Universul, ianuarie 1905 (Anul 23, nr. 1-29)

1905-01-15 / nr. 13

4 oăca de loc cu ideia sinucidere!, își băgă revolverul în buzunar și rămase în viață. ț Meyer.­ ­ Marea ducesa. Carolina de Saxa-Weimar (Vezi explicația) Calendar pe anul 1905 Ortodox Vineri, 14 Ianuarie. — Cuvioșii sfințî uciși în Sinai și Rail Catolic Vineri, 27 Ianuarie. — Ioan Cri­sostom Soarele răsare 7.42 , apune 5.14 București, 14 Ianuarie. Cărț streine și cărți românești Intr’unul din numerile tre­cute ale ziarului nostru, dând seama despre mersul relațiilor noastre comerciale cu Franța, relevam faptul, înreg­istrat de statistica im­portațiunilor noa­stre din 1903, cum­ eu suma ce am plătit in acel an pen­tru «cărți de citit și ori­ ce fel de publicațiuni tipărite» în limba franțuzească s’a ur­cat aproape la 300.000 lei. De­sig­ur, această sumă prin ea însăși nu ar­ei așa de mare, și dacă plătim anual sume cu mult mai însemnate pentru portocale sau pentru stacoji, trei sute de mii de lei pentru cărți și alte publicațiuni nu poate fi nici ex­agerat nici dis­proporționat.­Răul însă, căci totuși este un rău, stă alt­­unde­va. Răul este mai intens că, după cum știm din experiență cu toții câți avem prilejul a ne arunca ochii asupra vitri­nelor librăriilor sau a ferestre­lor chioșcurilor de ziare, marea, covîrșitoarea majoritate a ace­lor «cărți și publicațiuni de ori­ce fel», pentru cari ne gă­sim tributari Franței cu o sumă anuală totuși destul de frumușică, se compune din produsele cele mai ușuratice, adesea de-a dreptul vătămă­toare, otrăvitoare sufletește, ale unei specule nevrednice, •h iar nici de cum, sau in foarte mica proporție, din cărți în adevăr de citit, apare de știința sau­ de literatură ade­vărata, sănătoasă. Este mai de grabă o bătaie de joc căreia o parte a publi­cului nostru se lasă a cădea victimă, cu o naivitate vred­nica de jale. Tipăritorii ace­lor «cărți și alte publicațiuni» n’au în vedere decât exploa­tarea unor instincte perver­tite și de­sigur că nici chiar ei singur! nu cu vr’un senti­ment oare­care de stimă se gândesc la clientela ce pot pescui prin ținuturile bar­bare, cu mai multă înlesnire și cu mai mult profit, de­si­gur, decât chiar la dînșii acasă. Dar, zeul ne apare și mai mare când ne gândim că pe când ast­fel de «cărți de citit și alte publicațiuni» găsesc muș­terii pentru sute de mii de lei anual în țara românească,­ o­­perile tuturor scriitorilor noștri la un loc nu se vind nici pen­tru zeci de mii... Și, cu toate acestea nu se mai poate zice azi că nu avem ,și noi o lite­ratură mai mult de­cât vred­nică de atențiune, opere de o reală valoare estetică, la î­­nălțimea, dacă nu a altor lite­raturi bătrâne de veacuri, dar de­sigur la acea a desvoltării și propășirii noastre pe ori­care alt teren. Firesc, normal ar fi ca, pen­tru fie­care cititor de carte străină, să se găsească măcar de zece ori atâția cititori de cărți și alte publicațiuni în limba țării... Credem că pro­porția va fi cam aceasta in alte târî, cu cari am putea ambiționa să fim pe o egală treaptă culturală... Dar, trei milioane anual pentru cărți românești­­ bine-înțeles nu pu­tem pune la socoteală,cărțile de școală, cari sunt mai mult niște unelte in vederea pre­gătirii unei meserii remune­ratorii)—ce vis este acesta Și cu toate astea, sunt vi­suri cari se împlinesc; sunt visuri de la împlinirea cărora atârnă aevea viitorul exis­tenței și desvoltării unui popor. Bin Germania (Corespondență part a ziarului «Universul” Berlin, 12 ianuarie. Situația politică In ședința de eră a Reichsta­­gului s-a continuat cu discuția asupra interpelarei privitoare la greva lucrătorilor mineri. Deputatul polon Breyski se re­feri la evenimentele sângeroase din Petersburg zicând că din a­­ceste s­e poate trage învățătură, că nu trebue depreciată mișca­rea lucrătorilor. Lucrătorii din ținutul Ruhr s'au dus in grevă din cauza răului tratament. . Deputatul na­ți­on­al-li­be­ral Herz­ declară că amb­ii sei politici sunt gata pentru o examinare a cere­rilor lucrătorilor. Ei mai declară în numele marei majorități a par­tidului na­ționa­l­­­li­berul că tr­bu« multe lucrur de îndreptat in Si­tuationen lucrătorilor mineri. Deputatul Spalin (central ca­tolic) constată că din discuție reese faptat că simpatiile sunt de parte­a lucrătorilor iar nu de partea patronilor. Incendiu Din Hamburg se anunță că a­­altă­ ori un mare incendiu a is­­bucnit în fibrica de zahăr Mi­­hahebes. 