Universul, octombrie 1906 (Anul 24, nr. 269-299)
1906-10-26 / nr. 294
ț 4* Monumentul Uniteî Garibaldi.—(Vezi explicația) * Calendar pe anul 1906 Ortodox Marcuri, 25 Octombrie.—Martira Macrina Catolic Miercuri, 7 Noembrie.—Engelbert Soarele răsare 7.00; apune 4.57. București, 25 Octombrie. Legea industriei in Ungaria Telegraful ne-a adus vestea despre un nou incident întâmplat în Camera din Budapesta între un deputat român și colegii lui maghiari, cu prilejul discuției legii asupra încurajării industriei. Ni s’a vorbit însă mai mult de partea oarecum violentă a incidentului, pe când este de o importanță și mai mare a se cunoaște esența discuțiunii ce l'a pricinuit. Bacă a luat cuvântul și deputatul român d. Iuliu Maniu, în discuția legii asupra încurajării industriei, a făcut-o pentru a combate dreptul discreționar al ministerului de a acorda sau retrage avantagiile legii întreprinderilor industriale după bunul său plac, și aceasta mai ales fiindcă e evidentă tendința de a se folosi și noua lege în scopul „de a se corupe moravurile publice“ ; d. Iuliu Maniu a propus un amendament, să se înființeze o comisiune (senat) industrială centrală, compusă din 36 membri, jumătate numiți prin decret regal și jumătate aleși de Cameră din toate partidele. A accentuat deputatul român el însuși raportorul legei a recunoscut că „într’adevăr acest proiect dacă va ajunge în mânile unui guvern rău poate să distrugă industria țărei, dar îl votează fiindcă are incredere în guvernul actual !“ „Insă a reflectat cu drept cuvînt d.Iuliu Maniu,—legile nu se votează pentru un guvern, ci pentru țara întreagă ; unui guvern i se votează cel mult budgetul... Ministrul comerțului (d. Pr. Kossuth) a zis că puterea discreționară o va întrebuința spre binele patriei. D-sa poate să vorbească in numele acestui guvern și în numele său, nu însă în numele tuturor guvernelor... ..D. secretar de stat Szterényi (Stern) a zis că avem nevoe de această lege pentru ca să încurajăm industria, dar avem nevoie și pentru ca să sprijinim construirea statului național. (Vii aprobăm in stânga și stânga extremă). Și din punctul de vedere al statului național este importantă această lege, zice d. secretar, fiindcă vom înființa fabrice înainte de toate in scopul de a sintea să dăm de lucru maghiarior de rasă. (întreruperi: așa ar fi bine)... prin urmare vom înființa fabrici în locuri unde să putem întări, "’inele și organizația lor, maghiarismul“... (vii aprobări și întreruperi: se înțelege ! dar ce ? vreți să Întărim pe valahi? etc.) D. Iuliu Maniu, fără a se tulbura câtuși de puțin, a continuat: ,,—Eu, domnilor, ca cetățean al acestei țări, cu adâncă și sinceră durere am auzit din gura d-lui secretar de stat clasificarea conform căreia de la înălțimea unei situații oficiale s’aîi împărțit așa zicând cetățenii în trei categorii: prima categorie, care trebue sprijinită și întărită cu orice preț : maghiarii. (Vii aprobări). De a doua categorie se țin toți cei ce sunt gata a-șî încovoia caracterul național, cultura și inclinațiunile spre maghiarii de rasă. Și a treia categorie (sglomot, întreruperi), a treia categorie este aceea care va fi sprijinită numai atunci când nu se va mai ști ce să se mai facă cu banii“. (întrerupere : asta-î categoria valahă !) D. Iuliu Maniu: „Eu pretind de la guvern și legislație ca la aducerea de legi economice să nu facă categorii în țara aceasta. (Zgomot: nimeni nu face !) Dar, d-voastră faceți categorii, când de pe banca secretarilor de stat se declară că se vor sprijini dintre milioanele de locuitori ale țărei numai maghiarii de rasă. (Vii aprobămi). Dintre milioanele acelea însă nu fac parte numai maghiarii de rasă, ci și noi...“ Aci s’a petrecut apoi incidentul cu întreruperea : „Și voi sunteți maghiari !“ — „Nu, eu nu sunt maghiar !“ — care a pricinuit o furtună de exclamații furioase : „Atunci plecați în România ! Aci numai pentru maghiari e loc ! etc. Președintele ezitând ,,să cheme la ordine“ pe deputatul român după cererea colegilor săi maghiari, d. Iuliu Maniu repetă : „Am zis că d-l secretar de stat în expunerea sa vrea să sprijinească înainte de toate pe maghiarii de rasă. Eu am protestat și am zis că această procedare nu e dreaptă. Trebuie sprijiniți deopotrivă toți cetățenii statului. ” Aceasta am zis-o, la care cineva a strigat: „și tu ești maghiar !,. Iar eu i-am răspuns : „nu sunt maghiar!