Universul, decembrie 1907 (Anul 25, nr. 330-357)

1907-12-08 / nr. 337

> ANIL XXV.im.—Sâmbătă 8 Decembrie 1907* Fondator: LUIGI GAZZAVILLANCELE DIM URMĂ ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚI­­­­./<■/VW j 5 bani In România.—10 bani în stăînătate -7- 11. Stra­da Brezoianu în, Bucure — Palatul expoziției agricole din Mitchell (Dakota de sud).— (Vezi explicația) Imediat, în urma depunerei ra­portului lui, au fost concediați 20 de profesori universitari. Guvernul, în urma avisului lui Kurtwinsky, a trimis un avertis­­ment rectorului. ___________ O CVOE’ZA­ME PE ZI Omul rău se perde prin partea sa cea bună, omul bun prin par­tea sa cea rea. ________ Calendar pe anul 1007 Ortodox Vineri, 7 Decembrie.—Păr. Am­brosiu și Sf. Filotea Catolic Vineri 20 Decembrie.—Amon Râs. soarelui 7.50.­­Apusul 4.37 București, 7 Decembrie. tapotma atelismului cu prilejul publicării pro­iectului de monopolizare a cârciumelor de la sate,, s’a desbătut chestiunea dacă și întru­cât se iau și în alte țări măsuri având ca scop de căpetenie înfrânarea alcoolis­mului și a imoralității. S’au adus exemple de prin diferite state, mai depărtate și mai apropiate, și s’a văzut că de multe ori­­ măsurile în acel scop sunt foarte aspre și, mai ales, cu strășnicie aplicate. Ziarele de peste munți pu­blică acum cuprinsul unei circulări pe care episcopul diecezei Aradului a adresat-o preoților și învățătorilor din eparhia sa, și în care, pe lângă îndemnurile păstorești bine-înțelese, se cuprinde și un rezumat al legislații­ i­o­i, actualmente în vigoare in Ungaria cu privire la înfrâ­narea alcoolismului. Nu va­­ de puțin interes a se cu­noaște și la noi cari sunt a­­ceste măsuri și dispozițiuni, se se aplică în statul vecin de mai mulți ani, unele chiar de 20 de ani și mai bine, iar altele de vr’o patru ani în­coace. Se interzice copiilor, băeți­­lor sub 15 ani și fetelor sub 14 ani nu numai de a frec­venta birturile, dar chiar de a lua parte la petreceri pu­blice de dans (joc, horă). Acei cârciumari cari vor fi dove­diți că au primit în localurile lor copii sub vârsta arătată, de asemenea și părinții sau­ tutorii unor astfel de copii, se pedepsesc cu amendă în bani până la 100 coroane sau cu închisoare până la 5 zile. Gârciumarii trebuie să aibă afișată această dispoziție în localurile lor sub aceeași pe­deapsă. Pe datorie n’are voe să vinză nimeni băuturi de­cât cel mult până la suma de 4 coroane. Ceea ce ar trece peste această sumă nu se poate pretinde pe cale legală. Această dispoziție de aseme­nea trebue să fie afișată în toate localurile în cari se vind­ băuturi spirtoase; în caz contrar cârciumarul este amelidat. .Nu e permis a se deschide cârciumă în apropiere de bi­serici și­­ de școale. In de­cursul­­ slujbelor bisericești, precum și in timpul și pe drumul procesiunilor religi­oase, cârciumele și toate lo­calurile în cari se vînd bău­turi spirtoase trebue să fie închise. Acela care se arată în pu­blic în stare de beție scan­daloasă, e pedepsit cu a­­mendă. Tot cu amendă e pedepsit și acela care «cu in­­tențiune­a îmbată pe altul», precum și cârciumarul care mai dă să bea unui om deja în stare de beție. Acei cârciu­mari cari cad de repetite ori în această vină, sunt pedep­siți cu retragerea licenței pe timp de la 3 luni până la un an. Circulara episcopului din Arad amintind toate aceste măsuri și dispozițiuni, cere preoților și învățătorilor ca să propage întemeierea de «societăți culturale» al căror scop să fie abținerea de la bă­uturile amețitoare precum și «întărirea­ credincioșilor în moravurile cele bune și lu­minarea lor în cele econo­mice».