Universul, ianuarie 1907 (Anul 25, nr. 1-29)

1907-01-15 / nr. 13

AMILXXV No. 1m.—I Airi! SSIairoarJ © «»Of. Prințul Ernest August de Cumberland—(Vezi explicația) Calendar pe anul 1107 Ortodox Dumineca, 14 Ianuarie. — Par. uciși în Sinai și Raith. Catolic Duminecă, 27 Ianuarie. — Ioan Chrisostom Ras. soarelui 7,42. Ap. soar. 5,13 -------------------------------. ..■ București 14 Ianuarie. COMERp cuQ Siniâ Numai în anul viitor se vor cunoaște rezultatele nouei convențiuni ce am încheiat cu Germania și care s’a pus în aplicare abia de un an. Dar, până atunci, nu va fi fără interes a se cunoaște cari au fost raporturile noastre comerciale cu acea țară în ultimul an de aplicare a vechei convențiuni, care a fost anul 1905. Prima constatare ce ne pun; sub ochi cifrele acestei statistici,, este că exportul nostru în Germania a crescut in mod simțitor, în acel an, pe când impertul a rămas staționar. In adevăr, Imanul 1904 am importat din Germania pentru suma de 913/4 milioane, iar în 1903 pentru vr’o 91 da milioane, pe când exportul nostru a fost numai de Ifi1/» milioane în 1904, dar de 3 1l2 milioane în 1905. Mai este de notat că o parte a gzinelor noastre a făst desigur calea prin Belgia .fiinda ca să ajungă în Gerár fi foarte interesant să se cunoască anume cantitatea acestor mărfuri. Mărginindu-ne însă la cifrele statisticei, găsim că : In ce privește importul, se notează o scădere foarte însemnată la țesăturile, și stofele ordinare împletite de lână și la țesăturile de bumbac; cele dintâiii scad de la 12/8 milioane 1904, la S/s milioane In 1905, cele din urmă de la 9 la 6/s milioane. Tot o descreștere, deși in proporții mai mici, se observă in genere la toate categoriile de țesături și torturi. In schimb, crește importul mașinilor de tot felul și a fierăriei in genere, așa încât, după cum am văzut, compensează pe deplin scăderea de la țesături. Scăderea aceasta,—observă „Revista economică și financiară“— se datorește împrejurării că de câtva timp raporturile noastre comerciale cu Italia, în ceea ce privește tocmai acele articole, au luat o mare extensiune și prețurile oferite sunt cu mult mai avantagioase decât acelea din Germania; afară de aceasta nu puțin influențează și diferența de transport. In ce privește exportul, ca și în 1904 făinoasele ocupă primul rang și în 1905, cu 17 3/4 milioane, față cu 13 anul precedent ; creșterea e mai ales la grâu, aproape 3 milioane; urmează, secara și orzul,—porumbul însă nu e însemnat de loc în 1895 la exportul în Germania.In articol noi ce găsim la exportul acesta este făina și târâtele ; în cantitate mică, ce e drept, — abia pentru 127 mii, — dar denotând că morarii noștri luptă serios pentru a stăbate cu produsele lor și, in occident. Diferența de căpetenie insă e la semințele uleioase, al căror export a fost în 1004 abia de 247 mii, iar in 1905 s’a ridicat la 10 milioane 340 de mii. Judicioasă este cu deosebire observația pe care o face în această privință „Revista economică și financiară“. Deși Germania,— zice ea,— are drepturi de vamă destul de ridicate, constatăm că necesitățile industriei germane sunt atât de mari, incât e silită să suporte aceste greutăți vamale și să se aprovizioneze de unde găsește și cu ce prețuri găsește. Drepturi de vamă excesive asupra unor produse de cari populațiunear are alei, Iară nevoe șicari nu se produc in țară în cantități suficiente,, nu sunt măsuri, cari lovesc atât pe țara care produce, ci pe aceea care are nevoe. Acest adevăr economic va găsi desigur o confirmare mai mult și când se vor vedea și se vor putea examina și resultatele nouilor convenții. CRONIC! FEMINE Femeile din Abisinia II Din causa exercițiilor cu mingea s’a produs o mare agitațiune în întreg palatul. Faptul acesta a fost comunicat împăratului, care re primi a doua și rizând. El mit spuse că ceea ce am prescris eu este foarte salutar și că damele se amuzează acum foarte bine. In fiecare dimineață principesele trebuiau să iasă din apartamentele lor întunecoase, în grădini, unde făceau exerciții libere și executau diferite dansuri. Aceasta nu era tocmai așa de ușor. Și femeile din popor duc in Abisinia o viață foarte retrasă ca și într'un harem oriental. In istoria intei femeile au jucat adesea ori un rol foarte mare. In ceea ce privește frumusețea și grațiositatea, fetele de gală pun în umbră pe toate celelalte. Mai cu seamă simt figuri înalte și svelte, cu o construcție admirabil de armonică a membrelor fine ; mai cu scârna se disting ele prin mâita și picioare mici și înguste, precum și printr'o grație naturală în mișcările lor. Intr'o astfel de ființă tinerra se află piuită grație și un simț,innit fin pentru bunacuviință. Perul femeilor abisiniene, dacă este lăsat așa cum l’a creat natura, încadrează fruntea și