Universul, septembrie 1907 (Anul 25, nr. 239-268)

1907-09-26 / nr. 264

A Y Ái r i áftül XXV.—No. 264»­Miercuri 26­ Septembrie 1907, £=> n trasess 5 bani in Romania.—la bani In străinătate Cl. "Fondator rLu’íGb' CAZZAWILAN CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA REDACȚIA ȘI ADMINIST — 41. Strada Brezoianu­l­, Marele duce ele Badea, soția sa și moștenitorul presumptiv al tronului.—(Vezi explicația) Calendar pe anul 1907 Ortodox Marț!, 25 Septembrie.—Cuv. Eu­­f­rosin a Catolic Marț!, 8 Octombrie.—Brigitta Răsar, soarelui 6.23 ; Apusul 5.45 București, 25 Septembrie. In chestiunea țărănească Am primit zi ele astea o lucrare a d-lui Leon Ghica- Dumbrăveni, intitulată ,,Cîte­­va cuvinte în chestiunea ță­rănească“ și credem intere­sant, pentru­ luminarea des­­baterilor asupra m­arei ches­tiuni la ordinea zilei, să re­levăm noi vederile expuse în această lucrare. D. Ghica vede izvorul stă­­rei rele a țărănime­ în faptul că legile ocrotitoare au făcut pe țăran incapabil de a con­tracta. Averea țărănească—3y2 milioane de hectare, cu case și ecarete, reprezintând îm­preună o sumă de 3 miliarde —e lovită de non-valoare ab­solută. «Nu e de mirare, zice au­torul, că proprietarii aceștia în asemeni condițiuni, adică lipsiți prin faptul incapaci­tății­ lor legate de creditul care reprezintă solvabilitatea lor, să ducă mizeria din care nu pot ieși. Nu­ e de­ mirare că acea pă­tură de 5 milioane de suflete să nu fi făcut în această vreme îndelungată nici un progres —pe cală vreme restul de 700.000 suflete, din care ju­mătate străini, s’au desvoltat devenind ast­fel singurul fac­tor al progresului pe care l-a făcut România timp de 40 ani, pentru simplul motiv că n’au fost loviți de aceeași in­capacitate legală». Singurul leac, după păre­rea d-lui Ghica, este abro­garea art. 132 din Constituție privitor la inalienabilitatea terenurilor țărănești. Teama că țăranii se vor­ ruina vînzîndu-și pământu­­­­rile și casele, e neîntemeiată. Și azi unii țărani, puțini, își rina avutul, dar numai pen­tru două motive : fiindcă nu pot găsi bani pe ipotecă și fiindcă știu bine că vînzarea e nulă. Când va ști că vîn­zarea e valabilă, nu va vinde, mai ales că va putea găsi bani pe ipotecă. «Dacă cu toate acestea — zice autorul, se vor întâmpla pe ici pe ceile vînzări de a­­ceste, ele vor fi cu totul ex­cepționale, în tot cazul chiar acele escepțiuni nu se vor ivi de­cât printre țăranii proprie­tari a zece—două­zeci prăjini, pe care ei nu pot trăi ; acești țărani ar deveni uvb­eri agri­coli, servitori, meseriași la orașe, deci mult mai folosi­tori, de­cât în situațiunea lor de azi, luând treptat acolo locurile ocupate de străini». De altmintrelea zice d-nn Ghica, proprietățile vîndute de țărani nu vor fi cumpă­rate decât tot de Români și în special de țărani. Legea oprește pe străini de a poseda bunu­ri rurale, iar proprietarii mari și arendașii nu se vor încurca nici odată cu sute de cumpărături de petice de 10 și 20 prăjini situate în di­ferite locuri. Autorul analizează diferite soluțiuni propuse în chestia agrară, și după ce indică ne­­sitatea de a se crea o bur­ghezime agrară, de a se în­curaja țăranii la cultura in­tensivă, de a se face școala mai educativă, de a se face jandarmeria mult mai nume­roasă și călare, de a se crea monopol alcoolului de e cu pu­tință, de a se organiza o jus­tiție sumară la sate, de a se crea un minister al higiene­ publice — conchide ast­fel: «Singurul leac după păre­rea noastră este schimbarea art. 132 din Constituție, șter­gând ast­fel inalienabilitatea bunurilor țărănești și punân­­du-le în plină libertate în comerț, spre a da proprieta­rilor lor solvabilitatea fără de care nici un cetățean din nici o țară n’ar putea propăși. «In acest scop suntem de părere că un guvern de coa­liție va trebui să prezideze la formarea unei Constituante menită a da deslegarea aces­tor chestiuni». POLITICI EXTERNA Conven­ția anglo-rusească Netăgăduit că convenția anglo-ru­­sească cu privire la Asia Centrală, este un nou și foarte strălucit succes pentru diplomația regelui Eduard. Iată mai bine de o jumătate de veac de când Anglia și Rusia duceau în cen­trul Asiei o puținică luptă pentru întâetate, și această luptă care era privită de toți ca una din marele lupte ale viitorului, această luptă,care a fost obiectul grijilor neîncetate ale guvernelor și ale diplomaților, acea­stă luptă care după prorocirile tu­tu­rora, trebuia să însângereze tot con­tinentul asiatic, această luptă s’a stins pe o masă verde printr’o simplă con­venție, fără ca să se fi rostit vre-un cuvânt de amenințare la Petersburg, sau la Londra, fără ca să se fii între­buințat de o parte sau de alta vre­un