—N’ar strica nici la noi o asemenea­ propagandă. POLITICĂ EXTERNĂ Leopold 11 și poporul său Situația în Belgia este foarte critică. Intre regele Leopold și poporul eaű există un conflict care din zi în zi ia proporții mai îngrijitoare. Se știe că­ de mult afacerea Gon­gului despărțea Parlamentul bel­gian de Leopold II. Regele înțe­legea să cedeze Gongul Statului belgian, dar să păstreze un drept de control asupra acestei colonii, pe când Parlamentul cerea ca el să aibă ultimul cuvânt în ce pri­vește administrația Gongului pen­tru ca el să nu scape de sub con­trolul reprezintanței naționale a centrului. De ani de zile nici regele nici poporul său nu voiau să cedeze în această chestie, de ani de zile, se discuta și se negocia fără ca să se poată ajunge la vre­ un re­zultat." Leopold II, care prin activitatea și energia sa a asigurat Belgiei această splendidă colonie, susți­nea că Congar fiind opera sa per­sonală, el are dreptul să hotă­rască in ce condiții va fi anexat statului Belgian, iar Parlamentul la rîndul sau susținea că fără a contesta meritele Regelui nu poate să fie în această chestiune călău­zit de bunul plac al monarhului ci că trebue să adopte soluția po­trivită cu interesele națiunei și cu principiile admise în ori­ce stat constituțional. Acest conflict, deși foarte vioi, păstrase până astă­zi proporțiile unui conflict legal. Ambele părți se menținuseră la limitele celei mai stricte constituționalități.ceea ce dă însă de cât­va timp con­flictului cu totul o altă înfățișare, e că Regele a eșit cu totul din terenul legalităței și a constitu­ționalității. El refuză să mai stea de vorbă cu miniștri, nu mai vine prin Belgia de­cât din când în când și atunci pentru câteva cea­suri, el declară pretutindeni că nu admite în afacerea Congolui o altă soluție de­cât a sa! și are în toate o atitudine autocratică ab­solut protilnică cu rolul său de suveran constituțional. Ceea ce e mai grav e că pe când tratează afacerile publice cu acest dispreț intr’adevăr suveran, umple lumea cu zgomotul scan­dalurilor sale familiare. Trăește lângă Paris în castelul de la Lormoy cu o tînără femee, baro­­nesa de Vaughan, are cu dînsa doi copii din care unul de doi ani și altul de 2 luni, dăruește a­­cestor copii câte 30 de milioane in chiar momentul în care refuză fiicei sale, principesa Luisa de Co­burg, câteva zecimi de mii de lei ca sa poată scăpa din mâinile că­mătarilor bijuteriile mamei sale, trece colosala lui avere pe numele baronesei de Vaughan ș­i a copii­lor ce i-a avut cu dînsa la vîrsta de 75 de ani. D. Vandervelde, cunoscutul de­putat socialist, a fost interpretul intregei opinii publice din Belgia când mai zilele­ trecute a înfierat în Parlament purtarea lui Leopold II ca suveran, ca tată și ca om. Și lucrul e cu atât mai ciudat cu cât până acum Leopold II fusese tipul suveranilor constituționali. Viața lui privată lăsa de dorit, dar el știuse să scape măcar a­­parențele. De asemenea toată lu­mea știa că face afaceri, că este un om­­ de afaceri genial, deși a­­desea era amestecat în afaceri ce nu erau tocmai de o corectitudine exemplară, dar i se ertau toate a­­cestea fiind-că Belgia profita de pe urma bogăției sale. Bruxelles se desvolta sub imboldul afaceri­lor ce el conducea. Belgia își în­zecea însemnătatea în lume prin întreprinderile ce el organiza in Congo. Propășirea Belgiei decur­gea din speculațiunile acestui om de afaceri încoronat. Astă­zi el ne dă însă priveliș­tea unui moșneag căzut in mrejele unei femei lacome. Din figura lui impunătoare, cu toate defectele ei, nu mai rămâne de­cât părțile u­­nite, trăsăturile antipatice. Nu mai este Leopold II. e cari­catura lui, o caricatură cara­ghioasă și odioasă. Ce trist sfirșit! ..Poporul belgian nu pare de loc dispus să mai su­fere această nenorocită stare de lucruri și oam­enii politici din Bel­gia se gândesc deja ca în