Universul, ianuarie 1906 (Anul 24, nr. 1-29)
1906-01-24 / nr. 22
ANUL XXIV No. 22.—Marți 24 Ianuarie 1900. Fondator: LUIGI CAZZA.VILLAM CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA ~US Bani la România.—!^ Bani în stratu Stiite REDACȚIA ȘI ADMINISTR^iî i J — It, Strada Brezoianu îî, Bis^rcșiî — imitorii iwmii iii imiiiiwid ........." p'irr" "i"Tr....» ssmșz&mamV-î nîu'wi «rf A. S. Sf. Principesa Maria la vinătoare ia munții Musceluluî.— (Vezi explicația) Calendar pe anii 1900 Ortodox Luni, 23 Ianuarie. — Martirul Clement Catolic Luni, 5 Februarie.—Agatha Soarele răsare 7.33; apune 5.27 București, 23 Ianuarie. Creditele Masnasim Intr’un numer trecut am resumat datele privitoare la înființarea primelor credite funciare In Europa, din interesanta scriere a d-lui P. Stefanescu intitulată : «Contabilitatea creditelor funciare». Nu anai puțin va interesa pe cititorii noștri istoricul, desigur de către puțini cunoscut, al înființării acestor instituțiuni in țara noastră. Nevoia de a se înființa un credit funciar în România s'a simțit de mult. La 11 iulie 1869 un minier de 37 deputați, având în vedere grelele datorii ce apasau proprietățile"imobiliare", au cerut ca guvernul să ia măsuri de a prezintă, în viitoarea sesiune sau chiar în aceea, de se va putea, un proect pentru instituirea în țară a unei Bănci de credit funciar. Această propunere s'a primit cu unanimitate de Adunarea deputaților. La 27 ianuarie 1870, reprezintantul mai multor case de bancă din Paris, d. Adolphe Hertz, a solicitat concesiunea înființării unui asemenea credit în țară. Guvernul, examinând oferta, după oarecari negocieri, a prezintat-o sub formă de proiect de lege Adunării deputaților la 25 Februarie 1870. Acest proiect a rămas însă în cartoane și tocmai la 22 octombrie 1871 d. E. Bousquet Deschamps, în numele unui grup din Paris, a cerut iarăș guvernului privilegiul de a creia o Bancă națională de scumpt și de credit. In urma acestei noui propuneri, ministerul financelor a cerut înapoiarea proiectului prezintat Camerei la 25 Februarie 1870 spre a fi studiat din nou dimpreună cu proiectul Deschamp.In sfârșit la 4 Ianuarie 1872 se retrimite Adunarea deputaților proiectul Hertz dimpreună cu proiectul Deschamp. In vremea asta insă începuse a se agita printre marii proprietari din țară ideea de a se înființa un credit funciar prin asociațiunea proprietarilor imobiliari. La 30 octombrie 1872 marii proprietari se întrunesc în sala vechiului Ateneu și în urma cuvântărilor ținute de G. Vernescu și V. Boerescu, s’a ales un comitet compus din d-nii Lazăr Kalinderu, Ion Cantacuzino, Ion Brătianu, G. Vernescu, Ion Ghica, Dinu Gh. Ghica, V. Boerescu, G. Cantacuzino și Aristid Pascal pentru formarea unui institut de credit funciar român , prin asociațiunea proprietarilor imobiliari. La 12 ianuarie 1873 acest comitet a înaintat ministerului cererea de concesiune. Cu o zi înainte, la 11 ianuarie 1873, se înaintase guvernului, de către un grup de bancheri din țară, și cererea de concesiune a Băncii Naționale. La 20 ianuarie, ministrul finanțelor de atunci G. Mavrogheni a înaintat în desbaterea Camerei atât proiectul pentru concesiunea creditului funciar caselor de bancă din Paris, cât și proiectul comitetului proprietarilor asociați, sprijinind din parter pe acesta din urmă, ca cel mai conform progreselor făcute de creditele fondate în alte țâri. In sfârșit la 9 Martie 1873, în urma mai multor discuțiuni, Camera a aprobat proiectul de lege și statutele pentru înnființarea creditului funciar prin asociațiunea națională a proprietarilor teritoriali. La 29 Martie acelaș an proiectul e votat de Senat, iar la 5 Aprilie e sancționat. In baza aceloraș principii s'a înființat apoi creditul urban din București, iar în anul 1881 creditul urban din Iași. DIN ANGLIA (Gores), particulară a ziarului «Universul» Londra, 18 Ianuarie. Asupra regelui Siameminee îi Moartea bătrânului rege al Danemarcei a impresionat aci mult publicul, care ia o adevărată parte la doliul Curței noastre. Vă trimit citeva date asupra vieței intime a bătrânului monarh. Regele Christian IX avea cultul familiei. Membrii Casei lui, risipiți in cele patru colțuri ale Europei, aveau obiceiul sa se adune la zilele mari, in jurul capului lor. La fii, fiice și nepoți se adaugau adesea nurorile și ginerii, și