Universul, noiembrie 1907 (Anul 25, nr. 300-329)
1907-11-26 / nr. 325
^ANUL xv —^p. 336.—l Ain! 2 © Noembrie *V*7 L—. Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN n --—«mCOTEYJt O» 0~Or-<li|WIII»»ll statuă antică, descoperită cu ocazia nouălor des* gropări, făcute pe muntele Palatin din Roma aceste primejdii nu vor face decât să mărească interesul cursei pentru cei cari vor lua parte la dânsa. Gloria de a sosi cel dintâiti va răsplăti de altmintrerea in destul pe învingător pentru toate primejdiile și greutățile. Mi se pare că această călătorie va ține cel puțin șase luni. M. Rawlence, un automobilist foarte cunoscut, spune: — După mine, cursa Peking Paris nu-i decât o bagatelă pe lângă cursa New York-Paris. Niciodată, desigur, până acum, nu s’a organisat o cursă asemenea acesteia, și, după rezultatele sale, se va judeca fără îndoială dacă va mai trebui să se mai încerce asta. Lumea întreagă va urmări cu interes această cursă. „Țin foarte mult să iau parte. Mi se pare ca va fi nevoe de trăsuri speciale pentru a străbate zăpada și ghiața, dacă cei ce vor lua parte nu vor să rămână în mijlocul drumului“. West. 5 bani in Romania.—10 bani în străinătate REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA — 11. Strada Brezoianu 11, București» Ortodox Duminică, 25 Noembrie. —Mart. Ecaterina și Mercuriu Catolic Duminică, 8 Decembrie. — Concepția Măriei Răi soarelui 7.41.— Apusul 4.35 București, 25 Noembrie. I CHEIIVU mmmmmm&m»m Am făgăduit să urmărim de aproape ancheta ce s’a pus la cale la ministerul agriculturii din Viena în chestia scumpirii mijloacelor de trai, care preocupă cercurilor conducătoare din Austria într’o măsură ce ar putea sluji drept pildă și autorităților din alte țări, în care aceeași chestiune îngrijește și agită opinia publică. De altfel, ancheta de la Viena ne interesează pe noi, după cum se vedea, mai mult decât dintr’un singur punct de vedere. In prima ședință pe care a ținut-o comisiunea convocată de ministrul agriculturii, s’a desbătut în deosebi chestia scumpirii cărnii. Au vorbit reprezintanții orașelor Viena, Praga, Lemberg, Triest, Teplitz, apoi reprezentanta asociației menajerelor din Viena, 4-na Otilia Bondy, precum și reprezintanții mai multor societăți de consum. Cu toții, fără deosebire, au exprimat părerea că măsura cea mai eficace pentru ieftinirea prețului camei n’ar putea fi alta decât deschiderea granițelor pentru această marfă. In special reprezintanții orașului Viena au prezintat această măsură ca absolut indispensabilă.Ei au mai relevat faptul că și aminteri există azi o hotărîtă disproporție între prețurile vitelor de tăere și ale cărnei în detaliu ; căci «de câte ori prețul vitelor crește, crește și prețul cărnei la măcelării, dar când prețul vitelor scade, nu mai scade și prețul cărnei, ci se menține». La un mijloc însemnat pentru a exercita o presiune asupra prețurilor în detaliu, reprezintanții Vienei au mai propus înființarea de piețe mici în diferite puncte ale orașului. Insă aceasta numai în legătură cu alte măsuri, cum ar fi înființarea de abatorii spre granițele Prusiei și României," prin care mijloc s’ar ușura importul de carne din aceste țări în condiții de siguranță deplină în ce privește măsurile de poliție veterinară. Fără a fi combătută de nici unul din membrii comisiei, ideea abeatoriilor la graniță a fost susținută de mai mulți dintr’înșii—dar în ceea ce privește măsura deschiderii granițelor dinspre România (Coralp- particulară a ziarului «Universuy») Londra, 21 Noembrie Balonul „Patrie“ și ziarele engleze Se cunoaște nenorocirea ce a isbit Franța prin pierderea dirigiabilului ei „Patrie“. Toate gazetele engleze au deplâns pierderea acestui balon. „Daily News“ scrie : Pentru moment „Patrie“ a dispărut in nordul Atlanticului. Cu toate că torpilorul „Tourbillon“ a părăsit portul Brest spre a se duce in căutarea balonului, nu credem că’i va fi cu putință să’l regăsească decât peste vre-o cine îșease zile, dată fiind iuțeala cu care balonul străbate văzduhul. Insă cum „Patrie“ și-a pierdut o mare parte din gazul cu care era umilat, și deci și-a micșorat ridicarea, e teamă că va cădea în Atlantic și va fi tras la fund de greutatea mașinăriilor. In acest caz torpilorul va avea puțin noroc să’l regăsească. „Pall Mall Gazette“ comentează în acești termeni pierderea dirigiabilului militar francez : „Sincerile noastre condoleanțe prietenilor noștri francezi pentru pierderea care, se crede, este