intere­sul însăși al dinastiei să pue pe bătrânul rege sub interdicție și să încredințeze frînele puterei care au­ ajuns la Lormoy pe mâinile baronesei de Vaughan, principe­lui Albert, moștenitorul tronului. _______ L­Gț D. din «mm (Corespondență particulară a «Universului») Budapesta, 4 Decembrie. BrÎnsura în contra naționali­­tățtilor Președintele Ligei generale ma­ghiare a convocat la locuința sa toate societățile culturale ma­ghiare pentru a se sfătui ce este de făcut in fața agitațiunilor din ce în ce tot mai puternice ale naționalităților in contra națiu­nei maghiare. La aceasta consfă­tuire au fost de față numeroase persoane distinse din societatea maghiară. Cel mai aplaudat a fost discursul fostului ministru Colo­­man Szell, care a constatat mai întâi că ,,primejdia poate fi nu­mai parțială,căci imperiul maghiar și supremația rasei maghiare nu pot fi primejduite nici o dată“. După aceea Szell a mai adăugat: „Politica naționalistă este grija Statului, însă societatea trebue să-i dea ajutor. Aparențele de pri­mejdie ce s’au arătat acum sunt urmarea slăbirii puterii de Stat, ceea ce inspiră îndrăsneala tendin­țelor de desfrânare, cari sunt din belșug alimentate de princi­piile socialiste“. Fostul prim-ministru a făcut apel la ajutorul societăților cultu­rale maghiare pentru ca guvernul să poată crea un sufragiu fără de periclitarea maghiarismului. Sinuciderea unui medic Alalt veri după amiaz­i s-a sinu­cis unul dintre cei mai cunoscuți medici din capitală, dr. Alexandru Szabó. El și-ia tras trei gloanțe de re­volver in pept, dar mai avu a­­tâta putere ca să cheme pe ser­vitori cari să aducă un medic. A­­jutorul medical nu mai fu de nici un folos. dr. Szabó încetă din viață după câteva minute. Asupra acestei sinucideri senzaționale zia­rele dau următoarele amănunte : Dr. Alexandru Szabó, în vârstă de 42 ani, se trăgea dintr’o fa­milie bună și se bucura de o stare materială bună. El s’a căsătorit acum vre-o zece ani. Din această căsătorie s’a născut o fată, care e actualmente în vîrstă de 8 ani. A­­cum un an dr. Szabó se înamora de văduva Landauei, pe care o și luă în căsătorie după ce se di­vorța de soția sa. Astă vară is­­bucni ceartă între cei doi soți, cari se și despărțiră. Această des­părțire fu pentru dr. Szabó o grea lovitură și ne mai putând-o su­porta, s’a sinucis. Crișșa CRIMINALA aban­donare a unu­i copil (Prin poștă dela coresp. nostru particular) Iași, 5 Decembrie. Un fapt pe cât de curios, pe atât de criminal s’a compil în ora­șul nostru și este în cercetarea parchetului.’ Este vorba de abandonarea unui copil de către o tânără streină, în vârstă de 16 ani, venită spe­cial pentru aceasta la Iași, din orașul ei natal, Viena. La comiterea sălbătăciți există și un complice, fost pe vremuri funcționar public și care — după zisele tinerei femei— are cea mai mare răspundere in această în­tâmplare, Iata amănunte : Tereza Printz, o fată nespus de drăguță, avea vîrsta de 15 ani, când a căzut în­ mrejele unei dra­goste nenorocite, pe urma căreia a rămas însărcinată. Apropiin­­du-se vremea când trebuia să nască, tânăra femee, — de rușine sau de teama părinților ei—a ple­cat din Viena, refugiindu-se la Pașcani. Cât timp a stat în acest oraș, nu pot preciza: ’ . Știu însă, că deși dintr’o fami­lie bună, totuși T­ereza, din cauza lipsei de mijloace, a fost silită, mai cu seamă după ce a născut, să primească un post de servi­toare. Sunt vr’o 8 zile de când Tereza Prinț, ținând în brațe copilașul său, și-a făcut apariția în orașul nostru. De la gară, s’a dus direct la oțelul Dacia, din str. Mare. Aici a stat închisă în casă vr’o 2 zile, până când, prin interme­diul unu­i chelner, a făcut cunoș­­tiința unui tânăr, fost pe vre­muri funcționar. Tereza a