grumazii cu bucla ușor ondulate. Din nefericire așa ceva se vede foarte rar și numai alunei, când o femice s'a sculat din pat după o boală lungă sau după lehusie și în acest rol slimp n’a fost în stare de a-și face obicinuita frezară artistică. Aceasta constă în aceea că se împarte ptirul în șuvițe egale și regulați cari sunt bine împletite. Capul apare astfel ca o scufă făcută din mici zulufi. Pentru a face un asemenea cap de operă se cere mai multe ore, din care causă rămâne neatinsă cu săptăminele. . Femeile abisiniene aă iasă obiceiul urât că-și ung această frezură artistică cu unt sau cu uleiu de ricină. Perul de altfel negru și strălucitor, capătă după câteva zile, din cauza prafului și a arșiței soarelui o culoare verzue cenușie și respindește un miros nesuferit o untură rincedă. Pentru gustul nostru aceasta e desgustător, pe când pentru abisinieni este cea mai mare dintre plăceri. Olimpia Din RUSIA (Goresp. particulară a ziarului «Universul») Petersburg, 11 ianuarie 1D-chvojtuirii electorale.Starea finanțelor Alegerile delegaților lucrătorilor, cari vor contribui apoi la alegerea deputaților Dumei, au început ori aci, stârnind cel mai mare interes. Lucrătorii arată o mare simpatie pentru radicali ; din 71 candidați a fost ales un singur conservator; ceîlalți au fost aleși dintre opoziționiști și socialiștii revoluționari. Constituționalii au avut numai voturi negre. Voturile lucrătorilor nu sunt un indiciu sigur spre a se judeca alegerile generale; diferite împrejurări insă fac a se crede că majoritatea parlamentară va fi de opoziție. Ministerul se va găsi în neputință de a guverna cu noua Dumă, după cum s’a petrecut și cu Duma precedentă. In fiecare zi, ziarele publică articole asupra situației financiare a imperiului, articole cari sunt cu atât mai însemnate cu cât par scrise sau inspirate de patrioți cuminți, cu moderație și bazate pe cifre oficiale. Am cerut azi unii financiari autorizat un rezumat al stărei finanțe ruse și mi-a spus: „Finanțele noastre sunt, fie mi permisă comparația, ca pământul în mâna sculptorului : ele depind de politica financiară ce se urmează. Aceasta a fost până acum mai puțin decât satisfăcătoare și dacă nu se iau măsurile cele mai energice cât mai repede, se va merge din rău în mai rea. „Declarațiile făcute de ministru de finanțe acum câteva zile nu sunt serioase : el se bazează pe lipsa deficitului în budgetul anului trecut, dar uită împrumutul încheiat în timpul exercițiului, de 670 milioane, fațade care nu numai că s'ar fi avut,un deficit, ci un adevărat dezastru financiar. Deși ministrul a aprobat unele legi noul, dar nici una nu a pus capăt risipei banului public , el nudăjduește să acopere deficitul anului acesta, care se urcă la 100—200 milioane ruble, printr’un împrumut intern. „Cu această speranță himerică nu ține socoteală de altă sută de milioane cerută de reformele agrare începute și de alte milioane cari probabil vor fi necesitate de reformele votate de Dumă. Unde va găsi aceste sume ? „In sfirșit bugetul ministerial se bazează pe menținerea în Rusia a supremației aurului. Nu va trece însă un an și circulația va întrece aurul, pe care va apăsa un schimb care va zădărnici orice socoteală preventivă.“ încheind, convorbitorul meu a observat că financiarii ruși vor avea să lupte cu dificultăți enorm de mari, cu atât mai mult dacă se ține socoteală de nepregătirea profesională și de politica urmată de financiarii Statului. Gerul In Rusia Frigul în nordul Rusiei a ajuns extraordinar. In provincia Yeroslav, nu departe de Petersburg, țăranii sunt nevoiți, ca să nu înghețe, să trăiască pe cuptoare mari, unde mănâncă și dorm ziua și noaptea. La Petersburg, pe stradele principale, ard focuri enorme cu flăcări înalte. Din ordinul guvernului, la posturile de gardă se împarte ceaia cald populației. Noaptea patrule de infanterie și cavalerie supraveghiază pe birjari ca să nu adoarmă, ceea ce ar echivala cu sinuciderea. Sunt apoi nenumărate cazurile de degerări de urechi, de nasuri, de obrazurî. Au fost și câteva cazuri mortale. iîummsky «-«as- -SSSESSSREsaaawMuM terul politic ce i se atribuia. In Bulgaria, ca pretutindeni, tinerimea universitară este în general favorabilă ideilor democratice, dar nu are nicidecum dreptate să se ridice in contra prințului Ferdinand personal, care se ține strict de rolul său constituțional și care nu a afirmat niciodată tendințe reacționară. La un moment dat, situația prințului Ferdinand a fost destul de dificilă, pentru a fi voia să se conforme vederilor puterilor in ceea ce privește Statu quo în Macedonia pe când mulți bulgari preconizau acțiunea directă spre a se favoriza răscoala generală în vilaetele Turciei Europenești, dar în afară de aceasta, nici o neînțelegere serioasă nu există