Universul, decembrie 1905 (Anul 23, nr. 330-357)
1905-12-08 / nr. 337
V Iota Baros, ministrul muncei din Anglia. (Vezi explicația) Calendar pe anul 1905 Ortodox Miercuri, 7 Decembrie.—Părintele Ambrosiu și Sfînta muc. Filoteea. Catolic Miercuri, 20 Decembrie.Amon. Soarele răsare 7.05^primA37 București, 7 Decembrie. CONFLICTUL CU GRECIA Speranțele ce s’au pus în îndrumarea conflictului românogrec spre o aplanare, în urma vizitei regelui Greciei, la Viena, nu par a se realiza, și noi am avut un indiciu despre aceasta zilele trecute, când am auzit respunsul ce ministrul nostru de externe a dat întrebării d-lui senator C. Disescu cu privire la faza în care a ajuns această chestiune. O notă specială a guvernului grec numește «provocator» tonul acelui răspuns, contestă apoi din nou «lista faptelor invocate de România și în special actele de violență,atribuite celor doui mitropoliți din Macedonia», și în sfârșit, adaugă ca «Grecia nu se va lăsa a fi intimidată și că va continua a da solicitudinea sa celor cari au dreptul la această solicitudine»,etc. Din parte i, organul oficios al guvernului nostru, fără a se opri asupra calificativului de provocator ce se dă tonului ținut în parlament de ministrul nostru de externe, arată că «acest ton nu putea să fie decât singurul care se impune în aceste împrejurări», deoarece se știe pozitiv în cercurile noastre oficiale că «guvernul grec ține să persiste în atitudinea sa rătăcită în chestiunile cari au provocat conflictul.» Prin urmare, adaugă oficiosul, ministrul român al afacerilor străine intenționat a vorbit în acel ton agresiv în ședința Senatului de la 2 Decembrie. Un alt semn ca conflictul nu merge nicidecum spre aplanare, este felul în care au reînceput să scrie ziarele grecești, nu numai despre conflict în sine, dar în genere despre români și România. Tonul acelor ziare nu se poate mai plin de ură și înverșunare. Ele țin morțiș la afirmarea că nici nu ar exista români în Macedonia,și firește că dacă ei nici nu există, cum să se poată plânge cineva că bandele grecești îi masacrează ? Cuțovlahii nu sunt altceva decât greci, ei «n’au nici o relație și rudenie cu cunoscuta dobitocie, slugărnicie, destrăbălare și nemernicie a deplorabililor țărani din Dacia»,—etc. Acesta e tonul ziarelor grecești și astfel cred ele că duc luptă ’ cu temeiu și cu folos pentru elenism și interesele lui! Luptă, firește, fiecare cu armele ce știe alege și mânui mai bine».’ Din partea noastră, Românilor, va avea pur și simplu să se dea dovada că foarte reu își închipuie a ne cunoaște cineva, și mai ales grecii, dintre cari am avut atâția musafiri ce s’au bucurat de ospitalitatea noastră și în timpuri grele și în timpuri bune, —când ne atribue și poate calculează cu presupusele noastre cusururi, cum ar fi : imbecilitatea, slugărnicia, destrăbălarea sau nemernicia._______ DIN ANGLIA (Corosp. particulară a ziarului „Universus“) Londra, 3 Decembrie. Noul cabinet englez.—Program și oameni Campania electorală e aproape deschisă la noi. Se știe aproape sigur, că disolvarea Parlamentului se va face la 8 Ianuarie st. n. și nouăle alegeri între 12—17 ianuarie. Campania electorală va fi dusă însă aproape exclusiv pe chestia protecționistă și pe cea a homerule-lui, și va fi dusă într’un mod foarte curios. Unioniștii, cari s’au identificat cu chestiunea fiscală, se vor păzi de a’șî apăra sau expune programul, pentru că știu că țara îî e in majoritate ostilă. Ei se vor mărgini a ataca, agitând în fața alegătorilor sperietoarea «home-rule». Liberalii, de partea lor, vor face tot așa, vor lăsa adică un pace chestia «home-rule» cu care, vrând nevrând, s’au identificat și vor agita în fața ferei sperietoarea taxelor pe grîne. Corpul electoral, or cât ar fi de ingenuă, ar trebui să ghicească jocul ,și jocul ar trebui să folosească în special lui Balfour, care a avut dibăcia să părăsească la timp puterea și să dea în fața alegătorilor o poziție ofensivă. Acest avantagiu va fi insă paralizat de foarte buna impresie ce a făcut in toate cercurile compunerea noului cabinet. Sir Henri-Campbeil-Bannerman a avut norociri să se înconjoare