împărtășit acestuia dorința de a se debarasa de copil aruncându-l în leagănul deschis al institutului Grigorian, lucru de alt­fel permis, bine-înțeles numai legalminte... Ce s’a mai petrecut intre cei două, nimeni nu poate preciza. Se știe numai, că în loc de a se preda copilul institutului Gri­gorian, el a fost găsit aproape înghețat in gangul unei case din strada Branu. Copilul a fost dus la spital unde i s-a dat ajutoarele medicale și apoi internat la ins­titutul Grigorian. Cine a depus copilul In strada Lanu nu se poate afla. Tereza Prinț susține că ea s'a încrezut in fostul funcționar și i-a încredin­țat copilul spre a’l depune în lea­­gănul institutului. Fostul funcțio­nar ,însă (nu se știe din ce mo­tive) a înșelat buna ei credință și a aruncat­ copilul pe stradă. D. prim-procuror începând cer­cetările, a mai aflat următoarele: In ziua chiiar când copilul a fost aruncat, Tereza Prinț s-a urcat în tren, îndreptându-se spre Burdu­­jenî, probabil spre a trece granița. Fiind oprită și readusă la Iași, dinsa a fost condusă la institutul Grigorian spre a-­și recunoaște co­pilul. Aci a urmat o scenă emoțio­nantă, de­oarece tânăra femee, re­­găsindu-și pruncul din mulțimea celor 80—90 copilași câți se gă­sesc acolo, a i­sbucnit în hohote de dlftas și apoi a leșinat. Numai cu m­­ultă greutate a pu­tut fi readusă la viață, și înde­părtată de la micuțul copil, care de altfel se află încă greu­ bolnav Cercetările în această afacere ur­mează a fi făcute de către d. prim procuror în persoană. Coresp. Palatul expoziției agricole din Mitch­ell (Dakota efe­sul) (Vezi ilustrația) In luna Octombrie a fost termi­nat Palatul expoziției agricole din Mitchell din Dakota de sud (Sta­­tele­ Unite nordamericane). Pentru împodobirea fațadei și a cupo­lelor s-au întrebuințat exclusiv boabe de porumb. Seara, palatul este iluminat pe dinafară cu 2500 lămpi electrice. __________ Evement­ele din Rusia — Serviciul nostru telegrafic — Procesul Stoessel.—Declarații senzaționale Berlin, 6.—Telegramă din Pe­tersburg. In cursul procesului contra ge­neralului Stoessel s’au făcut de către generalul Kuropatkin des­­tăinuri senzaționale in chestia în­tăririlor Portului Arthur. Generalisimul rus a declarat că Port­ Arthur era foarte slab întă­rit și că lipseau cele mai elemen­tare unelte de apărare. Specialistul Schwartz ceruse­ră întru­ lucrările complete de apă­rare ale Port­ului-Arthur suma de­­ 429.000.000, insă în loc să se întărească Port-Arthur, cum tre­buia, s’a creiat portul Dalny, a cărui realizare a înghițit sume mari de bani, paralizând in schimb tot ce se putea face pentru Port­ Arthur. Europatkin spune că s-a pro­pus guvernului rus să se vindă pentru suma de 260.000.000 por­tul Dalny și Port Arthur Chinei, însă ministrul de finanțe s'a opus acestui proect. Una din cauzele dezastrului rus a fost reaua înțelegere în chel­­tuelile ce s’au făcut și distribuirea acestor cheltueli pe locuri care s’au întărit fără să aibă vre-o va­loare strategică. In jurul boalei țarinei Berlin, 6.—'Telegramă din Pe­tersburg. Se știe că de câte­va zile țarina este foarte grav bolnavă. Boala ei se datorește, după cum o afirmă medicii cu precizie, unor stridii pe cari le-a mâncat. Medicii spun că modul cum sunt păstrate diferitele mâncări ce se dau țarului și țarinei este și cauza boalei de azi a țarinei. Se ține minte că acum câți­va ani și Țarul a fost foarte rău bol­nav de stomac , boala lui s’a da­torit­­ exact aceloraș împrejurări ca și acelei pe urm­a cărora su­feră astă­zi țarina. Expulzări de evrei -Telegramă din Pe­ Berlin, Ge­tersburg. Ziarul ,,Golov Moscoy“ spune că guvernul a dat ordine foarte severe ca toți evreii din Vladi­vostok să fie expulzați. Profesori anarhiști Berlin, 6.