se alcătuia atunci ca un fel de congres al Suveranilor, adesea folositor relațiilor politice ale Statelor. Regele Christian punea cu atit respect in practică virtuțiile familiei iu cit la masa lui, unică per lume, la care ședeau împărații, regii, reginele și principesele, protocolul și eticheta nu erau regulate decit de vîrstă. Innți cei mari și apoi cei mici. Și, în mijloc, strămoșul, bătrinul trunchi, ale cărui ramuri se întindeau în lume. Regele Christian nu citea facturi din ziare, ca alți monarhi, ci vroia să aibă chiar ziarele. Citea mult, și cind călătorea cerea să i se trimită ziarele preferate. Deși bătrin, călătorea bucuros. In toți anii se ducea la Wiesbaden, de obiceiu in incognito și intrind în directă relație cu poporul. Avea o mare antipatie pentru ascensoare și pentru celelalte invenții mecanice moderne. Nu întrebuința cu prea multă plăcere nici măcar telefonul. Dintre multele lui castele prefera mai mult castelul Bernstorff. I Cind regele se ducea acolo, apartamentul defunctei regine Luisa trebuia să fie așezat ca si cind ea ar fi fost în viață. Mormintele regilor danezi Corpul regelui Christian IX va CEOmcTFEi míNE Conferența. unei femei despre femei O cunoscută luptătoare americană pentru emanciparea femeii, mis Beatrix Fairfax, a ținut deunăzi o conferință despre căsătorie, la care au asistat sute de d șoare. Miss Fairfax a spus : «Bărbații susțin că pentru ei căsătoria ar fi o afacere proastă; cu toate acestea lumea e plină de femei bune, cari dacă s’ar mărita, și-ar face fericit bărbatul. In toate căsniciile nefericite de vină e numai neconsecvența bărbaților, pe care o dovedesc prin faptul că nu iau nici odată in căsătorie pe o femee pentru acele însușiri pe care le preluase mai cu deosebire la nevastă" Orice bărbat spune că-i place o femee econoamă și menajeră, dar nu se însoară cu fata care are mâini aspre, fiindcă de ani de zile gătește pentru întreaga familie, a ia pe aceea care și-a păstrat degetele albe și delicate. El nu se duce la plimbare sau patinaj cu fala cere ’și coase singură rochiile și economisește mulți bani tatălui ei, ci cu aceea care cheltuia pe lux toți banii ce-i căpăta. Tocmai fetele, cari pun in practică teoriile bărbaților, rămân de cele mai multe ori nemăritate.. Bărbații cred că un ceas după cununie pot face dintr o d-șoară care nu se pricepea la nimic,o femee casnică și econoamă. Crede oare bărbatul că frumoasa păpușă, de îndată ce a luat numele său, va disprețui pe zeii ci de până atunci și va ajunge o partizană pătimașă a gătitului și intreținerei casei ? Dar fetele, cari nu se mărită, sunt ele însele de vină fiindcă mai credea bărbații se conformează vorbelor lor. Viața de poate fi depus in mormintele regale ,de la Roeskilde, micul și liniștitul orășel de lângă Copenhaga, lingă unul din fiordurile Cattegat. Istoria orașului Roeskilde, sau cum i se zicea în trecut, Rotseskild, se pierde in negura deasă ce acopere întreagă istoria țărilor nordice înainte de 600. Roeskilde este in orice caz, ca și Aarhuus, Ripen, Schaswig și Ringsted, unul din cele mai vechi orașe ale Danemarcei. Legenda spune că Roeskilde a fost întemeiat de regele Roe. In realitate, orașul era pe la anul 1000, in timpul regelui Canuto , cel mare, împresurat de ziduri și de șanțuri. Prima biserică din Roeskilde a fost construită de regele Harald Blaatarid, zis Dannebod. Domul era construit de lemn; in secolul al unsprezecelea Insă a fost transformată într’o mare biserică la care s’a alipit o mînăstire. Cei mai cunoscuți regi ai dinastiei Oedepburg sunt îngropați acolo : Häriold, zis Canuto, Voldemar cel mare, Valdemar Alterdag. Regina Margareta ''doarme in mijlocul altarului. Mormîntul ei are de-asupra o statue a reginei, de marmora neagră. Chibații suverani se odihnesc in mormintele vecine și în trei alte mari mausoleuri. In altar mai sunt înmormintați regii Christian V și Frideric IV. Monumentele sunt de marmură albă, in stil rocooico și au pe dinsele reliefuri și figuri alegorice. Tot aci va fi înmormântat și Christian IX. Ferémn* CHESTIA acordărei drepturilor dobrogenilor Comisiunea dobrogeană și-a ținut ori ultima sa ședință la ministerul de interne. D. Bănescu, primarul Constanței, raportor, a dat citire raportului său pentru încheierea lucrărilor comisiunei. Raportul, care conchidea acordarea