30.000 saci cu zahăr brut au­ fost cu totul nimiciți. Un magazin in care se aflau 100 000 saci de zahăr a fost a­­părut de foc, dar din cauza e­­normei cantități de apă ce s'a turnat, o mare parte din zahăr s'a stricat. Pagubele sunt d­­peste un milion și jum. mărci, de­oare­ce au ars și mai multe clădiri cu dependințele lor. O dramă amoroasă, D-șoara Emilia Q. din Char­­lotttenburg, în virată de 26 ani, întreținea relațiuni de dragoste cu un bătrân în vîrstă de 54 ani, ceea ce nu convenea de loc pă­rinților fetei. După mai multe scene violente fata părăsi casa părintească și vor să moară îm­preună cu amantul ei. Această intențiune nu fu de loc împărtășită de bătrînul Don Juan, căruia d-ra Emilia îi dă­ruise inima. Ce e drept el își procură un revolver și la des­părțire asigură pe amnanta sa că se va împușca. După ce ei plecă sărmana fată se aruncă în rana lui Landwer, unde se înecă. Bătrânul însă nu se putea im­ crWgi feminine Școale ambulante pentru copii Călăreții de circ, acrobații, clovnii și artiștii de tot felul nu sunt de loc nomazi, oameni fără patrie, ci în cele mai multe ca­zuri au locuințe st­abile in cari petrec mai cu seamă iarna și unde de obiceiü Ișî țin și copiii pentru ca să poată frecventa școala. Proprietarii circurilor mari, a menageriilor, ai panopticelor, etc.,și-au pus mari capitaluri în întreprinderile lor și sunt în ge­nere oameni bine situați. Nu tot ast­fel sunt însă artiștii cei mici, cari au întreaga familie și avere în cunoscutele vagoane verzi, cu cari cutreeră orașele diferitelor țări. Intre ei dom­nește adevărata mizerie și lipsă. In Franța aceasta este și mai mare ca in alte părți, ast­fel în­cât artiștilor săraci de acolo le este aproape cu neputință de a da­ copiilor lor o oare­care in­strucțiune școlară regulată. împrejurarea aceasta a hotărit pe d-șoara Bonnefoi, sora unui mic director de teatru ambulant, de a înființa o școală pentru co­piii artiștilor ambulanți, în care să se predea neapărata instruc­țiune elementară. In Paris și în suburbiile sale se fac din primăvara și până toamna, când­ici când colo, câte o Kermesă, serbare populară, sau alte spectacole de felul acesta. Cu ocazia cărora se înființează și câte­va panoram­e, caruseluri, etc. Intre acestea se află în­tot­dea­­una și câte o școală de cea mai primitivă construcție. Pereții și acoperișul sunt de pânză, iar jos se află întinse scânduri pe cari sunt înșirate două bănci cu mese. O tablă, câte­va hărți și alte o­­sensiuni de școală complectează mobilierul. Actualmente există două școale de felul acesta, una­­ pentru Pa­risul propriu zis, și alta pentru suburbii, cari tot­deauna călăto­resc cu artiștii. Întruna ține cursuri d-șoara Bonnefoi cu o ajutoare a ei, iar in a doua d-șoara Agnes. Profesoarele sunt din familii de artiști și știu foarte bine să trateze cu copii. Fie­care școală este frecven­tată de la 20—30­ băeți și fete, in vîrstă de la 8 până la 14 ani. Copiii tuturor artiștilor, fără­ deo­sebire, sunt primiți în aceste școale, afară de copiii de țigani. La începutul iernii, cei mai mulți artiști ambulanți părăsesc Pari­sul; pentru copiii celor rămași se continuă instrucția in carele de artist, în care se face foc. Olimpia făcut trei șarje. Circulă zvonul că la Zarskoje-Selo­done re­gimente de infanterie au tras unul asupra altuia și că lucră­torii întrebuințează bomba în contra cazacilor. La