cu cele mai bune elemente din partidul liberal. Ministerele mai importante, ca cel de externe, al coloniilor, al finanțelor, al războiului sunt încredințate unor oameni cari se bucură de stima tuturora. Celelate portofolii au fost distribuite ințelepțește unor persoane competente, așa că se poate spera o administrație conștientă și eficace. In totalul lui, un cabinet care cuprinde mari și nobile figuri morale ca John Morley, discipol și continuator al lui Gladstone, oameni de știință ca Sir Robert Reid, cugetători și scriitori ca Haldane, Birrell,Bryce și Buxton, se impune printr-un oarecare prestigiu de intelectualitate. Mai discutată decât toate însă e alegerea lui John Burns, deputatul socialist. Burns insă nu și-a disciplinat niciodată acțiunea ordinelor unei partid și a fost, din cauza aceasta, totdeauna combătut de marxiști și de partidul muncitorilor. TRIBUNA UBERS impozitele pe primi Unul dintre produsele cele mai greu impuse ale acestei țări sunt primele.* Dacă nu se prea vorbește de această chestiune, causa e că unii n’o cunosc, iar alții din interes, vor s’o treacă sub tăcere, ajutați și de faptul că cei ce suportă greutatea impunerilor, nu ridică glasul spre a-și cere dreptatea. Mai ales noul recensămînt mi-a dat prilejul să fac aceste observațiuni. Greșite sunt și bazele și felul de constatare al acestor impozite. Un proprietar de livezi de pruni plătește impozitul foncierei pentru venitul acestui pământ sădit de pruni. Pentru evaluarea venitului, comisia de recensămînt făcea alte dați o medie a tuturor pământurilor, fie sădite cu pruni, fie de arătură, etc. — medie de altfel totd’auna exagerată și resultată din un procedeu cu totul greșit, dar de care n’am să me ocup acum — și pe această masă impunea pe toți proprietarii. S’a vezut că livezile de pruni dau în unii ani o producție ce întrecea venitul evaluat. Financiarii noștri, fără de a studia mai adânc chestiunea și conduși mai mult de ideia de a mări veniturile Statului, decât de a face o repartizare egală a impozitelor,au crezut de cuviință să înființeze pe prumi un impozit special, taxa pe hectar, care avea aerul a fi justificată prin aceea că livezile produc un venit mai mare decât celelalte locuri și deci e drept să se mai plătească pentru ele un nou impozit, care era de 10 lei pe hectar. Astfel se plătea pentru același loc două imposite: fonciera ca pentru cele l’alte locuri și taxa pe hectar. Cu ocazia recensământului din acest an, nu s’a mai făcut o evaluare a venitului pentru toate pământurile, ci s’au evaluat de o parte locurile de arătură, fineau, etc. și de alta livezile cu pruni. Acestea au fost prețuite că aduc un venit de 60—80 lei de hectar. Aplicarea unei cifre sau a celeil’alte, s’a făcut în mod arbitrar, fără nici un criteriu, ci numai după socotința comisiei. Impunerea livezilor pe maza acestui venit, s’a făcut desigur tot din cauza ideei ca ele ar produce, în termen mediu, mai mult decât celelalte terenuri. Ea ar fi fost îndreptățită numai când in urma unor cercetări serioase s’ar fi dovedit că această idee e conformă cu realitatea, și chiar atunci impunerea trebuia făcută numai pe maza unor cifre sigure, care să exprime venitul mediu al livezilor, iar nu ca acum pe cifre arbitrare. Dar, chiar dovedindu-se că livezile au un venit mai mare, nu era drept să se impue la fonciera pe baza acestui venit, intrucât se știa că pentru livezi se mai plătește o taxă isvorită tocmai din causa acestui venit. De altfel fonciera — cum vom vedea mai jos — chiar percepută după evaluările de până acum, nu mai are rațiune de a fi, când pentru același venit se percepe și taxa pe hectar și echitabil ar fi ca una din ele să înceteze. Cu atât mai mult cuvânt nu era rațional să se perceapă fonciera pe baza unui venit exagerat. Alături de fonciera, proprietarul plătește acum 20 lei pentru 1 hectar de pruni, socotit hectarul a 600 pruni. Acest imposit e cu totul nedrept, oricâte motive financiare s’ar invoca în favoarea lui. Statul are drept, pe baza suveranităței sale, să perceapă un impozit pe venitul oricărei averi, dar să fie condus de principii de dreptate și de egalitate intre toți cetățenii. Taxa pe hectar păcătuește insă tocmai contra acestor principii. Se știe — și cei ce cunosc pot confirma—că livezile de pruni nu dau o recoltă abundentă, decât la 3-4 dacă nu la 5 ani, iar în ceîlalți ani de cele mai multe ori nu produc nimic ori o recoltă foarte slabă, o stropitură. Un alt venit din livezi, putem zice că nu se mai scoate. Semănând porumb sau orz, ovăz, etc., pe sub pruni nu se face, căci prunii fac umbră și apoi și semănăturile vatămă prunii. Rămâne atunci să le întrebuințezi numai ca loc pentru nasunart. .