drepturilor politice Dobrogei, absolut fără nici o restricție, a fost aprobat în unanimitate de toți membrii comisiunei. Numărul reprezentanților Dobrogei în parlament Comisiunea propune prin raportul său ca să se aleagă câte două senatori și două deputați de fiecare colegiu electoral, pentru ambele județe Constanța și Tulcea. Astfel, numărul reprezentanților dobrogeni in Parlamentul țârei va fi de 12, listele electorale Se vor institui doua comisiuni, una in Constanța și cealaltă în Tulcea pentru întocmirea listelor electorale, pentru Senat, Cameră, județ și comună. Comisîmniș vor fi compuse din mai mulți înalți magistrați. Cei nemulțumiți vor avea dreptul de a face recurs la înalta Curte de casație, secțiunea contenciosului administrativ, in termen de o lună, de la afișarea listelor provizorii.* Asupra conținutului raportului d-lui Bănescu mai putem adăuga, pe lângă cele spuse în articolul nostru din săptămâna trecută, că afară de o expunere de motive detaliată, mai cuprinde și o ochire asupra trecutului Dobrogei precum și asupra evoluției sociale, economice, etnice și culturale a acestei provincii de la reanexarea ei până azi, toate aceste relațiuni fiind sprijinite pe date oficiale. îndată ce consiliul de miniștri va aproba raportul, se va proceda la întocmirea proectului de lege pentru acordarea drepturilor politice Dobrogea și va fi depus pe biurourile Corpurilor legiuitoare. Comisiunea speră ca acest proect de lege să vină în desbaterile parlamentului, chiar in sesiunea actuală. Astfel incât se dă ca probabil ca la deschiderea sesiune extraordinară de Mafii, Dobrogea să-și aibă reprezentanții ei în Cameră și Senat, uses.....««■pw'BB BasgBar^ -'ts- ® >'iiii ............. MAMA ȘI ȘCOALA MOTO . Nu ușor este a crește patru copiii A. S. a Principesei României. Pana ținută in mâna’mi de femei pentru femee a lucrat, când numai a putut lucra. Pentru femei și copilul său. In interesul lor real, adevărat, bine înțeles. Crima anti-națională și antiumanitară să încerc a defemenisa femeea n’am comis-o și nu o vom comite, ori cât de grele și dureroase ar fi luptele pentru Bine. Exemplul celor cari voesc, prin defemenisarea femeei, să ajungă la dărâmarea civilizațiunei creștine — neperfectă încă, fiind-că n'a pus mâna deplin pe idealul urmărit — exemplul lor d’a lucra cu înverșunare la ruinarea familiei, a acestei case pe care e edificată societatea presentului, d’a lucra cu înverșunare la nimicirea desăvârșită a capitalul moraloreligios de care mai dispunem, acest exemplu nu-1 voi urma, ori cât de scump ar fi să plătesc statornicia principiilor mele. Dar femeea a fost, este și are zilele ne arată că și alegerea nevestei ei nu se lasă a fi călăuziți nici de inteligență, nici de convingere, nici de adevăratul tact, pe cari ’l au în celel’alte afaceri ale lor. Văduvul cu 6 copii mici s’a căsătorește vr'odată cu femeia despre care știa că o înduioșează suferințele nenorociților și că-i plac copiii ! El ’și alege totdeauna o fată, care se ceartă apoi cu copiii lui și-i maltratează, cu toate că s oriehte s-ar fi putut prevesti această soartă. Toți tinerii, cari visează un cămin ’liniștit, se însoară cu fete, pentru cari lucrul de căpetenie sunt balurile și teatrul. Și acum, a sfirșit conferențiara, voiu da câteva sfaturi ascultătoarelor mele . Nu cereți niciodată atențiune din partea unui bărbat. El, numai când va vedea că nu slăbiți din cauza nepăsării sale, numai atunci î și va îndoi atențiile. Nu va arătați geloase ; bărbatul se bucură numai puțin timp de gelozia nevestei sale, apoi asta 'i devine o povară. Dacă iubirea bărbatului scade, alunei sunt zadarnice pretențiile nevestei; ea ’l poate recâștiga făcându-se atrăgătoare și amabilă. Cele mai iubite femei sunt acelea cari aduc bărbaților lor convingerea că ei sunt stăpâni in casa lor Patima, care stăpânește pe orice bărbat din leagăn până in mormint, e aceea de a se ști stăpân în casa lui. Silvia,a rămânea suflete casei, sufletul familiei, «zeitate penală». Când o va părăsi femeea, familia va deveni corp fără suflet, fară viață, fără putere de viață și Stat așezat pe trupuri moarte , poate exista. Utopiile, chimerele, gărgăunii închipuirilor rătăcite, nele aparențele oricât de lucitoare și ademenitoare ar fi, să le lăsăm să se stingă în bolnavii creeri vi. cari răsar. Nu e menită toată