mijloc violent. Acesta este fără îndo­ială cel mai strălucit exemplu de pro­gresele săvârșite in lume de noua diplomație și cea mai bună dovadă ce se poate da despre putința de a pune capăt conflictelor internationale pe cale pașnică. Acum 25 de ani cu ideile cari domneau pe atunci, ori­cât de vie ar fi fost dorința pârților intere­sate, un asemenea fapt nu ar fi fost cu putință, de aceea se și cuvine să salutăm in convenția anglo-rusească nu atât sfârșitul fericit al unui lung și periculos antagonism între două din cele mai mari puteri din lume cât aurora unei ere nouă în diploma­ția lumei. De­ altminteri totul în această con­venție, atât conținutul cât și felul cum au fost conduse negociațiunile poartă pecetea împăciuitoare a con­­cepțiunilor nouei diplomații. Dacă ar fi fost în vremurile trecute, Anglia ar fi profitat de înfrângerea Rusiei în Extremul­ Orient, de slăbirea autori­­tăței și prestigiului ei in toată Asia, pentru a căuta dacă nu să cucerească cel puțin să-șî asigure pentru tot­­dea­una influența în ținuturile asupra cărora Rusia avea pretenții. Când colo Anglia s’a folosit tocmai de a­­ceastă eclipsă a puterei rusești ca să întindă Țarului o mână frățească și să rezolve printr’o comună înțelegere conflictele care de atâta vreme des­părțeau în Asia ambele State. Și aci meritul revine în special regelui Eduard căci dacă toate alianțele, toate înțelegerile pe care el le-a încheiat cu diferitele State au fost în­tot­­dea­una întâmpinate cu simpatie de opinia publică și sprijinite cu căl­dură de toate partidele politice ; în­țelegerea cu Rusia s’a iubit încă de la început de opoziția tuturor. Nu fiind­ că englezii ar fi vrut ca regele Eduard să profite de slăbiciunea Ru­siei pentru a nimici cu totul politica și influența ei asiatică. Ideile de pace au făcut prea mari progrese în Anglia pentru ca asemeni idei să mai poată încolți acolo, dar fiind­ că englezii credeau­ că o țară care ca Anglia luptă azi în lume pen­tru răspândirea concepțiunilor mo­derne și pentru idealurile de pace ale omenirei de mâine, nu poate să stea de vorbă și să iscălească tractate cu un guvern ca al Țarului care neso­cotește cele mai elementare principii ale vieței moderne și este atât prin concepțiunile lui de guvernămînt cât și prin faptele lui zilnice, o adevărată pată pentru civilizația noastră. Re­gele Eduard a socotit însă și cu drept cuvint, că nu e un motiv pentru că în fruntea Rusiei se află un guvern nedemn de timpurile moderne, ca An­glia să continue în Asia centrală o politică contrarie noilor ei aspirațiuni, și că va aduce civilisației în genere un serviciu mult mai mare punând capăt unui conflict îndelungat și pri­mejdios de­cât continuându-l pentru considerațiuni teoretice, ori­cât de în­temeiate ar fi sau ar părea ele să fie. Conținutul convențiunei ne desvă­­luește același spirit larg de concilia­­țiune, aceeași grijă de împăcare, iar nu de înfrângerea adversarului ca și spiritul în care negociațiunile au fost întreprinse și duse la bun sfârșit. Nimeni nu a căutat să-șî asigure partea leulei. In Persia, unde Anglia ar fi putut mai ales astă­zi când pu­terea Rusiei este acolo mai mult no­minală, să nu respecte de­cât con­­vențiunile financiare încheiate între cabinetele din Petersburg și Teheran. Cu toate acestea guvernul britanic a preferat să recunoască Rusiei drep­turi asupra Persiei și s-a mulțumit să împartă ținuturile Șahului în două zone de influențe despărțite printr-o zonă neutră. De asemenea și in Thi­bet, Anglia ar fi putut mai cu seamă după expedițiunea triumfală a colo­nelului Younghusband la Lhassa, să își rezerve singură ori­care drepturi. Ea a preferat însă și aci să nu ne­socotească ambițiunile sau suscepti­bilitățile Rusiei și să renunțe împre­ună cu dânsa la ori­ce amestec în afacerile tibetane. Iar în Afganistan, unde de câți­va ani deja supremația Angliei asupra Rusiei devenise un fapt îndeplinit, guvernul englez nu a cerut celui ru­sesc să consfințească această supre­mație,­­el a voit să-i stabilească sin­gur granițele, stipulând lămurit în convenție, că Marea Britanie nu va anexa Afganistanul, că va respecta toate convențiunile vechi ale Emiru­lui cu Rusia ,și că va supune la ne­­gociațiuni ulterioare toate neînțele­gerile ce ar putea să rezulte pe vii­tor între ambele stări din noua stare de lucruri din Afganistan. Și să nu credem că procedând ast­fel, Anglia a fost mânată numai de un sentiment de generositate. O ase­menea politică ar fi fost frumoasă, d­ar ar fi fost utopică. Anglia­ s’a a­­rătat atât de mărinimoasă și de dar­nică față de Rusia fiind pătrunsă de concepțiunile nouei diplomații, știe că numai acele convențiuni pot fi trainice, care