Universul, decembrie 1905 (Anul 23, nr. 330-357)

1905-12-08 / nr. 337

V Iota Baros, ministrul m­un­cei din Anglia. (Vezi explicația) Calendar pe anul 1­905 Ortodox Miercuri, 7 Decembrie.—Părin­tele Ambrosiu­ și Sfînta muc. Filoteea. Catolic Miercuri, 20 Decembrie.­Amon. Soarele răsare 7.05^primA37 București, 7 Decembrie. CONFLICTUL CU GRECIA Speranțele ce s’au­ pus în în­drumarea conflictului româno­­grec spre o aplanare, în urma vizitei regelui Greciei, la Viena, nu par a se realiza, și noi am avut un indiciu despre aceasta zilele trecute, când am auzit respunsul ce ministrul nostru de externe a dat întrebării d-lui senator C. Disescu cu privire la faza în care a ajuns această chestiune. O notă spe­­­­­cială a guvernului grec nu­mește «provocator» tonul ace­lui răspuns, contestă apoi din nou­ «lista­ faptelor invocate de România și în special actele de violență,atribuite celor doui mitropoliți din Macedonia», și în sfârșit, adaugă ca «Grecia nu se va lăsa a fi intimidată și că va continua a da solici­tudinea sa celor cari au­ drep­tul la această solicitudine»,etc. Din parte­ i, organul oficios al guvernului nostru, fără a se opri asupra calificativului de provocator ce se dă tonu­lui ținut în parlament de mi­nistrul nostru de externe, a­­rată că «acest ton nu putea să fie decât singurul care se impune în aceste împrejurări», de­oare­ce se știe pozitiv în cercurile noastre oficiale că «guvernul grec ține să per­siste în atitudinea sa rătăcită în chestiunile cari au provo­cat conflictul.» Prin urmare, adaugă oficiosul, ministrul ro­mân al afacerilor străine in­tenționat a vorbit în acel ton agresiv în ședința Senatului de la 2 Decembrie. Un alt semn ca conflictul nu merge nici­de­cum spre apla­nare, este felul în care au re­început să scrie ziarele gre­cești, nu numai despre conflict în sine, dar în genere despre români și România. Tonul a­­celor ziare­­ nu se poate mai plin de ură și înverșunare. Ele țin morțiș la afirmarea că nici­­ nu ar exista români în Macedo­nia,­și firește că dacă ei nici nu există, cum să se poată plânge cine­va că bandele gre­cești îi masacrează ? Cuțovla­hii nu sunt alt­ceva de­cât greci, ei «n’au nici o relație și rudenie cu cunoscuta­­ dobito­cie, slugărnicie, destrăbălare și nemernicie a deplorabililor țărani din Dacia»,—etc. Acesta e tonul ziarelor gre­cești și ast­fel cred ele că duc luptă ’ cu temeiu și cu folos pentru elenism și interesele lui! Luptă, firește, fie­care cu ar­mele ce știe alege și mânui mai bine».’ Din partea noastră, Românilor, va avea pur și simplu să se dea dovada că foarte reu își închipuie a ne cunoaște cine­va, și mai ales grecii, dintre cari am avut­ atâția musafiri ce s’au bucurat­­ de ospitalitatea noastră și în timpuri grele și în timpuri bune, —când ne atribue și poate cal­culează cu presupusele noastre cusururi, cum­ ar fi : imbecili­tatea, slugărnicia, destrăbăla­rea sau nemernicia._______ DIN ANGLIA (Corosp. particulară a ziarului „Universus“) Londra, 3 Decembrie. N­oul cabinet englez.—Pro­gram și oameni Campania electorală e aproape deschisă la noi. Se știe aproape sigur, că disolvarea Parlamentu­lui se va face la 8 Ianuarie st. n. și nouăle alegeri între 12—17 ia­nuarie. Campania electorală va fi dusă însă aproape exclusiv pe chestia protecționistă și pe cea a home­­rule-lui, și va fi dusă într’un mod foarte curios. Unioniștii, cari s’au identificat cu chestiunea fiscală, se vor păzi de a’șî apăra sau ex­pune programul, pentru că știu că țara îî e in majoritate ostilă. Ei se vor mărgini a ataca, agi­tând în fața alegătorilor sperie­toarea «home-rule». Liberalii, de partea lor, vor face tot așa, vor lăsa adică un pace chestia «home-rule» cu care, vrând nevrând, s’au­ identificat și vor agita în fața ferei sperietoarea ta­xelor pe grîne. Corpul electoral, or cât ar fi de ingenuă,­ ar trebui să ghicească jocul ,și jocul ar trebui să folo­sească în special lui Balfour, care a avut dibăcia să părăsească la timp puterea și să dea în fața ale­gătorilor o poziție ofensivă. Acest avantagiu va fi insă paralizat de foarte buna impresie ce a făcut in toate cercurile compunerea nou­lui cabinet. Sir Henri-Campbeil-Bannerman a avut norociri să se