neghina d’a încolți, crește, rodi și a se lăți. Lungii mei ani strecurați ’nn’-au dat timpul d’a vedea și înțelege multe d’ale oamenilor și d’ale lucrurilor, d'a cunoaște natura lor după natură. Știu deci că visele nu priincios înlocuesc realitatea, știu eu numai cu realități se poate vindeca răul real. Puțini au visat mai mult decât mine’frumosul vis al «binelui general și universal». Puțini au dorit mai înfocat prosperitatea și fericirea tuturor celor cu suflare românească, puțini au plâns mai cu amar asupra rănilor de care ■știr are neamul și au cugetat mai indelung la chipul vindecărei lor. Din sociologie ,mî-am făcut breviar. Drept zilnice închinăciuni, cu întreaga-mi inimă de femee, dupe:«Tatăl nostru» m'am adâncit in cercetările «întocmirelor sociale» ale genialilor bine-voitori ai omenirei, ale căror umanitare idei trec drept mântuitoarere. După o grea cumpănire, la sfârșit, m’am ales cu întemeiata credință cum că : teorii, principii, legi, regulamente, instituții sunt toate arme, sau bune, sau rele, după cum sunt mânuite de cei ce le întrebuințează , sunt de folos sau stricăcioase, după oamenii ce se servesc de ele. Omul deci, în toate cele sociale, este factorul principal , omul este totul. Nu armele fac vitejiile, isbânda,, ci mâna celui ce o ține, sufletul celui ce dirigiază mâna armată. Nu legile scrise fac buna stare a popoarelor, le dau moralitate și fericire, ci mintea și inima, inima și caracterul, celor legiferați. Caracterele fac tăria, caracterele mărirea unei națiuni. Intelectul nu mai imaginează, caracterul făptupș’tie. Caracterul întrupează, caracterul realisă ideia. La bun și la réli rolul prim îl are omul , omul și caracterul său , omul și sufletul ce are. Sufletul ce are ! Ce este însă acel suflet așa de atot-puternic, suflet a cărui mișcări hotărăsc și soarta individului și soarta societății, a națiunelor, a umanității V Ca unde ne vine el oare ? Cine'ii alcâtuește? Cine și cum ? Din aceste scurte rânduri menite apărăm unor interese pedagogice și mai mult încă social-economice, nu voim a ne îndeletnici cu cercetări metafizice asupra originei sufletului sau a naturii sale, a sufletului privit ca putere inficatoare. Sufletul, în înțelesul cuvântului ce -i dăm aci, este acea adunare de facultăți morale, de simțiri și idei, de nelămurire, vise sburătoare, de pofte și dorință, de pasiunile ce ne mișcă, de legile născute ce formează conștiința și acele primite prin cultură, de patimile ,ce tulbură și muncesc pe legiuitorul intern, de însușiri ce ne ridică până la Dumnezeire, de toate acele forțe negisibile și nepalpabile ce leagă eul nostru cu lumea exterioară," cu lumea văzută și cea nevăzută, cu ceea ce este știut și ceea ce este instinctiv presimțit, acestor puteri întrunite, ce nu și-au primit incă trebuitoarea denumire potrivită,in lipsă de alt termin,cată să-i zicem «suflet». Acest suflet mama ar fi să ni’l alcătuiască , decum naștem și cât creștem mama, treptat, să-l intemeeze. Mama să-l facă cu dulcile-i zimbete,mama cu iubirea sa toată, cu cântările-î duioase cu glasul ei blând, de inimă pătrunzător ; mama, cu lacrimile ce ne șterge și acele ce ne face să vărsăm ; mama, cu toate cele ce ne zice și cele ce se silește a ne tăcea. La formarea acestui suflet mai ajută și îngrijitorul părinte, cu privirile ce are, serioase și adânci, cu sfaturi înțelepte și bine-cumpănite, cu laude ce devin imbolduri, cu mângâeri ce ades umbresc reprobațiuni. Sub îngrijirea mamei, la alcătuirea sufletului vor conlucra preceptele Mântuitorului, tradițiunile strămoșilor, vorbele și faptele rudelor, învățătorilor, amicilor, a oaspeților și conlocuitorilor casei părintești, vor conlucra și tăcerile și șoaptele lor. Contabue la intemeiarea sufletului locul unde naștem și creștem, aerul ce aspirăm, cerul ce ne este dat să privim, soarele ce ne încălzește și luminează. Nu mai puțin contribue munții, câmpiile și marea întinsă înaintea noastră, din copilărie ; apele cu linul și dulcele murmur ce pot avea sau cu mugete sgomotoase și vecinic amenințătoare ; contribue codrii și freamătul tainic al frunzișului, armătoarele adieri ale vântului și îngrozitoarele urlete de furtn în turbate, contribue până și cântul de pasăre ce cântă, mișcă și încântă. Tot acel suflet poate fi făcut cu indolența și nepăsarea părinților, cu