asigură foloase ambe­lor părți contractante și cari nu cu­nosc nici învingători nici învinșii. Recunoscând Rusiei drepturi în Per­sia, renunțând împreună cu dînsa la ori­ce pretenții asupra Ti­ibetului și străjuind singură supremația ei în Afganistan. Anglia a asigurat prin convenția de față nu numai prezen­tul dar și viitorul și a înlăturat ast­fel cu o admirabilă și înțeleaptă pre­vedere toate conflictele pe care o ati­tudine mai puțin moderată le-ar fi stîrnit cu siguranță într-un viitor, mai mult sau mai puțin apropiat. Știm că de­și această convenție prin forma și prin fondul ei poate fi privită ca prototipul convențiunei moderne, isvorâtă din spiritul și din tendințele nouei diplomații, tot se vor găsi sceptici cari să’î nege sem­nificația sau cari să privească cu un surâs ironic speranțele de pace ce unii întemeiază pe asemenea înțele­geri diplomatice. Dar precum scepti­cismul și ironia stăpânitorilor a­tot­puternici ai Romei antice nu a îm­­pedecat creștinismul să se înalțe pe ruinele lumei vechi și să aducă mân­­gâerea și speranța tuturor desnădăj­­duiților și tuturor desmoșteniților de pe acest pământ, tot ast­fel scepti­cismul și ironia celor cari cred în eternitatea războaelor și necesitatea luptelor sângeroase nu va împedeca ca pe ruinele omenirei de azi, obo­sită de atâtea suferințe și­ zbuciu­­mări zadarnice, să se ridice mântui­toare pacea universală. N’am­ ajuns încă la această fericită apoteosă a ci­­vilisațiunei moderne, dar spiritul ce însuflețește convențiuni ca cea anglo­­rusească ne dovedește că ,,la verité est en m­arche“. I. 61. i>. DIN BUCOVINA (Corespondență particulară a «Universului») Criza in clubul dietal român Cernăuți, 24 Septembre. La 16 Sep. a. c., deputații români au ținut o ședință in care după o temeinică desbatere relativ la situația politică și-au­ constituit clubul dintái. Cu această ocaziune deputații au lansat un manifest în care se arată că deputații români s’au strins într’un club, compus din grupul conservator și cel de­mocrat, in toate afacerile națio­nale, va proceda solidar ; in afa­ceri economice însă fie­care grup își are libertatea proprie. La fi­nele manifestului, clubul român condamnă scisiunea între Românii din țară provocată de ziarul «A­­părarea Națională». Partidul «național» fiind atacat in mod atât de eficace din partea clubului dietal, a lansat de ase­menea un manifest desaprobând contrariul. In acest manifest se arată că comitetul central al par­tidului național român, a luat cu regret la cunoștință enunciațiunea clubului român dietal și constată că nu partidul național a cauzat sciziunea in tabăra românilor. Regretă cu atât mai mult, că in mijlocul acestui club se află și po­litician­, cărora, d­esvoltarea­ part­­idului național până in ultimele zile le este cunoscută din auton­­sie proprie și cari și-au­ anunțat candidaturile lor pentru mandate din Camera imperială la însuși biuroul comitetului național, din care motive alegerea acestora a fost influențată de către partidul național în mod decisiv. Cu toate manifestele lansate clu­bul a rămas constituit, având ca președinte pe cons. consistorial Dionisie cav. de Bejan, iar ca vice-președinte pe dr.Aurel Onciul. Astă­zi aflu că clubul dietal se află într-o criză și e amenințat de a se disolva, remâind fie­care deputat independent. Clubul se compune din următorii 11 depu­tați : Arhhimandritul Călinescu, consil. consist. de Bejan, dr. Au­rel Onciul, inginerul Tit. Onciul, Alexandru Buburuzan, dr. Ale­xandri, dar. Hurmuzach­i, dr. Flo­­rea Lupu, dr. Voicinschi, Tudor de Flondor, Const. Popovici și Teofil Simionovici. Criza din clubul român se mo­tivează din cauza mai multor de­putați. Așa d. ex. dep. dr. Voi­cinschi (conservator) și-a anunțat deja separarea sa. Motive mai detailate­ nu se cunosc, insă se afirmă că din cauza conflictului avut, cu deputatul Onciul in ultima ședință dietală. Prin aceasta o a­­parținere directă a conservatorilor către clubul român, s’a făcut blu­­strică căci dep. Popovicî (conser­vativ) nici n’a apărut in dietă luându-șî concediu. Parte afirmă că concediul e ba­zat pe motive de boală, parte a­­firm­ă că nu vrea să șcadă in to­vărășie in dietă cu dep. Onciul. Dep. Teodor de Fiondor, aparține dietei numai cu numele ; deputa­tul baron Hurmuzachi, care este un reprezentant al marilor pro­prietari, s’a democratizat cu oca­zia ultimelor alegeri parlamentare. Ziua onomastică a împăra­tului Astă­zi fiind ziua onomastică a împăratului, s’a oficiat in toate bi­sericile confesionale din țară in Te-Deum, la­ care au luat parte capii autorităților civile și mili­tare. Maltratarea i­on» avocat Aseară pe când avocatul dr. Mayer Ebner se­ întorcea