deplină, a faimosului lor dirigiabil „Patrie“. Se spune că a fost văzut trecând pe d’asupra Țării Galilor și a unei părți din Irlanda... La urma urmii dirigiabilul, desumflat, va cădea în fundul Atlanticului. Dar proverbul spune : „Nu, poți face jumări, fără sa spargi ouă“ ; tot așa progresele științei sunt însoțite de perdele și jertfe. Pe viitor, aeronauții vor ști că un dirigiabil, neancorat, poate să fie dus în văzduh, dacă nu e ținut de două sute de oameni și când vântul suflă cu o iuțeală de 80 ktm. pe oră. Dar, în orișice caz, un dirijabil, gata a se înălța, e de preferat celuia, care nu vrea să se înalțe când e nevoe de dânsul. Cea din urmă eșire a lui „Patrie“ e rezultatul unei prea mare bunăvoințe. Cursă de automobile Cei competing un automobilism arată un entusiasm sincer în privința cursei proiectate între New- York și Paris, organizată de ziarul „Le Matin“ în cooperare cu „New York Times“ și Standard On Cie. Deși unii se întreabă dacă trăsurile vor fi în stare să treacă obstacolele ce le-ar întâmpina din cauza ghieței și zăpezeiin Alaska și în nord-estul Rusiei, toți sunt de părere că proba aceasta va fi cea mai importantă din cele ce se va fi organizat vreodată. D. Charles Jarrott, învingător în circuitul de automobile, din 1902 la Ardennes (Franța), într’un interview cu representantul „New-York limesului“, spune : „ Ca eveniment sportiv, cursa New-York-Paris este de primul ordin. Dacă n’așî fi oprit de treburi, ași fi fericit sa iau parte la această cursă. Concurenții vor avea poate să sufere numeroase lipsuri, poate vor avea să Îndure foamea în caz de accident. Dar' Calendar pe anul ibOT'și Rusia pentru importul de - carne, părerile au fost, cum am spus, unanim accentuate. Acesta este primul lucru vrednic de însemnat, și pentru noi, din desbaterile începute. PLÂEȘII ȘI DELIM despre monopolul cârciumelor In numele sătenilor din Brănești,1. Gr. T. Bălășescu ne roagă să publicăm următorul apel adresat d-nor senatori și deputați: " Domnilor Senatori și Deputați. Vin din partea consătenilor mei din comuna Brănești, jud. Dîmbovița, spre a vă arăta plângerea lor, greul cu care se luptă și în carp înoată și când exprim aici plângerea lor, trebue să știți că sunt întrupate în ea lamentațiunile tuturor plăcșilor și delurenilor acestui județ, mari și mici, ca proprietate și cari cu multă anevoință, cu mare străduință,se pot bucura de produsele pământului ce-l stăpânesc. Iată păsurile și plângerile lor : «Aveam în vremuri pădurile noastre pe care le păstram cu drag, din care ne făceam căscioare pentru noi și copii noștri, din care ne încălzeam casa în timpul eei ; astăzi vremurile grele,ni le-au răpit, dealurile și văile s’au despădurit, și cumpărăm lemne, ca cai din târgurile mari. Aveam pe vremuri albiile râurilor din care luam piatră și ne foloseam de ea la clădiri de biserici, școli, case pentru noi, podețe, magazii, pentru fabricarea" varului; azi nu mai avem aceste drepturi. Aveam pășuni întinse pentru creșterea vitelor și fiecare din noi țineam o vacă și doai boi cel puțin, azi acele locuri de pașunat, nu mai sunt; populația crescând a pus plugul și le-a făcut locuri de" arătură pe unde s’a putut, da oricât de puțin ’i-ar aduce. Ne era mai mare dragul să ne privim tot cuprinsul dealurilor pline cu vițe indigene, care era un venit simțitor in acei timpi. Azi Dumnezeu ne-a luat această milostivă pâine de la gura fiilor noștri, distrugându-le filoxera. Majoritatea satelor se ocupa cu industria lânei de oi și a părului de capră, și fiind că locurile de pășune s’au schimbat în locuri, de arături și s’au înlocuit cu custura prunului, singura care priește climei și solului, azi nu mai au ca lucru. Dacă aiurea se mai găsește o moară, o piuă, dârstă pe albia riurilor, declină către faliment, din cauză că sunt impuse de stat să plătească 50 lei anual pentru uzajul apei, plus alte dări către stat, județ și comună. Astăzi din fundul munților și până la poalele dealurilor, mi să vede decât trâmbe de dealuri și mici șesuri, pline cu păduri de pruni, din care ne mai scoatem și noi un venit, și care formează singura sursă de întreținere a populației sătești, căci altfel ar fi ca vai de noi. Este adevărat că din acest osindit arbore fructifer «Prunul», care brăzdează tot solul muntelui și al dealurilor se extrage esența alcolică zisă țuica, care de toți oamenii de știință, este condamnată ca otrăvitoare pentru săteanul român, producându-i pelagra, oftica, îl