înconjoar­e cu cele mai bune elemente din partidul liberal. Ministerele mai importante, ca cel de externe, al coloniilor, al finanțelor, al războ­iului sunt încredințate unor oa­meni cari se bucură de stima tu­turora. Cele­l­ate portofolii au fost distribuite ințelepțește unor persoane competente, așa că se poate spera o administrație con­știentă și eficace. In totalul lui, un cabinet care cuprinde mari și nobile figuri morale ca John Mor­­ley, discipol și continuator al lui Gladstone, oameni de știință ca Sir Robert Reid, cugetători și scriitori ca Haldane, Birrell,Bryce și Buxton, se impune printr-un oare­care prestigiu de intelectua­litate. Mai discutată de­cât toate însă e alegerea lui John Burns, depu­tatul socialist. Burns insă nu și-a disciplinat nici­odată acțiunea ordinelor unei partid și a fost, din cauza aceasta, tot­dea­una combătut de marxiști și­ de partidul muncitorilor. TRIBUNA UBERS impozitele pe primi Unul dintre produsele cele mai greu­ impuse ale acestei țări sunt primele.* Dacă nu se prea vor­bește de această chestiune, causa e că unii n’o cunosc, iar alții din interes, vor s’o treacă sub tăcere, ajutați și de faptul că cei ce su­portă greutatea impunerilor, nu ridică glasul spre a-și cere drep­tatea. Mai ales noul recensămînt mi-a dat prilejul să fac aceste observațiuni. Greșite sunt și ba­zele și felul de constatare­­ al a­­cestor impozite. Un proprietar de livezi de pruni plătește impozitul foncierei pentru venitul acestui pământ sădit de pruni. Pentru evaluarea venitului, comisia de recensămînt făcea alte dați o medie a tuturor pământu­rilor, fie sădite cu pruni, fie de arătură, etc. — medie de alt­fel tot­d’a­una exagerată și resultată din un procedeu cu totul greșit, dar de care n’am­ să me ocup a­­cum — și pe această masă impu­nea pe toți proprietarii. S’a vezut că livezile de pruni dau în unii ani o producție ce întrecea venitul evaluat. Finan­ciarii noștri, fără de a studia mai adânc chestiunea și conduși mai mult de ideia de a mări venitu­rile Statului, de­cât de a face o repartizare egală a impozitelor,­au crezut de cuviință să înființeze pe prumi un impozit special, taxa pe hectar, care avea aerul a fi justi­ficată prin aceea că livezile pro­duc un venit mai mare de­cât cele­l­alte locuri și deci e drept să se mai plătească pentru ele un nou impozit, care era de 10 lei pe hectar. Ast­fel se plătea pentru același loc două imposite: fonciera ca pentru cele l’alte locuri și taxa pe hectar. Cu ocazia recensământului din acest an, nu s’a mai făcut o eva­luare a venitului pentru toate pă­mânturile, ci s’au evaluat de o parte locurile de arătură, fineau­, etc. și de alta livezile cu pruni. Acestea au fost prețuite că aduc un venit de 60—80 lei de hectar. Aplicarea unei cifre sau a celei­­l’alte, s’a făcut în mod arbitrar, fără­ nici un criteriu, ci numai după socotința comisiei. Impunerea livezilor pe maza a­­cestui venit, s’a făcut de­sigur tot din cauza ideei ca ele ar pro­duce, în termen mediu, mai mult de­cât cele­l­alte terenuri. Ea ar fi fost îndreptățită numai când in urma unor cercetări serioase s’ar fi dovedit că această idee e con­formă cu realitatea, și chiar a­­tunci impunerea trebuia făcută numai pe maza unor cifre sigure, care să exprime venitul mediu al livezilor, iar nu ca acum pe ci­fre arbitrare. Dar, chiar dovedindu-se că li­vezile au un venit mai mare, nu era drept să se impue la fonciera pe baza acestui venit, intru­cât se știa că pentru livezi se mai plă­tește o taxă­ isvori­tă tocmai din causa acestui venit. De alt­fel fonciera — cum vom vedea mai jos — chiar percepută după evaluările de până acum, nu mai are rațiune de a fi, când pen­­­­tru același venit se percepe și taxa pe hectar și echitabil ar fi ca una din ele să înceteze. Cu atât mai mult cuvânt nu era ra­țional să se perceapă fonciera pe baza unui venit exagerat. Alături de fonciera, proprieta­rul plătește acum 20 lei pentru 1 hectar de pruni, socotit hectarul a 600 pruni. Acest imposit e cu totul ne­drept, ori­câte motive financiare s’ar invoca în favoarea lui. Statul are drept, pe baza suve­­ranităței sale, să perceapă un im­pozit pe venitul ori­cărei averi, dar să fie condus de principii de dreptate și de egalitate intre toți cetățenii. Taxa pe hectar păcătu­­ește insă tocmai contra acestor principii. Se știe — și cei ce cunosc pot confirma—că livezile de­ pruni nu dau o recoltă abundentă, de­cât la 3-4 dacă nu la 5 ani, iar în ceîlalți ani de cele mai multe ori nu produc nimic ori o recoltă foarte slabă, o stropitură. Un alt venit din livezi, putem zice că nu se mai scoate. Semă­nând porumb sau orz, ovăz, etc., pe sub pruni nu se face, căci prunii fac umbră și apoi și se­mănăturile vatămă prunii.