarea proiectată de so>țui m*a Luigi Cazza­villas este in folosul invalizilor militari. Aduc la cunoștința celor inte­resați că toate «urneie, împreună cu cei 30 000 lei subscriși de so­țul meu, le-am­ depus la minis­­­terul de resboiü și am obținut recepția No. 1005­904. Sper dar că ast­fel, cu ajuto­rul oamenilor de bine, se va pu­tea realisa în scurt timp marea operă proiectată de soțul meu și primită cu «tata plăcere de toate desele social». Theodora L. Carsavillan. tan tratativelor comerciale între Austro-Ungafis și Germania Ziarul «Norddeutsche Allge­meine Zeitung» din Berlin scrie : Tratativele in privința în­ cheerei unei convențiuni comerciale în­tre Germania și Austro-Ungaria s’au întrerupt Ambele pări însă au sincera dorință, de a se a­­junge la o înțelegere, cu toate dificultățile râmase neresplvate in Viena. Ziarul «Kreuerdtung» »ce că ruperea tratativelor din Viena nu înseamnă un nō succes pentru Germania, ci pentru Austro- Ungaria, «de­oare­c»—zice zia­rul agrar,—în schimbul nostru de mărfuri cu Austro Ungaria, exportul acesteia față de noi este cu 225 milioane mărci asua­ mai mare de­cât exportul nostru față de ea ; prin urmare inte­resul nostru față de noul tarif, in ceea ce privește cifrele este cu totul neînsemnat». Ziarul «E­runner Tageblatt» stia că poate a fost o greș­ da din cartea germană de a trimite la Viena un barbat de Stat atât de distins, ca contele Posadowsky, de­oare­ce prin aceasta Germa­nia a arătat că imperiul germ«n ține mai mult, de­cât Austria și Ungaria, la încheerea tratatului comercial. Cercurile guverna­mentale germane cred că până la 31 Decembrie se va putea ob­ține la Viena și Budapesta con­cesiuni și fără prezența contelui Posadowsky. Ele sunt de pă­­rere că ac­um este rândul gu­vernului austro-ungar de a re­­lua firul tratativelor trimițând la Berlin pe contele Goluchowski Corespondentul din Viena al ziarului «Pester Lloyd», a avut Plierea Blestemului IMS­ ROMÂN ISTORIC SOCIAL de Carolina Jnvernitsio PARTEA A DOUA Peripețiile unul nenorocit­— O noua incarnare:- începu­tul uimi ]ntor. — Dowfi iaâi-­­IwrtoU­i și «tone asasinate. ■— * Tot fatală Acel cuvînt bastarda Îi răsuna în continuu­ la ore*r, il r*p*ta fără voie ei la orî-ce moment. Ce era de vins ea: dacă fusese părăsita îndată ce veni«e pe iunie? Nu era mai bine să fi murit în acel colț pustiu al pădurei, pe cât sâ sufere într’o zi atâtea umilințe, și sâ devie funestă tuturor ace­lora cari aveau milă de ea? Dar nu ! Gândindu-se ast­fel, ea însăși e o autee e vină. Dioâ Duranez­a o lăsase să trăiască, însemna că își avea privirile a­­țintite asupra ei, și trebuia să-l bine­cuvintezs, trebuia să sufere cu curaj și cu încredere dure­rile care îi eșeau în cale. Dacă marchiza Franco fusese crudă pentru ea, câți alți din contră o iubeau, o compatim*au 1 Maria, fiul său. Do­a și Arnold. Gândul tiperului făcu să se urce roșea­ța pe obrajii Blanșei. Maria, care o observa cu a­­tenție p* rând copila se aban­dona tristelor sale gânduri, îi zis» blând : — Tu suferi însă, fiica mea, dar faci rea că nu uiți ceea ce s’a întâmplat; acea d-nă e mai de compătimit de­cât tine. — Ai d­renta­te, mamă, n’am­ să me n» gândesc la asta. Tocmai în acel moment sosiră artistul și elevul lui. Maria e și înaintea binefăcăto­rului său cu mâinile întinse, mal­țumindu-l de vizita sa. Apoi îl prezinta ea însăși pe Brinșeta. Vederea acele suave cerute, ale cărei trăsături pare exprimaț­ a­­­tât» blândețe și atâta candoare, produs» lui Landy o puternică impresie. — Piu îmi vorbise de fata — zise cu voci ușor tremurătoare— și domnișoara Dora de asemeni. Frumoasa față a planșetei se acoperi de roșcați, ochii se­ scântei» u. — O cunoști?