“ Zgomotul a devenit atunci asurzitor. Secretarul de stat Szterényi se ridică în sfârșit să declare că,, firește, nu primește amendamentul d-lui Maniu; tot o dată d-sa profită de ocazie ca să enunțe o teorie după care: „în Ungaria locuesc, ce e drept, naționalități, dar toate împreună fac parte din una și singura națiune maghiară“. Din toate aceste discuții rezultă așadar că până și o lege ca aceea a încurajării industriei nu se alcătuiește, in Ungaria, decit în vederea scopurilor de maghiarizare, și că o asemenea tendință se afirmă pe față din partea reprezentanților stăpânirii și întîmpină viile și entuziastele aprobări ale actualilor reprezentanți ai naționalităței maghiare.________ DIN GERMANIA Goresa particulară a ziarului «Universul») Berlin, 22 Octombrie. Noul regim fiscal La 1 iulie trecut au intrat în vigoare nouăle taxe aprobate primăvara trecută de Reichstag și care, după socotelile ministrului de finanțe, trebuiau să producă 200 milioane mărci pe an. Ei bine, rezultatul primelor trei luni al noului regim fiscal par a anunța deziluzii serioase, ba chiar un adevărat faliment al tuturor speranțelor ministeriale. După aceste date, apărute acum in buletinul statistic oficial, veniturile nouilor impozite ar fi următoarele : taxa de timbru pe biletele de cale ferată, variind de la un minimum de zece pfenigi la un maximum de opt mărci, a dat în două luni în cifră rotundă, 1.800.000 mărci, ceea ce ar da un venit anual de 10 milioane pe când proiectul prevedea 40 ; enorma diferență e explicată prin faptul că un mare număr de călători care întrebuințau înainte clasa IlI-a, întrebuințează acum a patra, care e scutită de taxe, pe când, de altă parte, mulți au trecut din clasa I în a Il-a și din a Il-a în a IlI-a, provocând astfel și o scădere în încasările căilor ferate. Sporul prevăzut pentru tarifele pos- tate era socotit de 12 milioane , a cum se constată că, pe când în semestrul Aprilie-Octombre 1905 încasările poștale au sporit cu 20 milioane, in același semestru 1906, după introducerea taxelor mai ridicate, sporul a fost numai de 15 milioane. Taxa asupra automobilelor a dat in ultimul trimestru un milion, pe când guvernul se aștepta la trei milioane. Se mai adaugă că impositul asupra automobilelor, aproape prohibitiv, pentru că pentru 60 cal putere trebue să se plătească 150 mărci taxă fixă, pe lângă 10 mărci de fiecare cal, în total 750 mărci pe an, lucrează în mod dezastros asupra idustriei. Taxa de timbru asupra dividendelor a dat in acest trimestru puțin mai mult de 100.000 mărci, pe când guvernul se aștepta la 10 milioane pe an. Taxa asupra moștenirilor a dat 25.000 mărci, pe când guvernul prevăzuse 48 milioane pe an. Chiar dacă lucrurile se îmbunătățesc, suntem departe de rezultatele sperate. In timpul acesta, norile mari cuirasate și crucișătoarele așteaptă și acum să fie puse în șantiere, pe când lucrul ar fi trebuit sa înceapă imediat după hotărîrea Reichstagului, primăvara trecută. Eroul de la Koepenick Eroul de la Koepenick urmează a se bucura in închisoare de atențiile delicate ale publicului. Neîncetat îi sosesc daruri de ori-ce natură, alimente, bani, obiecte de îmbrăcăminte, scrisori de felicitări. Colecționarii au cumpărat tot mobilierul î casei unde falsul căpitan a fost arestat și pe care el le atinsese ; pentru masa la care prânzea căpitanul în momentul când fu arestat, el a plătit 40 de mări. După cât se spune, chiar și Împăratul se interesează mult de căpitan. In timpul unei recente recepții, cineva de la Curte a făcut adânca observație că fiecare țară își are gloriile ei. Wilhelm ar fi observat rîzând : „Desigur, Phrasia, de exemplu, are pe căpitanul de la Koepenick!“ In același cerc cineva și-a exprimat atunei părerea că merita căpitanul să fie grațiat, la care împăratul a răspuns că nu era cu putință, deoarece grația pentru recidiviști este exclusă de multă vreme din obiceiurile Suveranilor. Mayera Germaniei, cari hrănesc intențiuni ofensive și războae de cucerire. In alcătuirea programelor noastre, n’am făcut in mare parte decât să copiem programele străine, fără să ne preocupăm dacă ele conveneau, sau nu, nevoilor și preparațiunei noastre pentru a le pricepe și aplica. Așa, de pildă : In școala specială de artilerie și geniu se învață un curs complect de metalurgie, de rezistența materialelor și de formule teoretice pentru fabricațiunea gurilor de foc. Toate acestea sunt bune pentru francezi, cari au uzine metalurgice și ateliere de construcție pentru țurțuri. Nouă însă la ce ne pot ,servi? Situațiunea economică a României e astfel, că niciodată nu vom avea uzine metalurgice la noi în țară. Mai sunt și considerațiuni de serviciu, care fac că nu se poate cere unui ofițer cunoștințe enciclopedice , acelaș ofițer nu poate fi artilerist de câmp, de cetate, sau inginer de uzine. Germanii au priceput de mult acest adevăr și la ei nu se cere in școlile militare acea cultură întinsă dar superficială, ce o vedem la noi. Ministerul de război ți e autoritatea centrală, care regulează mersul întregei