face criminal și de aici toate relele din lume. Este drept că acolo unde era plantată vița indigenă în locul ei stau înfipte rădăcinele prunului, căci pe de o parte este un arbore care cere mai puțina cheltuială și pe care și-l procură săteanul cu mai multă ușurință, iar pe de alta e singurul căruia ii priește clima și solul, dar răul nu este al cultivatorului, ci al celor luminați, cari n’au prevenit răul din vreme. Dacă dar prunul este singurul arbore din care populația acestor părți își întreține zilele, monopolul cârciumelor este legea care ar ucide mai rau decât filoxera, vlaga și viața delurenilor și a muntenilor. Dacă prin acea lege cârciumarii devin funcționari publici și dacă cumpărarea băuturilor rămâne in sarcina primarului, Învățătorilor și a celor l’dițî, ce abuzurî, ce părtenirî, ce patimi rele vor aduce astfel de orândueli. Ce va face săteanul cu 10—20 vedre de țuică, cine și cnî tî va da-o și cu ce preț ? Consiliul autorizat de rege va lua de la cine ii ordonă Prefectul, de la cei cari îi sunt rudă sau prieten, sau de la cei cari prezintă un interes față de ei, dar săteanul cui va da produsul lui? Cine il va căuta și pe el ? Vom fi siliți atunci a distruge acești prini, condamnați de legi și de știință și atunci ce vom pune in locul lor, și cine ne va da milioane, valoarea acestei culturi atât de întinsă ? Prin această lege se va desființa atâtea mii de gelnițe, sau povernî in cari sunt depozitate capitaluri și din cari se intrețineau și ingrosau mii de porci, vaci și boi, brațele a mii de săteni vor sta neintrebuințate, căci fabricarea țuicei se face toamna, atunci când nici agricultura, nici industria, nu are unde se întrebuința, adică In lunile Noembrie și Decembrie. Până când fructelor prunilor nu li se va da o alta întrebuințare, cum este în Austria, in Bosnia și Brzegovina, unde sunt instalate mii de cuptoare pentru uscat prunele, până când nu se vor altoi prunii actuali cu alte varietăți mai bune, nu este drept a se isbi în singura sursă de venit a populației de aici. Destul că s’a luat dreptul fiecărui proprietar de pruni, a vinde țuica cu procură ori și cui, destul că se plătește anual 285 lei, de hectarul de pruni în care se socotește taxa pe hectar, foncieră, povarnă, cazan și fond comunal, destul că și pentru poștete se plătește taxe, toate acestea le suportăm, deși cu greu, dar nu să fim loviți așa de crud cu legea ce este a se vota. Cerem ca să nu se voteze legea monopolului cârciumelor, și să rămână cel puțin așa cum a fost și până în prezent.’ Brănești. Dâmbovița Dr. M. Bălășescu Proiectul de Adresă a Senatului Iată textul proiectului de Adresă a Senatului spre răspuns la Mesagiul Tronului : Sire, Mareai adâncă a fost bucuria Maturului Corp, că însăși Majestatea Voastră a venit să deschidă prima sesiune ordinară a nouei legislaturi, chemându-ne la lucru cu acea neînfrântă putere de îndemn, ce de atâtea ori ne-a îndrumat pe calea datoriei. Senatul a găsit în aceasta o nouă încurajare pentru a lucra, cu toată încordarea patriotică, la rezolvarea chestiunilor fundamentale ce se vor supune cercetării sale. Înaltei pilde de muncă, prevedere și largă judecată, ce ne vine și de astă-dată din partea Coroanei, Maturul Corp va căuta să răspundă, in momentele de față, cu întreaga pătrundere a datoriei sale. Sire, Senatul, conștient de adevăratele interese ale națiunii, își dă seama în mod limpede de neapărata nevoe ca legăturile dintre diferitele pături ale țarei să fie cât mai strânse. El este mai cu seamă în măsură să înțeleagă că, între proprietatea mare și țărănime trebue să domnească cea mai desăvârșită încredere imituală, căci pe buna înțelegere dintre acești însemnați factori al producțiunei se reazimă, mai ales, mersul dezvoltării noastre economice și de Stat. Socotim dar, ca o supremă datorie, ca, în opera mare de reforme ce este de îndeplinit pe baza manifestului din 12 Martie.