orele 4 d. a. ordinea părea a fi restabilită întru­cât­va. To­t nimci nici un ofițer nu trecea pe stradă fără escortă. La orele 7 și jumătate seara, situația a devenit din nou critică. O bombă cu dinamită a fost arun­cată pe Nevsky­ proSMtft in mij­locul unui grup de soldați; câți­va din ei au fost uciși. Până la miezul nopței, în câteva puncte ale or­așului, mulțimea s'a dedat la excese. Multe prăvălii au fost devastate. Linia telefo­nică cu Țarskoie-Selo, unde s-a refugiat Țarul, a fost distrusă, așa că comunicația cu împăratul se face numai prin ștafete călări. Spre seară lucrătorii de la ci­zmele electrice au aderat la grevă, și tot orașul a rămas în întuneric. O intervenție diplomatică. Corpul diplomatic din Peters­burg urmărește cu deosebită a­­tențiune desfășurarea evenimen­telor și de două ori pe zi avi­zează telegrafic guvernele lor res­pective de cele ce se întâmplă. Se anunță din cercurile diplo­matice că ambasadorul american, fiind sigur că Țarul nu este in­format exact de cele ce se petrec, a luat hotărîrea să ceară o au­diență și să expună el însuși îm­păratului faptele de erî. Tulburările din Petersburg (De la granița ruso germană) ZIUA DE LUNI Pentru azi s’au luat aceleași precauțiuni ca și erî. Trupele sunt împărțite in diferite puncte ale orașului. Centrul orașului este complect liniștit, dar fierberea continuă în mahalalele industriale mărginașe. Toate prăvăliile sunt închise, de asemenea și porțile tuturor caselor. Cavaleria patru­lează. Pichete de infanteria sunt așezate la colțurile stradelor. Greviștii, văzându-se în­ nepu­tință de a intra în masă în cen­trul orașului. Intră in grupuri mici, sau unul câte unul, fără să­­ se oprească, și fără să vor­bească. In public domnește o mare neliniște. Circulația pe strade nu este totuși întreruptă. Către ami­ază, mulțimea a de­venit tot mai compactă pe News­­ky­ prospect. Cavaleria împiedică formarea grupurilor pe piața palatului de iarnă. Guvernul revoluționar Cu toate că insurecțiunea pare a fi înecată în sânge, sunt simp­­tome cari lasă a se crede că sforțarea supremă a poporului va reuși. Revoluționarii speră să poată câștiga de panei lor tru­pele ; se zice chiar că o parte a garnizoanei Peterburgului a și fost convinsă să ia parte la miș­care, întinderea mișcărei se dato­­rește in primul rînd constituirea unui guvern provizoriu­ al revo­luționarilor, compus din cei mai aleși liberali, și ale cărui ordine sunt transmise, prin toate mij­loacele posibile, în toată Rusia. Intr’o proclamație, guvrnul pro­vizoriu spune că sau va stăpâni in curând toată Rusia, sau­ toți cei ced, compun vor sfirși in Si­beria sau in mormînt. . Ei declară că, triumfând, nu va recunoaște împrumuturile fă­cute de guvernul autocrat de Duminică în epans, dar că va plăti toate împrumuturile ante­rioare. Conflictele de azi Ghiata pe Neva este spartă în multe locuri. Prin găurile făcute s'ar fi aruncat cadavrele in apă, pentru a se face să dispară cât mai repede cadavrele din mă­celul de elî. Prin cafenele lumea protestează cu vehemență con­tra taraful și când apare vre-un ofițer, este acoperit de insulte. S’au întâmplat, câte­va conflicte­, isolate. Lângă fabrica de cartușe din cartierul Wassin­-03trow s’au t Freotul George Clapon George Gapon, preotul tols­toian care conduc­e mișcarea lu­crătorilor din­­ Petersburg, erte până acum necunoscut ma­teriul­­­ ța­ publicului,,chiar și în Rusia. E un om de vre-o 35 de ani, nu tocmai înalt, cu părul negru, cu ochii vii. El pare neobosit. De câți­va ani nu doarme de­cât câte 2—3 ore pe noapte. Vor­bind cu el, înțelegi imediat că ai in față un­ om energic care știe, voește și nu voește nimic pentru el. George Gapon seamănă mult cu Maxim Gorki. Amândouă au suferit de foame. Copil, a fost porcar, a învățat carte ajutat de un bine­făcător, a fost tot­dearm­a un revoltat. Profesorii i-au dat o notă rea­la purtare în certificatul de