acasă de la cafenea, in dreptul forței casei sale din str. Schlangengasse, a fost atacat pe dinapoi de către un in­divid care a rămas până acum necunoscut, maltratând cu un bas­ton pe numitul avocat, făcându-i mai multe sesiuni la cap. D. Eb­ner, e nevoit să stea un timp mai îndelungat in pat. Vecini dușmănoși la suburbia Clocucica ,birjarul Simion Marco trăia In dușmănie cu vecinul său laban Filip, ser­vitor la Universitate, din causa că soțiile acestora nu se prea îm­păcau. Aseară Marco venind a­­casă, soția ii povesti că avu o ceartă cu Filip, fiind tot­odată și puțin turmentat birjarul luă un cuțit din bucătărie, se repezi in casa lui Filip și îl împlântă in piept lăsându-l mort instantaneu, iar el a dispărut. Poliția s-a pus imediat in urmărirea lui și a fost astă­zi prins in orașul Stanislau (Galiția). Filip lasă o soție și 4 copii mici. Tragedie familiară Din corn. Pohorianț, se anunță: Gospodarul Grumela, ajutat de soția sa, și-a omorât propria ma­mă. Căușele nu se cunosc încă. Divan. CÂNTECE COMICE Cântecul „Adevărului« Eu sunt vestitul. ,,Mincinos“ Care se chiamă ,,Adivor“ Ce știu sâ’njur ca și ia cort Când nu pareez ca la Obor , Că, sunt vestitul ,,Adevăr“ Ce biant, rușine și fac zvon Cu’njurăturî ca de țigan, Mânjind Armata, Țara, Tron, Redactori pe sprinceană am Și șant­gișit ca... Castelan, Ce de la­ noi la Pesta fug Când el ajuns-au la aman , Căci sunt vestitul ,,Adevăr“, Ce am trimiși chiar speciali, Să facă ’n Pesta­ o mahala de trădători și de venali. Cu ce trăiesc ? Resursa mea In șmecherlăcust o găsesc, Și toți dușmanii m­ii dau bani Ca sa ’n ju­r neamul românesc . Căci sunt vestitul Adevăr11 Ce-mi vind conștiința pentru bani Și România chiar o vind Pentru paralel la dușmani. Cu ziariștii cei maghiari Eu sunt prieten bun, intim; Ce dinsii scriu ca vechituri Ca trufandale noi le scrim ; Căci sunt vestitul „Adevăr“ Ce sunt prea bine informat Când Papa­ l vin­ in Roma lui Eu și vestesc că Va ’ngropat Plăcerea mea e ca să’nju­r Ce­l românesc și patriot Și’ntr’una, să calomniez,­­fă. doar asa par ale scot; ,Căci sunt vestitul :, Adevăr“! Ce României-i dau la un­ir, Dar dând la cap, îmi fac de cap Si cu A­NaD si cu A­mfir culare , reg. 30 atacând de la Vest și reg. 22 de la Nord, cu un interval de mai bine de don­­elii, intre ele, gol unde nu se vedea picior de om sau de călăreț. E inutil a mai explica tactice­le rezultatul nefavorabil al acestui dis­pozitiv de atac. Regimentului 22 ii face față brigada de vânători susți­nută de către” grupul de artilerie co­­pleșindu-i complectamente. M. S. Regel­e ordonă scoaterea din luptă a acestui regiment. In acest timp reg. 30 reușise să împingă puțin înapoi linia I a apă­­răreî. Mișcarea de retragere abia se pronunțase, când brigada de vâ­nători, care scăpase de ori­ce pericol din partea reg. 22, intervine la rândul său­ contra reg. 30 pe care îl aruncă și il urmărește spre Omur­­cea. Dacă nu s’ar ține socoteală de optica și condițiunile speciale, de re­peziciunea cu care se cere în tot­­deauna să se execute manevra, poate că ar fi ceva de zis asupra direcțiunei și modului cum s’a desfășurat contra­atacul brigăzei de vinători. La aripa stângă a apărărei reg. 33 a fost scos din poziție și forțat a se retrage, sub presiunea puternică a brigăzei 5-a, care a atacat cu 4 ba­talioane în linia 1 și 2 rezervă. Un batalion din rezervă din reg. 28, din propria sa inițiativă, în loc de a urmări mișcarea înainte a bri­­găzei contra trupelor bătute ale a­­părarei, văzând rezultatul defavorabil pentru atac al luptei după dealul Horoslav-Ici-Bair, ocupă satul Hasan­­cea de unde atacă întreaga linie de baterii a apărărei, la distanță foarte scurtă. Cura manevrelor le lipsește sanc­țiunea glonțului și a temerei ce re­zultă de aci în cazul incursiunei ina­micului in spatele unei pozițiuni, e greu de proorocit care ar fi fost ur­mările acestei interveniri a batalio­nului din reg. 28. In rezumat atacul a păcătuit și azi ca și ori prin faptul că diferite co­loane au atacat fără nici o legătură intre ele. Apărarea nu numai că a luat dispozițiuni foarte judicioase, dar a arătat o activitate din cele mai fe­ricite în întrebuințarea la timp a rezervelor sale. MANEVRELE REGALE Lupta de la 22 Septembrie După datele temei s’a presupus ca lupta din ziua de 22 Septembrie n’a fost decisivă, de­oare­ce nu s’a putut executa nici o urmărire și că trupele diviziei IX-a s’au oprit în dreptul Ha­­sancei, călare pe drumul Murfatlar- Constanța, luând următorul dispozitiv de luptă . A ocupat înălțimea Hasancea-Kulac Bair cu reg. 33 și un grup de două baterii ; aripa stângă a acestei pozi­­țiuni era supravegheată de un esca­­dron de călărași. La nord de