oștiri și prin urmare și al învățămîntului militar. Această înaltă autoritate ar putea, prin organele sale, cum sunt de pildă diferitele comitete de armă și statul-major, care să centralizeze aceste lucrări, să alcătuiască programe de învățămint, care să corespundă nevoilor oștirea. Aceste programe neapărat ar cuprinde numai materiile de tratat și o desvoltare analitică rezumată a cuprinsului acestei materii, dând și oarecare directive de învățămint, de va fi nevoe. Direcțiunea școalelor i-ar reveni sarcina, în limitele timpului de care dispune, să prescrie fiecărei materii timpul necesar. Astfel încadrat, profesorul n’ar mai avea atunci decât să-și prepare, materia, accentuând sau lăsând mai în umbră unele chestiuni, după sentimentul și apreciațiunile sale personale. Ziarele au anunțat că pentru școlile de artilerie și geniu s’au numit profesori diriginți. Aceasta este o inovațiune, ce nu există în nici o oștire din lume și al cărei scop de, clar cu umilință că nu l’am priceput. Acțiunea acestor înalți diriginți, cari n’au nici o răspundere, va fi, că va omorî la profesorii, ce predau cursurile, orice spirit de creațiune și inovațiune. Tot așa de ciudată și de unică în felul ei mi s’a părut dispozițiunea, introdusă de câtva timp la școala superioară de războiu, unde toate comisiunile de primire și de terminare a școlii, sunt exclusiv formate din profesorii școlii, aleși și ei numai și numai din biurourile marelui stat-major. Ofițerii din aceste biurouri sunt, în mare, parte, foarte capabili ;_școala de război, însă, fiind o instituțiune ce aparține oștirii, și menirea ei principală fiind dej a.Răspândi cultura în armată, ea nu poate deveni proprietate exclusivă a unui grup de ofițeri; apoi ce control se mai poate executa asupra mersului acestei școli, când aceleași persoane au să-și aprecieze, tot ei, activitatea lor, ca profesori. Procedându-se astfel, se calcă chiar regulamentul școlii,■•care prevede pentru diferitele comisiuni, câte un reprezentant din fiecare armă. Neapărat că se găsesc în statul-major ofițeri proveniți din diferitele arme. Oștirea insă are un spirit general pe care îl cunosc mai bine cei ce trăesc în mijlocul ei, decât acei ce se uită la ea, numai p printr’o fereastră îngustă. Aceasta explică și prescripțiunile precise ale regulamentului, care din toate punctele de vedere ar fi bine să nu se mai calce. O îmbunătățire considerabilă a invățămîntului s’ar produce atunci, când toate școlile s'ar pune sub autoritatea superioară a șefului marelui stat-major. Acestui fapt se datorește în mare parte desvoltarea și bunul mers al școalei de războiu, care ,deși cea mai tineră dintre școlile noastre militare, e aceea însă care are tradițiile cele mai înrădăcinate. Masonalul trenurilor, declară că deși au trecut prin fața stației n’au zărit pe șeful stației. Telegrafistul de serviciu insă a declarat că cu câteva minute înaintea ciocnirei a cerut linie liberă spre Muftiu pentru trenul 618 și la Brăila pentru 623. Terminând de cerul aceasta, a fost anunțat că trenul 623 a intrat în stație și atunci șeful stației a eșit afară din biuron întru întâmpinarea trenului. Șeful de stație a văzut cum roatele trenului strinse de frîne, când patinau, scoteau scîntei. Mai spune că nu a primit raportul șefului de tren și neagă că ar fi făcut semn că trenul poate pleca. Focarul Rizescu Conachi spune că mecanicul Zamfir Ion, la zărirea trenului 618, a dat contrapresiune în ultimul moment a sărit de pe locomotivă. Tot personalul știa că in Silitraru trebue să se facă încrucișare fiind proveniți încă din stația Muftiu despre aceasta. De asemeni toți declară că din ciusa ceței nu se putea vedea nici un semnal fie de la semafoare fie cu felinarele. Din declarații mai resultă că se obișnuește ca trenurile de marfă să nu se oprească prin stațiile mici câte un minut sau două și că formalitățile se îndeplinesc în mersul trenului. Acestui obiceiu se atribue și causa ciocnirei de la Silistraru. Puianu. ~UN PROVERB JPE ZI“ Clevetitorii nu tac decort când moartea le astupă gura. Delapidatorii bulgari urmăriți în România Furtul de la Sofia Săptămâna trecută am vorbit pe larg de marele furt comis la poșta din Sofia. Cititorii noștri își amintesc cum funcționarii Slave Tchakiroff și Constantinof au delapidat suma de 190.000 de lei și au fugit din Bulgaria. Am dat atunci amănunte complecte asupra modului cum s’a comis furtul, asupra chipului c»m delapidatorii părăsiseră Bulgaria, unul prin Belgrad și unul prin Giurgiu, și cum poliția noastră de siguranță se pusese in urmărirea lor. Dedeam în articolul nostru de reportaj semnalmentele și portretele fugarilor și ne exprimam credința că faptul acesta va înlesni, poate, aflarea