ab­solvire și din această cauză nu a putut intra în universitate. Co­legii lui însă, cari îl iubeau, îl făcură să intre în serviciul sta­tistic al zemstvului din Poltava. Scriitorul Feuermann îl iniția în teoriile tolstoiene cari îi hotăriră soarta. In acel moment el cu­getă la propaganda pentru re­nașterea conștiinței civile a po­porului. El veni la Petersburg și reuși să intre in Academia teologică. Ca student, el vizită fabricile și uzinele și cunoscu ast­fel viața mizerabilă a poporului muncitor. Câtă­va vreme preotul Gapon fu considerat de lucrători ca tră­dător: adevărata lui operă însă a eșit azi la lumină în fața lu­tinei întregi. Camerele de comerț din țară, spre a protesta și ele contra neajunsu­rilor ce le are actuala lege , va tre­bui, continuă d. Madgearu, să ce­• m ■i­ copozintanților din Parlament să intervis în favoarea noastră și • romi socoteli,regiei, să lupte pen­tru căpătarea libertăței acestui co­­­­merț. I­n Cerința noastră să fie : desființa­rea monopolului prin care se ni­­m­icește u­na din cele mai impor­tante ramuri de activitate comer­­cială a țărei: comerțul cu pește. Toate aceste neajunsuri va trebui să le aducem și la cunoștința mi­nisterului de domenii, printr’un memoriu ce noi îl vom redacta cât de curând și cât se poate de ener­gic, termină d. Madgearu.­ ­ Engeala â. Marinescu Alaltă­ era, la 7 ore seara, e în­cetat din viață la Iași, cunoscuta in toată țara artista Eugenia A. M­arinescu. Defuncta era fiica regretatului profesor Ademolo,­soția artistu­­lui-director de operetă români Al. P. Marinescu și mama di­­vetei Nora Marinescu. Moartea i-a provenit în urma unei duble pneumonii contractată in timpul unui turneu făcut cu trupa sa în părțile de sus ale Moldovei. Regretata artistă, în afară de talentul său necontestat de scenă, în timpul unei carieri artistice de peste 25 ani, s-a făcut cunoscută țării întregi prin numeroasele sale scrieri dramatice și traduceri de piese de teatru de toate genurile. înmormântarea se va face azi la Iași. Chestiunea pescăriei De le Camera de comercid din Galați (Prin poștă de la corespondentul nostru particular) Galați, 12 Ianuarie. Membrii Camerei d­e comerț, din localitate, s’au întrunit Miercuri spre a lua în discuție una din cele mai importante chestiuni economice pri­vitoare pe țara întreagă: chestiunea pescăriei. Lacunele legei D Madgearu, președintele Came­rei de comerț, luând cel dintâiu cu­­vîntul, arată că prin actuala lege a pescăriei, pescuitul este monopo­lizat. Rostul consfătuirei acesteia este de a ne ridica și cere suprimarea monopolului. Să se redea pescuitului libertatea de până acum. Actuala lege a fost și este dăună­toare comerțului pescăriei din două motive: întâi­i, s’a luat mijlocul de existență a miilor de lucrători din Dobrogea și cari plăteai­ Statului dări folositoare ; al douilea motiv și cel mai puternic e că prin reglementa­rea pescuirei în loc să se înles­nească înmulțirea peștelui, din con­tra sa a provocat scăderea sa prin aceea că el retrăgându-se a fost pescuit de vecini iar cel rămas a trebuit să piară, fiind oprită pes­cuirea. Comerțul de pește, zice d. Mad­gearu, e distrus nu numai aci la noi, dar și în toate localitățile unde el se produce­, prin bălți. etc Azi kilogramul de șalău­ a ajuns să fie vîndut cu lei 3.50. Această stare de lucruri nu poate continua, de­oare­ce printr’insa se l ovește în unul dintre mijloacele de exis­tență, de propășire a comerțului țărei. Va trebui să intervenim pe lângă » * După d. Madgearu, ia cuvîntul d. »linescu, mare exportator de pește. D-sa e de acord că actuala lege e dăunătoare comerțului de pescărie, comercianților. Regia, zice d-sa, încasează mili­oanei« din biurourile pescarilor iar Tiu din cantitatea de pește. D. Dinescu face o mică socoteală de plățile pescarilor, în cari intră ........ “ gra­­ htvi , restațiile către regia bălților și nu către stat și le echivalează la cinci lei de fie­care. D-sa se ridică contra acelor cari sunt întrebuințați la efectuarea pes­cuitului : niște necunoscuți care la­­ prima ocazie dispar. Inainte antre­prenorii plateau o dijmă de 40 la sută Statului ; astă­zi prin actuala lege, se impune antreprenorului o dijmă de 60 și chiar 65 la sută. V. Dinescu­­ atinge chestiunea în­chirierea che b­analelor pentru colibî și cere readucerea dijmei de 40 la sută. Arendarea bălților ar aduce pentru Stat venituri mult mai mari ca până acum. In timpul arendarei locuitorul avea voie să pescuiască pentru el câte cinci oca de pește pe zi ; astâ­zi a­­cest drept­­ este interzis. E neexactă afirmația că stagnația pescuirei timp de două luni ar a­­duce înmulțirea peștelui, de­oare­ce el în acest timp trece în­spre Rusia și Statul vecin nu respectă conven­țiile. Citează în această privință un caz petrecut în Brăila, când din ca­uza oprirea pescuitului, o mare can­titate de pește a pierit prin retra­gerea apelor. Am ajuns, termină d. Dinescu, în trista stare de a fi nevoiți să im­portăm pește din Rusia. Toate a­­ceste neajunsuri le îndurăm, noi co­mercianții, din cauza lipsei de spe­cialiști. D-sa propune scăderea birurilor, readucerea dijmei de 40 la sută și liberarea pescuitului în Aprilie și Maici în deosebi a caracudei, linu­lui, etc. D. avocat Toneanu, luând cuvin­­tul, arată ca în țara noastră sunt .bălți, tîrstești.1 Ș.- Iezerul cari singure ar putea îndestula țara cu pește, și totuși noi ducem lipsa, noi n’avem pește în țară. D. Ține complectează cele de mai sus, arătând că vacii, cari erau a­­tât de mulți prin bălți, astă­zi sunt împuținați cu totul. Mai vorbește d. Roman, care cere legiferarea dijmei și a ratelor. "Sub turci, dijma era de 15—20 la sută. Guvernul a ridicat-o cu 30— 40 sută. * * * D. I. G. Munteanu arată că această chestiune e una din cele mai inte­resante. D-sa afirmă că d-rul Antipa a fă­cut o lege bună și consecința lege­­e, într’adever, înmulțirea peștelui. D-sa împarte chestiunea în două părți: cultura peștelui și exploa­tarea sa. Ambele chestiuni trebuesc stu­diate întâiui bine și apoi să ne for­mulăm cerințele. D. Roman arată că­ afirmația d-lui Munteanu e greșită și chiar de ar fi adevărată, zice d-sa. Statul chiar nu a intrat în lege. Măsurile de antrepriză a bălților nu se execută, cum de asemeni mo­dul de pescuit e departe de a fi con­form legei. D. Roman opinează pentru a se da o mai mare importanță lacului Razelm din Dobrogea, de unde nu se pot avea de­cât avantagii. D. Coltofeanu e de asemenea pen­tru ridicarea monopolului. D-sa arată că s’a greșit mult când a căutat să se aplice aci cultivarea peștelui așa cum se practică în străinătate. Metodele de dincolo nu sunt apli­cabile la noi. Această bogăție a ța­rei noastre nu trebue să o lăsăm în râncezire. Astă­zi s’a exterminat piscicultura și nu mai avem nici p­ scară, din cauza greșitei aplicărî’a legilor. Cerințele comercianților Asupra acestui punct, discuțiunea fiind închisă, d. Madgearu prezintă un program ce va trebui înaintat repr­ezentanților din viitorul parla­ment cu rugăminte de a lupta pen­tru realizarea lui. Cerințele sunt în num­ăr de șase : 1) Tunelul de la Berești; 2) Desființarea taxei de */* la sută care e atât de dăunătoare comercia­­lui gălățean ; 3. Zonele liberă; 4. Egalizarea tarifelor de la port la port; 5. Desființarea monopolului pes­căriei și 6. Canalizarea Prutului pe cât po­sibil cum și navigabilitatea Siretului. După ce toți d-ni­ membrii aprobă acest program, Camera aprobă d-lui P. Alexandrescu sindicul bursei, în­ființarea unui biutou de informații comerciale pentru țară și străină­tate. C­oresp. Războiul ruso-japonez — Prin poștă — Un înalt personagiu atașat la Statul major general din Peters­burg asigură că Europatkin și-a terminat pregătirile și este în ajun de a lua o viguroasă ofen­sivă. Una din telegramele generali­simului, care n'a fost