ignoranța, indiferența și corupțiunea educatorilor mercenari, cu vulgaritățile și depravațiunea servitorilor, cu nepriceperea datoriilor ce are școala, cu nedreptățile profesorilor, cu defectele sau viciile camarazilor, cu obscenitățile lucrurilor sau a persoanelor, cu citiri de cărți rătăcitoare și necuviincioase, cu imagini impudice și imorale, desfășurate înaintea’ochilor candizi d’acele ziare și publicațiunî ce n’ar fi să pătrundă la vatra familiei. Mai este influențat sufletul și de o atmosferă apăsătoare, de temperaturi ardinte sau de ghiață sau schimbătoare, de aer impur, de împrejurimi întunecoase, pustii, sălbatice, înfiorătoare, de tot ce este neestetic, lipsit de armonia, ce este dișanțat, rău, urât, scârbos, desgustător Cu cât copilul este mai fraged, cu atât impresiunile exterioare ce primește produc în el senzațiuni mai puternice, mai adânci, mai neșterse. Aceste, schimbându-se în idei și simțiminte, fac temelia omului moral, sufletul viitoarei individualități omenești. Timpul copilăriei este deci timpul când mama are o veghia și lucra neîncetat, când mama are a fi întreagă a copilului său. Timpul când nu este permis mamei a fi mamă pe jumătate. Mamă pe jumătate este fiecare femee ce se mărginește a da numai viața fizică copilului ce a născut cu corp și cu suflet a înzestrat Dumnezeu pe om, plasmuindu-l. Puterea sa creatoare întreagă a fost transmisă omului atunci când a zis Creatorul primei părechi omenești c cresceți și vă înmulțiți, adică deveniți mari, tot mai mari, mari la puteri morale și sporiți la numer. Puterile fizice le aveau de la început nouii plăsmuiți; vorbă de creșterea acelor puteri nu mai putea fi. Părintele Ceresc cugeta la suflet. Urmând legea impusă, părinții au a da și trupul progenițierei lor dar și sufletul, acel suflet supus vecinicului progres, vecinicei înnobilări. Trupul pruncului va fi susținut și ocrotit de mâinele puternice ale părintelui său, iar mama, cu inima-i blândă și iubitoare, cu inima-iluminată și neobosită ce dă dragostea deplină, mama, de copil nedeslipită, are a crea, a intemeca sufletul. Mama prin omul moral, are a întregi omul fizic căruia dete viață. Pe cât timp femeea în mod pasiv, inconștient, involuntar a cooperat la întremarea embrionului, oricât de penibilă și dureroasă i-ar fi gestațiunea și nașterea, maternitatea ei nu o ridică la înălțimea morală la care ajunge mama deplină, creatoarea de corp și de suflet. Adevărata maternitate, cu toată frumusețea sa de suferință, de abnegațiuni și devotament, cu toate meritele și prerogativele ce include : astă maternitate e constituită din miile și iar miile de îngrijiri inteligente minuțioase și de tot momentul intru d’a întregi incompleta ființă, ruptă din trupul femeei, d'a o întregi dându-n suflet, suflet ales, suflet mare. Mama, indată ce-i sosește copilul pe lume, are a aprinde tot mai mult și mai luminos în mica porțiune de carne cu vitalitate focul sacru ce-1 va face adevărat om, are a pune în el scânteia divină ce-1 va urca aproape de Dumnezeire. Aceasta și numai aceasta este fapta mare ce, îndeplinind-o în întregimea ei, înalță pe femee la strălucita demnitate de adevărată mamă. De mamă deplină, de mamă cum e menită să fie, de mamă cum o voește Dumnezeu. Afară de câteva fericite dar puțin numeroase excepțiuni, cultura presentului, astfel cum e făcută, nu ne dă și nici ne poate da asemenea mame. (Va urma). Gen stanța «Ic Rusika-SefaSaw. .... ———«BBBflBSBiiB liV» tw <3> flflagflBagBBBa»-----— L S. R. PRINCIPESA MARIA la vintătoare in munții Muscelului — Vezi ilustrația — Se știe că pe la sfirșitul lunei Octombrie, anul trecut, s’a aranjat o mare vinătoare în munții Muscelului, la care a luat parte și A. S. R. Principesa Maria. La această vinătoare s’au împușcat un urs negru foarte mare, in greutate ca de 300 kgr. și 4 porci mistreți, din care ursul și 2 porci mistreți chiar de către A. S. R. Principesa Maria, iar 2 mistreți de către A. S. R. Principele Ferdinand. Invitații la această vânătoare princiară au fost : d. Kiderlen Wächter, ministrul Germaniei; colonelul Rozwadowsky, atașatul militar al Austro-Ungarii; colonel Aurel Dimitrescu, dr. Dinu Brătianu, colonel Râmniceanu, adjutant princiar ; locotenent Manu, victor Reghenau, silvicultor-șef și Al. Gostovici, șeful ocolului silvic Corbi, unde a avut loc