între principe și popor și nu există, propriu zis, o agitația socialistă în Bulgaria. Măsurile luate de către guvern, închiderea provizorie a Universității și demisia d-lui Șișmanoff riscă, din contră, să exaspereze pe studenți. Pare însă că influența personală a prințului Ferdinand a parvenit a potoli zelul guvernului și a închide această regretabilă afacere. Guvernul francez și democrația. Marea manifestație pregătită Dumineca trecută la Paris în favoarea aplicărei integrale a repausului duminical a dat greș. Cei din confederația generală a muncii credeau că cu d. Clemenceau la prezidenția consiliului și d. Vigiani la ministerul muncei organizațiile muncitoare puteau fi stăpâne pe strade. Ei uitaseră măsurile energice luate de d Clemenceau la 1 Maiii anul trecut, uitaseră că d. Clemenceau este un minisru sever și că sentimentele sale democratice nu’l împiedică să asigure ordinea, și să mențină liniștea publică Prezidentul consiliului interzisese manifestațiunea și când manifestanții au vrut să se risce in stradă s’au lovit de impunătoare forțe publice secondate de trupele garnizoanei. Prădarea unui bazar de la un colț de stradă dovedește că aceste măsuri de ordine nu erau zadarnice, pentru că manifestanții nu s’au putut abține de la regretabile violențe. Este de lăudat deci guvernul pentru energia de care a dat dovadă. Socialiștii îi vor reproșa de sigur da a fi întrebuințat forța publică contra poporului. Intr’un stat bine organizat insă menținerea ordinei este prima datorie a omului de la putere și sub un regim democratic, mai puțin ca in orice alt regim, nu se poate tolera ca liniștea publică să fie compromisă de câteva sute de indivizi cari vor să-și impună voința prin violență și amenințare. Așa cum este legea asupra repausului duminical este destul de variatorie, destul de contrară spiritului de libertate, pentru a nu se admite să mai fie agravată prin exigențele grupurilor profesionale care, departe de a se gândi să împace interesele capitalului și muncei, nu urmăresc de.cât ruina comerțului și injucirnd. Majoritatea republicană, a aprobat, în totul pe guvern și atitudinea lui energică. Ai ¥pianei m Tarbururile din Sofia Incidentele regretabile ce s’au produs cu prilejul inaugurărea noului teatru din Sofia, au luat o importanță politică, destul de mare în urma măsurilor luate de guvern. Cititorii noștri cunosc incidentul: un profesor de la Universitatea din Sofia, cunoscut pentru ideile lui înaintate, nefiind invitat la inaugurarea teatrului, studenții i-au luat apărarea și au manifestat destul de violent în momentul când principele Ferdinand se ducea la teatru. Trupele au trebuit să fie aduse spre a pune capăt dezordinelor. In urma acestor fapte, guvernul a dispus închiderea Universitaței timp de un semestru și ministrul instrucției publice, d. Șișmanoff, și-a dat demisia pentru că i s-ar fi reproșat de a încuraja ideile socialiste la studenți. Nu părea că aceste incidente să ia o întorsătură atât de gravă și că manifestația studenților ar avea carac tiințat Sraast Ragasi de firm&ssiană — Vezi ilustrația — Dăm azi ca ilustrație portretul tinerelui prinț Ernest August de Cumberland, presumptivul regent al marelui ducat de Braunschweig. El este fiul ducelui de Cumberland și nepot al defunctului rege George de Hanovra. Accidentul iagsrelfi! „Principesa Maria“5 Vaporul „Principesa Maria“ a serviciului maritim român, a suferit, în drumul său de la Smirna spre Constanța, un accident, prinzându-se printre stânci. Iată informațiunile oficiale culese de la serviciul maritim român : Vaporul a plecat doaî, la orele 6 seara din Smyrna. După ce a trecut Mitiiene, pe la orele 4 luni. dim., pe când intrase în canalul Tenedos, i s-a imobilizat mașina cârmei, fapt care a provocat o deraiere a vasului din drum. Canalul Tenedos fiind strimt numai de 200 metri, vaporul nu și-a putut îndrepta mersul sau numai cu ajutorul mașinelor și ieșit pe stâncă, coasta fiind stâncoasă. Comandantul vasului d. maior Ciuehi, a telegrafiat faptul d-lui director general al St. M. R. Serviciul a dispus imediat trimiterea la fața focului a unui puternic remorcher de salvare din Dardanele, care a sosit Vineri seara în canal, împreună cu agentul S. M. R. Nu a fost nici un accident de persoane. Prinderea in stâncă nu prezintă un pericol pentru vas și se așteaptă dintr’un moment într’altul, ca vaporul să fie scos din stâncă, spre a’șî urma călătoria la Constantinopol. Vaporul „Principesa Maria“ va trebui imediat să intre în docul din Constantinopole, spre a i se repara avariile de la cîrmă și mașina cîrmei. Din această cauză s-a constatat în Constanța că vapoarele nu va sosi, în mod regulat, și s-a suprimat cursa de azi Duminică in spre Constantinopol și Smyrna. Cursa sa va relua în mod positiv Dumineca viitoare. 