* dat de Guvern,în numele Majestății Voastre, Senatul să -i dea toată conlucrarea sa sinceră și luminată pentru trainica coordonare a energiilor naționale și pentru îndrumarea lor spre o rodnică și binefăcătoare activitate. Senatul va da sprijinul său cel mai călduros și hotărât întregei opere de reforme ale Guvernului, menite a ridica traiul țărănimii, prin învoieli agricole drepte, credit lesnicios, o administrație bună, o justiție adevărată și un învățământ mai apropiat nevoilor ei, și între cari, în primul rând, vor fi proiectele de legi ale învoielilor agricole și Casei rurale. Sire,, Cu o deosebită mulțumire Senatul a luat cunoștință de starea atât de satisfăcătoare a relațiunilor exterioare ale Regatului. Vizitele ce a primit și întrevederile ce a avut Majestatea Voastră în anul acesta, sunt tot atâtea dovezi îmbucurătoare că statornica politică de pace și realitate a Regatului e recunoscută și apreciată pretutindeni, ceea ca ne-a asigurat un loc de onoare în sfatul Statelor civilizate. In deosebi ne-a bucurat cordialitatea raporturilor cu toate Statele vecine și apropiate, care s-a tradus prin convențiuni cărora Maturul Corp nu va întârzia să le dea toată aprobarea sa. Această bună stare a relațiunilor din afară, precum și rezultatele satisfăcătoare ale celei de a doua conferințe de pace de la Haga, ne sunt cu atât mai prețioase, cu cât ele ne îngădite să ne îndreptăm toată luarea aminte asupra însemnatelor probleme interioare, a căror fericită deslegare trebue să fie preocuparea noastră de căpetenie. Sire, înțeleaptă și prevăzătoarea conducere a finanțelor țării, față mai ales de criza economică, și monetară de cari sunt bântuite în timpul din urmă toate țările, este cu desăvirșire în gândul Maturului Corp, care știe să prețuiască cu atât mai mult socotința și cumpătarea în administrarea banului public, cu cât își dă seama de sporul firesc al budgetului cheltuelilor, necesitat de reformele ce urmează a fi aduse la îndeplinire. Socotirea, pentru perceperea impozitului funciar, a venitului proprietăților mici întocmai ca acel al proprietăților mari, desființarea ca prea apăsătoare a taxei Statului pe decalitru de vin și a taxei pentru asigurarea sătenilor inpotriva secetei, sunt măsuri drepte și bine-făcătoare, cari constituesc în acelaș timp începutul de executare al manifestului din 12 Martie. Senatul, in dreapta sa îngrijire pentru toate interesele legitime, nu va lipsi să dea sprijinul său guvernului întru ușurarea daunelor suferite de agricultori în tulburările de astă primăvară. Mai ales însă Senatul, care pururea a urmărit o cât mai adâncă pătrundere în popor a sentimentelor de credință, muncă și ordine, va încuviința toate măsurile menite a întări în el spiritul datoriilor morale și religioase. Sire, Senatului îi este în deosebi scump de a auzi prin graiul Majestățea Voastre, judecătorul cel mai drept, sever și luminat al lucrurilor ostășești, că puterea noastră militară,, prin care vedem asigurată pașnica desvoltare a iubitei noastre Patrii, merge tot înainte, in mod satisfăcător. Scumpa noastră oștire a dat, în împrejurările cele mai grele, deplina dovadă a simțului de datorie de care e însuflețită, pentru ca națiunea recunoscătoare să nu cruțe nici un sacrificiu spre a-i îmbunătăți organizarea. Senatul nu cunoaște o mai înaltă și nobilă datorie decât aceea de a îndeplini la timp și în prețul celor mai mari jertfe nevoile apărărei naționale. Tot astfel ne-a umplut sufletul de o adâncă bucurie patriotică și progresul însemnat realizat de marina noastră militară, prin organisarea flotilei dunărene, a cărei inaugurare s'a făcut în prezența însuflețitoare a Majestăței Voastre. Sire. Pe cât de grele sunt împrejurările prin cari țara trece, pe atât de măreață este opera de consolidare la care Senatul este chemat a conlucra. In această frumoasă activitate pentru binele obștesc, Senatul va fi, mai mult decât oricând, pătruns de datoria sfinții ce are de îndeplinit. El are credința că patriotismul luminat al tuturor și voința tare de a face binele vor contribui la lățirea spiritului de concordie atât de dorită pentru o lucrare rodnică, menită , să asigure liniștea și temeinica propășire a scumpei noastre Patrii. Să trăiești, Sire ! Să trăiască Majestatea Sa Regina! Să trăiască Altețele Lor Regale Principii Moștenitori cu Augusta Lor) Familie. Raportor: Al. C. Constantinescu. OBSTRUCȚIA CROAȚILOR și compromisul austro-ungar Serviciul nostru telegrafic O telegramii a președintelui Just Budapesta. 24.— Președintele camerei ungare, Just, care se află. ■la moșia sa din Csanád, primind telegrama de protestare a croaților, nu cari cer sprijinul contra modului cum se aplică de către vicepreședintele Novaj, regulamentul, s-a grăbit să le răspundă. Just a telegrafiat președintelui clubului croat următoarele : „Nu mă pot înapoia înainte de Marți.—Just“. Numirea comisarului general în Croația Budapesta. 