vânătoarea. Ilustrația noastră de astăzi, reprodusă după o fotografie luată la fața locului, reprezintă pe A. S. R. Principesa Maria pe muntele Sețu, împreună cu invitații și cu personalul de vânătoare stând lângă urs și cei patru porci mistreți. G11ZSML ASASINAT Visa Iliesliești (Prin poștă de la coresp. nostru particular) R.Sărat, 31 Ianuarie AMĂNUNTE COMPLECTE Am arătat prin câteva telegrame, cum a fost asasinat preotul Pantazi Mărculescu, din Urechești, în seara de 1» curent, și cum au fost descoperiți autorii, în urma unor scrupuloase cercetări în localitate, cari au durat o septemână întreagă. Astăzi, cu trenul de 10 luni, a sosit în oraș de procuror Paul Mironescu, odată și cu criminalii Gheorghe Mândrescu, Coman Boncea, Die Popescu și Costică I. Popescu. Pentru ca cititorii ziarului nostru să’șî facă idee despre modul cum a fost comisă această crimă, descriem aci, în amănunțime, toate peripețiile eî. I»s*ccesul dintre preot»] Mărculescu și Die Popescu șiura acestuia in contra, preotului. Preotul Pantazi Mărculescu avusese un proces cu fostul dascăl de biserică Uie Popescu pentru niște case, proces pe care o câștigase preotul. Din această cauză și din împrejurarea că Popescu fusese eliminat din serviciul de dascăl, prinse o ură neîmpăcată în contra preotului și se hotărî să-l omoare cu orice chip. Dar, cum el singur nu putea face aceasta, de frică că va fi descoperit, ceru ajutorul lui Coman Boncea, un alt dascăl, pe care preotul îl dăduse afară de la biserică, ziserul Gheorghe Mândrescu, fopt argat la preot și fiul său Costică I. Popescu, cari nu vedeau cu ochi buni pe preot și cari primiră fără multă vorbă propunerea lui. Sfătuirea criminiilorw încă de acum 3 ani, criminalii făceau planuri peste planuri, sfătuindu-se între dinși în ce fel de moarte să hotărască sărmanului preot. In acest scop țineau întruniri noaptea în clopotnița bisericei, la cari asistau Zile Popescu, Gornan Boncea și Gheorghe Mândrescu. Gostică I. Popescu nu lua parte pe atunci la întrunirile lor, neavând iscă nici idee despre ceeace pregătea tatăl său preotului. Lui i s’a făcut propunerea acum mai în urmă, în cercarî infcrcimase Ilie Popescu ’și-a făcut prima încercare acum 2 ani, încărcând un lemn cu gloanțe și iarbă de pușcă, pe care l-a aruncat in curtea preotului, cu scop ca, copiii acestuia luându-1 și punându-i in foc, să exploadeze și să arunce casa în aer. Nu-î reuși însă planul, căci preotul despicând lemnul mai înainte de a-l pune în foc, văzu ce conține întrinsul. Gazul a fost reclamat parchetului, dar autorul acestei încercări n’a putut fi dovedit atunci. A omorât apoi un câine al preotului, dându-i otravă în mămăligă. Apoi, Popescu, întâlnindu-se cu Coman Boncea, care figura încă pe atunci ca dascăl la biserică, ii dete o o oarecare cantitate de otravă spre a o da preotului un mâncare sau băutură, sau s’o pună chiar în sfintul potir, din care se Împărtășea preotul când eșea la liturghie. Lui Coman insă nu’î plăcu această idee, temându-se că va fi descoperit. Văzând că nici într’acest mod nu poate extermina pe bietul preot, Ilie Popescu recurge la o nouă invențiune a fiului său Gostică I. Popescu. Acesta cunoscând bine lăcătușeria, formă o capcană sistematică, în care puse 6 cartușe te foșer, așezate în sus. Mecanizmul acestei capcane era în așa fel, că ori in ce parte ar fi fost atinsă, s’ar fi descărcat toate gloanțele deodată, lovind fără greșeală pe nenorocitul care ar fi fost desemnat de soartă a muri. Capcana astfel formată, criminalii s’au hotărit s’o așeze pe pragul ușei pe unde avea ’să iasă preotul, dar, cum acesta avea 8 copii, sau gândit că poate soarta, va face să fie lovit vr'unul din ei, astfel că preotul ar scăpa, și nu și-ar ajunge ținta. Au renunțat deci și la acest plan. StrîimH. Incercare.