urmei lor. Cele ce vom relata mai jos, pare a ne îndreptăți credința. Delapidatorii in România Din ziua 1, care a apărut in ,,Universul“ reportajul nostru asupra furtului din Bulgaria, am primit un număr însemnat de indicii, fie de la particulari, fie de la corespondenții ziarului nostru. Ni se dădeau informațiuni, mai mult sau mai puțin controlate, asupra semnalării, ici și colo, a unor indivizi cari aveau în parte semnalmentele ce dădusem. Suntem de câteva zile în posesiunea unor informațiuni asupra cărora am făcut cercetări riguroase. Ele stabilesc in mod aproape cert că delapidatorii bulgari, după fuga lor de la Sofia, au intrat in România și că și astăzi el se află la nod în țară. Spuneam săptămîna trecută că numai Tchakioff vorbește puțin franțuzește și că ar fi fost greu furilor să treacă în altă țară, unde coloniile bulgare sunt mai restrînse, șiunde ar fi putut fi mai ușor descoperiți. Centrele bulgăre La noi in țară, numărul bulgarilor este foarte mare. In afară de lucrătorii grădinari, cari fac populațiunea flotantă bulgară, sunt o sumă de orașe românești in care bulgarii formează colonii întregi. Dintre aceste orașe, porturile dunărene, mari și mici, sunt în special locuite de bulgari, negustori și muncitori, ca unele ce le dă putința de a fi in mai ușoară legătură cu patria. Pe lângă negustorii și muncitorii bulgari stabiliți ,pri^rturi, se strecoară însă in fiecare an, primăvara și toamna, indivizi cu sau fără căpătâi, cari fie că se stabilesc fie că trec dintr’un oraș,intr’altul. Totdeauna insă indivizii aceștia găsesc adăpost vremelnic la bulgarii stabiliți în orașe de ani de zile, sau ajutor spre a se plasa ca lucrători sau a se stabili negustori. Faptul acesta era de natură a înlesni celor douî delapidatori putința oploșirea lor în România. O cafenea în Zimnicea In portul Zimnicea se află stabilit nu de multă vreme un cafegiu bulgar: Vegin Vapotcoff. Se zice despre el bacă ar fi un refugiat politic , bulgar, bacă ar fi un simplu ape gust oraș. Nu e mai puțin adevărat că în cafeneaua lu Vegin Vapotcoff se adună totdeauna mai toți bulgarii din Zimnicea și că printre figurile cunoscute ca clienți ai cafenelei, apar câte odată altele nouă pentru câte o zi două, o săptămână două, și dispar apoi fără a lăsa vre-o urmă. Așa, pe la sfirșitul lui Septembre, în cafeneaua din Zimnicea a fost văzut un tînăr de talie mijlocie, cu mustața mică, cu părul blond, cu ochii albaștri. Printre vechii cliențî ai prăvăliei, bulgarul nou sosit fusese prezintat ca meseriaș care venise să caute de lucru. Două săptămâni tinerul bulgar a fost adăpostit de cafegiul Vegin Vapotcoff. Neeșind mai toată ziua din cafenea, rareori eșind seara, modest îmbrăcat, cheltuind puțin, bulgarul se strecură neobservat de autoritățile românești. Sunt câteva zile de când el a părăsit Zimnicea. După plecarea lui însă a apărut reportajul „Universului“ asupra furtului din Sofia și, în același timp, toți cei cari văzuseră pe tânărul bulgar, avură un singur gînd: era Slave Tchakiroff. Dintre toți bulgarii zimniceni numai cu trei necunoscutul era in legături mai strînse, dintre cari unul cafegiul. Nu încape nici o îndoială că acesta din urmă știa pe cine adăpostise. Urmărirea excrocilor se făcea însă cu atâta minuțiozitate încât șederea mai îndelungată a lui Tchakiroff in Zimnicea începuse să devină primejdioasă pentru dînsul și într’o bună dimineață necunoscutul dispăru. Unde sunt cei douî bulgarî Amănuntele ce dedeam acum o săptămână asupra trecerei delapidatorilor în România par a se confirma. Constantinof a trecut Dunărea pe la Rusciuk, iar Tchakioff, care luase drumul Belgradului, s’a întors la Șiștov de unde a trecut la Zimnicea. S’au întâlnit sau nu bulgarii pe pământul românesc, nu se poate ști. Avem insă indicii sigure că și unul și celalt, unul de la Giurgiu și celalt de la Zimnicea, s’au Îndreptat către un centru mai mare de la Dunărea de jos. Nu ar fi de loc surprinzător, date fiind urmăririle neîncetate ce se faci ca peste o zi două să aflăm că cei doi delapidatori bulgari au fost arestați de poliția noastră de siguranță. ___________________________ Alfa. Ministru al Instrucținnii publica După cum am anunțat, guvernul a hotărât remanierea cabinetului prin intrarea d-lui C. Disescu, eminentul jurisconsult și fost ministru de justiție, ca ministru al instrucțiunei publice, în locul actualului ministru, d. M. Vlădescu. Em, d. Vlădescu și-a depus demisia în mâinile d-lui prim-ministru G. Gr. Cantacuzino, care a oferit portofoliul vacant d-lui C. Disescu. Aseară la orele 5 jum., M. S. Regele a primit un audiență de concediare d. M. Vlădescu, reținându-l aproape o oră. La orele 6 jun., președintele