Și aici însă se impun restricții. Unele vite ca boi, vaci și mai ales capre, nu pot fi duse într’o livede, fiindcă rup crăcile, ori îi mizdresc, așa că dacă vrei să îți apere prunii, nu poți trimite în ea decât oi. Dacă se întâmplă să fie prune într’un an, când ele s’au copt nu mai poți trimite nici o vită, nici mare, nici mică și pentru a conserva prunele și pentru a nu bolnăvi vitele. Iată la ce se mărginește întrebuințarea livezilor ca locuri de pășune. Ca locuri pentru fâneață iar nu pot fi socotite, căci de multe ori se sapă pentru a folosi prunilor și adesea ori nu sunt bune pentru fâneață, intru cât se afla pe dealuri, pe coaste unde nu se face fân bun, ci nimic ori numai niște bălării. Arendând pentru pășune un hectar de livede, nu știu cam ce poți obține, cam 2 lei — 2.50. Dacă într’un an nu s’au făcut prune, un hectar de livede nu are nici un alt venit. Cu toate acestea proprietarul plătește fonciera la un venit de 60—S1 lei, deci 3—4 lei, plus zecimile, ceea ce in total face 6—8 lei, prin urmare cel puțin întreit adevăratul venit al proprietăței. Numai fonciera deci și tot e exagerată. Poate—totuși—că s’ar compensa cu un an bun. O recoltă bună ar fi salvarea intereselor individului, iar nu un motiv de noui imposite. Statul insă mai ia și taxa pe •hectar,adică încă 20 iei pe an. Pentru același hectar de pământ se ia proprietarului 26—28 lei anual. Chiar admițând că e adevărat venitul de 60—80 lei anual, cum s’a evaluat acest an, oare nu e grozav de exagerat ca să ia Statul 26—28 lei, adică mai mult decât a treia parte din venit ? Dar intr’un an réu, când proprietarul n’a luat sau nu poate să ia decât 2 lei —2.50, fie 3, fie 5, dar mai mult nu și când trebue să dea Statului 26—28 lei ? De unde să ia acești bani ? Pentru vre-o zi—23 lei el trebue să muncească, să se împrumute ca să plătească impozitele pământului. De fapt el trebue să plătească cu alți bani întreaga sumă de 26—28 lei, căci în majoritatea cazurilor, el nu arendează livedea pentru păscut, ci trimite vitele lui acolo, așa că și pentru acestea el plătește erbării Statului. Socotindu-și aceasta cred că nu e prea mult—că în 3 ani nu s’au făcut prune, cum el n’a luat altceva după acest loc va plăti 78— Silei fără să ia ceva. Să propunem că în al 4-lea an ar fi o recoltă bună. 1 hectar va da cam 600 vedre prune din care se pot scoate—în termen mediu— vre-o sută vedre de țuică. Vindută imediat se va obține 5 lei pe vadră ceea ce fac 500 lei. Din aceștia scăzând ca 100 lei cheltueli (culei, vase, cazane, lemne, etc. etc.) ne rămân 400 lei. Pentru acești 400 lei se plătesc 104—112 lei imposite. Deci proprietarului de livezi de pruni i se ia ca dări mai bine de 1 sfert din venit. Mai e insă ceva. Din 1904 desființându-se accisele s’a înființat taxa fondului comunal. Drept era— și, desigur așa s’a crezut că va fi—ca această taxă să cază asupra comerciantului și acesta să o arunce asupra consumatorului. In realitate insă, desființarea acciselor a fost o ușurare pentru comerciant și o îngreunare pentru producător, căci taxa fondului comunal cade asupra lui. Comerciantul iigrosist sau detailist nu ține seamă că producătorul o plătește și ii oferă aproape acelaș preț ca și mai nainte. Producătorii au nevoe de bani și sunt nevoiți să-șî vînză marfa cu prețul ce li se oferă. Taxa s-ar fi putut restrânge asupra comerciantului numai dacă producătorii ar fi fost în minier restrâns, uniți și hotărâți să nu cedeze până nu li s’ar oferi prețul convenabil. Câtă vreme e concurență și producția va fi in starea actuală, taxa