—Telegramă din O­­dessa. In urma unui ordin, senatorul Ivarzwinsky a făcut o inspecție la Universitatea din localitate. Imediat ce a sosit în Odesa, senatorul s-a dus dea dreptul la Universitate. El a­ constatat că majoritatea profesorilor universi­tari se ocupau cu propaganda so­cialistă și anarh­ista. SOLEMNITATEA DE LA„CASA DIACONESELOR“ Inaugurarea noului sana­torii!!. — Serbarea sfârșitului de an Eră dimineață ordinul protestant „casa Diaconeselor“ a serbătorit sfâr­șitul anului. Cu această ocazie s-a făcut și inaugurarea unui nou pavi­lion pentru îngrijirea bolnavilor, ală­turat la vecinul sanatoriu. Atât sanatoriul cât și „casa Dia­­coneselor“ se află situate în șoseaua Ștefan cel Mare No. 46, în câte­va corpuri de clădiri. Serbarea de eră, la care a asistat pe lângă câțî­va membri ai coloniei austriece și germane, și A. S. R. Principesa Maria, a început la orele 11 prin inaugurarea noului pavilion de bolnavi. Pastorul Ernst Schmeisser după ce a făcut sfințirea localului, a ținut o cuvîntare arătând necesitatea ce s’a simțit de a se mări sanatoriul, față de marele număr de bolnavi ce pri­mesc îngrijire. A. S. R. și invitații au vizitat apoi acest sanatoriu, care îndeplinește toate condițiunile unei astfel de institu­ționi. De aci, conduși de superioara „case­“, A. S.­R. și întreaga asis­tență au trecut în corpul principal al clădirei unde s’a făcut rugăciuni, cu răspunsuri de cor. Pastorul E. Schmeisser a ținut o predică, iar d. Oscar Müller a dat ci­tire dărei de seamă de mersul­ aces­tei instituțiuni. La sfirșit s’a dat bine­cuvintarea. A. S. R. a trecut apoi în saloanele de sus, unde s'a servit o mică gus­tare. La orele 1 solemnitatea s’a termi­nat. La plecare A. S. R. Principesa Maria a fost fotografiată în grup cu persoanele ce au luat parte la serbare, de către atelierul fotografic „Julieta“. h­. mmm mw sjmjhii {Prin poștă, da la corespondentul nostru particular) Dorohoiu, 5 Decembrie. Erî și astă­zi Curtea cu jurați a judecat pasionantul proces privitor pe cunoscutul arendaș Jean Dimitropol, din Balinti care, în ziua de 13 Sep­tembrie acest an, împins de fatali­tate, a descărcat un foc de revolver asupra fostului sciü servitor Dumitru Paladi», rănindu-l la umărul drept. Curtea este compusă din d. A.Su­­ciu, consilier al cursei de apel din Iași, ca președinte, asistat de d-ni­i I. Liciu­, membru de ședință și D. Tom­ida, judecător supleant. Minis­terul public e reprezentat prin d.pro­curor Laurențiu Pillat. Partea’ civilă, Dumitru Palade, complect însănătoșit de rana c­e căpătase, s’a prezentat a­­sistat de d. avocat Ernest Canano. Arendașul Jean Dimitropol e apărat de d-ni 2 avocați Alex. A.Stoeanovici, G. G. Burghele și Leon Ciogolea. Grefier­e d. C. I. Franc. In sala Curte­ e o afluență enormă. Se precede la formarea comisiunei juraților care se compune din d-nii G. Gașpar, G. Dobreanu, G. Șerban, T. Popescu, P. Balinsky, P. Cupa­­rencu,, S. Popp, V. Mihăilescu, A. Io­ unescu, S. Dron, Dumitru Flo­­rescu și Ari­ton Gasparovici. 1D. președinte la interogatoriul d-lui Dimitropol, care descrie fatala în­tâmplare ce-l aduce înaintea jura­ților. D-sa zice că pe Dumitru Palade îl concediase din cauză că era o fire violentă și obicînuia să se îmbete dese­ori. Din cauza aceasta Palade prinse o ură împotrivă­­, venea să ceară lucruri ce nu i se cuvineau și sfâr­­șia une­ori prin a-l amenința. In fata la zi de 13 Septembrie, pe la amiazi, Dimitropol aflându-se în docar pe câmp, calea­ îî fu­sținută de Dimitrie Palade , care’i atacă, voind să scoată o armă din cizmă spre a’l dobori. Atunci ea­­ continuă a spune d. Dimitropol — aflându-mă în legitimă apărare și spre a scăpa de atac, am tras un foc de revolver spre a inti­mida pe agresor, însă din nefericire glonțul