consiliului, d. G. Gr. Cantacuzino, a prezintat Suveranului pe noul ministru și a asistat la depunerea jurămintului legiuit. Fostul și actualul ministru al instrucțiunei s’au întâlnit la palat, unul spre a’șî lua concediu de la Suveran iar celalt spre a depune jurămintul. D. D. Disescu a fost salutat și felicitat la eșirea de la palat de mai mulți prieteni cari îl așteptau. In urmă, noul ministru a primit acasă felicitările amicilor săi politici. D. Disescu își va lua astăzi în primire departamentul. Mi*. Monumentisl Anitai Garibaldi — Vezi ilustrata — In Italia se fac pregătiri pentru serbarea aniversării de o sută de ani a nașterii lui Giuseppe Garibaldi născut la 7 iulie 1807, in Nizza. Serbările vor începe cu desvelirea unui monument in Roma pentru Anita .Garibaldi. Acest monument e lucrat de tânărul sculptor italian Luigi Fontana. Cheltuelile au fost acoperite prin subscripție publică. Anita Garibaldi, soția eroului național italian, este representată ca o Jeana d’Arc modernă cuprinsă de entusiasm pentru idea, căreia soțul ei și-a consacrat viața, dar pentru învățarea teoriei practice a șoferilor de automobile. Baronul Eduard de Rothschild din Paris a donat, ca și ruda sa Henri, suma de 100 mii în folosul institutului pentru studiarea cancerului, ce se va înființa din inițiativa profesorului Poisier. Subscripțiile mici pentru acest institut au început să devie foarte numeroase. .*. Conferința episcopilor catolici din Austria s’a pronunțat în contra reformei căsătoriei și a școalei libere. Intr’o mină de cărbuni de lângă Breslau (Germania) s’a întâmplat o explozie. Trei lucrători au fost omorâți, iar mai mulți răniți. Poliția din Bremerhaven (Germania) a arestat o banda de 12 anarhiști, pe când vroiau să țină o ședință secretă. ... Un fost portar al gării din München, aflându-se într’o cumplită mizerie, a împușcat pe cei două copii ai săi: două fetițe, în vîrstă de 6 și 8 ani, și apoi s’a sinucis, trăgându-și un glonte de revolver în gară. Evenimentele din Rusia (telegramele Agenției Române) Casier de gară jefuit 4 Petersburg. 24.—La Viborg, trei indivizi înarmați au prădat, nu departe de gară, pe casierul gării acelui oraș, furnindu-î 74.000 mărci. Poliția a arestat pe două din tâlhari. Ei sunt niște lucrători finlandezi. Banii furați au fost găsiți. Desmințire Petersburg, 24.—Contele Heyden desminte în mod categoric știrea ziarelor după care i s’ar fi oferit postul de ministru al cultelor. Percheziții și arestări Moscova. 24.—S’au operat alaltă-ori numeroase perchizițiuni mai ales la membrii organizațiunii social-democratice. 26 persoane au fost arestate. La perchizițiunea făcută în str. Dolgoruki s’au găsit adrese și liste compromițătoare. [Telegramele particulare ale ziarului «Universul») Conflict între studenți și consiliul profesoral Berlin. 24. — Telegramă din Petersburg. Un meeting la care au participat 5000 de studenți a aprobat atitudinea consiliului seniorilor și a blamat procedura reacționară a colegiului profesoral. Se prevede apropiata închidere a universităței. Bari din cont. Tunari Un concubinaj Relatăm mai jos un caz de barbarie nemaipomenită, petrecut în apropierea Capitalei, barbarie cum de multă vreme nu ne-a mai fost dat să înregistrăm. In cont. Tunari din apropierea Bucureștiului, traiau de vre-o 3 ani, in concubinaj, săteanul Niță Vasile, cu fata Ghina Ioniță, amândoui localnici. In căsuța lor retrasă, din marginea satului, cei douî concubini duceau, în văzul tuturora, viața pacînică a muncitorilor pământului. Nimic din înfățișarea bărbatului sau femeea nu lăsa să se vadă drama ce se desfășura între pereții căsuței din marginea satului și nici chiar mama fetei, femeea Marița Ioniță, care locuia în același sat nu bănuia ce îndură nenorocita ei fată. Traiul concubinilor părea neturburat, pentru cei de-afară. Pentru eî însă, și mai cu seamă pentru fată, traiul acesta era un adevărat iad. Bărbatul își temea femeia. De două ani încoace Niță Vasile nu mai era om. In fiecare zi amenințămi, in fiecare zi ceartă, mai târziu bătae, până ce, in cele din urmă amenințări cu moartea, dacă nenorocita va îndrăzni să spună ceva din cele ce îndură. Chinul a mers așa un an Întreg. Arsă, cu fierul roșu Este un an de când Niță Vasie, veșnic chinuit de patima geloziei, începuse să nu-’șî mai poată stăpâni faptele. Intr’o noapte se întoarce dela horă și ia pe femee la înjurături și bătae. Ii spune că toate fetele din sat știu că e înșelat, că i-au spus-o. Iarăși ceartă, iarăși bătae. In furia lui nebună Niță Vasile închipue o pedeapsă sălbatică pentru femeea lui, înroșește pe vatră un vătraiu, și, după ce leagă pe nenorocita femee, se pune să-’i ardă picioarele ca să o facă să mărturisească. Țipetele chinuitei