21 c. Marin. 5 in România.' n-S © baril !n sîrel Mato „DU CUMPĂRAȚI ziarul IMȘI SDL“ Vineri 12 Ianuarie, un grup de tipografi, streini de stabilimentul «Universul», au răspândit in oraș un apel către toți locuitorii țărei, terminând cu porunca . Nu mai citiți ziarul «Universul!» impresiunea produsă în public de aceste afișe, după cum ’mi-au împărtășit-o mulți, este că : lucrătorii tipografi de la «Universul», scă pus in grevă, fiind reüerati in stabilimentul nostru.—Lucrurile stând cu totul altfel, sunt dator să fac puțină lumină . O delegațiune de lucrători tipografi a venit să mi se plângă prin Vn trecut, că în atelierele „Adevărului“, tipografii nu sunt plătiți suplimentar pentru lucrul de Dumineca și nefiind tratați pe picior de egalitate ca acei din stabilimentul «Universul», să consimt ca lucrul să înceapă, în acele zile, la ora 12 noaptea. Am primit îndată convenția, care era semnată și de confrații de la alte ziare. După câtva timp, intr’o Duminică colegul min ae la „Adevĕrul“ ’mi propune printr’o scrisoare să călcăm convenția cu tipografii și in vederea călătoriei unui domn ministru la Craiova, în loc să începem lucrul în acea Duminică la orele 12 noaptea, să lucrăm de la orele 2 ziua, în stabilimentele Adevarului s’a lucrat de la 2 ziua, dar «Universul» a respectat convenția ; astfel «Dimineața» a eșit suna cu descrierea primirea ministrului și discursurile rostite, iar «Universul», nu a publicat nimic. Am fost nevoiți să necunoștiințăm cititorii că telegramele noastre din Craiova au rămas nepublicate, în urma unei convenții cu lucrătorii tipografi de la ■alte ziare, pe care convenție «Dimineața» am nesocotit-o. Spre a nu mai fi expuși pe viitor , la asemenea neplăceri, cari fiau putința publicului să creadă că „Universul“ este reu informat, am ordonat ca in tipografia „Universul“ să se lucreze ca și în trecut. Colecția noastră de ziare stă la îndemâna oricui, spre a constata că abaterea a venit de la „Adevărul“ și „Dimineața“. Lucrurile au mers astfel până la 10 Decembre, când am fost vizitat de 6 lucrători tipografi, din care 5 de la „Adevărul“, și m’au rugat să convin la un repaus duminical complet. Le-am arătat dificultățile rezultând și din lipsirea publicului de noutăți în toate Duminicile și sărbătorile mari, dar am consimțit ca lucrul să înceapă in aceste zile la ora 9 seara. Consultând și lucrătorii tipografi din stabilimentul „Universul“, ei mi-au manifestat, în unanimitate, dorința de a nu schimba nimic din vechia organizație și au protestat în contra amestecului tipografilor streini in treburile noastre. Din mișcarea lucrătorilor tipografi de la „Adevărul“, ei au câștigat plata orelor suplimentare, ceea ce a încărcat bugetul „Adevărului“, — destul de Încărcat și fără aceasta — cu o cheltuială de peste 24.000 lei anual.(A se vedea «Dimineața» din 13 Ianuarie). Lucrătorii noștrii nu au câștigat nimic, deoarece ei sunt destul de bine tratați încă de mult timp, de când le plătim, peste salariu, orele suplimentare cu 4 până la 0 lei, socotindu-le drept o zi întreagă. Voind dar să caut în altă parte rostul mișcărei de boicotare a ziarului „Universul“ m’am adresat d-lor presidenți ai «Corporației Artelor Grafice» și societăței «Gutemberg» a lucrătorilor tipografi din România, două societăți vechi, importante și singurele legal constituite, care’au avut buna voință să’mi răspundă, după cum urmează: Domnule Director, «La adresele Domniei Voastre cu data de 12 c., trimise corporației artelor grafice și soc. «Gutenberg» a lucrătorilor tipografi, prin cari puneți întrebarea dacă președinții respectivi aprobă mișcarea unui grup de lucrători tipografi, îndreptată asupra ziarului «Universul»,* am onoarea răspunde : Nici la corporația artelor grafice nici la joc. «Gutenberg» nu s’a primit vre-o plângere din partea lucrătorilor de la ziarul «Universul» că ar fi nemulțumiți de condițiunile în care se lucrează în acel stabiliment și deci, nici una nici alta nu putea să facă vre-o intervențiune in favoarea lor pe lângă direcțiunea respectivă. Am fost surprins dar, ca și Dv., când am văzut tipărit un «Apel către toți locuitorii țării ! ! !» prin care se roagă marele public ca să nu mai cumpere ziarul «Universul» pentru că acesta ar fi in contra repausului Duminical. Acest apel este iscălit de «Sindicatul lucrătorilor tipografi din București». Până in prezent nu s-a știut că există în cercul tipografic din București, decât două instituțiuni: soc. «Gutemberg»—care este una din cele mai vechi soc. din țară, fiind înființată la anul 1858 de nemuritorul G. A. Rosetti—și corporația artelor grafice, înființată pe baza legei pentru organizarea meseriilor și dovadă despre aceasta e că și Dv, vechiu gazetar, v’ați adresat numai la aceste instituțiuni