publicată, anunță că peste câte­va zile va ataca pe japonezi. * * La Cifu, au­ sosit mai multe jonci încărcate de necombatanți, printre care multe femei. Navi­­gațiunea e foarte primejdioasă din cauza minelor plutitoare. Niște emigranți au scăpat pe mare de mai mulți chinezi, ale căror sond­ se loviseră de mine. » • Japonezii tratează bine pe lo­cuitorii din Port-Arthur. Aceștia au voe să-și ia efectele și arme. * * * Trupele japoneze au intrat în Port-Arthur după plecarea com­plectă a neutrilor la Dalny. S'au început lucrările de repa­rație a fortificațiilor și de extra­gerea minelor. » • Lipsesc mijloacele de trans­port de la Port-Arthur la City pentru emigranții care ’și așteaptă riadul sub cerul liber spre a pleca pe jonoî Inohiriate scump. » • Amiralii­ Togo și Kamimura au plecat Luni din Tokio la flota lor. Armata generalului Nogi se pregătește să plece de la Port-Arthur la Mukden. * • « Guvernul rusesc a comandat de urgență la fabrica germană de arme, fostă Lowe, 500 de mitraliere. Presa și turbu­­rările din Rusia 1 Presa engleză Ziarele engleze comentează tul­­burările din Petersburg. «Daily Telegraph» zice : ziua de Duminică a fost o zi de măcel, întâia ședință a tragediei va stârni în toată lumea civilizată un simțământ de dispreț și de scârbă. «Daily Graphic» : mișcarea re­voluționară în Rusia și-a primit botezul de singe, cununa ei de martir. De acum putem declara că ziua de Duminică însemnează începu­tul unei lupte care­ va ajunge din zi în zi mai îngrozitoare și care va sfârși, ca toate luptele de acest fel, printr’o înspăimântătoare ca­tastrofă națională, dacă Țarul nu va face concesii la timp. «Morning Post». Groaznica re­­acțiune a început și cu ea un nou capitol al istoriei Rusiei, și probabil și al istoriei Europei și Asiei­«Daily News» . Botezul revo­luției s-a făcut. Ceasul libertățea a sunat pentru Rusia, tot așa de distinct cum sunase pentru Franța. Nimic nu­ a mai semnificativ ca atitudinea prințului Mirsky, ministrul de interne, care, “pri­mind curtenitor deputațiunile de muncitori, le-a declarat: «Eu nu sunt nimic în administrație!» Credem că e absolut cu ne­putință ca vechiul regim să mai poată exista fără adinei modifi­­cări. Intr’adevăr, întâia oară în Ru­sia, o organizație muncitoare se ridică trufașă în fața guvernului și e susținută de restul popula­ției. Represiunea prin arme nu va împiedica desfășurarea eveni­mentelor. Polonia și Finlanda se vor fo­losi de prilejul ce li se oferă, spre a-și reclama drepturile lor. «Standard» zice : Petersburg nu ocupă de­sigur o poziție com­parabilă cu aceea a Parisului pentru Franța , dar e știut că sentimentele Rusiei concordă pe deplin cu acelea ale capitalei. Aristocrația e osândită de re­zultatele propriei sale politici.­Guvernul rus nu­ a urit fiind­că e despotic, ci pentru că e repre­siv și nedestoinic. Rusia se află acum în aceeași situație ca Franța în ziua în care a fost luată Bastilia. Presa franceză e interesantă atitudinea presei franceze față de tulburările din Petersburg. «Gaulois» declară că a trebuit să se procedeze energic, spre a se salva autoritatea amenințată. «Libre Parole» spune că mișca­rea din Rusia dovedește că po­porul se înăbușe acolo din cauza tiraniei unei administrațiuni com­plicate, bân țuitoare și venală. Poporul rus are nevoe, nu de o revoluție politică, ci de o re­formă bi­rocratică serioasă și adâncă. «Journal des Débats» igno­rează faptul că mulțimea, asu­pra căreia s'a tras focuri­, nu era înarmată și aprobă măcelul de Duminecă. «Republique franșaise» : Toate spiritele liberale doresc din su­flet ca la sfirșitul acestei teribile crize guvernul rus să-și ție fă­­găduelile și să dea poporului său lumina ce-i lipsește , dar ele do­resc ca ordinea să fie restabilită. E ușor de încurajat de pe fo­toliu pe revoluționarii ruși și de a dori izbânda lor !» « L lntransigeant » . Națiunea rusă, care 'și făcea din țarul său