­ Ră­mâne atunci să le întrebuințezi numai ca loc pentru nasunart. .Și aici însă se impun restricții. Unele vite ca boi, vaci și mai ales ca­pre, nu pot fi duse într’o livede, fiind­că rup crăcile, ori îi miz­­dresc, așa­­ că dacă vrei să îți a­­pere prunii, nu poți trimite în ea de­cât oi. Dacă se întâmplă să fie prune într’un an, când ele s’au copt nu mai poți trimite nici o vită, nici mare, nici mică și pen­tru a conserva prunele și pentru a nu bolnăvi vitele. Iată la ce se mărginește întrebuințarea livezi­lor ca locuri de pășune. Ca locuri pentru fâneață iar nu pot fi soco­tite, căci de multe ori se sapă pentru a folosi prunilor și adesea ori nu sunt bune pentru fâneață, intru cât se afla pe dealuri, pe coaste unde nu se face fân bun, ci nimic ori numai niște bălării. Arendând pentru pășune un hec­tar de livede, nu știu cam ce poți obține, cam 2 lei — 2.50. Dacă într’un an nu s’au­ făcut prune, un hectar de livede nu are nici un alt venit. Cu toate acestea proprietarul plătește fonciera la un venit de 60—S1­ lei, deci 3—4 lei, plus ze­cimile, ceea ce in total face 6—8 lei, prin urmare cel puțin întreit adevăratul venit al proprietăței. Numai fonciera deci și tot e exa­gerată. Poate—totuși—că s’ar com­pensa cu un an bun. O recoltă bună ar fi salvarea­ intereselor in­dividului, iar nu un motiv de noui imposite. Statul insă mai ia și taxa pe •hectar,­adică încă­­ 20 iei­ pe an. Pentru același hectar de pământ se ia proprietarului 26—28 lei a­­nual. Chiar admițând că e adevă­rat venitul de 60—80 lei anual, cum s’a evaluat acest an, oare nu e grozav de exagerat ca să ia Statul 26—28 lei, adică mai mult de­cât a treia parte din venit ? Dar intr’un an réu, când proprietarul n’a luat sau nu poate să ia de­cât 2 lei —2.50, fie 3, fie 5, dar mai mult nu și când trebue să dea Statului 26—28 lei ? De unde să ia acești bani ? Pentru vre-o zi—23 lei el tre­bue să muncească, s­ă se împru­mute ca să plătească impozitele pământului. De fapt el trebue să plătească cu alți bani întreaga sumă de 26—28 lei, căci în majoritatea ca­zurilor, el nu arendează livedea pentru păscut, ci trimite vitele lui acolo, așa că și pentru aces­tea el plătește erbării Statului. Socotindu-și aceasta cred că nu­ e prea mult—că în 3 ani nu s’au făcut prune, cum el n’a luat alt­ceva după acest loc va plăti 78— Si­­lei fără să ia ceva. Să propunem că în al 4-lea an ar fi o recoltă bună. 1 hectar va da cam 600 vedre prune din care se pot scoate—în termen mediu— vre-o sută vedre de țuică. Vin­­dută imediat se va obține 5 lei pe vadră ceea­ ce fac 500 lei. Din aceștia scăzând ca 100 lei cheltueli (culei, vase, cazane, lemne, etc. etc.) ne rămân 400 lei. Pentru acești 400 lei se plătesc­­ 104—112 lei imposite. Deci pro­prietarului de livezi de pruni i se ia ca dări mai bine de 1 sfert din venit. Mai e insă ceva. Din 1904 desființându-se acci­­sele s’a înființat taxa fondului comunal. Drept era— și, de­sigur așa s’a crezut că va fi—ca această taxă să cază asupra comerciantu­lui și acesta să o arunce asupra consumatorului. In realitate insă, desființarea acciselor a fost o u­­șu­rare pentru comerciant și o în­greunare pentru producător, căci taxa fondului comunal cade asu­pra lui. Comerciantul iigrosist sau detailist nu ține seamă că produ­cătorul o plătește și ii oferă a­­proape acelaș preț ca și mai nainte. Producătorii au nevoe de bani și sunt nevoiți să-șî vînză marfa cu prețul ce li se oferă. Taxa s-ar fi putut restrânge as­u­pra comerciantului numai dacă producătorii ar fi fost în minier restrâns, uniți și hotărâți să nu cedeze până nu li s’ar oferi pre­țul convenabil. Câtă vreme e concurență și pro­ducția va fi in starea actuală, taxa