se pierd în pustiul din jurul casei. Ea se jură în zadar că e cinstită, fiara nu aude, nu vede nimic. După ce-i face picioarele o rană, plimbă fierul înroșit pe trupul femeei. Nemulțumit numai cu atât, o ia la bătaie și numai despre ziuă, când ostenește, o lasă pe jumătate moartă. A doua zi Niță Vasile se desmeticește și vede în ce hal îî este femeia. Teama îl cuprinde că țăranii o vor vedea și va păți ceva. Săptămâni întregi își ține femeea încuiată, până ce i se vindecă rănile de pa picioare și de pe trup. Cojvul inpropiat Trec la mijloc câteva luni. Ghina loniță era însărcinată. Nici faptul acesta, că femeia purta în pântece un copil al lui, nu pune frâu sălbăticiilor bărbatului. Bătăile se țineau șir, în fiecare zi, in fiecare noapte. Luna aceasta femeia intrase intr’a opta lună a sarcinei. Mereu bătută, Ghina își cerea în fiece zi moartea și pentru ea și pentru fătul ei. In ziua de 10 Octombrie, după o nouă bătae nemiloasă suferită de la bărbat, lovită cu un cerc de fier, călcată în picioare, târâtă de coade prin casă, femeea e cuprinsă de durerile facerei fără vreme. Bărbatul o închide în casă, nu’î aduce pe nimeni în ajutor, o lasă să se chinuiască o noapte întreagă, pînă ce despre ziuă nenorocita avortează. Numai alunei Niță Vasile chiamă pe o țigancă din sat care făcea pe moașa, una anume Rada, care’i dă ajutoarele ce i se mai puteau da. El nu uită să amenințe pe țigancă cu moartea de va spune cumva ceva din cele petrecute. Ca să facă să dispară orice urmă a grozăviei, Niță și cu țiganca Rada îngroapă fătul în curtea caselor: înfricoșată, țiganca nu spune nimic nimănui, nici chiar mamei fetii și, abia peste cinci zile, aceasta se duce la fie sa, întâmplător, și o găsește zăcând în pat, păzită la capuläiü de sălbaticul concubin. Descoperirea faptului întâmplarea duce în com. Tunari, în ziua de 22 Octombre, pe un funcționar de la serviciul medico-legal din Capitală. El află că in căsuța din marginea satului zace pe moarte o femee, se duce și o vede și rămâne îngrozit de starea în care o găsește. Neîngrijită, nenorocita suferea consecințele inevitabile avorturilor. Funcționarul anunță cazul parchetului și trimite pe bolnavă în cura spitalului Filantropia, unde sosește în nesimțire, fără să poată rosti un cuvânt. Starea nenorocitei femei este și astăzi foarte gravă. « Față cu grozăvia faptului parchetul a însărcinat pe d. judecător de instrucție Lahovary cu instruirea afacerii. D-sa a luat ert d. a. un prim interogator la spital femeei Ghina Ioniță și în urma mărturisirilor ei, a dispus dezgroparea micului cadavru și arestarea lui Niță Vasile. ________________________ Nie. » TRIBUNÍNLITflRfl Invetamitul militar Invețămîntul nostru militar nu e un învețămint de cultură generală, ci e un învețămint de specialitate, care cere, ca primă condițiune, să fie în raport cu nevoile oștirii noastre, pe care are să le satisfacă. S’a petrecut cu acest învățămint ceea ce s’a întâmplat cu toate instituțiunile noastre, aproape de omși ce natură . Fără să ne dăm socoteala, nici de mijloacele de care dispunem, nici de nevoile ce avem de satisfăcut, ne-am apucat și am copiat aidoma modelele străine. In cea mai mare parte, școlile noastre militare au fost imitate după cele franceze ; așa : școala de la Saint Gyr a servit de model școalelor de infanterie și cavalerie ; școalele de artilerie și geniu au fost copiate după cea de la Fontainebleau, iar cea de războiu are pretențiunea de a fi imaginea celei franțuzești. Nevoile unei oștiri, după care se regulează organizarea și invețămîntul ei, e rezultatul unui grup de considerationi politice, geografice, economice, sociale, etc., care formează ființa unui Stat și regulează activitatea sa din lăuntru ca și din afară. De aci urmează că nici organisațiunea, nici invățămîntul tactic nu pot fi aceleași la toate națiunile . Organizațiunea și tactica Belgiei, care n’are decât să-și apere teritoriul național, nu poate fi aceeași ca a Franței sau ! Groaznica ciocnire zís trenuri din halta Sistram (Prin poștă de la coretp, nostru particular) Brăila, 23 Octombrie. — Noțiuni amănunte — Astăzi parchetul a terminat ancheta asupra groaznicei ciocniri din stația Silistraru. S’au ascultat toți frânării și personalul trenurilor și stației. Din toate declarațiile reese că mecanicul Zamfir Șerban, de pe trenul 623, la intrarea în stație a diminuat viteza, că a dat semnal de strîngerea frânelor , că frânele au fost strinse rezultă din faptul că așa au fost găsite la ancheta făcută la fața locului de procurorul Eremia în noaptea ciocnirei. După ce trenul a trecut la pas prin stație, s’a dat semnal de desfacerea frânelor și după câteva clipe s’a dat alarma și semnalul strîngerea din nou a frânelor. Deși frânele strînse, totuși din viteza ce trenul începuse a șî lua, a patinat pe șine, la aceasta contribuind și panta ce se află la Silistraru precum și umezeala de pe șine din cauza ceței. Mulți dintre cei ascultați, din per șuri mfraimTE — Prin poștă — ,*, Artistei Anna Held i s'a furat in gara din Cleveland(Statele Unite)“ un geamantan în care avea bijuterii și o sumă mare, totul evaluat la vr’un 1 jur a. milion de franci. .