fondului comunal e încă un imposit și cel mai greu pentru proprietarii livezilor de pruni. In adever la 100 vedre de țuică taxa aceasta e de 93 lei. Adăugând și alte acte necesare la vinzarea țuicei avem aproape 100 lei, imposit resultat din desființarea legii acciselor. împreună cu celelalte dări avem 209—217 lei din 400 cât a incasat producătorul. Deci Statul român (cuprinzând și județ comună) la aceluia ca fabrică țuică din livezile sale mai mult de jumătate din venit. Calculele mele sunt aproximative dar foarte aproape de adever. E adevărat că uneori recolta bună vine mai curând decât in al 4-lea an și că în anii socotiți de mine că nu se produce nimic să se facă și ceva prune, dar de multe ori recolta bună nu vine decât în al 5-lea an. Oricâtă diferință ar fi în plus sau în minus, din aceste cifre roase — și cunoscătorii pot adeveri— că Statul ia o parte colosală din venitul livezilor degruni. Pentru acelaș lucru, venitul locului, Statul percepe 3 impozite : fonciera, taxă pe hectar, fond comunal, ceea ce e cu totul nedrept. Dacă legiuitorii nostril au pus taxa pe hectar de ce să se mai plătească și foncieră și încă o fonciera exagerată ? De ce pentru acelașî venit atâtea dăjdii ? Și unde și când are să se oprească, căci vedem că aproape fiecare guvern vrea să adauge aici ceva ? Nedrepte sunt atâtea impozite, dar acestea asupra prunilor sunt prea nedrepte. Banii trebuesc statului — o știm cu toții — și încă mulți. Ei se pot găsi, se pot cere, se pot lua, dar de altundeva decât de la sărăcime. Cu actualele impozite de pruni nu mai merge. Starea primarilor devine tot mai rea și să nu se uite că prunii mai sunt singurul mijloc pentru ei de a mai trăi de azi, pe mâine. Viile s’au uscat, porumburi nu se fac, pășuni întinse pentru vite nu mai au. Toată nădejdea lor în prune și asupra lor apasă atâtea dări. Chestiunea ar trebui studiată de aproape de către acei ce au sau vor avea conducerea acestei țări și o îmbunătățire se impune— se vorbește de un credit viticol și de ce care nu s’ar da nițică atenție acelora care nu cer sprijinul nimănui, ci vor numai o ușurare a sarcinelor prea grele? Chiar daca lăsăm la o parte taxa fondului comunal— care totuși ar trebui să se restrângă asupra consumatorului și ar trebui căutate mijloace pentru aceasta—rămâne taxa pe hectar și fonciera. Ar trebui — cred— să se calculeze exact venitul livezilor și acest venit să fie impus ca al celor l’alte proprietăți fără nici o altă taxă care n’are nici o legitimare și care nu poate fi decât păgubitoare producțiuniî și constitui motive de neliniște pentru Stat. Cei ce vor să fie mari financiari și adevărați oameni de stat să studieze bine nevoile Statului și nevoile individului și să caute a le împăca, ceea ce nu vor putea face decât numai prin dreptate, care e baza ordinei sociale.. Andrei Radulescu. I © îara Bîtiaș, a ilusistrat mamei! dlia âaggica — Vezi ilustrația — In cabinetul englez presidat de Campbell Bannermann, departamentul muncei a fost încredințat deputatului radical John Burns, care a fost multă vreme lucrător la mașini. El a condus celebra grevă a lucrătorilor din docuri. Situația din Uavaria {Telegramele particulare ale ziarului «Universul») Proectul de reformă electorală Budapesta. 6. — Guvernul a publicat proiectul pentru reforma electorală. După acest proiect, fiecare cetățean ungur, în vîrstă de 24 ani, care știe să scrie și să citească, are dreptul de vot. Pot fi aleși in Parlament numai cei înscriși în listele electorale, cari sunt de cel puțin ■10 ani cetățeni unguri și nu au fost condamnați pentru escrocherii sau cari— după aplicarea nouei legi electorale—n’au fost osândiți pentru ațdțarea unei naționalități contra celeilalte. Votul va fi direct și secret, ca buletine, pe circumscripții. In caz de paritate de voturi, se va trage la sorți candidatul care urmează a fi proclamat ales. Un fișpan despre Români Budapesta. 6.