fondului comunal e încă un im­posit și cel mai greu pentru pro­prietarii livezilor de pruni. In adever la 100 vedre de țuică taxa aceasta e de 93 lei. Adăugând și alte acte necesare la vinzarea țuicei avem aproape 100 lei, im­posit resultat din desființarea le­gii acciselor. împreună cu cele­­l­alte dări avem 209—217 lei din 400 cât a incasat producătorul. Deci Statul român (cuprinzând și județ comună) la aceluia ca fa­brică țuică din livezile sale mai mult de jumătate din venit. Calculele mele sun­t aproxima­tive dar foarte aproape de ade­ver. E adevărat că une­ori recolta bună vine mai curând de­cât in al 4-lea an și că în anii socotiți de mine că nu se produce nimic să se facă și ceva prune, dar de multe ori recolta bună nu vine de­cât în al 5-lea an. Ori­câtă dife­­rință ar fi în plus sau în minus, din­ aceste cifre roase — și cunos­cătorii pot adeveri— că Statul ia o parte colosală din venitul live­zilor de­gruni. Pentru acelaș lucru, venitul lo­cului, Statul percepe 3 impozite : fonciera, taxă pe hectar, fond co­munal, ceea­ ce e cu totul nedrept. Dacă legiuitorii nostril au pus taxa pe hectar de ce să se mai plătească și foncieră și încă o fon­ciera exagerată ? De ce pentru a­­celașî venit atâtea dăjdii ? Și unde și când are să se oprească, căci vedem că aproape fie­care guvern vrea să adauge aici ceva ? Nedrepte sunt atâtea impozite, dar acestea asupra prunilor sunt prea nedrepte. Banii trebuesc sta­tului — o știm cu toții — și încă mulți. Ei se pot găsi, se pot cere, se pot lua, dar de alt­undeva de­cât de la sărăcime. Cu actualele impozite de pruni nu mai merge. Starea primarilor devine tot mai rea și să nu se uite că­ prunii mai sunt singurul mijloc pentru ei de a mai trăi de azi, pe mâine. Viile s’au uscat, porumburi nu se fac, pășuni în­tinse pentru vite nu mai au. Toată nădejdea lo­r în prune și asupra lor apasă atâtea dări. Chestiunea ar trebui studiată de aproape de către acei ce au sau vor avea conducerea acestei țări și o îmbunătățire se impune— se vorbește de un credit viticol și de ce care nu s’ar da nițică aten­ție acelora care nu cer sprijinul nimănui, ci vor numai o ușurare a sarcinelor prea grele? Chiar daca lăsăm la o parte taxa fondului comunal— care to­tuși ar trebui să se restrângă a­­supra consumatorului și ar tre­bui căutate mijloace pentru a­­ceasta—rămâne taxa pe­ hectar și fonciera. Ar trebui — cred— să se calculeze exact venitul livezilor și acest venit să fie impus ca al celor­ l’alte proprietăți fără nici o altă taxă care n’are nici o legiti­mare și care nu poate fi de­cât păgubitoare producțiuniî și consti­tui motive de neliniște pentru Stat. Cei ce vor să fie mari financiari și adevărați oameni de stat să stu­dieze bine nevoile Statului și ne­voile individului și să caute a le împăca, ceea­ ce nu vor putea face de­cât numai prin dreptate, care e baza ordinei sociale.. Andrei Radulescu. I © îara Bîtiaș, a ilusistrat mamei! dlia âaggica — Vezi ilustrația — In cabinetul englez presidat de Campbell Bannermann, departa­mentul muncei a fost încredințat deputatului radical John Burns, care a fost multă vreme lucrător la mașini. El a condus celebra grevă a lucrătorilor din docuri. Situația din Uavaria {Telegramele particulare ale ziarului «Universul») Proectul de reformă elec­torală Budapesta. 6. — Guvernul a publicat proiectul pentru re­forma electorală. După acest proiect, fie­care cetățean ungur, în vîrstă de 24 ani­, care știe să scrie și să citească, are dreptul de vot. Pot fi aleși in Parlament numai cei înscriși în listele e­­lectorale, cari sun­t de cel puțin ■1­0 ani cetățeni unguri și nu au­ fost condamnați pentru escro­cherii sau­ cari— după aplica­rea nouei legi electorale—n’au fost osândiți pentru ațdțarea unei naționalități contra celei­lalte. Votul va fi direct și secret, ca buletine, pe circumscripții. In caz de paritate de voturi, se va trage la sorți candidatul care urmează a fi proclamat ales. Un fișpan despre Români Budapesta. 6.