*f La primăvară se va începe construirea celei de a doua galerii a marelui tunel al Simplonului. Guvernul elvețian și cel italian au contractat lucrarea cu compania Branden, construitoarea tunelului. Noua galerie va fi gata în 5 ani. .V Campania pentru alegerea guvernatorului statului New York a luat proporții extraordinare. Ziarele sunt pline de atacuri violente ale partizanilor candidaților și nici miniștrii nu sunt scutiți de epitetul de asasini, hoți, mincinoși, etc. *.* Se zice că marele consiliu al Coroanei rusești ar fi hotărât ca alegerile pentru noua Dumă să se facă la 13 Decembre, iar Duma să se întrunească la 2 Februarie, în palatul de iarnă. Guvernul francez a însărcinat pe rezidentul Franței în Anam să supună consiliului de miniștri al acelui stat chestiunea detronăre a regelui, care s’a făcut vinovat de cruzimi fără seamăn. Actualul rege, Thanh Thai, va fi mutat într’altă posesiune franceză. La școala de arte și meserii din Madrid s’a înființat un curs speșw m m supoziție Azi la orele 3 d. a. se vor întruni la comisariatul expoziției toți d-nii președinți de onoare, președinți, vicepreședinți și secretari ai juriilor, ag ședință plenară.* Cu începere de la 1 Noembrie se vor putea scoate din expoziție, prin :autorizație dată de comisariat, obiectele grele, ca mașini agricole, cari prin transportul lor ar deteriora drumurile în timp umed. Reamintim că cupoanele Umorilor expoziției își pierd valabilitatea de la 1 Noembrie. „Unvmil“ în prowă (De la coretp, noștri part.) Marți, 24 August. CERNAVODA.Intoxicări Veteranului Mitică Dumitrescu, ’din cătunul Ștefan cel Mare la câțîva kilometri de Cernavoda, i-fi murit ■dată copii și soția în urma unei intnsicații. Acum două zile, din cauza luiiei de pâine și greutatea cu care s’ar putea procura, soția veteranului,Ecaterina, pune să se facă un mălai într’o tavă de tinichea, probabil veche și ruginită. In acea zi, seara la mâncare, era insă necopt. Neputând fi mâncat, îl lasă un cuptor spre a se coace până a doua zi dimineața. Dimineața însă totuși nu era copt. Foamea însă nu lasă să se aleagă, caută ca toții să mănânce partea coaptă. Tatăl renunțând la îmbucătura lui în favoarea copiilor cari plîngeau de foame, nu mănâncă.Un băiat mai mare care -l avea, scapă de moarte fiind dus cu căruța la o comună dîn apropiere, Geabacu. O fetiță nu vrea să mănânce scăpând îmbucătura și plângând că nu-i place, iar douî copii mai rard, cari nu puteau să mănânce coaja care era bună de mâncat neputând fi mestecată de dinții lor fragezi. Astan se petrec pe la orele 8 dim. La orele 11 începe otrava a’șî face efectul doborând întâi un băețaș, Ionel de 8 ani. Nenorocitul Își dă sufletul în cele mai grozave chinuri pe brațele unui tată frânt de durere și a unei mame care se sbate sdrobită sub acțiunea unei otrăvi fulgerătoare. Se cheamă ajutor din Cernavoda , dar medicul de aci fiind singur nu poate să părăsească localitatea. Anunță însă repede pe cel de plasă care întârzie să sosească. Nenorocitul veteran își încarcă copiii în căruță și seara vine la Cernavoda. D. medic Jarchi, ajutat de agentul sanitar Popescu și subchirurgul Gheorghiu, luptă din răsputeri pentru redarea viețea celor cari se vedea bine că nu mai au mult de trăit. Zadarnic însă ori și ce ajutor. 73 Revoluționarii ruși mare roman de actualitate — de — FiEvg-AISrETTT PARTEA A TREIA IX — Și d-voastră, domnule, ați suferit mult ? întrebă Luigi Dermasi pe bătrânul soldat. — Tot ce un om poate sa sufere in douézeci de ani de închisoare. In timpul primelor șase luni fii legat de un drug de fier care trecea printr-un perete al celulei mele subterane. Pe din afară drugul era pus in mișcare la fiece jumătate de oră. Patul era scos afară în fiecare dimineață, și ea deși foarte bolnav, trebuia să remea în picioare toată ziua în celula umedă. Primăvara, când se topea zăpezile, apa Neve! intra în celula mea și -mi ajungea până la glesne. Mâncarea consta dimineața in apă și legume, la amiaza și seara numai în apă; nici măcar bolnavii mai gravi nu căpătau o mâncare mai nutritivă. Toată fortăreața resuna de râsetele și de plânsetele prizonierilor înebunițî. Și acuma încă tremur cănd mă gândesc la râsul aspru și metalic al tovarășilor mei de închisoare înebunițî. A bate în perete, a