Ha­­sancea apărarea a ocupat dealul N­o­­vostav-Iol-Bair cu un regiment linia I (reg. 34) și un grup de baterii. La aripa dreaptă se găsea brigada de călărași, iar înapoi brigada de vinători. Atacul avea să se execute tot în două coloane: brigada 5-a contra înăl­țime! Ilasancea-Kulae-Bair, iar bri­gada 6-a contra înălțimilor Horoslav- Iol-Bair, pe care trebuia să o înfă­șoare pe la Nord. Divizia de roșiori se găsea la aripa stângă a atacului cu trei regimente. Două regimente trebuiau să umple golul între cele două brigăzi, cel de al 6-lea regim, avea să urmeze mișcarea brigăzei 5. Lupta se începe printr-o încercare ofensivă a diviziei de roșiori contra aripei drepte a apărărei unde era mo­mită de prezența brigăzei de călărași. Cu multă dibăcie, brigada de că­lărași atrage divizia de roșiori, care în momentul atacului se găsește prinsă intre focurile de flanc ate bat, 9 vânători de la Est și ale compa­niei de bicicliști de la Vest. Toate aceste condițiuni nefavorabile nu des­curajează pe roșiori cari șarjează în toate direcțiunile. Lipsa gloanțelor permite și această fantezie. Profitând de amestecul și încurcă­tura acestor atacuri, de­sigur deci­matoare pentru roșiori, brigada de că­lărași se aruncă și ea la atac în ur­mărirea roșiorilor. Călărașii au mane­vrat și de astă­ dată cu multă dibă­cie ; succesul lor e cu atât mai me­ritoriu­ cu cât acțiunea îndrăzneață dar nesocotită a roșiorilor nu le-a fost impusă ci bene­volă. Contra înălțimilor Horoslav-Iol- Bair se deslanțuește atunci atacul brigăzei 6-a, care se execută după două direcțiuni matematic perpendi­ Marele duce de Baden, soția sa și moștenitorul presumptiv al tronului — Vezi ilustrația — In urma morței bătrânului duce de Baden, s’a urcat pe tron fiul sau, marele duce Frideric, care s’a născut la 9 iulie 1857. El s’a căsătorit in anul 1885 cu princi­pesa Hilda de Nassau, unica fiică a defunctului marelui duce Adolf de Luxemburg și sora actualului mare duce Wilhelm. Din această căsătorie nu s-a născut nici un copil și moștenitor presumptiv al tronului este principele Max de Baden, in vârstă de 41 ani, care este căsătorit de la 1900 cu princi­pesa Maria de Cumberland­, sora marei ducese de Mecklenburg. Din această căsătorie s-au născut două copii : principesa Maria Alexandra, născută la 1902 și prin­cipele Berthold Friederic, născut in luna Februarie anul trecut. Principele Max este general de ca­valerie și doctor in drept de la universitatea din Heidelberg. * u­une­ publice au predat d-nii ad­vocați I. N. Cezărescu și I. G. Saita. Advocații ministerului au cerut respingerea recursului ca fiind făcut fără interes intru­cât d. Că­prescu a fost numit acum cu titlu provizor. Curtea făcând divergență, a dis­pus ca procesul să se judece din nou­ la 16 Noembrie. GAHIRE JUDICIAR (TRIBUNALELE CIVILE) Procesul institutorului Cru­­țescu și al profesorului Cui­­prescu cu ministerul instruc­­țiunei publice D. I. T. Cruțescu, fiind institu­tor in Pitești, a fost pedepsit de ministerul instrucțiunei publice, cu suspendarea din funcțiune pe timp de trei luni și cu transfera­rea la școala primară din Roșiorii­­de-Vede. Anul trecut, d. ministru Vlă­­descu, având in vedere un raport al inspectoratului general al în­vățământului primar, a permu­tat pe d. Cruțescu la școala pri­mară No. 24, din Capitala. D. Haret, actualul ministru al instrucțiunei, insă, a anulat deci­zia dată de predecesorul d-sale, ca find ilegală, și a retrimis pe d. Cruțescu iarăși la Roșiorii­ de Vede. Contra acestei deciziuni, d. Cru­țescu a făcut recurs cerând anu­larea ei. Procesul s’a judecat era de con­tenciosul administrativ. Din partea d-lui Cruțescu au pledat d-nii avocați Al. Bădărău­ și Take Ionescu, iar din partea mi­nisterului instrucțiunei publice au pledat d-nii avocați C. Stoicescu, Em. Porumbaru și I. G. Saita. La desbateri au asistat foarte mulți institutori și­ profesori. Curtea, după o scurtă deliberare, a respins recursul d-luî Cruțescu. Tot erî Curtea de casație a ju­decat și recursul d-luî profesor I. V. Căpidieu, făcut contra deci­­ziunei d-luî Haret prin care s’a a­­nulat numirea sa ca profesor cu titlu provizor la gimnaziul din Tg.­Jiu. Recursul d-lu­ Căprescu a fost susținut tot de d-nii advocați Al. Bădărău și Take Ionescu. Din partea ministerial instruc­­ ­TIRI DIN STREINITATE — Prin poștă — .