chiar un trimis al lui D-zeu, s’a convins in sfirșit că el nu e de­cât un om supus tuturor infir­­mităț­ior intelectuale și morale inerente umanităței. Ruinat, de­cimat și umilit prin înfrîngerile sale, poporul rus acuză acum pe om­ul răspunzător de nenoroci­rile lui. Presa socialistă și radicală condamnă cu mare energie ex­cesele autorităților rusești. «L’Humanite» eere un protest energic al Franței împotriva mă­celurilor rusești și deschide o listă de subscripție în favoarea victimelor. «Aurore» Spune: Grozăviile măcelului din Petersburg întrec toate măcelurile oficiale, pe cari le-au organizat stăpânitorii lu­mei in timpurile moderne. Poporul s’a adresat Țarului cu plângerile sale, iar el i-a răspuns printr’un măcel. Ura a fost deslănțuită. Nu se împinge nepedepsit bestia umană spre disperare. Lupta pe viață și moarte a început acum. «Le Siècle» : Ce sunt masa­crele de la Port-Arthur față de măcelurile de la Wassiliewski- Ostrow și palatul de iarnă din Petersburg ? In Asia stau față în față oameni înarmați, la Petersburg soldații au tras asupra unor oa­meni sărmani, nearmațî. Dar a­­cum se vor înarma și el, iar în curând partida nu va mai fi e­­gală între ucigașii de Duminecă și victimele lor rămase in viață. «Petite Republique»: Dumi­necă a fost un măcel sângeros la Petersburg. Țarul a răspuns poporului său prin focuri de pușcă. Tunica lui albă și roșie de sângele poporu­lui său. El nu mai e tatăl, ei e călăul. Burghezi, muncitori, studenți și cugetători constată azi că de la puterea absolută la libertate, nu­ e popas inevitabil, și că nu­mai republica îi va scăpa de ruină și moarte. «Le Temps» scrie: Represiu­nea a fost de o violență cu ne­putință de justificat. Trupa a tras fără să fi fost provocată de vre­o agresiune propriu-zisă, iar în noptea spre Luni, muncitorii au fost urmăriți cu o asprime ne­mai­pomenită. Acum e vorba să se panseze rănile Rusiei. Unde e oare me­­dicul să o facă? Presa germ­ană. Ziarul «Berliner Lokalanzei­ger» scrie următoarele asupra mișcărei revoluționare din Rusia: «Sângele a­celor ș­ase mii de morți din Petersburg și al acelor mii de răniți strigă la cer. Ab­solutismul rusesc a cerut în anii din urmă ne mai pomenite jertfe omenești. Un popor numai pe jumătate cultivat, care stă în a­­murgul barbariei, cere răsărirea soarelui, dar cu toate aceste stă încă sub pumnul greu al abso­lutismului barbar. «Răsboiul din Manciuria a fă­cut să se surpe mărirea absolu­tismului ; micul popor cult ja­ponez s'a arătat cu mult supe­rior colosului rus ; el a respins înapoi pe uscat trupele rusești, a nimicit flota de răsboiu a Ru­siei și succesele sale le-a înco­ronat prin cucerirea Portului­ Arthur. Dacă o victorie rusească ar f pus din nou în picioare putre­dele columne ale absolutismului, totuși catastrofa din Asia de vest ar fi dat semnalul pentru o răs­­coală generală. Pe lângă nemulțumirea poli­tică, a mai venit și mizeria eco­nomică. In fabrica Putn­ov din Petersburg a isbucnit o grevă, care ca o flacără de foc a cu­prins cele mai multe fabrici și șantiere. Până acum absolutismul cu trupele sale disciplinate a rămas învingător față de masele popo­rului neînarmate, care au năvălit în fața trupelor ca o turmă de oi. Dar să nu se uite un lucru,­­că și cel mai absolutistic dom­­­nitor,­­la urma urmelor este a­­vizat la buna-voință a sclavilor, care îl servesc. El este sigur de puterea sa, numai până când su­pușii săi cred în el. Dacă e I însă nu vor despera, atunci bășicele de săpun ale puterei sale se vor sparge. Pe sprijinul baionetelor solda­ților sab nu se poate baza pen­tru lung timp nici chiar Țarul Rusiei. Acum poate catastrofa va­g înlăturată, dar ea se va re­întoarce dacă Țarul nu va face reformele necesare fără de care poporul rusesc nu va mai putea exista. Acum este ultimul ter­men acordat Țarului Nicolae II, pentru ca să-și mențină tronul strămoșilor săi, un guvern care să fi pierdut