—In adunarea de ori a comitatului Făgăraș fișpanul Baussner a spus că crede de datoria lui urgentă, pentru păstrarea bunei reputații a Romanilor din comitat, să declare că printre ei nu se observă nici o mișcare politică mai serioasă. Ca vechiul fișpan, el cunoaște poporul român din comitat și poate asigura că și pe viitor el va păstra atitudinea sa pacinică și reală. D-rul Turcu a mulțumit fișpanului, în strigătele de Eliena întregei adunări, și a asigurat că nici urmă nu-i în comitat de o mișcare anti-maghiară și că știrile alarmante ale ziarelor sunt neîntemeiate. Noua prorogane a Parlamentului unguresc Budapesta. 6.—Piața parlamentului e închisă de un cordon de poliție. In cazarma din ner.inălite sunt consemnate, trupe ; accesul e permis numai acelora cari se legitimează. Nu se observă nici un fel de aglomerație: înainte de deschiderea ședinței, un funcționar ministerial aduce președintelui Camerei, Justin, un plic închis, cuprinzând decretul pentru prorogarea Parlamentului, incinta și tribunele erau tixite. Justh a deschis ședința la 10 luni Mai inrdiu el a citit decretul anterior pentru prorogarea Camerei , apoi a continuat . D. mareșal baronul Geza Fejervary, mi-a trimis o scrisoare pe care o veiți citi. Scrisoarea sună: «Am onoarea ve trimite, alăturatul rescript regal pentru prorogarea Camerei și ve roga-l transmite apoi casei magnaților. « Ve mai comunic în același timp că decretul va fi publicat într’o ediție specială a «Gazetei Oficiale». Se citește decretul, care prevede prorogarea parlamentului până la 4. Apartie. Apponyi propune ca Parlamentul să protesteze contra prorogării, bazat mai ales pe dispozițiile legilor că prorogarea fără budget e ilegală,și că nu trebue să se lărgească prăpastia dintre Coroană și Parlament. Chiar dacă Parlamentul ia cunoștință de decretul de prorogare, aceasta nu trebue să prejudicieze viitorul. Tisza, în numele partidului liberal, se asociază la propunere. Socialistul Mercep propune ca, în ciuda amânatei, Camera să rem de întrunită. Rattkay, membru al partidului independenței, spune câteva cuvinte în favoarea propunerii lui Apponyi, în urma cărora ea e primită în unanimitate, prin sculare de pe scaune. Președintele propune ca Parlamentul să transmită monarhului felicitări de Anul nou, ceea ce se primește cu aplauze ironice. După aceea ședința se ridică: ___ _______ A. S. R. PRINCIPESA SURSA la atelierul de sericicultură Erid. a., la orele 4, A. S. R. Principesa Maria a vizitat atelierul de sericicultură din str. Vămei No. 6, însoțită fiind de d-na de onoare Greceanu. A. S. R. a fost primită de d-na Emma Lahovary și d. Ion Lahovary, ministrul domeniilor, de d-na Balaban, directoarea atelierului și de d-nii D. Nenițescu, președintele soc. «Țesătoarea» și Petre Sfetescu, prefectul jud. Ilfov A. S. R. Principesa a vizitat în stagiul de jos al școalei atelierele de filatură și de tors resturile din gogoși, unde lucrează elevele școalei in număr de 64, recrutate din fiice de săteni și din absolvente ale școalelor profesionale, apoi atelierul de țesatorie in care sunt detașate 35 eleve, și unde se fac frumoase țesături de borangic. In stagiul de sus, A. S. R. Principesa a vizitat muzeul școalei, unde se pot vedea produse de-ale atelierului și anume țesuturi fine de borangic, fire de mătase, aparate speciale pentru filat, etc.; tot aci este și cabinetul pentru examinarea la microscop a semințelor de gândaci de mătase. El însă se bucură de simpatia și încrederea marei masse a lucrătorilor, care ii prețuește cinstea, simplicitatea, sinceritatea și marea lui energie. Acceptând responsabilitatea guvernului, el a rupt tradiția și prejudecata ce închisese calea tovarășilor săi. El e primul lucrător care devine consilier al Coroanei Angliei și care se prezintă la palatul Buckhingham în jachetă. _____ Fcreing. CRONICI FEMININE Despre vizite Vizitele amicale sunt de mai multe feluri, de la acelea cari nu se fac decât în zilele de recepție până la acelea ce se fac la orice oră, dimineața sau seara, între rude și prietene. In privința acestor vizite nu există nici o regulă precisă de etichetă ; ferevența și lungimea lor atîrnă de intimitatea ce o ai cu stăpina casei, de timpul de care dispui, de simpatia pe care musafirii o au unii pentru alții și de plăcerea pe care o au de a fi împreună. Oricare femee are