*. Comisia de anchetă asupra înisipării iahtului «Standart», al țarului, a condu­s la darea in ju­decată a amiralului Milok­, a ma­iorului Ciaghin și a generalului Seleymann. »*. Impresarul american Froh­­man a avut ingenioasa idee de a instala un teatru pe bordul va­poarelor transatlantice cari trans- Dorlă, la fie­care călătorie intre Europa și Statele­ Unite, 2—3 mii de călători. Proectul se va realiza in curind, când se va inaugura un teatru pe un transatlantic ai comp. «Cunard linie», jucându-se come­dia lirică «Fluffy Ruffles», ce face furori in Statele­ Unite. După aceea se va juca pe bor­dul «Mauritaniei» comedia «Tod­dles», adapțiune engleză după «Triplepatte» a lui Nestor Bernard. Zilele trecute s'a terminat con­struirea liniei ferate Hațeg-Caran­­sebeș. Femeile din Angia, care luptă pentru dobândirea dreptului­­ de vot, au hotărât să scoată o pu­blicație a lor intitulată «Votes for Women» (dreptul de vot pentru femei), o revistă-ziar de 12 "pagini care va apare în fie­care lună, cu un supliment săptămânal ținând publicul în curent cu faptele de actualitate cu privire la mișcarea politică pentru" egalitatea politică a celor două sexuri. Un incendiu violent a pre­făcut in cenușe în comuna Benk de lângă orașul Nyregyhaza 1 £ case și 56 de dependențe. Multe vite au perit in flăcări. Focul a fost pus. In Viena s’a constituit un nou­­ partid sub numele de «ger­­man-democrat», al cărui șef este consilierul de curte Hock. In ma­nifestul lansat de acest partid se declară război clericalilor.­­. Ziarul socialist «Népszava» din Budapesta publică da*câte­va zile o serie de articole, in care o­­cupându-se cu clasele conducă­toare ale Ungariei, dovedește că țara aceasta în­tot­dea­una a fost stăpânită de o mână de aristo­crați feudali, cari prin omoruri, falsuri, șarlatanii și voinicii bru­tale au sărăcit’o și pustiit’o. După ultima statistică popu­lația Rusiei este de 4M milioane 514 mii 300 de locuitori, față de 74 milioane juni după cum era in 1857. Prin urmare in cursul unei jumătăți de veac, populația Ru­siei s’a intlcuit. Orașul Petersburg are 1.500.000 locuitori, Moscova 1.310.000, Varșovia 848.000, Odesa 500.000, Kiev 404.000, Lodz 328.000 Riga 283.000, Charkow 206.000, Saratow 197.000, Tiflis 196.000 etc. In mai multe regiuni din Westfalia (Germania) s’au făcut importante descoperiri arh­eolo­­gice. Intr’un cimitir, care datează din primii secole s’au găsit până la șapte­zeci schelete de oameni și de cai, bine conservate. Intr'o pădure s’a putut reconsti­tui, după rămășițele desgropate, o tabără romană, ceea­ ce pare a confirma faptul, că în aceste lo­curi au fost nimicite legiunile romane, comandate de Varus. Cercetările continuă. «*. Alaită-erî s’a inaugurat cu o deosebită solemnitate în comuna Körmend din Ungaria, o statue a lui Ludovic Kossuth. La această serbare a asistat și ministrul de agricultură Francisc Kossuth. .*. La Roma face senzație căsă­toria Marchizei Sertapi-Sacchetti cu brigadierul de carabinieri Santo Calzari. Căsătoria, contractată din dra­goste, a­ fost autorizată de papa. Din New­ York se anunță că ziarul «Sun» pretinde a putea a­­firma, avind știrea din izvor ofi­cios, cum că liota germană ar fi gata să ia apărarea intereselor a­­mericane în cazul unei conflagra­­țiuni intre Statele­ Unite și Japo­­nia.________________________________ trelor, e actuala raților dramatice. De aceea, punctul de plecare al proiectului sau­e desființarea actua­lelor societăți dramatice, cari nu pot face față exigențelor publicului, nici nu pot acoperi cu veniturile lor chel­­tuelile. D-sa propune înființarea a trei trupe, care să reprezinte cele trei ge­nuri dramatice : drama, comedia și opereta. Din artiști români să se recrutezi 25 pentru trupa dramatică, cari nu vor juca decât dramă , alți 25 pentru genul comediei și 40 pentru operetă Proectul mai preconizează sistemul rotațiunei, în sensul ca trupa dra­matică să joace o lună sau două la București, pe când cea de comedie va juca la Iași, și cea de operetă la Cra­iova. Apoi prin sistemul rotațiune, cea de dramă va trece la Iași, cea de comedie la Craiova și cea de operată la București.# * * Dar proectul nu se mărginește nu­mai la acest singur punct, care, rea­lizat fiind, va învinge două obstacole cari astă­zi fac nenorocirea teatrelor noastre : insuficiența de actori și să­răcia repertoarelor. Cine nu cunoaște tortura la care sunt supuși bieții artiști de la co­medie bufă când sunt siliți să joace în dramă sau tragedie ? Prin înfiin­țarea unei singure trupe dramatice, toate elementele proprii și apte pen­tru un gen se vor manifesta in toată libertatea.