pentru a cere informațiunile de care ați avut nevoe, și me mir cum, un grup de lucrători tipografi, fie că ar fi sau nu înscriși intr’un sindicat, și-au uitat de această datorie de care trebuia să țină dânșii mai mult seamă decât oricare altul, pentru că toate diferendele ce s’au ivit până acum în cercul tipografic — și s’au ivit destule—s’au aplanat numai prin intervenția uneia din aceste instituțiuni, recunoscută ca autoritate și de lucrători și de patroni. Dar,admițând chiar că «Sindicatul» s’a înființat acum de curând de un număr restrâns de lucrători și că ar vrea să se facă cunoscut majorităței lucrătorilor— luându-le apărarea drepturilor— încă ar fi avut datoria ca cel puțin să ceară avizul celor cărora vrea să’i susțină, dacă intenționat vrea să anihileze autoritatea societăței «Gutenberg» și a corporației artelor grafice — și in cazul acesta, trebuia să-i invite la o consfătuire intimă, căci nu e admisibil ca să dai omului cu sila a ceea ce el nu-ți cere. Neprocedând astfel, gruparea pusă sub scutul «Sindicatului» n’a căpătat aprobarea majorităței lucrătorilor tipografi din București— dovadă protestul publicat in ziarul dv. de est—și mai puțin încă pe a noastră, Corporație și Societate, care suntem ținuți a respecta textul lege și al statutelor». (si) Dim. C. Ionescu președintele Corporației artelor grafice și al soc. „Gutenberg“, a lucrătorilor tipografi. Din această expunere, se vede lămurit că toată această pornire răutăcioasă în contra ziarului „Universul“ este susținută numai de lucrătorii tipografiei «Adevărul», care crede că prin asemenea mijloace vor putea dobândi mai mulți cititori pentru «Dimineața». De altfel lucrul este foarte curios : pentru 4 sau 5 lucrători, cari la a patra Duminică lucrează la «Universul» câteva ore din noapte și cari sunt suficient răsplătiți și sa se ajungă la întruniri și apeluri către toți locuitorii țării !!? Dacă alți lucrători sunt nemulțumiți pe tratamentul lor, nu au decât să ceară ca și ei să fie răsplătiți ca cei din stabili meritul „Universul, iar patronii lor vor aprecia întrucât cererile lor sunt întemeiate. ’ " V . Eu nu sunt chemat să îngrijesc decât de interesele personalului ce conduc și de treburile ziarului, și cred că 'mi fac datoria. — Dovadă : lucratorii de la „Universul“ sunt invidiați de colegii lor de la „Adevărul“ și „Dimineața“, iar tiragiul ziarului „Universul“ sporește continuu spre necazul concurenților noștri. De altfel apelul tipografilor de la „Adevărul“ conține multe neexactități: lucratorii tipografi nu lucrează șase zile noaptea și ziua, după cumi se spune în apel, ci sunt două echipe diferite; alții sunt tipografii de zi și alții de noapte. Noi, aci ia „Universul“, nu speculăm pe nimeni: abonamentele le-am redus de la 22 lei anual la 18 lei ; costul anuncuurilor a rămas același de la 1 Octombrie 1903, iar ziarul se vinde tot 5 bani foaia , am mărit lefurile personalului, l-am sporit și am imbunătățit întreg materialul tipografic. Toate acestea reprezintă cheltueli mari, iar nici de curii speculațiunii sau persecutarea lucrătorilor. Este mai bine dar să căutăm a ne vedea cinstit de treabă, decât să amăgim publicul, care este destul de cuminte și poate vedea cu cine e dreptatea. Virgilia N. Jilifisen. CAPELA. ROMANĂ DIN LIPSCA Am publicat ci în Capitală, mai cu seamă în cercurile bisericești, se agită ideia reinființărei Capelei române din Lipsca. Această Capelă, după cum s’a văzut din articolele noastre precedente, a fost închisă în 1880 după o existență de aproape un sfert de veac. E adevărat că din punct de vedere comercial, Lipsea nu mai prezintă față de România importanța sa de altădată și că numărul comercianților români cari trec prin acel oraș e acum neînsemnat. Totuși nu trebue să se uite ca Lipsea, ca un mare Centru cultural, adăpostește in instituțiile sale de învățămînt numeroși studenți români. Astfel, se știe că pe lângă Universitatea din localitate există și o secțiune filologică pentru învățămîntul limboi și literaturei române. Aceste cursuri predate de profesorul Waigand, sunt frecventate în prezent de vre-o cincisprezece studenți români. Afară de aceștia, diferitele școli superioare din Lipsca sunt cercetate de alți 25—30 tineri români, între cari se află și mai mulți aromâni. Daca am socoti și pa cei câțiva comercianți români stabiliți de anile zile în localitate, iată că obținem în Lipsea o populație românească destul de numeroasă spre a sprijini ideia reînființarei Capelei. Un document Și pentru că vorbim de fostul locaș de rugăciuni al românilor din Lipsea, credem aici a publica următorul document, din care reesem modul cel mai clar rostul capelei. Și apoi, din rândurile ce le publicăm mai jos reese dragostea cea mare ca o aveai întemeetorii Capelei pentru