— Comiterea eramei Cu trei săptămâni înainte de crimă, s’au întrunit iarăși cu toții în clopotnița bisericei, și s’au decis în sfârșit prin ce mod să se scape de preot. Ilie Popescu a dat lui Coman Boncea un cartuș cu zburaturi de argint, formate din o piesă de 5 tei—căci plumbul, își zicea ei la credința lor, nu se lipește de preot—in care cartuș se mai aflau și 3 postii de lup (gloanțe lungi), însărcina apoi pe Gh. Mândrescu, argatul preotului, să tragă cu pușca,—căci de el nu-și va face nimeni idee că a comis crima, pe câtă vreme din șir vor fi descoperiți, ca fiind recunoscuți dușmani ai preotului—și fixă crima pentru seara de 15 c. In cursul acestei zile urma să se facă alegerea membrilor consiliului comunal, și criminalii își ziceau că comițând crima în acea seară, nu vor fi descoperiți, crezându-se că preotul ar fi fost împușcat de vreunul din alegători. In seara hotărită, pe la 8 jum., când preotul sta la masă, Inie veni în curte ,și dete lui Mândrescu pușca,, iar el se așeză la pândă lângă fereastră. In partea cealaltă a ferestrei sta Mândrescu cu pușca întinsă, și când Ilie vezu că preotul se scoală de la masă, făcu semn lui Mândrescu să tragă. O detunătură teribilă urmă apoi,după care sărmanul preot, care ținea mâna pe clanța ușei, abia putu pronunța cuvintele : «Desemna mor, ertați-mă», și căzu jos fără suflare, spre groaza și durerea soției și copiilor săi. Bucățile de argint și gloanțele din armă, trase prin geam, îi străbătu spata dreaptă, perforându-i plăminul respectiv. Cercetările. — Descoperirea criminalilor Se vești imediat autoritățile comunală și secția de jandarmi din Gotești, cari începură primele cercetări, arestând pe de o parte pe bănuiți, iar pe de alta înștiințând și parchetul. A doua zi, Luni, plecă în localitate d. procuror Mironescu însoțit de d. dr. Negrescu, medicul primar al județului. O săptămână încheiată energicul magistrat a lucrat zi și noapte, reușind în fine să descopere pe fioroșii asasini. Descoperirea se datorește în mare parte și șefului de secție, Alexandru Ioan, precum și brigadierului Văleanu Dumitru, din secția Gotești. Nu uităm însă a dezminți un ziar din București, care, în numărul seu de azi, spune că și preotul Costache Manta ar fi fost declarat de criminali ca tăinuitor și că ar fi fost înaintat chiar parchetului, odată cu criminalii. Lucrul acesta nu e adevărat, precum nu e nici faptul că criminalii ar fi fost trimiși la parchet Mercuri sau Joi, cum se înțelege din cele scrise în zisul ziar. Adevărul e că criminalii au fost aduși aici azi Sâmbătă, când a sosit și d. procuror, și că asupra preotului Manta nu s’a constatat până acum nici un fel de vinovăție. voinea I?2V SII*21 ZI Gogoși «îs cartofi. — Iată o prăjitură bună și ușor de pregătit. Să se coacă sub cenușe cartofi buni, se curăță apoi de coaje și se pisează cu sare fină, turnându-se puțin cogniac sau rom și adăugându-se din când in când, câte un ou. Și tot așa până pasta, devine destul de consistentă ca să se poată face din ele gogoși. Gogoșile se tăvălesc în făină și se dă la cuptor. Se servesc presărate cu zahăr. ȘTIRI DIN STREINTATE — Prin poștă — Mai mulți ofițeri japonezi vor fi atașați la armata engleză a Indiei, cu misiunea de a studia apărarea graniței de nord-vest. Ofițeri englezi vor fi trimiși în Japonia, spre a studia organizația militară. Aceste măsuri simt luate în conformitate cu articolele din tratatul de alianță anglo-japoneză. In provincia Antioquia, din republica Columbia, a isbucnit o revoluție, pusă la cale de către fostul președinte Valencia și generalul Ospina. Generalul Rennenkampf a fost însărcinat să restabilească ordinea pe tot parcursul căei ferate transsiberiene. El a publicat un manifest proclamând militarizarea tuturor impiegaților și lucrătorilor de la căile ferate și birourile telegrafice. El face apel la patriotismul lor spre a înceta îndată greva, făgăduește iertare acelora cari vor relua lucrul îndată, iar acelora cari vor refuza o pedeapsă fără cruțare. Depeșile ce sosesc de prin acele ROBIA PĂTIMILOR Mare roman de Faul Soiget PARTEA ANTEIA si Vii Moartea In viata _ Privirea lui Roger era îndreptată spre fereastră... De dimineață, de cînd se deșteptase ședea așa... Jocul razelor de soare în geamuri, singur părea că’i interesează. Buzele Cristianei avură o tremurătură, o contracțiune. E'ar fi zis că vroia să oprească cuvîntul acela ție care era datoare să’i pronunțe. Cuvintul acela pe care'i murmură aproape cu o revoltă în voce. — Roger! Un fior trecu pe fața palidă a rănitului. Ochii se ’mișcară. Privirea părăsi fereastra, se ridică spre Christiana, dar în privirea aceea nici o flacără, obrazul acela nici un rex de emoție... Părea ca nu vede nimic. — Roger, repetă ea, după o nouă ezitare... Aceiași tăcere, aceiași indiferență. Ochi rănitului erafi morți. In dosul lor nu mai era simțire, nu mai era