* Am zis că proectul nu se rezuma numai la punctul de mai sus. Este vorba și de organizația acelor trei trupe în sensul ca fie­care să aibă câte un director special și un regizor. Artiștii vor fi împărțiți în cinci clase. In București se va înființa o casă a teatrelor, condusă de un director general al teatrelor române, un sub­director și două membri onorifici. A­­cest consiliu se va întruni odată pe an, in luna Mai, sub președinția mi­nistrului cultelor, discutând și ho­tărând asupra tuturor chestiunilor privitoare la administrațiunea gene­rală a teatrelor. Tot acest consiliu va fixa și reper­toriul celor trei trupe. * Din punct de vedere material, pro­­ectul d-lui Alexandrescu încâ este foarte important, căci după combina­­țiunile financiare preconizate de pro­ect, un artist de clasa I va fi sala­riat cu 500 lei lunar, cu perspectiva unei gradații până la 800 lei lunar ; artistul de clasa 2-a va fi salariat cu 350 lei, cel de ci. 3-a cu 250, de ci. 4 cu 180 și cel de ci. 5 cu 90 lei lunar. In legătură cu chestiunea pur fi­nanciară, reforma ce se propune pre­conizează următoarea inovațiune : Atât Statul cât și comunele vor fi scutite de acum încolo de a mai sub­venționa teatrele cu însemnatele sume de până acum. Toate cheltuelile necesare întreți­nerea celor trei trupe—cari sunt eva­luate la cifra de vre-o 650.000 lei — vor fi scoase din venitul unei taxe de 10 la sută ce se va pune pe veniturile ori­cărui fel de spectacol public. Aceste taxe se vor încasa prin mij­locirea unui timbru care se va lipi pe biletele de intrare. Din această taxă, precum și din veniturile reprezentațiilor ar rezulta o sumă care poate acoperi cu priso­sință cheltuelile necesitate de între­ținerea celor trei truppe. * Proiectul se mai ocupă apoi de la­mănunțimele funcționarei și are or­­ganisațiunea acestei trupe. Ca încheere trebue să spun că, după cum ne declară d. P. Alexandrescu, proiectul a fost primit în principiu de d. ministru al instrucțiunei publice și­­ prea posibil ca încă in cursul a­­propiatei sesiuni parlamentare, el să fie supus desbaterilor. ________________Miereanu TJ3ST SIFA­T Curățirea petelor de văpsea de pe geamuri. — Se­mone un petic­ de flanelă într’o soluțiune caldă de sodă și se freacă geamu­rile, petele dispar. . * * Reorganizarea teatrelor înființarea a trei trupe. Modul de organizare. Chestiunea financiară Iași, 24 Septembrie D. Spiru Haret, ministrul instruc­țiunei publice, studiază un proect pentru reorganizarea teatrelor din Ro­mânia, proect întocmit de d. P. S. Alexandrescu, societar și director de scenă al teatrului ieșan. Vom­ căuta să schițez punctele prin­cipale din acest proect, care, — după cum îmi spune autorul—va fi în cu­rând realizat.* * * D. Alexandrescu crede că prima cauză, care a provocat decăderea tea­STARK.4 aSSTSS la finele Urnei Septembre st. n. Seceta încă se menține in toată țara și ploile cari au căzut în prima decadă într’o parte a sa, — de­și au fost de mare folos—totuși aproape nu s’au simțit față cu uscăciunea prea mare a solului agricol. Ea a fost foarte dăunătoare atât semănăturilor de toamnă,­­dar mai a­­les pășunelor, islazurilor și fânețelor cari s’au uscat cu totul. Dacă în Moldova și în unele părți din restul țarei, s’au făcut unele a­­rături și semănături de toamnă, în cea mai mare parte a Munteniei a­­ceste lucrări încă nu s’au executat și nici se pot face in bune condițiuni din cauza prea marei uscăciuni a pă­mântului. In Moldova de sus, grâul și orzul semănate la luna precedentă sau după ploile din cursul acesteia au răsărit, sunt destul de frumoase și au­ început a înfrăți; în c­ele­l’alte părți ele încă n’au­ răsărit ne­ avînd umezeala necesa­ră. In urma culesului porumbului mulți agricultori au se­mănat grâul prin porumbișteie unde ilftim FA­TAL MARE ROMAN DRAMATIC de Luisa Saredo UÜS. TS5SA. Un duel Japonez IX Tinera țărancă era încredințată că don Mario era și densul înșe­lat de intendent al de Attilio. l­a sfârșit, intr’o seară, ea auzi vorbindu-se pe Sandrino, pe care il credea mort de atâta vreme. Puțin lipsi ca nenorocita să nu se tră­deze, scoțând un țipăt atunci când, ascultând la ușă, surprinse o convorbire­ care-i descoperi că sărmanul copilaș era totuși în viață. Se vorbea de don Mario, care ar fi vrut să-l înapoeze donnei Sabina; se vorbea de necesitatea «î« 3.-1 face j»o­ creadă că copilul e mort și de speranța ce se nu­trea că săm­ănelul avea să moară în primăvara următoare­, victimă a aerului nesănătos din localita­tea unde se afla. Teresa ardea de dorința de a cunoaște numele acelei localități; mama lui Attilio avu imprudența de a-l pronunța. Era Boca di Fiume. Din seara­­ aceea, țăranca nu mai avu de­cât un gând : să fugă din casă, să plece la Roma, să se ducă la Bocca di Fiume și să smulgă copilul din mâinile per­secutorilor săi. Ea ar fi recunoscut pe micul duce printre mii și mii de alți copii, și nu de spera de a reuși in greaua întreprindere, numai dacă reușea să fugă din casă în­­tr’un moment in care nimenea nu obicșnuia să se ducă, s’o caute in camera ei. Zicând acestea, sărmana Tereza plângea