24. — Știrea pe care au înregistrat-o unele ziare de aci cu privire la numirea lui Rakotzai în funcția de comisargeneral al Croației, este desmințită de către persoanele oficiale. Guvernul—zic cei cari cunosc de aproape intențiile cârmuitorilor Ungariei,—n’are nevoe acum de un comisar general în Croația deoarece situația nu e atât de gravă după cum se spune. Ședința de azi a Camerei.— Noul scandaluri Budapesta. 24.—Croații continuă obstrucția lor în Cameră. Azi s’a înscris printre cei dintâi ca să vorbească deputatul croat Pribitzidevici. După o cuvintare care a durat un ceas, cu toate întreruperile președintelui Navay, Pribitzkievici a început să strige din toate uterile in limba croată în spre avay. Președintele i-a retras cuvîntul în mijlocul unui tumult asurzitor făcut de croați. Deputatul socialist Mezofi, cerând cuvântul, a vorbit dezaprobând din toate puterile compromisul austro-ungar, arătând cât de dăunător este pentru Ungaria și, încheind, a spus că aprobă modul cum se apără croații, fiindcă au fost provocați la aceasta , însă el și cu partidul lui nu se unește la obstrucția pe care ei au pus-o la cale. Deputatul român Ștefan Popp, luând cuvântul a combătut și el compromisul austro-ungar, spunând că e o lege pe care guvernul a adus-o în ultimul moment în discuție spre a o trece prin surprindere. Compromisul — spune oratorul—nu numai că nu folosește nici unei naționalități, dar nici măcar nu apără interesele Ungariei, Navay a întrerupt pe deputatul român, spunându-i că nu vorbește în chestie. Ștefan Popp, adresându-se Camerei, a cerut voe să se abată puțin de la chestie pentru a-și putea spune în mod documentat părerea. Navay a întrebat Camera dacă permite o abatere de la chestie. Cum în acel moment intrau deputații guvernamentali în mare număr, ei au respins cererea lui PpP.Croații și naționaliștii au început din nou să facă scandal, spunând că se calcă drepturile deputaților și că, nu se permite să vorbească decât slugilor guvernului. Deputatul croat Drișan Popovici, sărind de la locul său, cere să se permită lui Popp să vorbească. După ce Camera își dă aprobarea, Popp vorbește, însă de la primele fraze Navaj ii retrage cuvântul. Deputații Popp și Maniu cer atunci vor ca să vorbească, să nu li se suprime și lor dreptul pe care îl au, cum s’a suprimat adinioară altuia. Președintele Navay declară că deputatul Popp a vorbit, dar că deși Camera i-a acordat dreptul sa vorbească el abuzează de bunătatea Camerii., La aceste cuvinte deputatul Zagorat sare la tribună să vorbească și, cu toate întreruperile președintelui și protestările ungurilor, vorbește în mijlocul unui scandal infernal, până ce președintele Navay, văzând că nu mai poate fi înțeles de nimeni, ridică ședința. După redeschiderea ședinței La redeschiderea ședinței deputatul croat. Supilo se instalează la tribună și, cu toate protestările președintelui, vorbește.* Președintele Navay cere caupillo să fie trimis la comisia de imunitate parlamentară pentru că nu se supune regulamentului, că nu vorbește in chestie și că, prin felul cum își ia singur dreptul de a vorbi insultă demnitatea președintelui. La aceste cuvinte, un nou scandal se pornește pe băncile naționaliștilor și ale croaților. Deputatul croat Zagorat începe Vorbească în limba croată, în mijlocul apostrofelor vehemente ale majorității. Insultele și urletele se aud trecând de la un cap la altul al Camerei. Ungurii numesc pe croați bandiți, barbari, criminali și monștri ; strigăte de „la pușcărie“, și „la balamuc“ se aud de-o parte și de alta. In acest haos de strigăte și urlete se aud glasurile câtorva croați cari strigă ministrului Croației, losipovici, să le ia apărarea și „să nu stea ca un bou acolo“. Se naște iar un tumult asurzitor.După potolirea zgomotului, președintele intervine spunând că croații nu au nevoe de apărarea ministrului losipovicî atât timp cât prezidează el. Anunțarea unei ședințe de Duminecă Deputatul croat Iova Feltz luând cuvântul a ținut un discurs de 3 ore. După mai multe întreruperi ale președintelui care îi spunea să vorbească în limba ungară și să vorbească în chestie, Navay i-a retras cuvântul in mijlocul protestărilor croaților. Deputatul independent Voicsy a luat apărarea proiectului guvernamental. După ce a arătat importanța și urgența votărea proectului de compromis, el a cerut patrioților unguri să sacrifice în interesul Unprieî ziua de mâine spre a veni la Cameră ca să se țină o ședință. La auzul acestei propuneri croații și deputații naționaliștilor s-au ridicat să protesteze înscriindu-se