totdeauna 35—3 amice intime pe cari le primește oricând, cari vin regulat cu fiicii duc recepțiune și se instalează acolo aproape ca în salonul lor propriu. Vizitele de conveniență se fac intre funcționari sau persoane pe cari împrejurările ii silesc să se viziteze fără a fi atrași de simpatie. Se poate întîmpla ca legăturile de conveniență să devie amicale, dar multe din ele rămân totdeauna un act de politeță și câteodată câte o corvadă plictisitoare. In orice caz, la aceste vizite, trebue să se păstreze formele și regatele pe cari le respectă orice om bine crescut. Iivia. Atât A. S. R. Principesa Maria cât și d-na și d. ministru al domeniilor au examinat la microscop diferite categorii de semințe bolnave și sănătoase. In urmă, augusta vizitatoare a mers in salonul d-nei directoare; aci s’au întreținut cu d. ministru Lahovari și cu d. D. Nenițescu, asupra progreselor realizate în ultimul an in privința sericiculturei. La orele 5 d. a. A. S. R. Principesa a mulțumit d-nei directoare pentru îngrijirea ce a constatat în conducerea școalei, a mulțumit d-lui ministru, d-lui Nenițescu și d-lui Petre Sfetescu, pentru sprijinul ce acordă desvoltărei sericiculturei la noi în țară, și a părăsit atelierul. înainte de plecare, A. S. R. Principesa s’a fotografiat în grup Cu suita sa, Marin. O CVGISTA.IU3 JPJ3 ZI Nu admirăm, decât ceea ce este frumos și măreț, restul U judecăm. — a<» «lunii—ii»—■ Evenimenttele im Rusia ( Telegramele Agenției Române) Liniște la Riga 1 Kj 6 0/ o i/to/ «y , . --- v» r>x«b Wesinik» află din Riga că liniștea domnește acum atât la Riga cât și împrejurimi. Greva generală a durat 3 zile luna, fără să se fi produs escese grave sau acte de violență. Lipsa totală de știri, însă, a provocat neliniște în sinul populațiunei. Acum totul reia cursul normal dar se svonește că greva va isbucni din nou. Svonurile respîndite la Petersburg și în străinătate despre mari devastări și incendieri la Riga, trebue probabil să fie atribuite la știrile foarte grave sosite din provincie, unde în adever omoruri au fost făptuite și locuințe incendiate. Numeroase castele și moșii au fost devastate și incendiate. (Telegramele particulare ale ziarului «Universul») Vești liniștitoare «lin Basarabia Iași. 6.—La orele 12 și jum. din zi, am primit din Kișinău vestea că până la orele 1i nu s’a petrecut în toată Basarabia din cele ce se prevesteau pentru azi. Pretutindeni situația e aceeași, totuși panica stăpânește întreaga populație. In toate orașele evreii stau baricadați prin case. La Ghișinau, Bender și Călărași, cazacii înarmați cutreeră stradele. Se speră că ziua de azi va trece în liniște. S’a svorit că la orele 2 d. a. a sosit o depeșă din Chișinău anunțând de asemenea că e liniște în toată Basarabia. Mulțimea de evrei ruși fugiți la’ Iași, cari așteaptă îngrijați vești din Rusia, sunt nespus de mulțumiți că au primit azi știri liniștitoare. Fruntașii evrei din Iași au format un comitet care să ajute la încartierarea evreilor ruși refugiați la Iași. Fortăreață răzvrătită Berlin. 6.—Din Varșovia se anunță că trupele din fortăreața Bobrzynsk s-au răsvrătit și au arborat steagul roșu. Mahomedanii răzvrătiți la Batum Berlin, 6.—Știri din Batum spun că garnizona rusă este asediată în cetățuie de către mahometanii răzvrătiți. Stradele sunt baricadate. Trupele au încercat o eșire, însă au fost respinse și au trebuit să se închidă din nou în cetățue. Stradele sânt pline de cadavre. Consulul turcesc a telegrafiat la Constantinopol cerând să se trimită vase spre a îmbarca pe fugarii turci. La Kutais" de asemenea revolta e teribilă ; orașul e în flăcări. Răscoala trupelor în Siberia Londra, 6. — Telegramă din Tokio . In toată Siberia trupele rusești s-au răsculat. Trupele de la Charlin au instituit un guvern provizoriu. Revoluționari arestați Londra, 6. — «Daily Telegraph» află din Petersburg că printre cei de curând arestați sunt și Vera Sassulici, Plechanoff și alți revoluționari reintorși în Rusia, după amnistie. Tren militar atacat Berlin, tr. — Din Petersburg se anunță că pe linia Riga- Orel, un tren militar a fost atacat de revoluționari. 