atâta in­cât nu-î fu cu putință sa istorisească pe larg pe­ripețiile lege! sale. De alt­fel nici nu-și mai aducea aminte de ele. Știa numai Stârc că furase lui Attilio banii ce-l ți­nea ascunși într’un sertar din odaia sa, învecinată cu aceea o­­cupată de dânsa, dar nu credea a fi făcut zeu, de­oare­ce scopul ce și-l propusese era sfint. Ea se piti in timpul nopței în­­tr’un loc de unde reuși să fugă înainte de a se lumina de ziuă. Dimineața, pe când toți cre­deau de sigur că dormea încă, ea eși in grabă din Roma ; apoi ră­tăci mult înainte de a găsi pe cine­va care să vrea s'o ducă la Boca di Fiume. In cele din urmă un căruțaș consimți să­ facă drumul în schimbul unei mari sume de bani din cauza vremei rele care făcea drumurile mai impracticabile ca de obicei­. Ast­fel, pe când Attilio, după­­ amănunțite cercetări făcute în o­­raș, se ducea s-o urmărească spre munții natali. Teresa se îndrepta prin partea opusă, către acele te­ribile mlaștini cari cuprindeau în sinul lor germenul morții. Cum renuase ea încremenită la vederea copilului, cum reuși să-l aibă în mâini,­­în schimbul unei sume de bani, e lesne de înțeles. Attilia, încredințînd pe copil nu promisese o resplată mare mai întiiu pentru a nu deștepta vre-o bănuială privitor la starea copilului și în al doilea rind pen­tru că, fără a comite o crimă, ardea de dorința ca copilul să nu fie ținut destul de bine ca să râ­mie în viață. Aceia cari se însărcinaseră cu creșterea acelui nevinovat, nu se îndoiau că omul care îl adusese era părintele copilului și nu fură nemulțumiți de a se scăpa de un oaspe bolnăvicios,­­ încredințân­­du-i unei fete«” care venea să-l ceară în numele părintelui, și era dispusă a le plăti în mod gene­ros. Cu chipul acesta Teresa avu iar copilașul , dar ploile caw că­deau in acest trist sezon, toren­tele cari incepeau a crește peste tot locul întârziaseră în chip deo­sebit reîntoarcerea ei la Roma. In fine, in ziua aceea ea putu să reintre in oraș, dar stătuse as­cunsă până în noaptea următoare de frică să nu se întâlnească cu vechiul ei amant. Nu mai avea insă nici o para in buzunar și era timp să ajungă la liman. Cum se însera, eși din Jianul unde luase odae, lăsând­ acolo amanet cerceii, și se aven­tură pe străzile orașului. Dar, ajunsă aproape de Gorso, i se păruse că e urmărită ; ea începu atunci să fugă în goana mare și cei cari o vedeau, se o­­priau în drum, având aerul a­­proape de n­oroi s-o prindă.­I se păruse de vre-o două, trei ori că văzuse chipul lui Attilio printre cei ce o urmariau ; se în­șelase poate, dar ajunsă la palatul Severini, se repezi în grabă în­­lăuntru, crezând a avea in dosul ei pe ticălosul ei amant. Când isprăvi de vorbit, sermana Teresa era cu desăvârșire sleită de puteri. Iritația febrilă care o susținuse până atunci mergea descrescând și sermana femee abia se mai putea ține pe picioare. Don Andrea, donna Julia însușî îi spuseră câte­va vorbe de încu­rajare, și­ o concediază pentru a o trimite să se culce. P Pe de altă parte, toți erau zdro­biți din cauza emoțiilor zgudui­toare pe cari le încercaseră. In seara aceea nimenea nu mai avu curagiul de a vorbi din nou despre fatalele destăinuiri ale lui Adriani. Don Andrea ar fi vrut să doje­nească pe dorina Iulia pentru făptui ca nu’a destăinuit« nimic și să’î ceară explicații ulterioare privitoare la greșelile și nenoro­cirile familiei. Dar nici unul, nici altul nu erau in putere de a se expune la noul emoții. Tăcură deci amândoui și se despărțiră plini de descurajare și de tristețe, cu acest singur cuvint: ni . Pe mâine, Don Andrea eși aproape șo­văind din palatul Severini. El simția nevoia, ba chiar impe­rioasa necesitate, de a-șî ordona din nou­ gândurile și de a calma tumultul sufletului său înainte de a revedea pe don Mario și pe dona Julia. Simțea cât de amare ar fi fost dojenirile ce le-ar fi adresat în acel moment, și se ruga fierbinte lui Dumnezeu să-i dea puterea de a se resemna la secreta deso­­noare a tuturor rudelor sale. Sunau orele zece de seară când ajunse la mânăstirea sa; cerul era îndurat, și ploaia, care dura de câte­va zile, continua să cadă din ce în ce mai tare amenințând cu o catastrofă. Dar sărmanul iezuit era prea cufundat în durerile sale pentru a-și da seama de calamitatea pu­blică care se pregătea.­­ Când don Mario părăsi în grabă palatul Severini, el nu avea nici o țintă determinată; servitorii, pe cari îl intîlni pe scară, ii spu­seră că intendentul plecase intri a­­dever împreună cu femeea pe care o adusese cu sine în seara aceea, și al cărei nume nu-l cu­noștea nimenea din ei. Portarul îl văzuse eșind împre­ună grăbiți și sărind într’o tră­sură nu departe de palat. (Ya uri ®*)

Next