cu toții ca să vorbească în contra acestei propuneri. Președintele Navay le-a atras atenția asupra regulamentului, care nu permite să ceară mai mult de 4 inși cuvintul pentru a vorbi contra unei propuneri. Deputatul Maniu luând cuvântul, din partea românilor, spune că de la 1860 încoace nu s’a pomenit ca în Camera ungară să se țină ședințe și Duminica. „Suntem—a zis deputatul Maniu—o țară creștină și noi suntem creștini și trebue să respectăm sfânta Duminecă în care însuși Dumnezeu s’a odihnit. Eu, ca și toți oamenii credincioși creștini, mă folosesc de sf. Duminecă spre a mă duce la biserică. „Suntem creștini — a zis Iuliu Maniu — și vroim să respectăm ziua Domnului, de aceia eu și cu toți drept credincioșii de aci vă rugăm să nu ne cereți , să sacrificăm o zi închinată lui D-zeu pentru interesele câtorva oameni!“. Croatul Duișan Popovici luă din nou cuvântul vorbind în termeni înflăcărați în acelaș sens ca și Maniu, însă când văzu că deputații majorității nu vor să cedeze, ceru președintelui să stabilească, dacă in acest moment Camera mai este în număr suficient spre a lua o astfel de hotărire. După ce președintele Navay a arătat în câteva cuvinte că în istoria parlamentară a Ungariei există precedente de acest fel," a făcut apelul nominal și s-a constatat că în Cameră mai erau 102 deputați. Navay declară Camera în stare să ia o rezoluție, puse propunerea lui Voicsy la vot și, cu toate încordările croaților care se opuneau, majoritatea a decis ținerea ședinței și mâine. După aceasta s’a ridicat ședința. Si pe care România îl numără printre cei mai vrednici fii ce i-a avut“. * * * D. ministru de interne a însărcinat pe d. prefect de poliție să comunice familiei că se pune la dispoziție, pentru cheltuelile de înmormintare, suma de 3000 lei. Familia a mulțumit și nu a primit banii. -un« INMORMÎNTAREA regretatei Ecat. Kogâlniceanu (Prin telefon de la corespondentul nostru particular) Iași, 24 Noembre Astăzi, Sâmbătă, s’a făcut înmormîntarea mult regretatei și distinsei doamne Ecaterina M. Kogâlniceanu, văduva marelui bărbat de Stat, Mihail Kogâlniceanu. Ilustra defunctă, înzestrată cu calități alese, lasă în urma ei regrete unanime, fiind deopotrivă iubită de cercurile sus puse ca și de păturile populare, aceasta mulțumită sentimentelor nobile, altruiste și democratice pe care le-a nutrit în viață. Trista Ceremonie a înmormîntarei a avut loc la ora 1 jum. p. m. La această oră o mare mulțime de lume, din tot ce lașul are mai cunoscut, înțesa strada Sărăriei și locuința in care se afla depus corpul neînsuflețit al distinsei d-ne. Serviciul religios a fost oficiat de P. S. S. arhiereul Georgescu, asistat de numeroși preoți. După aceia s-a format un impozant cortegiu care a urmat carul funebru până la cimitirul Eternitatea, unde rămășițele pămîntești ale ilustrei defuncte au fost depuse in cavoul familiei lângă rămășițele pămîntești ale neuitatrului Mihail Kogalniceanu. Lămpile electrice au fost aprinse și acoperite cu crep negru pe toate străzile pe unde a trecut cortegiul funebru. Din partea guvernului au asistat la înmormântare d. Cheribachi, prefectul județului și d. Săndulescu, prefectul poliției locale. La această tristă solemnitate au participat și membrii familiei Kogălniceanu printre cari am zărit pe : d. și d-na Leon Bogdan, Vasile și Constantin Kogâlniceanu, familia Jora, familia Krupensky, familia Liteanu, familia D. Bogdan, familia Alice Rosseti, familia Sturza, familia Cananău, d. colonel Casimir, etc. etc. De asemenea erau de față foarte mulți din demnitarii Iașului, membri marcanți ai clubului liberal și conservator, etc. D. N. Gane, primarul orașului, a ținut o mișcătoare cuvântare. La orele 3 jum. trista solemnitate & înmormântărea a luat sfârșit. * * Familia Kogâlniceanu a primit următoarea telegramă : .,M. S. Regele mă însărcinează a vă face cunoscut că ia o vie parte la cruda perdere ce ați încercat“. General Mavrocordat“' D. Ion I. Brătianu, ministru de interne, a adresat d-lui prefect de poliție din Iași următoarea telegramă : „Rog exprimați d-lui C. Kogâlniceanu condoleanțele guvernului pentru încetarea din viață a văduvei marelui om de Stat M. Kogâlniceanu CORPURILE LEGilfICARE . A. m 33 I. A. (Ședința de la 24 Noembrie 1907) .