îl atinse la umăr. Se precede apoi la ascultarea mar­torilor cari sunt în număr de vreo 45. De notat că nici unul din martori n’a asistat la scenă. Mai toți martorii afirmă că Du­mitru Palade avea darul beției și a­­tunci când se îmbăia provoca certuri și bătăi. Unii din martori aduc chiar exemple cum Palade a băiat niște oameni fără nici un motiv. Câțiva martori arată că și d. Di­mitropol, om bun și drept cu acel din slujbașii cari își cautau de treabă, se purta aspru de­ tot cu acei pe cari îi prindea nefăcând treabă. Pe unii din aceștia îî bătea. A fost în special remarcată depo­ziția martorului Teodor Pricopie cum că jumătate de oră înainte de a se întâmpla crima, s’a întâlnit pe câmp cu Dumitru Palade, care l’a întrebat dacă n’a văzut pe arendașul Dimi­tropol. Pricopie i-a răspuns că nu l’a văzut, însă la rându-i l’a întrebat ce nevoe are de el. Palade a zis: „Am cu el o treabă!“ Peste jumătate oră a avut loc crima , prin urmare re­zultă că Palade căuta pe Dimitropol și găsindu-l l’a atacat, iar acesta din urmă, spre a se apăra,­ l'a rănit cu un foc de revolver. Erî, ascultându-se toți martorii, ședința a fost ridicată la orele 6, a­­mânându-se desbaterile pentru astăzi. La deschiderea ședinței s’a dat cu­­vântul d-lui avocat Ernest Canano, reprezentantul părț­ei­ civile, Dumitru Palade. D-sa începe prin a descrie atât pe d. Dimitropol cât și pe Palade, spu­nând că și unul și altul erau oameni violenți. Amintind cazuri când Dimi­tropol batea pe unii slujbași, trage concluzia că d-sa, fără a fi, atacat și neaflându-se în legitimă apărare, a împușcat pe Palade. Analizează îm­prejurările în timplăre, spunând că a­­cuzatul a comis faptul, nu pentru a se apăra, ci pentru a se răzbuna. D. procuror Laurențiu Pillat a ți­nut un rechizitor substanțial, descri­ind faptul cu cuvinte cari au impre­sionat auditorul și cerând un verdict de condamnare, întru­cât Dimitropol­ s’a făcut vinovat de crimă. Apărarea în frumoase pledoarii, a spulberat susținerile ministerului pu­blic, arătând că nu se aduc dovezi în sarcina acuzatului. Terminându-se pledoariile, se face rezumatul. Curtea se va pronunța și-și va da decizia Vineri, 7 a. c. Coresp­ UTÎRI DIN STIINATATE — Prin poștă — Guvernul austriac va emite o serie de mărci poștale nouî cu ocazia jubijeulu­­­ de 60 ani de domnie a Împăratului Francisc Iosif. Ziarele din Viena anunță că arh­iducele moștenitor Francisc Ferdinand, va face împreună cu familia sa după Anul nou o călă­torie în Elveția, care va dura or’o șease săptămâni. Japonia are de gând să-șî în­tărească trupele in­ Coreea, in ve­derea activităței revoluționarilor și bandelor. Zilele acestea au fost asasinați 20 de coreeni, membri ai unei organizații japoneze. ,*. Poliția din Petersburg a fă­cut­ descinderi în bi­rourile zia­rului «Sierotina» și in locuințele redactorilor. 20 de persoane au fost arestate. Din Colonia se anunță că două pungași au atras într-o pră­vălie goală pe un factor poștal însărcinat cu distribuția manda­telor poștale și, după ce l’au­ ră­nit, i-au luat banii’și au fugit. Tânărul Bergmann din Ra­dowel (Germania),a rănit pe stradă cu un foc de revolver pe o vă­duvă in vârstă de 42 ani, care nu răspundea la am­orul său și apoi s’a sinucis. ... Peste câte­va zile parlamen­tul englez se va ocupa cu desba­­terea proiectului de lege, prin care se interzice copiilor fumatul. Unul din paragrafii­ acestui proiect pre­­vede amende mari în bani pen­tru acei­ cari dați copiilor țigarete sau tutun. Copii înșiși cari vor fi prinși de organele poliției, că fu­­mează, plătesc ca primă pedeapsă suma de" 40 shilingi. In Chur, (Elveția), poliția a arestat mai mulți misionari mor­moni din America, de­oarece fă­ceau propagandă pentru învăță­turile lor pentru fem­eile elvețiene. Acești mormoni fură expulzați din Germania. »*. Ziarele din Agram anunță următoarele : Ernest Trankovicî, era calfă în marea prăvălie a lui Birnbaum din Ca­rlsburg. Amândouă sunt croați, însă pe când proprietarul prăvăliei este croat adevărat, calfa lui a fost numai de origine croată, acuma însă e «patriot» maghiar. Intr’o zi a spart casa stăpânului, a furat 6000 cor. și a fugit intran­ oraș, petrecând o­­ săptămână în­treagă tot Intr’an chef cu femeile. Poliția iusă i-a dat de urmă și l’a pus la închisoare.