biserica lor și limba strămoșească. Documentul acesta cuprinde multe învățăminte, multe pilde bune pentru vremurile noastre în cari ai slăbit atât și credință și dragoste de limbă. Iată documentul: In numele Sfintei celei de o ființă și nedespărțitei Treimi. Noi, negustorii români din Principatele Dunărene, cari venim în orașul Lipsea pentru negoț, vezându-ne acum expulsați cu nedreptate de la pretinsa Capelă grecească din.acel oraș, care în spenă mai mult de 40 ani s'a ținut cu cheltuelile predecesorilor noștri și cu ale noastre, ne-am adunat cu toții în unire de cuget aici, în orașul Lipsca, la anul mântuire 1858, la târgul de Paște și am hotărât cu toții afunda aici o capelă română, ca să fie o mângâere cumoțească atât pentru noi, cât și pentru junii noștri români ce studiază in țările acestea și cari lipsiți de brațele și de îngrijirea părintească, dobândesc prin aceasta mângâerea cea mai mare putând din când în când a primi sfânta împărtășire și a auzi Dumnezeeasca slujbă în limba noastră română, ca prin aceasta să nu uite în străinătate datinele părinților lor. Totdeodată, pentru înființarea zisei capele, am și contribuit după putere și dispoziție fiecare din noi negustorii din Principatele Dunărene, din care contribuire până toamna la târgul de Mihail, s’a și gătit Capela, și atunci, adunându-ne noi toți în în Lipsea, la 7 ale lunei lui Septembrie, s’a sfințit asistând noi toți la această ceremonie solemnă. A doua zi după sfințirea bisericei, ne-am adunat noi toți negustorii români în adunare generală ca să hotărâm soarta viitorului Capelei și am ales dintre noi epitropi 7 bărbați plini de râvnă religioasă și patriotică, cari s’au însărcinat a îngriji de interesele capelei și a lucra cu stăruință în orașele respective ca să formeze capelei un fond cuvenit din a cărui dobândă să i se acopere cel puțin cheltuelile anuale. ____ Domnii epitropi aî capelei române cari s’au ales acum de obșteasca adunăre sunt strasătorii: Pentru București, d-ni. Hagi Tudorache, Ilie Zamfirescu, Gheorghe Coengiopol ; pentru Craiova, d. Dimitrie hagi Preda ; pentru Ploești d. Bănică Ion; pentru Focșani, d. Theodor Mandrea. Casier statornic în Lipsca, d. Petre Popp. Insă scopul nostru la fondarea acestei capele nu este numai religios, ci este totdeodată și filantropic și de aceea sperăm că toți românii, fie de ori ce clasă, vor aproba întreprinderea noastră și vor ajuta fiecare după putere și dispoziție, ca adunându-se cât mai curând fondul cerut, să putem, cu ajutorul lui Dumnezeu, a ne împlini și scopul facerii de bine precum ne-am îndeplinit pe cel religios. Scopul nostru filantropic este acesta : Când va voi prea bunul Dumnezeu,un de ar fi mai curînd ca să se adune precum am zis un fond cerut, atunci vom aduce ca cântăreți în capelă, după putere, vre-o câțiva luni fară mijloace, a studia, ca cu ocazia de a căuta la capelă, să și studieze vre-o știință în școlile de aici și astfel după ce vor dobândi știința cuvenită să se întoarcă de aici câte un preot și câțiva luni cu știință și la locul lor să se aducă alții, ca și prin mijlocul acesta să se înmulțească lumina științei in patria noastră. Acesta fiind scopul și zelul nostru, sperăm că Epitropii Capelei noastre române, vor fi primiți de toți românii către cari se vor adresa pentru scopul de mai sus zis, cu cel mai mare entusiasm. * * « In chestia despărțirea românilor de Capela grecească din Lipsca a îndeplinit un rol de căpetenie arhimandritul Ghenadie Țeposul. Despre această interesantă figură bisericească ne propunem a vorbi intr’un numor viitor. Metsîngean, minați de rug^icțiune» personală, fiNijfc^g'sentimentului de datorie și" patriotic. Serviciul militar este o obligațiune foarte jignitoare, după cum am mai spus-o și altă dată, dar această nobilă servitudins este justificată prin ideea de patrie, care are nevoe de serviciile noastre, adică de mintea, de brațele, și la nevoe chiar de viața noastră, pentru apărarea intereselor ei superioare. S’ar părea că tineretul nostru intelectual nu și-ar da socoteală de aceste nobile îndatoriri, așa că consideră serviciul militar ca o corvoadă neplăcută, de la care au dreptul să se sustragă prin toate mijloacele, chiar și cele nepermise. Din toate părțile se aud plângeri cu privire la modul neregulat cum acești tineri își fac serviciul și la insuficiența lor de instrucție militară pe dată cu Tau Terminat. Prima grija a tuturor acestor categorii de tineri, de când intră pe poarta cazărmei, e ca să-și asigure bună-voința ofițerilor prin recomandațiuni felurite, iar a gradelor inferioare prin bacșișuri potrivite. Prin aceste mijloace, acest element tîner și cult, în loc să fie o pildă pentru camarazii lor, mai puțin favorizați de soartă, cum sunt țăranii și alții, sunt din contra