cânta, a fluera și până și a umbla prin celulă, erau abateri pedepsite cu lovituri de cnut și cu suprimarea mâncărei. Un deținut a turnat asupra sa lampa cu petrol și dându-șî foc mult în groaznice torturi Prizoniera Sofia Günsburg s-a sinucis, tăindu-și pulsul cu un ciob de sticlă de la lmpă. Un prizonier necunoscut fu zidit pe jumătate în perete și apoi lăsat să moară de foame. Dacă eu am supraviețuit e pentru că mă gândeam la fiica mea, la sărmana mea Wanda, pe care o lăsasem copilă singură pe lume. — Peste puțin o veți îmbrățișa, vă o garantăm. Acum mâncați ceva ca să vă întremați, odihniți-vă și pregătiți-ve să plecați în noaptea asta. — Unde mergem? întrebă bătrânul. — Vom merge până la fruntaria prusiană și apoi vom trece în Italia. îndată ce sosi ora de plecare, Luigi Dermasi și Ivanov căutară să facă pe căpitan de nerecunoscut făcându-l să-și tae barba și părul și travestindu-l în țăran, apoi îl făcură să se urce într’o trăsură care conduse la o mică stațiune de drum de fier de pe linia care duce de la Petersburg la Berlin , dar in apropiere de frontieră descinseră din tren, supraveghierea și severitatea fiind mare la stațiunile de drum de fier. Era vorba să treacă pe jos granița rusească. Ivanov luase toate informațiunile necesare pentru ca fuga să se poată face în cel mai bun chip cu putință. Aproape toată populația care locuește de-a lungul liniei frontierei ruso-prusiane e compusă de contrabandiști de profesiune, a căror principală meserie e de a face să treacă dintr’o țară într’alta oameni și lucruri cari ar întâmpina greutăți la trecerea pe calea regulată. Mulți oameni de contrabandă politică trec în modul acesta ; și comerțul acesta Înflorește pe fiece zi tot mai multe§ splendide beneficii purta» un cor 8 «erei tâ. Se exportează din Rusia politică și se importează materialuri revoluționare intelectuale. Intrarea a douăzeci de ekilograme de literatură interzisă costă ,în mijlociu, de la minimum o sută douăzeci și cinci până la trei sute de franci. Căpitanul Kirkow, Luigi Dermasi și Ivanov, adică marfa de exploatare, trebuiau să treacă granița, pentru a intra în Prusia cu ajutorul unui conducător, dar înmomentul critic, acesta dispare. El reapare mai târziu beat mort și se trîntește lângă un colț al casei, în care căpitanul Kirkow și cei două prieteni ai sel se refugiaseră, cuprins de somn. Astfel cei trei fugari trebuiră să aștepte ca beția călăuzei să se risipească, dar când, în toiul nopței călăuza se deșeptă, garda vamală care pentru bani consimțeră lichide ochii și a-i lăsa să treacă, fusese schimbată. Totuși, trebuiau să plece. Luând cu dânșii un băețaș de douăsprezece ani, cei trei frigări împreună cu călăuza apucată pe un drum primejdios. Făcuseră câteva sute de pași când întâlniră un alt contrabandist care îî înștiința că la garda postului de frontieră se aflau două soldați străini. O negură nepătrunsă se lăsă asupra locului, numai o sută de metri despărțeau pe fugari de nesfârșita rețea de sârmă care aleargă la infinit de a lungul frontierei prusiane. Călăuza se strecură și Luigi Dermasi împreună cu cei douî ■ tovarăși ai săr, rămaseră singuri cu băiatul. A merge de a lungul stradei era foarte primejdios, de aceea fugarii alergară de la o căsuță la alta, ascunzându-se din când în când după colbuite zidin-s*, încercând să se apropie de rețeaua de sârmă. Se aflau numai la câțiva meti de aceasta, când băețașul apucând de braț pe căpitanul Kirkow, zise cu o voce îngrozită: — Iată un soldat! Și în același moment se auzi strigătul, reglementar: — Stal! Un soldat alerga repede în zăpada înnaltă spre fugari; aceștia o rupseră atunci de fugă. Dar soldatul fugea mai repede ca bătrinul căpitan. Din fericire, cînd soldatul era să-l ajungă, el intră cu piciorul într’o groapă și căzu întins jos. Fugarii fugeau și mai tare, pînă ce ajungând la linia ferată urcară o rampă, și atinseră pămîntul prusian. Dar nu trebuiau sâ întirzie , un foc de pușcă tras de cealaltă parte a graniței, putea să-i ajungă lî continuării deeî cursa lor nebună, pe zăpadă, priâ ce ajunseră la o stînă prusiană. Atonei Ivanov întrebă pe mica călăuză dacă-î fusese frică. — Eu frică de un soldat rus ? —respinse băiatul.—Nici odată ! Stăpînul locului primi bine pe refugiați; aceștia își schimbară hainele și o căruță cu douî cai îî transportă la hanul cel mai apropiat, care se afla la o depărtare de un khilometru. Cei trei oameni erau în sfirșit liberi. El îmbrățișară pe copil, M deferă zece ruble și’l trimiseră îndărăt. In vremea asta intrase în han un om înalt și spătos, care se îndreptă cu aroganță spre căpitanul Kirkow și’i puse mai multe întrebări în rusește : — Unde mergeți ? Ce s’a întâmplat la Petersburg? va uima)