—In adunarea de ori a comitatului Făgăraș fișpanul Baussner a spus că crede de datoria lui urgentă, pentru păstrarea bunei repu­tații a Romanilor din comitat, să­ declare că printre ei nu se observă nici o mișcare politică mai serioasă. Ca vechiul fișpan, el cunoaște poporul român din comitat și poate asigura că și pe viitor el va păstra atitudinea sa paci­­nică și reală. D-ru­l Turcu­ a mulțumit fiș­panului, în strigătele de Elien­­­a întregei adunări, și a asigu­rat că nici urmă nu-i în comi­­tat de o mișcare anti-maghiară și că știrile alarmante ale zia­relor sunt neîntemeiate. Noua prorogane a Parla­mentului unguresc Budapesta. 6.—Piața parla­mentului e închisă de un cor­don de poliție. In cazarma din ner.inălite sunt­ consemnate, trupe ; accesul e permis numai acelora cari se legitimează. Nu se observă nici un fel de aglomerație: înainte de deschiderea ședin­ței, un funcționar­­ ministerial aduce președintelui Camerei, Justin, un plic închis, cuprin­zând decretul pentru proroga­rea Parlamentului, incinta și tribunele erau ti­­xite. Justh a deschis ședința la 10 luni­ Mai inrdiu el a citit de­cretul anterior pentru proro­garea Camerei , apoi a con­tinuat . D. mareșal baro­nul Geza Fejervary, mi-a tri­mis o scrisoare pe care o veiți citi. Scrisoarea sună: «Am onoarea ve trimite, alăturatul rescript regal pentru proroga­rea Camerei și ve rog­a-l trans­mite apoi casei magnaților. « Ve mai comunic în același timp că decretul va fi publicat într’o ediție specială a «Ga­zetei Oficiale». Se citește decretul, care pre­vede prorogarea parlamentu­lui până la 4. Apartie. Apponyi propune ca Parla­mentul să protesteze contra prorogării, bazat mai ales pe dispozițiile legilor că proroga­rea fără budget e ilegală,­­și că nu trebue să se lărgească prăpastia dintre Coroană și Parlament. Chiar dacă Parlamentul ia cunoștință de decretul de pro­rogare, aceasta nu trebue să prejudicieze viitorul. Tisza, în numele partidului liberal, se asociază la propu­nere. Socialistul Mercep propune ca, în ciuda amânatei, Ca­mera să rem de întrunită. Rattkay, membru al parti­dului independenței, spune câ­­te­va cuvinte în favoarea pro­punerii lui Apponyi, în urma cărora ea e primită în unani­mitate, prin sculare de pe scaune. Președintele propune ca Par­lamentul să transmită monar­hului felicitări de Anul nou­, ceea­ ce se primește cu aplauze ironice. După aceea ședința se ri­dică: ___ _______­ ­A. S. R. PRINCIPESA SURSA la atelierul de sericicultură Eri­d. a., la orele 4, A. S. R. Principesa Maria a vizitat atelie­rul de sericicultură din str. Vămei No. 6, însoțită fiind de d-na de onoare Greceanu. A. S. R. a fost primită de d-na Emma Lah­ovary și d. Ion Lah­o­­vary, ministrul domeniilor, de d-na Balab­an, directoarea atelie­rului și de d-nii D. Nenițescu, președintele soc. «Țesătoarea» și Petre Sfetescu, prefectul jud. Ilfov A. S. R. Principesa a vizitat în stagiul de jos al școalei atelierele de filatură și de tors resturile din gogoși, unde lucrează elevele școa­­lei in­ număr de 64, recrutate din fiice de săteni și din absolvente ale școalelor profesionale, apoi atelierul de țesatorie in care sunt detașate 35 eleve, și unde se fac frumoase țesături de borangic. In stagiul de sus, A. S. R. Principesa a vizitat muzeul școa­lei, unde se pot vedea produse de-ale atelierului și anume țesu­turi fine de borangic, fire de mă­tase, aparate spe­ciale pentru fi­lat, etc.; tot aci este și cabinetul pentru examinarea la microscop a semințelor de gândaci de mă­tase. El însă se bucură de simpatia și încrederea marei masse a lu­crătorilor, care ii prețuește cins­tea, simplicitatea, sinceritatea și marea lui energie. Acceptând responsabilitatea gu­vernului, el a rupt tradiția și pre­judecata ce închisese calea tova­rășilor săi. El e primul lucrător care devine consilier al Coroanei Angliei și care se prezintă la pa­latul Buckhingham în jachetă. _____ Fcreing. CRONICI FEMININE Despre vizite Vizitele amicale sunt de mai multe feluri, de la acelea cari nu se fac de­cât în zilele de recepție până la acelea ce se fac la ori­ce oră, dimineața sau­ seara, între rude și prietene. In privința acestor vizite nu e­­xistă nici o regulă precisă de eti­chetă ; ferevența și lungimea lor atîrnă de intimitatea ce o ai cu stăpina casei, de timpul de care dispui, de simpatia pe care musa­­firii o au unii pentru alții și de plăcerea pe care o au de­ a fi îm­preună. Ori­care femee