elementul cel mai disolvant, căci sunt exemplul cel mai pernicios pentru camarazii lor din companii. Un sentiment de adânc patriotism me împedică să expun aci toate rețeta ea am avut ocasiunea să văd și să aud cu privire la acești tineri soldați. E drept că li se poate recunoaște circumstanțe atenuante prin faptul că puțini din ei își dau socoteală de misiunea înaltă ce a aă in organizațiunea noastră militară, și apoi autoritățile noastre militare au arătat, până acuma, acestor tineri o indulgență, care a mers până la inconștiență. Tinerii bacalaureați sunt chemați aă deveni ofițeri de reserve, elemente de care avem atâta nevoe și fără de care armata noastră de campanie va fi paralizată. Dacă acești tineri ar ajunge să fie convinși de această misiune indispensabilă a lor, sunt sigur că cea mai mare parte ar face eforturi sau chiar sacrificii, ca să dobândească capacitatea necesară acestei funcțiuni. E iarăși o greșeală a autorităților militare, cari au întocmit niște programe, așa de greșite, pentru instrucțiunea acestor tineri, cari văzând că nu au a învăța mai mult decât un simplu soldat, exerciții și instrucție ce nu cadrează cu inteligența și capacitatea lor, se desinteresează cu totul de serviciul militar. Obligațiunea impusă de ministerul de războiu, dacă nu se schimbă programul de instrucție, e, ca să zic așao măsură fără rost, căci e inutil di a ține un om în cazarmă, fără nici o obligațiune pentru instrucțiunea lui militară. Această măsură, pentru a deveni judicioasă, are nevoe să fie complectată printr-o reformă în sistemul de instrucție al tinerilor bacalaureați. Pentru a-i prepara în mod convenabil, ar trebui ca să se înființeze o școală pentru ofițerii de reservă, unde timp de 6 luni acești tineri să fie instruiți, după un program ad-hoc, apoi alte 6 luni să se petreacă la corpurile de trupă, unde să facă practica instrucției militare dobândită la școală. După sistemul actual, serviciul la core sunt obligați acești tineri nu dă niciun resultat, așa că ar fi preferabil, dacă nu se schimbă programul, să nu mai fie șicanați și constrânși la o îndatorire inutilă. ăl. O CXIGIST ÎAMIRE ZI Vorbele nu sunt fapte, dar 9u cântăresc mai mult ca ele. TRTBlJEinjTM Serviciul tinerilor cu termen redus Ministerul de rösboiu a luat hotărîrea ca tinerii bacalaureați, cari nu fac decât numai un an de serviciu, să fie obligați a executa în întregul lui programul zilnic de instrucție al corpurilor de trupă unde se găsesc. Această măsură justă, din toate punctele de vedere, nu place acestor tineri, cari pentru moment sunt do ȘTIM MN STREINITATE — Prin poștă — ,*, La Dresda s’a întemeiat zilele acestea o societate ai cărei membri se obligă a lucra din răsputeri pentru descoperirea unei mașini de zburat La Viena si a ținut deunăzi adunarea constitutivă a „Asociațiunei pentru apărarea muncei“. Această asociație, după modelul celor germane, își propune să apere în general pe toate mamele supuse la primejdii economice sau morale, independent de legitimitatea copiilor lor. Avocatul Lachenal, din Genova, reprezintantul lui Leopold Wölfling, desminte oficial și definitiv că fostul arhiduce vrea să ceară reintegrarea în poziția lui la Curtea austriacă. In toată această afacere nu este adevărat decât că fostul arhiduce s’a împăcat cu toată familia lui. Parchetul din Praga a sechestrat traducerea recentei scrisori a contelui Leon Tolstoi către clerul rus. Din Monte-Carlo se anunță că norocul băncei care ține caninul este anul acesta de necrezut. La 13 luna curentă st. n. a eșit la ruletă de 13 ori numerul 13, fără ca vreun jucător să fi pus vreo miză pe acel numer. Ziarele pariziane anunță că Charcot pregătește o nouă expediție în ținuturile antarctice. ... Se anunță din Buffalo (Statele Unite) că îngrozitoarea furtună de — Mare roman de moravuri — PARTEA A DOUA 11 Din pârliiți necunoscuți — Voiți face tot ce poftiți, zicea Elena, voiți juca comedia pe care am început-o, până la sfârșit, dar nu voesc cu nici un preț sa mă despart de fiica mea !... — AÎi! dar tu ești nebună drăguța! exclamă marchiza. Ți-am sierdut de-a bindea capul!.. — Nici de cum, bunica, nici de cum... Am călătorit împreună cu tatăl meu, am indurat atâtea chinuri, am spus atâtea minciuni, am făcut tot ce ați voit... și voi face și de acum înainte tot ce veți crede d-stra, fără nici o împotrivire... Dar, cu nici un preț, nu vreai că mă despart de copila mea. — Haide, hai... nu poate cineva să stea mult de vorbă cu o fată lipsita de bun simț cum te arăți tu. — Dar ca îți repet, bunica, că îmi păstrez toată rațiunea, tot bunul simț, nu susțin doar nimica altăceva, decât ca fiica mea să meargă împreună cu mine. — Dar nenorocite... a’țî păstra copila lângă tine, ar Însemna să’ți proclami cu glas, tare