spri­jinul moral al poporului. Prin procedeul său, guvernul rusesc a pierdut ori­ce drept moral de existență. Dacă țarul ar voi acul să facă concesiuni, va trebui ai se adreseze oamenilor străini de bi­rocrație, ca Trubetzkoi și Sta­­chowsky. Pentru manevrele navale, ei se vor face anul acesta in An­glia, amiralitatea (se va pune in ipoteza că relațiunile Angliei cu una sau mai multe puteri ar fi atât de încordate, nn alti războiu­ ar putea isbucni dintr’un mo­ment Intr’altul. • Profesorul Strauss, de te di­­versitatea din Praga, făcând la Gotenburg (Suedia) o călătorie de studii, a regăsit câte­va ma­nuscrise necunoscute ale renu­mitului compositor sub Smetana pe care acesta le-a scris intre 1856—1860, când era șef de or­chestra al Asociației muzicale din Go­ten­burg. • * Ziarul «Daily Express» spune că este autorizat să anunțe că la a doua săptămână a lui Martie celebrul Marconi, inventatorul telegrafiei fără stimă, se va că­­sători cu d-ra Beatrice O'Brien, fiica defunctului lord Inohingum, descendent din regii Irlandei. «Times» a început publicarea primelor nouă capitole ale unui roman nesfârșit al lordului Bea­­consfield (Disraeli) regăsit în hâr­tiile sale. In acel roman, Bea­­consfield pune în scenă pe fai­mosul și temutul său rival poli­tic Gladstone, din care a făcut eroul povestirei sale, sub nu­mele de Joseph Toplady Falconer. « ■ mi­n­—I­ntiri din străinătate — Prin poștă — Primăria din Berlin a primit in cursul lunei Decembrie 1904 pentru scopuri de bine­facere suma de 188.577 mărci. * * ** Fabrica de hârtie din Esson­­nes (Franța) a ars. Pagubele se ridică la două mi­lioane de franci. * * Sunt inexacte știrile răspândite în străinătate că sultanul Turciei ar ü bolnav. * * Ziarul «Berliner Tageblatt» spune că în ulti­mile zile s’a dat de repetate orî alarma in regi­mentele de la Benthen, la gra­nița germano-poloneza și s’au fă­cut exerciții pe graniță. Aceste manevre ar însemna că se pro­­ectează imediata ocupare a gra­niței rusești, in caz când insu­recțiunea­­ ar isbucni în Polonia rusească.­­ Sh­uve, directorul ziarului «O­­svobojdenia», fiind intervievat a spus următoarele : «Guvernul țarului este moral­mente distrus. Nu poate exista ! Marea ducesă Carolina de Saxa Weimar v­l— Vezi ilustrația — Zilele trecute a încetat din viață marea ducesă Carolina, soția ma­relui duce de Saxa-Weimar, in vîrstă de 21 ani. Ea era fiica principelui de Reuss. La înmormîntarea defunctei mari ducese a asistat soțul ei marele duce, principele Frideric Leopold, ca reprezentant al îm­­păratului Wilhelm, apoi regele Saxoniei, numeroși principi, re­prezentanți ai curților streine,etc. Mișcarea electorală Brăila.­­ Candidații partidului conservator-cantacuzinist sunt aci : Col. I Cameră, d-nii. An. Sima și Al. Subiotic; Col. II d-nii . I. Berceanu, Bim. T. Apostol și G. Nistor ; Coi. Ill d. Robert Roma ; Col. I Senat, d-nii : C. Boereseft și Const. Georgeseu ; Col. II d-nii : Cristu Sul­oni și Ștefan Economu. Buzău.—D. Dim. Butculescu va candida ca independent la cel. II Cameră din jud. Buzău. Mehedinți.—Comitetul partidu­lui liberal de aci a hotărit o schim­bare ia candidaturile pentru Ca­meră. In locul d-lui Ilariu R. Isve­­ranu la col. I, ’și pune candidatura d. Mih. Burillianu, iar la col. II d. N. Curcudache, în locul d-lui Tache Băbeanu. B.Vâlcea.—Iată lista candida­ților la Cameră și Senat, ale con­­servatorilor­ cantacuziniști de aci : Col. I Cameră, d-niî . C. Disescu și Emil Lahovari ; col. II, d-nii . I. Dumitrescu (Râmnic) ; col. III, d. G. Bădescu ; col. I Senat, d-nii: Petre Milu și Gr. Pleșoianu ; col. II, d.­­ Maladia Constantinescu (Dră­­gășani). Lista liberală încă nu a intocmită. Va mai candida ca independent la col. 3 da Cameră, d. Iorgu N. Giuran, propr. din Cerm­egești, Muscel.—Liberali­ au fixat ur­mătoarele candidaturi : La Cameră : Coleg I, d-niî: Binv I. G. Brătlar­u și G. Rlimănișteanu;

Next