are tot­deauna 35—3 amice intime pe cari le pri­­mește ori­când, cari vin regulat cu­ fiicii d­­uc recepțiune și se in­stalează acolo aproape ca în salo­nul lor propriu. Vizitele de conveniență se fac intre funcționari sau persoane pe cari împrejurările ii silesc să se viziteze fără a fi atrași de simpa­tie. Se poate întîmpla ca legătu­rile de conveniență să devie ami­cale, dar multe din ele rămân tot­deauna un act de politeță și câte­odată câte o corvadă plictisitoare. In ori­ce caz, la aceste vizite,­ trebue să se păstreze formele și regatele pe cari le respectă ori­ce om bine crescut. Iivia. Atât A. S. R. Principesa Maria cât și d-na și d. ministru al do­meniilor au examinat la micros­cop diferite categorii de semințe bolnave și sănătoase. In urmă, augusta vizitatoare a mers in salonul d-nei directoare; aci s’au întreținut cu d. ministru Lahovari și cu d. D. Nenițescu, asupra progreselor realizate în ultimul an in privința sericicul­­turei. La orele 5 d. a. A. S. R. Prin­cipesa a mulțumit d-nei direc­toare pentru îngrijirea ce a con­statat în conducerea școalei, a mulțumit d-lui ministru, d-lui Nenițescu și d-lui Petre Sfetescu, pentru sprijinul ce acordă des­­voltărei sericiculturei la noi în țară, și a părăsit atelierul. înainte de plecare, A. S. R. Principesa s’a fotografiat în grup Cu suita sa, Marin. O CVGISTA.IU3 JPJ3 ZI Nu admirăm, de­cât ceea ce este frumos și măreț, restul U jude­căm. — a<» «lunii—ii»­—■ Evenimenttele im Rusia ( Telegramele Agenției Române) Liniște la Riga 1 Kj 6 0/ o i/to/ «y , . --- v» r>x«b Wesinik» află din Riga că li­niștea domnește acum atât la Riga cât și împrejurimi. Greva generală a durat 3 zile luna, fără să se fi produs escese grave sau acte de violență. Lipsa to­tală de știri, însă,­ a provocat neliniște în sinul populațiunei. Acum totul reia cursul normal dar se svonește că greva va isbucni din nou­. Svonurile respîndite la Pe­tersburg și în străinătate des­pre mari devastări și incen­dieri la Riga, trebue probabil să fie atribuite la știrile foarte grave sosite din provincie, unde în adever omoruri au fost făptuite și locuințe incen­diate. Numeroase castele și moșii au­ fost devastate și in­cendiate. (Telegramele particulare ale ziarului «Universul») Vești liniștitoare «lin Basa­rabia Iași. 6.—La orele 12 și jum. din zi, am primit din Kișinău vestea că până la orele 1i nu s’a petrecut în toată Basarabia din cele ce se prevesteau pen­tru azi. Pretutindeni situația e a­­ceeași, totuși panica stăpâ­nește întreaga populație. In toate orașele evreii stau bari­cadați prin case. La­ Ghișinau, Bender și Că­lărași, cazacii înarmați cu­­treeră stradele. Se speră că ziua de azi va trece în liniște. S’a svorit că la orele 2 d. a. a sosit o depeșă din Chi­­șinău­ anunțând de asemenea că e liniște în toată Basarabia. Mulțimea de evrei ruși fu­giți la’ Iași, cari așteaptă în­­grijați vești din Rusia, sunt nespus de mulțumiți că au­ pri­mit azi știri liniștitoare. Fruntașii evrei din Iași au­ format un comitet care să ajute la încartierarea evreilor ruși refugiați la Iași. Fortăreață răzvrătită Berlin. 6.—Din Varșovia se anunță că trupele din fortă­reața Bobrzynsk s-au răsvrătit și au arborat steagul roșu. Mahomedanii răzvrătiți la Batum Berlin, 6.—Știri din Batum spun că garnizona rusă este a­­sediată în cetățuie de către ma­­hometanii răzvrătiți. Stradele sunt baricadate. Trupele au încercat o eșire, însă au fost respinse și au tre­buit să se închidă din nou­ în cetățue. Stradele sânt pline de ca­davre. Consulul turcesc a telegra­fiat la Constantinopol cerând să se trimită vase spre a îm­barca pe fugarii turci. La Kutais" de asemenea re­volta e teribilă ; orașul e în flăcări. Răscoala trupelor în Si­beria Londra, 6. — Telegramă din Tokio . In toată Siberia trupele ru­sești s-au răsculat. Trupele de la Charlin au instituit un gu­vern provizoriu. Revoluționari arestați Londra, 6. — «Daily Tele­graph» află din Petersburg că printre cei de curând arestați sunt și Vera Sassulici, Plec­hanoff și alți revoluționari re­in­torși în Rusia, după am­nistie. Tren militar atacat Berlin, tr. — Din Petersburg se anunță că pe linia Riga- Orel, un tren militar a fost atacat de revoluționari. 