Ședința se deschide la orele é fără 45 m., sub președinția d-lui M. Pheredyde. Prezenți 130 d-a deputați. Pe banca ministerială d-nn miniștri D. A. Sturdza, Costinescu, Sp. Haret, T. Stelian, I. Brătianu, V. Morțun și gen. Averescu. Discuția la Adresă D. președinte atrage atenția publicului din tribune a nu da nici un semn de aprobare sau desaprobare la cele ce se vor discuta, căci un caz contrar va evacua tribunele. Cuvintarea d-lui Drâgnirescu D. Drăghicescu, ca mandatar al țăranilor, începe prin a aduce unele critice cuvântare de erî a d-lua Iorga și spune că deputații țărani nu pot aproba decât ceea ce poate fi de folos țăranilor, sfaturile cu adevărat Înțelepte. Trecând la discuția proiectului de Adresă, oratorul spune că atunci când cuvintele din Mesagiu ale Vi. S. caută să aducă o armonie intre cele două pături sociale : țăranii și proprietarii, nu poate decât in prima linie să ureze sănătate Augustului Suveran și apoi să’și spue ideile pe care le are iu chestiunea agrară. Cu toată prima cu care guvernul liberal a luat asupră’șî marea datorie de a salva țara, a avut și grija părintească ca in numele M. S. Regelui să alcătuiască proecte de lege pentru imbunătățirile soartei țăranului. După mine reformele guvernului în totalitatea lor nu ignest întru nimic interesele, cumva ei fac să înceteze nedreptățile, șicanele la care erau expuși țăranii. Mai dau prilej țăranilor să se lumineze spre a eși din ignoranța și întunericul de azi. Oratorul face istoricul improprietarirei sătenilor de la 1864 că nu s’a ajus la scopul dorit da legiuitor, deoarece nu s’au făcut pe baza unor studii mai aprofundate. Clasa țărănească față de clasa orășenească e mult mai apăsată. In baza acestei afirmațiuni aduce numeroase exemple și anume arată cum în privința instrucțiunei copiii de săteni fac 5 clase primare în loc de 4, cum tinerii săteni fac 3 și 5 ani armată, cum impositele sunt mult mai împovărătoare. E o mare nedreptate că pentru instrucțiunea de la sate se cheltuesc numai 7 milioane pentru cei 5 milioane țărani; iar pentru un milion și jumătate orășeni se cheltuesc peste 15 milioane. Școlile rurale trebuesc reformate într-o direcție mai mult practică și folositoare. Copiii trebuesc ajutați cu îmbrăcăminte, cu cărți școlare, cu cantine. învățătorii apoi trebuesc să fie retribuiți cel puțin cu câte 180 lei lunar și să fie scutiți de toate cele multe cu care sunt azi încărcați. Să se legifereze apoi ca elevii după ce absolvesc cursurile școalei rurale să continue să urmeze cursurile școalelor de adulți, tot sub supravegherea învățătorilor. Apoi într’un cerc de 4—5 comune să se înființeze școli de agricultură, meserii și ferme agricole. Ca o încurajare pentru cei ce termină cursurile școlilor rurale și adulți să li se facă o reducere de un an din serviciul militar , iar cei ce absolvesc școalele de agricultură și meserii să beneficieze de un an de serviciul militar.Oratorul trece la cult și arată că legea clerului mirean din 1893 a adus mari neajunsuri. Relativ la reformele agrare ale guvernului spune că principiile acestor proecte de legi sunt bune și dacă ele vor fi votate și aplicate cu sfințenie se va face un mare pas de progres pentru țărănime. In afară însă de aceste proecte, ar fi umanitar ca guvernul să mai reducă din numeroasele taxe cu care sunt înpovărați sătenii și că ar fi bine ca guvernul să facă un împrumut pentru luminarea lor. Termină declarând că va vota cu toată încrederea proectele guvernului. Ședința se suspendă pentru 5 minute. Cuvîntarea d-lui M. Cantacuzino Ședința se redeschide la orele 3 fără 5 minute. Luând cuvintul la discuția Adresei, ca reprezentant conservator— zice d-sa—prima mea grijă e de a aduce devotamentul și dragostea noastră M. S. Regelui’. Mai ales azi trebue să mulțumim lui D-zeu că a dăruit iubitului nostru Su* * * 44 literara asberată ROMAN SOCIAL de CAHOLIcIA wommznd PARTEA A TREIA Anal1 și sacrifici* I — Te temi de un băiat ? Cuvintele acestea fuseseră schimbate în franțuzește. — O să nu aveți grijă, zise necunoscuta. Eu nu vrem să vă fac rău. — Ai înțeles ? — Cum nu. Vorbești franțuzește? — Foarte bine. Vorbind așa, străbătuseră o poteca și ajungând la o poiană mare iluminată de lună, tovarășul lui Armand exclamă: — In sfârșit, iată și via mea— D-ta locuește aci? întrebă necunoscuta cu sfială. Vocea era aproape tremurătoare de emoțiune. Armand tresări și se uită la dinsa. Acum fața tinerei femei era iluminată de lună și i-se păru de tot frumoasă lui Armand. — Unde am mai văzut eu,această figură ? se întrebă dinsul in gând. Sunt sigur că cunosc acești ochi. Se apropiaseră acum de vilă, care era întunecată și tăcută. — Să intrăm