900 de cazaci au fost uciși. Mari revolte în C ironia și Kurlandia Berlin. 6.—Știri din Petersburg spun că toată Livonia și Kurlandia sunt în plină revoltă. 40 de castele ale nobililor au fost prădate și incendiate. Doui funcționari ai poliției au fost masacraț. In chinuri bestiale. Orașul Tuekura a fost, timp de 24 ore, prădat de revoluționari, stăpâni pe situație, 19 soldați au fost arși de vii intr’o casă. După o groaznică luptă, artileria și dragonii au recucerit orașul. Soldații au izbutit să închidă intr’o casă câteva sute de revoluționari și apoi au dat foc casei, wtît ei artfel și să indem. Alți revoluționari, ca să răzbune, au făcut bucăți pe colonelul Mueller. Restul bandelor de revoluționari au capitulat: ’ La Lennewarden im Srvow» de Sud) 140 de dragoni atacați de forțe revoluționare mai mari, s’au bătut cu disperare. 49 de dragoni au căzut; restul au fost făcuți prizonieri. Elvețienii fug din Riga Paris, ti. — Telegramă din Berna. Consulul elvețian din Riga a telegrafiat consiliului federal anunțând că, din cauza revoluției, elvețienii din Riga sunt siliți să fugă. Consulul adaugă că organele siguranței publice asistă de câtva timp pasive la. desordine. Țarul asupra situației Berlin, tr. — Din Petersburg se anunță că țarul primind în audiență de concediu pe ambasadorul german, contele Alvensleben, a vorbit în mod liber de situația din Rusia și a spus că vrea să se restabilească ordinea absolută mai întâi și apoi să pună în practică reformele făgăduite. Țarul speră că va avea sprijinul Dumei. Panica financiară Londra, tr. — «Daily Mail» află din Petersburg că casele de depuneri nu mai au fonduri. Banca imperiului trebue să le furnizeze mereu fonduri, și din cauza aceasta propriul ei tezaur scade repede. Se crede că dacă panica va continua, guvernul nu va mai fi in măsură să satisfacă toate cererile. Ministrul curtei a pus în siguranță, în străinătate, o sumă enormă in hârtii de valoare și aur, pe pomptul casei imperiale. Intervenția puterilor dorită la Curte Berlin. 6. — O știre din Petersburg spune că partidul Curiea, din care fac parte ,și doui miniștri, ar căuta să provoace o intervenție a puterilor, întru apărarea cetățenilor streini. Partidul crede că acesta este singurul mijloc de a se salva Rusia de o complectă anarhie. Mari cruzimi în Lituania Berlin, ti. — Se anunță din Budkuhnen că trenurile rusești cari sosesc acolo din Livonia și Kurlandia, sunt tixite de fugari. De la Libau și Mitau au sosit ori peste 400 de fugari; alți 200 au sosit azi dimineață Intre ei sunt multe fete și copii. Fugarii povestesc despre cruzimi teribile săvîrșite de lituanieni. Mulți ofițeri au fost oribil mutilați. Despre revolta de la Reval Londra, zi.— In privința călătoriei încrucișătorului suedian «Psikander», ziarul Daily Telegraph află din Stockholm că acest încrucișător se afla Vineri la Reval când a sosit pe bordul lui un ofițer rus cu însărcinarea din partea comandantului portului, de a anunța că nu este cu putință să se dea salvele obicinuite deoarece nu sunt te CAROLINA INVERNIZK 167 îngropată de fie PARTEA A ȘEASEA Vielissíe. — Pedepsirea unei femei.—Drama finală IX II căzuse un vél de pe ochi și comparând virtutea fiicei sale cu degradarea sa, simțise că nu merita eroare, pricepuse că chinurile prin cari trecuse nu erau nimic pe lângă acelea se merita. Căința îi pătrunsese în suflet. Reîntorcându-se la viață i se părea că are o altă inimă. Toate necazurile, toate urile, toată gelozia și toată dorința sa de zeț îi dispăruseră. I se părea cu neputință să fi dat astfel ascultare unei femei la Rosalia. Ce oroare o cuprindea gândindu-se la suferințele ce pricinuise fiicei sale . Se ridicase puțin în pat respirând cu un fel de voluptate. Era cu adevărat vie, trăia încă 1 Vorbi tare și ’și mușcă manile spre a se asigura de aceasta. In ce chip fusese scăpată tocmai în ultimul moment? își amintia foarte bine de toate pregătirile înmormintării sale. Se simția ridicată și așezată în sicriu ; auzia zgomotul capacului care se punea asupră i; i se părea că ultimele cuvinte cari ’i ajunseseră la urechi în acel moment fuseseră acestea : — Rămâne acum numai lui D-zeu dreptul d’a o condamna! Și în loc să se afle în fața tribunalului suprem, trăia încă! Se gândia, se gândia. Fusese oare adevărată acea scenă a mortei sale sau poate că cei din jurul său voiseră numai s’o treacă prin ororile agoniei pentru ca în sufletul ei închis la remușcări să pătrundă cel puțin spaima ? Insă’ tot ce i se întîmplase se mai putea întîmpla. De unde știa dînsa că în vr’o zi n’avea să se afle in aceeași stare și fără nici un ajutor omenesc ? Nu era ceva neprobabil. Și atunci, dacă sufletul ei avea să fie tot încărcat de rele, ce teroare și ce disperare pe dînsa! In supliciul ei n’avea să vadă decât umbrele iritate ale victimelor sale ! Insă dacă conștiința i-s’ar fi îndreptat pe calea căinței, chiar supliciul ar fi fost primit de dînsa ca o ispășire și D-zeu i-ar fi acordat în acele momente forță, liniște și resemnare. Ah! acea încercare teribilă fusese d’ajiuns ca s’î facă să își formeze nou! gânduri", pentru ca să î schimbe întru totul existența viitoare ! Iulie! i se părea acum drept că bărbatul său fugise de la dînsa, luând copilul ! Ea era o soție și o mamă nedemnă. Nu mai avea dreptul să aibă un bărbat, un copil, o familie ! Era mult dacă ar fi putut să obție într’o zi iertarea lor. Și cât mai merita ura și disprețul fiicei sale Maria ! Și cu toate astea se părea că Maria uitase tot, plânsese la căpătâiul ei, îî acoperise fruntea rece de sărutări și silise pe Luigi și pe Carlo s-o ierte și din șii. Ochii i se umplură de lacrimi și în gât i se puse ca un nod. — Cât au fost de generoși cu mine care am fost o infamă ! repetă dimisa tare. Ah! de ce nu ’i-ama ascultat în trecut ?! Julia se perdea în astfel de gânduri, nesimțindu-și nici slăbiciunea corpului când ușa camerei se deschise și intră in vîrful degetelor, o cameristă. Văzând pe stăpâna sa ridicată în pat, tinera servitoare scoase pesela mare de bucurie. — Acum ești bine, d-nă contesă ? întrebă dînsa apropiindu-se. Baroneasa Maria a avut dreptate.. Iulia căută să se stăpânească. — Ce, am fost așa de rea bolnavă ? întrebă dînsa cu un accent cam tremurător. — O, da, doamnă, baroneasa Maria nu lăsa pe nimeni, afară de bărbatul său, de doctorul Carlo și de d-na Liza să intre în această cameră. Stăteau cu rândul, zi și noapte, lângă d-ta. zare. Inima Iuliei zvâcnea foarte — Vor fi spus ea sunt moartă ? Camerista zîmbi. — O, nu, d-nă contesă, se știa numai că erai greu bolnavă și că cel mai mic zgomot putea să-ți facă rău. «Insă aseară doctorul Carlo ne-a dat de veste că nu mai ești în primejdie iar baroneasa Maria eșind de aci în revărsatul zilei spre a se arunca pe un pat și a se odihni puțin, mi-a spus că mai târziu pot să vin să te văd. — Fiica mea e aici? — Da, d-nă , de când ai căzut bolnavă nu s'a mai dus acasă. — Dar cei l’alci sunt și ei aici ? — Acum nu, d-nă contesă, doctorul Carlo și Luigi au plecat ca să își vadă de bolnavi, d-na Lisa s’a întors acasă. Julia își lăsă capul pe perină și rămase pe gânduri. — Vrei sa dau de veste fiicei dumitale ? întrebă camerista. — Nu las-o să se odihnească , o să vorbesc mai târziu cu ea. — Până atunci, d-nă, o să iei băutura întăritoare pe care mi-a lăsat-o baroneasa ca să ți-o dau. — Da, da, iau tot ce vreți. Așadar fiica sa era sub coperișul casei sale și veghiase mereu asupră-i ! ? Era sigură acum că scena petrecută nu fusese decât o încercare, spre a ’i arăta cât suferiseră odinioară victimele sale, fără să fie întru nimic vinovate. Iulia își împreună mâinile și zise cu disperare și cu căință . ’— Dumnezeule, iarta-me ! Dumnezeule, supune -me Ta ori ce ispășire și voiü suferi-o, însă fă ca Maria să nu mă respingă și să -mi pot revedea copilul. Vocea contesei tremura de emoțiune. Lacrămile îi inundau ochii. Erau cele de înteră lacrămi de adevărata căință. Mai târziu când ațipise ușor Maria intră în odae. Tânăra baroneasă era foarte palidă, însă fața strălucea de curățenia conștiinței sale și de speranța ce o însuflețea. *Se apropie de patul mamei sale, o privi un moment cu o milă înduioșată, apoi îi puse mâna pe frunte. Julia deschise ochii și dădu un țipăt. Maria fia arma).