900 de cazaci au fost uciși. Mari revolte în C ironia și Kurlandia Berlin. 6.—Știri din Peters­burg spun că toată Livonia și Kurlandia sunt în plină re­voltă. 40 de castele ale nobili­lor au­ fost prădate și incen­diate. Doui funcționari ai po­liției au fost masacraț. In chi­nuri bestiale. Orașul Tuekura a fost, timp de 24 ore, prădat de revolu­ționari, stăpâni pe situație, 19 soldați au fost arși de vii in­­tr’o casă. După o groaznică luptă, artileria și drago­nii au­ recucerit orașul. Soldații au izbutit să închidă intr’o casă câte­va sute de revolu­ționari și apoi au dat foc casei, wtî­t ei artfel și să in­­­de­m. Alți revoluționari, ca să răz­bune, au­ făcut bucăți pe co­lonelul Mueller. Restul bande­lor de revoluționari au capi­tulat: ’­­ La Lennewarden im S­rvow» de Sud) 140 de dragoni atacați de forțe revoluționare mai mari, s’au­ bătut cu disperare. 49 de dragoni au căzut; restul au fost făcuți prizonieri. Elvețienii fug­ din Riga Paris, ti. — Telegramă din Berna. Consulul elvețian din Riga a telegrafiat consiliului federal anunțând că, din cauza revo­luției, elvețienii din Riga sunt siliți să fugă. Consulul adaugă că organele siguranței publice asistă de cât­va timp pasive la. desor­­dine. Țarul asupra situației Berlin, tr. — Din Petersburg se anunță că țarul primind în audiență de concediu pe amba­sadorul german, contele Alvens­­leben, a vorbit în mod liber de situația din Rusia și a spus că vrea să se restabi­lească ordinea absolută mai întâi și apoi să pună în prac­tică reformele făgăduite. Țarul speră că va avea spri­jin­ul Dumei. Panica­ financiară Londra, tr. — «Daily Mail» află din Petersburg că casele de depuneri nu mai au fon­duri. Banca imperiului trebue să le furnizeze mereu fonduri, și din cauza aceasta propriul ei tezaur scade repede. Se crede că dacă panica va continua, guvernul nu va mai fi in măsură să satisfacă toate cererile. Ministrul curtei a pus în siguranță, în străinătate, o sumă enormă in hârtii de va­loare și aur, pe pomptul casei imperiale. Intervenția puterilor do­rită la Curte Berlin. 6. — O știre din Pe­tersburg spune c­ă partidul Curiea, din care fac parte ,și doui miniștri, ar căuta să pro­voace o intervenție a puterilor, întru apărarea cetățenilor stre­ini. Partidul crede că acesta este singurul mijloc de a se salva Rusia de o complectă anar­h­ie. Mari cruzimi în Lituania Berlin, ti. — Se anunță din Budkuhnen că trenurile rusești cari sosesc acolo din Livonia și Kurlandia, sunt tixite de fu­gari. De la Libau și Mitau au­ sosit ori peste 400 de fugari; alți 200 au sosit azi dimineață Intre ei sunt multe fete și copii. Fugarii povestesc despre cru­zimi teribile săvîrșite de litua­nieni. Mulți ofițeri au fost o­­ribil mutilați. Despre revolta de la Reval Londra, zi.— In privința că­lătoriei încrucișătorului sue­­dian «Psikander», ziarul Daily Telegraph află din Stockholm că acest încrucișător se afla Vineri la Reval când a sosit pe bordul lui un ofițer rus cu însărcinarea din partea comandantului por­tului, de a anunța că nu este cu putință să se dea salvele o­­bicinu­ite de­oare­ce nu sunt te CAROLINA INVERNIZK­ 167 îngropată de fie PARTEA A ȘEASEA Vielissíe. — Pedepsirea unei femei.—Drama finală IX II căzuse un vél de pe ochi și comparând virtutea fiicei sale cu degradarea sa, simțise că nu merita eroare, pricepuse că chinurile prin cari trecuse nu erau nimic pe lângă acelea se merita. Căința îi pătrunsese în suflet. Reîntorcându-se la viață i se părea că are o altă inimă. Toate necazurile, toate urile, toată gelozia și toată dorința sa de zeț îi dispăruseră. I se părea cu neputință să fi dat ast­fel ascultare unei femei la Rosalia. Ce oroare o cuprindea gân­­­dindu-se la suferințele ce pri­cinuise fiicei sale . Se ridicase puțin în pat res­pirând cu un fel­ de voluptate. Era cu adevărat vie, trăia încă 1 Vorbi tare și ’și mușcă manile spre a se asigura de aceasta. In ce chip fusese scăpată tocmai în ultimul moment? își amintia foarte bine de toate pregătirile înmormintării sale. Se simția ridicată și așe­zată în sicriu ; auzia zgomotul capacului care se punea asu­­pră­ i; i se părea că ultimele cuvinte cari ’i ajunseseră la urechi în acel moment fuse­seră