­­ Când a fost Întrebat ce l-a în­demnat să fure, Trankovici a răs­puns mândru: «Patriotismul meu însuflețit m'a îndemnat! Stăpânul meu e creat și urăște pe maghiari, dar eu îmi iubesc­ fierbinte patria și urăsc din suflet pe dușmanii națiunei. N’am voit de­cât să mă răsbun la chipul acesta, măcar pe unul dintre­ ei!“. Parchetul a autorizat­ înmormân­tarea. 1 . 1 Construirea unu­i palat de justiție.—Consiliul județului Bu­­zau, in sesiunea sa ordinară din luna Noembrie a votat construirea unui palat de justiție in Buzau, în ma­rginele sumei de lei 200 de mii. Se crede că acest palat se va construi in str. Banului, alături de palatul administrativ. Teatru. —In serile de 8, 9 și 10 Decembrie curent, în sala tea­trului Moldavia, buzoeniiî. vor a­­vea ocaziunea să admire pe cele­bra noastră tragediană Agatha Bârsescu-Radovici in neîntrecu­tele sale creați­uni: «Iuditha» (Iu­­ditha și lud­oferi), «Rodope» (Ine­lul lui Gyges) și «Hamlet». It.­VAI,CER. — Accident.— Fata Ioana Gheorghe Mihai, ia etate de­­ 20 ani, din Vaideeni, a­­cest județ, fiind cu vitele ia pă­șune pe plani in sus, a alunecat de pe o piatră și a căzut în apa Recea, din Recea-Racovița, unde a și încetat din viață. TUT.CEA. — Școală, de a­­dulte.—Din inițiativa d-lui ins­titutor Hamza, s’a înființat in lo­calitate o școală de adulte, care a început a funcționa pe lângă școala de băeți No. 4, pusă sub conducerea d-nei Iordăchescu și a d-rei Lucreția Angheluță. Erî s’a făcut cu solemnitate deschiderea cursurilor. Când <§. Hamza a vorbit despre importanța școalelor de adulți, demonstrând asistenței că acolo unde este cul­tură și ilujește luxul înfloresc gospodăriile. Cuvinte alese și bine simțite a mai spus d-na Mascani, profe­soară la externat, vorbind cu în­suflețire despre «Istoria neamului românesc» pe aceste locuri și ro­lul femeei române in Dobrogea. Apoi d. Hamza a predat insti­tutoarelor recensământul adultelor făcut de d-sa. Ciocnire­a de vapoare. Pe când vaporul «Imbros», sub pa­vilion german mergea spre Salina, a ajuns din urma remorcherul «Elispondos», care trăgea după sine­­ două șlepuri. Din cauza u­nei manevre greșite, vaporul a lovit șlepul «Veneția» încărcat cu cereale,­­fâcându-i mai multe stricăciuni. Puternica lovitură a făcut ca șlepul să fie dat de mai impot­­molinduse, de unde după multă muncă a putut fi scos continuâ­n­­du-si cască spre Sulina. Din pricina loviturei vaporul «Imbros» și-a făcut o mare gaură la proră, d’asupra liniei de plu­tire­. Acest vapor neputând naviga pe mare, vă intra in d­ocuri pen­tru reparații. I­’u­rt însemnat­—Am comuni­cat telegrafic știrea că un furt de 5.029 lei s’a comis in localitate. Revin cai amănunte . Scara tre­cută supusul turc Ivanciu lari, de­­ 19 ani­, se afla in casa bătrâ­nului Teodor Dumitru, de pe str. Griviței 13, stând de vorbă cu acesta." La un moment numitul bătrân scoate din sân 3 pungi cu bani pe care se pune­­ sub saltea, in prezența lui Ivanciu. După câteva minute, bătrânul, fiindu­-i sete, iese până in sală să bea apă ; in acest timp Ivanciu se repede la locul unde­­ văzuse că bătrânul ascunsese banii și ia cele 8 pungi reașezându-se la locul săui. Teodor Dumitru, reintrând in casă, mai stă