fără sgomot, zise stăpânul vilei. N’aș vrea să deștept pe buna mea amică. Urmând zîmbi. Necunoscuta rămăsese îndărătul lor. Inima’i svâcnia așa de tare încât o durea pieptul. — Pot să intru și eu ? murmură dinsa. — Desigur, zise Armand. Te iau sub protecțiunea mea. Vrei ? Ea nu răspunse, însă o vie roșeaț vacoperi obrajii. In vestibul, cei dou amici se opriră. — Te urci în camera ta? întrebă stăpânul casei. — Da, scumpul meu, sunt zdrobit de oboseală și prevăd că o să dorm până la amiază. — Dar pe băiatul ăsta unde să culcăm? — Dacă vrei, o să doarmă în noaptea asta în cabinetul de lângă camera mea. — Făcum vrei. Noapte bună. — Noapte bună. Necunoscuta urmă în tăcere pe Armand care, după ce aprinsese o lumânare, urcă scara ce duceala primul etaj, apucă pe un coridor și deschise o ușă ce era în fund. Aceasta e camera mea, zise el intrând. Ea se află pe pragul unei camere tapițată cu o stofă de culoare roșie închisă. Patul era de Stejar, cu coloane; mobilele sevedeau cam vechi însă foarte curate. Armand, puse sfeșnicul pe cămin își lăsă pușca și se întoarse ca să privească bine pe acel tânăr. Cum aruncă ochii asupra lui, ii isbucni o esclamare. — Natalia! Tinăra femee care-și luase béréiul de pe cap astfel că părul îi căzuse pe spate, își pleca capul condusă și începu să plângă. Armand, foarte palid, o apucă de mâini și o atrase spre un divan ca să șcadă. — De ce plângi? Nți e oare frică de mine ? Cum de te afli prin părțile astea în așa haine? Gând ai ști, Natalia, cât te-am căutat! De ce ai fugit, ai dispărut fară urmă? Ea’și împreună mâinele într’o convulsiune de durere. —Mi-a fost frică, mi-am perdut mințile când am aflat că acei doi oameni nobili și generoși se omorâseră din causa mea. Mă temeam să nu fiu arestată. Eram sigură că fiica lui Treveri avea să mă alunge cu rușine din casa ce mî închiriase tatăl sau. Pentru asta, fără să vestesc măcar pe Rașela, m’am îmbrăcat cu aceste haine și cu puțini bani în buzunar, am plecat din Turin.. „Mi se părea că sunt blestemată. „Nu mă gândiam la d-ta, care îmi promisese și să mă protegiezi, nu mă gândiam la nimeni. De altfel toată lumea nu putea să facă altceva decât să mă urască deoarece adusesem doliul în două familii. — Numele d-tale n’a fost de loc pronunțat în toată afacerea. Pot să-țî jur asta. Foarte puține persoane cunoșteau rolul ce au jucat in acest nenorocit duel dar ele n’au spus nimănui nimic. Prin ochii Natalie! trecu un fulger. — O ! ce oameni generoși bolboroși dânsa. Insă îmi făceam atâtea imputări și am voit să mă depărtez cât mai curând de Turin. ..M'am dus pe jos până la Moncalieri și de aci am luat un bilet de tren pentru Milan. „Capul îmi clocotia ca un vulcan. La tot momentul mi se părea că văd sosind un gardist ca să pună mâna pe mine. Visam pumnale, otrăvuri, sânge. „Atunci am început o viață nomadă angajându-mă, sub un nume fals, într’o companie de operete. „Insă după un an m’am obosit de așa traiü și mi-a venit dorința d’a mă întoarce la Turin. „Ne aflam atunci la Reggio și un tânăr ofițer, care se înamorase de mine și făcuse multe nebunii, nu voia să mă lase să plec. " „M’am travestit în hainele bărbătești cu cari plecasem din Turin și, dimpreună cu o amică, am venit la Orbassano, unde se află acum familia ei. „Toți membri familiei voiau să mă oprească acolo dar eu nu am primit. „Mi-a venit în gând să mă duc la Turin pe jos. „Am rătăcit drumul și aseară m’a apucat furtuna și ploaia și am colindat câmpii, cu hotărâre să nu cer nimănui adăpost, căci îmi era teamă să nu prindă bănuială asupră’mi, recunoscând că sunt o femee. Am căzut zdrobită sub un copac și am leșinat de foame și de frică. „Gând m’am trezit, eram în cârciuma lui Barbacane. Aci povesti ceea ce se întâmplase în cârciumă. Armando ascultase în tăcere, aci încruntând din sprâncene, aci apăsându-și pieptul cu mâna, ca și cum ar fi simțit o mare durere. — Așadar destinul vrea ca să te găsesc ori și unde pe d-ta, murmură Natalia, pentru ca să mă scapi de nenorocire. Se îngălbenise foarte tare și închidea ochii. Armand observă aceasta. — Ce ai, Natalia? — Nu știu. Mi se pare că nu mai pot să mă susțin. Sunt așa de obosită... (Va urma) ♦ Sunt rugați d-nnî abonați, cari fac reclamațiun, sau cer schimbări de adresă, să bine-voiască a trimite la edție totde odată și eticheta pe care este imprimată zilnic adresa, spre a se putea da curs repede reclamațiunilor și a nu se face întârzieri ,cu trisneterea ziarului la noua la adresă.