nenorocirea, rușinea... — Ei bine? — Și atunci, nu mai era nici o nevoe să călătorești, să te chinuești, să te ascunzi în această vila. .. — Ați făcut toate lucrurile acestea, iară să mă întrebați și pe mine. — Așadar, după părerea ta, trebuia să stăm liniștiți în palatul din strada Lille și să te lăsăm să naști acolo ? !... Trebuia să sunăm trîmbițele, să anunțăm lumea întregi nașterea fiicei tale, ca și cum ar fi fost o adevărată fericire pentru familie !... — Eu nu-mi împing dorința până acolo... Dar iarăși de vreme ce copilul s’a născut, nu văd pentru ce ne-am ascunde, pentru ce am minți lume întregi... Marchiza își privi nepoata cu o mirare adincă. — Gurn!.. exclamă dinsa, tu nu vezi ele ce trebue să mințim?.. Tu nu vezi că e în joc dezonoarea, rușinea ,familiei noastre?.. — Ar fi rușine și dezonoare pentru familia noastră, răspunse Elena, numai în cazul când eu aș fi făptuit vre-o greșeală... Ar fi rușine, numai dacă fiica mea ar fi copila amantului meu... Dar eu sunt nevinovată... am fost victima unui atentat odios... prin urmare nu e nici rușine, nici dezonoare... E pur și simplu o nenorocire. Cine ar putea pare să fie atâta de nedrept,încât să mă învinuiască pentru această nenorocire ?.. Eu cred că nimeni... Atunci de ce să-mi mai ascunz copilul ?... De ce să mă mai pedepsiți, lipsindu-mă de consolarea pe care o găsesc dezmierdându-mi fiica ?... — Toată lumea, draga mea, nu poate să aibă ideile tale... Și dacă nu te-aș ști bolnavă încă, m’aș teme pentru mintea ta...... Dar trebue să știi că faci parte dintr’o familie ilustră, că porți nume care cere oarecare, sacrificii... Mândria casei tale, motive de rasă, cer numai decât să faci așa cum zic eu, fără să mai stai de vorbă, fără să mai analizezi... Trebue să mă asculți... trebue!.. — Dar a-mi ascunde copilul, răspunse Elena, ar însemna să-mi mărturisesc greșala, să-mi recunosc vinovăția... Pe când dacă îl țin lângă mine, va trebui numai să suport greutățile nenorocire care mă lovește. Bătrina răspunse cu severitate: — Am stat prea mult de vorbă cu tine; astăzi nu mă poți înțelege, dar mai târziu vei vedea bine că am avut dreptate. Eu știți bine ce avem de făcut. Elena simți amenințarea pe care o ascundeau cuvintele acestea; ea înțelese că o nouă nenorocire o amenința, că se născuse pentru dânsa un nou isvor de supărări și de lacrimi. Și presimțirea aceasta o făcea să nu se dea bătută. — Ce-mi pasă, striga dânsa câte-o „dată, de numele, de onoarea rasei mele. Eu îmi voesc copila... Aceasta va fi singura mea mângâere în existența de lacrimi și durere care mă așteaptă. Intr’una din zile, marchiza o zise : — Dar mai poți spera sa-ți refaci viața... s’o crez! așa cum trebuia să fie... — Cum asta ? — Poți găsi un soț care să te iubească, pe care să-l iubești... Vei putea fi mai târziu înconjurată de copil, pe cari să-i arăți, cu mândrie lume întregi. — Nu, bunica, răspunse Elena, lucrul acesta este cu neputință... Eu nu te voi mărita niciodată. — Pentru ce ? — Pentru că nici un bărbat, în adevăr cinstit, nu va voi să se căsătoriască cu o fată ca mine... — Dar soțul teu nu va ști nici odată ce s’a întâmplat. — Ea va ști... pentru că eu i-aș spune din prima zi ! Bătrâna se indignă : — Vei povesti tu afacerea aceasta aceluia care ar voi să te ia de soție ! — Fără îndoială... Eu n’am nici o vină și prin urmare n’am ce ascunde... M’aș desprețui pe mine însumi, dacă aș înșela în modul acesta pe un om cinstit... — Dar asta ar fi o curată nebunie ! — Eu văd eu totul altfel lucrurile... Eu nu vreau să fur nici onoarea, nici fericirea unui bărbat ! Vezi bine, că în asemenea condițiuni, nu voi găsi nici un bărbat destul de iubitor, destul de curagios, pentru ca să vrea să mă ia de soție. Marchiza ridică din umeri, și răspunse supărată : — Cu zestrea ta, vei găsi oricând un soț !... Cuvintele acestea se gravară în memoria Elenei. — Cu zestrea mea, voia găsi oricând un soț ! „Banii, mereu banii! Cu bani voi putea găsi un bărbat care să treacă peste rușinea mea. Cifra zestrei mele îmi va trage în cumpănă dezonoarea... Ce rușine !“ Temându-se de o lovitură neașteptată din partea m frate sale, Elena își supraveghea mereu copila. Ea ceruse să se transporte leagănul micuței chiar în camera sa ; în modul acesta, era sigură că nimeni n’avea cum să i-o răpească. Totuși, într’o dimineață, după un somn greu, un somn adânc inexplicabil, care îngreuase și corpul și mintea, Elena găsi leagănul copilului deșert. Inebunită, ea se repezi spre camera doicei. — Fiica mea ! strigă dânsa , frica mea !... Dar și camera aceasta era deșartă ; doica dispăruse împreună cu copilul. La strigătele Elenei, alergară marchiza și credincioasa Nlozalie, marchizul de asemenea. Elena părea o adevărată zână furioasă. Ea se repegi spre marchizi, strigând : (Ya ’irma)