înțelegere, nu mai era suflet. Și iată’î că iar se îndreaptă spre fereastră... Christiana, îngrozită, s’a dat înapoi. — Nu m'a vezut... nu me recunoaște... Și totuși pare ca nu mai sufere... Nu mai delirează... Atunci ? Fruntea lui Maury s'a încruntat. Tulburarea pe care nu a putut-o reprima când a salutat pe tinera femee, perzistă. Servierea, el, suflele mereu. — Entr’adever ciudat, d-nă. Cu toate acestea, ve repet, nu vă alarmați. Veți vedea că peste câteva zile tulburările Acestea vor fi dispărut. Tinera femee nu respunde.O clipă rămâne în picioare, cu ochii pironiți pe rănitul care recăzuse în extazul lui. Apoi se întoarce și fără să mai sărute fruntea omului aceluia pe care i-a adorat din tot sufletul, fără să murmure nici un cuvânt de adio, se îndreptează spre ușe. In urechile ei răsună confuz o frază : — Iți mulțumesc, Roger al meu, pentru’neuitatele ceasuri de beție ce mi-ai dat".. Servietes o însoțește până în sală. Se silește să reasigure pe Christiana. — Mâine, poate veți găsi o îmbunătățire în starea bărbatului d-voastră ; mâine poate că vă va recunoaște. Ea clătină din cap. Nu crede in minunea asta! Ochii lui Roger nu sunt turburați de friguri... sunt goi. Și pleacă. după un salut rece, pleacă fără a fi spus vre-un cuvînt. A doua zi nimic nu se schimbase. Ochii lui Roger nu surâdeau... Soarele nu mai punea într’înșii lumină veselă... Erau morți, morți de abinele. Christiana verii, nu vorbi mai mult ca în ajun... plecă tot așa. Bervieres lipsea, nul vezii. Se întoarse în fiecare zi, la aceeași oră, îmbrăcată cu aceeași rochie închisă. Starea lui Roger se îmbunătățea fizicește. Rana se închidea. . Obrajii se colorau... Forțele reveneau. Dar inteligența părea definitiv stinsă. Pronunța uneorî cuvinte, dar numai din întâmplare, fărăurmare, fară nici o însemnătate. Totuși, într’o dimineață, niște nume îi fluturară pe’buze’: — Christiana, Mare, Glodeta. Și se repetă de mai multe ori. Peste o clipă însă se uitase. Câteodată rîdea... cu un surîs nervos, care făcea rea auzului. . Vezându-I, Bervieres, își spunea mereu în minte. — Moartea în viață, însemnătatea lori vagă atunci, se preciza acum în mod teribil. Oare el chiar nu a vrut pentru Carmont aceea ce se producea ? Căderea aceasta vecinică din care nu se va mai ridica ? Oare nu se gîndise, într’un rafinament de cruzime, că un asemenea om nu va mai fi nici bărbat, nici amant ? Cine putea să o spună? Acum, evita să se întilnească cu Christiana, lipsea la ceasurile în care dinsa își făcea vizitele zilnice." . Totuși, trebui într’o zi să dea explicările pe care ea le cerea. In ajun îi lăsase un bilet. El o așteptă. Părea că’și înfrinase patima .Momentul de a lucra nu sosise. Va găsi o ocazie favorabilă mai tirziu. Ea vroia să știe ce crede dânsul de starea lui Darmont. Trebuia, în cele din urmă,să’i spună adevărul. Așteptă deci pe Christiana și, pretextând vizitele obligatorii în fiecare după amiază la spitale, se scuză de a nu o fi văzut în zilele precedente, întrevederea lor fu scurtă. — Domnule, zise ea, in numele copiilor mei, vin să te rog să’mi spui părerea dumitale sinceră ce trebuie să’ți fi făcut asupra stărei bărbatului meu. i Era categoric. Găsi totuși un înconjur spre a nu răspunde imediat acestei întrebări. — Vindecarea fizică nu mai poate fi pusă la îndoială, doamnă. — Aceasta, o știam. Dar vreau să vorbesc de inteligență, care s’a întunecat și care mă asigurai că va reveni încetul cu încetul. — Eram convins. — Dar acum ? — Acum... încă nu disper... E sigur că sunt rezerve de făcut asupra întregimei viitoare a acestei inteligențe. Eu însă sunt încredințat că va renaște complet, în cele din urmă. Și, vrând să dea un temelii afirmărei lui, părînd a sa, baza pe afirmări științifice . — Rămâne o stare congestivă a vreunei leziuni ascunse care provoacă aceste tulburări psihologice. Numai puțin câte puțin, foarte încet,această leziune invizibilă cicatrizânduse, lobii descongestionându-se își vor relua funcționarea lor normală. Și adaose: — Mai este încă o hipotezis .O emoție violentă poate produce brusc această descongestiune a creerului și aduce vindecarea. Totul este cu putință. Nu trebue dec! să disperați. Nici o ironie la dînsul, nici o amărăciune. Vorbea femeei acesteia cum ar fi vorbit oricărei alteia care i-ar fi fost indiferentă. Urmă o tăcere. (Va urma) 1