acestea : — Rămâne acum numai lui D-zeu dreptul d’a o condamna! Și în loc să se afle în fața tribunalului suprem, trăia încă! Se gândia, se gândia. Fusese oare adevărată acea scenă a mortei sale sau poate că cei din jurul său voiseră numai s’o treacă prin ororile agoniei pentru ca în sufletul ei închis la remușcări să pătrundă cel puțin spaima ? Insă’ tot ce i­ se întîm­plase se mai putea întîmpla. De unde știa dînsa că în vr’o zi n’avea să se afle in aceeași stare și fără nici un ajutor o­­menesc ? Nu era ceva neprobabil. Și atunci, dacă sufletul ei avea să fie tot încărcat de rele, ce teroare și ce disperare pe dînsa! In supliciul ei n’avea să vadă de­cât umbrele iritate ale victimelor sale ! Insă dacă conștiința i-s’ar fi îndreptat pe calea căinței, chiar supliciul ar fi fost primit de dînsa ca o is­pășire și D-zeu i-ar fi acordat în acele momente forță, liniște și resemnare. Ah! acea încercare teribilă fusese d’ajiuns ca s’î facă să își formeze nou! gânduri", pen­tru ca să­ î schimbe întru to­tul existența viitoare ! Iulie! i­ se părea acum drept că bărbatul său fugise de la dînsa, luând copilul ! Ea era o soție și o mamă nedemnă. Nu mai avea drep­­tul să aibă un bărbat, un co­pil, o familie ! Era mult dacă ar fi putut să ob­ție într’o zi iertarea lor. Și cât mai merita ura și disprețul fiice­i sale Maria ! Și cu toate astea se părea că Maria uitase tot, plânsese la căpătâiul ei, îî acoperise frun­tea rece de sărutări și silise pe Luigi și pe Carlo s-o ierte și din șii. Ochii i se umplură de la­crimi și în gât i se puse ca un nod. — Cât au­ fost de generoși cu mine care am fost o infamă ! repetă dimisa tare. Ah­! de ce nu ’i-ama ascultat în trecut ?! Julia se perdea în ast­f­el de gânduri, nesimțindu-și nici slă­biciunea corpului când ușa ca­merei se deschise și intră in vîrful degetelor, o cameristă. Văzând pe stăpâna sa ridi­cată în pat, tin­era servitoare scoase p­esela mare de bucurie. — Acum ești bine, d-nă con­tesă ? întrebă dînsa apropiin­­du­-se. Baroneasa Maria a avut dreptate.. Iulia căută să se stăpâ­nească. — Ce, am fost așa de rea bolnavă ? întrebă dînsa cu un accent cam tremurător. — O, da, doamnă, baro­neasa Maria nu lăsa pe nimeni, afară de bărbatul său, de doc­torul Carlo și de d-na Liza să intre în această cameră. Stă­teau cu rândul, zi și noapte, lângă d-ta. zare. Inima Iuliei zvâcnea foarte — Vor fi spus ea sunt moartă ? Camerista zîm­bi. — O, nu, d-nă contesă, se știa numai că erai greu bol­navă și că cel mai mic zgo­mot putea să-ți facă rău. «Insă aseară doctorul Carlo ne-a dat de veste că nu mai ești în primejdie iar baroneasa Maria eșind de aci în revărsatul zilei spre a se arunca pe un pat și a se odihni puțin, mi-a spus că mai târziu pot să vin să te văd. — Fiica mea e aici? — Da, d-nă , de când ai că­zut bolnavă nu s'a mai dus acasă. — Dar cei­ l’alci sunt și ei aici ? — Acum nu, d-nă contesă­, doctorul Carlo și Luigi au plecat ca să își vadă de bol­navi, d-na Lisa s’a întors a­­casă. Julia își lăsă capul pe pe­rină și rămase pe gânduri. — Vrei sa dau de veste fiicei dumitale ? întrebă came­rista. — Nu­­ las-o să se odih­nească , o să vorbesc mai târ­ziu­ cu ea. — Până atunci, d-nă, o să iei băutura întăritoare pe care­­ mi-a lăsat-o baroneasa ca să ți-o dau. — Da, da, iau­ tot ce vreți. Așa­dar fiica sa era sub co­perișul casei sale și veghiase mereu asupră-i ! ? Era sigură acum că scena petrecută nu fusese de­cât o încercare, spre a ’i arăta cât suferiseră odinioară victimele sale, fără să fie întru nimic vi­novate. Iulia își împreună mâinile și zise cu disperare și cu că­ință . ’— Dumnezeule, iarta-me ! Dumnezeule, supune -me Ta ori­ ce ispășire și voiü suferi-o, însă fă ca Maria să nu mă respingă și să -mi pot revedea copilul. Vocea contesei tremura de emoțiune. Lacrămile îi inundau ochii. Erau cele de înteră lacrămi de adevărata căință. Mai târziu când ațipise ușor Maria intră în odae. Tânăra baroneasă era foarte palidă, însă fața­­ strălucea de curățenia conștiinței sale și de speranța ce o însuflețea. *Se apropie de patul mamei sale, o privi un moment cu o milă înduioșată, apoi îi puse mâna pe frunte. Julia deschise ochii și dădu un țipăt. Maria­­ fia arma).

Next