—întrerupse eî. — Da, a fost azi dimineață la atelierul meu, am stabilit îm­preună un mic complot, și iată de ce am venit a»i. Piu se grăbise s ă aducă scaune și Sandy se așeză lângă fată, continuând a convorbi. E; îi povești cum aflase de­ja Dor»piespre scena întânmtată în ajun acasă la marchiza Franco. — De alt­fel nu me mira in­solența acestei cucoana—zise cu vocea vibratoare— fiind­că cu­nosc cât"­v8 amănunte din viața ei, pe cari dacă se-a! află intr'o zi, îți vor dovedi ce ini­mă rea și ingrată «de ea. — Și fiul său îi seamănă­ — zise Marin cu indignare — am spus deja Blanșei că ast­fel de oameni e mai bune să nu «iba a face cu ea, și ca nici nu trebue să-i pară atât de reu de ceea ce s'a întâmplat. — O ! nu, adevărat, d-șoară, chiar, vezi. Doate asta a contri­buit să crească în jurul d-tale interesul și afecțiunea pe care mi-atî inspirat-o ; mă înscriu și *0 printre aliații d-tale și îți voi spune că dacă poarta persoane­­lor nobile, numai după nume, dar mârșave de fapt, îți este în­chisa, se va deschide pentru d-ta aceea a oamenilor simțitori, cins­tiți și cu inima buna. Și nu ți se pare că faci o achiziție mai pre tip»­­5­9 —­ O, da, domnule, aveți dreptate.—Fata fixa cu un fel de extaz pe omul care îi vorbea ast­fel și se simțea tentată sa îng­­­ranche înaintea lui, să o mulțu­mească, cum ar fi facuto cu Dum­­­n*z*a. Un calm ceresc cobora în su­fletul eî. gura sa gentilă se des­chidea din nou surîsului. Landry, se simțea fericit de a­­ceasta transformațiune : el era atras spre acea copilă atât de frumoasă, atât de bună, asupra existenței căreia apâsa o vină »omisa d* ad,i. Simțea că o iu­bește și mai mult ca o* N»ala și p' Dora, cu un amor cast, sublim, plin de blândețe și de milă. După o jumătate oră, el o conducea cu Piu la atelierul său, și in timpul drumului făcut cu trăsura, îi vorbi de proiectul pus la cale cu domnișoara Bu­­gi­ano și de modul în care Le­buia să se poarte în vizita mar­chizei Franco. Aceasta părea extaziată, ca și contele Blin și Laresca, înaintea portretului princip­sei Norsa și murmura cu accentul mișcat, plin de admirațiune : — Ce operă superbă ! Dar o exclamație a Dorei în­trerupse ne cere trei doamne din acea contemplare. — Tu, tu am­. Branso? O ! ce drăguță surpriză ! Toate fizionomiile schimbară de­odată o expresie.. Marchiza Franco privi pe față cu un dis­­preț suveran și o oare­care mi­rare. Contesa Blin cu curiositate și admirație, contesa Laresca cu o adevărată somma. Dar«, din contră,extrem de ve­selă, prezintă pe sora sa Wan­­tsî. Piu surîdea cu iscrămile in ochii, și Ar­nold arunca asupra blondei copiii o privire plină de dragoste și de pasiune.­­ Landry o privea la rândul său cu o afecțiune atât de întinsă, în­cât marchiza surprinzând acea privire, simți ca un fel de u­­milire. Da r vioara contesă Blin între­rupse ar,*« situație, intr’un cât­va penibilă. — E un model al vostru ? — întrebă pe artistul, pe când ob­serva pe B­anșa. Landry tresări și cu voce vi­bratoare răspunsa : — Nu, c ontes ă. d-ra Bisnșa e una din cele mai bune eleve ale mele, care într'o zi va d*veni ce­lebră. Permiteți-mi «o v’o prezint. — O ! cu toată plăcerea.—de­clară contesa, apropiin­ea sa cu artist­ul de grupul rocn­elor, pe când marchiza Franco rămânea nemișcată, de*prețuitoare la lo­cul seu. — D-i se pare că d-ra Dora o cunoaște... — De­sigur, Blanșa a fost crescută cu ea de acea sfântă doamnă Buglion«. Contesa Bun se opri 69 • ex­clamați» de mirare. — Dar atunci *ö am auzit dej» vorbindu-sa de domnișoara ! — esclama —Doamna Buglion« nu a murit fiind­ ea s’a molipsit de difterită, cutarisind ps această fată ! — Tocmai, contesă, și »’a fă­cut din asta o vină sărmanei ne­vinovate. Dar domnișoara Dor«, care are inima generoasa a ma­­me î sala, nu gândește ca ce î­­l­ aflî. Pe cân­d contesa Blin și Lan­dry vorbeau ast­fel: contesa La­­resoa zicea marchizei Franco: — Îmi displac» că am ascul­tat pe Dir« și am venit aci. Pa­riez că ștrengărița, împreună cu fiul meu, știai că fata asa este aci. (Vi m­ait)

Next