puțin de vorbă cu­­ Ivanciu, după care acesta pleacă să se culce la odaia sa din aceiași curte. Peste noapte bătrânul sculân­­du-se se uită să vadă dacă banii sunt la locul lor și a văzut că lip­sesc. Aleargă îndată la odaia lui I­­vanciu, insă nu-i găsește căci el plecase de cu seară. Bătrânul Tudor așteptă până dimineață când vine și da de­stin* poliției care se pune imediat la urmărirea h­oțului) reușind a­ des­coperi la un prieten al său bru­tar cu care urma să plece a doua zi in Macedonia. Banii au fost găsiți ascunși după niște saci cu făină și au fost pre­dați intacți păgubașului. Descoperirea hoțului se dato­rește vigilentului comisar I. Mi­­tulescu, care a l­at urgente mă­­suri pentru prinderea lui, mai înainte de a pleca sau a cheltui banii furați. Ivanciu Iani a fost înaintat par­chetului, care l-a depus în arestul preventiv. GIURGIU. —• R­eclamația u­­nor săteni. — Zilele trecute d Anastasiu, inspector comunal al plășei Glavacioc a anchetat recla­­mația sătenilor din Buleasca, re­­clamație, prin care aratau că după răscoale ii s'ar fi luat de admi­nistrația moșiei 700 kile de pro­duct mai mult. D. inspector a sfătuit pe săteni să se adreseze justiției. De la cer­cul militar.— Fes­tivalul artistic ce urma să se dea in saloa n­ete cercului militar spre a se veni in ajutorul copiilor să­ întâmplăm­ din țară (Prin poștă de la coresp.­­noștri) „ Miercuri, 5 Decembrie BUZĂ. — Sinucidere. —­ O telegramă laconică a autorităței comunale din Vintilă-Vodă, co­munică că femeia Stana Gh. Un­­gureanu, din acea comună, sufe­rind de mai mult timp de pela­­gră, s’a spânzurat elîn noapte de o grindă din odaia sa. 53 Minu asîndrată ROMAN SOCIAL de CAROLINA SM­EEMra O PARTEA A TREIA Amor și sacrificii .I Sări din pat,­ină pe dânsa un topot și, deschizând un scrin, luă » sticluță în care era o apă mi­rositoare, și stropi fața țăranului.­ Acesta aftă odată lung și des­chise ochii. Văzând pe acea nobilă creatură «șa aproape de dânsul, observân­­du-i toate­ mișcările cu îngrijorare și, cu o dragoste ca de fiică, simți că i se topește inima și izbucni într’un plâns copilăresc. — Lasă-m­e, zise dânsul. Nu sunt vrednic să m­ă atingi. Amelia zimbi cu tristeță. — De ce vorbești așa? Cum­natul meu te a­ertat și eu te era de asemenea. — Ești un înger. Insă d-ta,nu știi ce-am mai făcut. Ea-1 privi speriată, fără să în­țeleagă. — Ce-a­ mai­ făcut? Țăranul se ridică și’și împre­ună mâinele. — Nu-țî spun, pentru că o să fugi de mine. Trebue însă să știi că venisem aci cu gând d’a ucide pe bărbatul d-tale. Amelia se îngălbeni de­ moarte. — Dar n’o sa faci asta­, nu, zise dînsa cutremurându-se. Bia­­sul are mare vină, știu ; însă dacă nu’țî e milă de dinsul, o să’ți fie de mine. Vrei ca fetița mea sa rămână orfană de fată ? Vrei ca eu să mor ? „Uite, dacă­ moartea mea e d'ajuns. pentru răzbunarea d-tale, sunt gata. Lovește ! Voi­ muri fără să țip, iasă jură­m! că o să cruți pe fiica mea și pe tatăl ei. Tonio aftă lung și-și strânse capul între mâini. — Să te omor pe d-ta, care ești atât de bună și nevinovată! Cum poți să-ți închipui?... — Cruță pe bărbatul meu și pe mama lui! — Dar nu vezi ce-ați făcut el din mine, din Natalia? Ah ! nu pot, nu pot, să nu-î disprețuesc, să nu-i urăsc­ă... — Tonio! — Știu unde se află acum Na­talia? Contesa tresări și roși. — Ah ! vezi, zise Tonio cu un zimbet amar­,numai cât te gân­dești la ea și ești cuprinsă de in­dignare. — Nu, respinse contesa cu blândeță, eu îm simt, de­cât com­pătimire, o mare milă. — Știi unde e­­ dânsa ? bolbo­rosi Tonio. — Da, stih. Tonio se rădicase cu greutate însă îndată căzu pe fotoliu. — Așa’mi e de foame­ gemu ei. Contesa scoase o ușoară escla­mare, luă iîe pe o măsuță de noapte, câte­va pișcoturi, umplu un pahar cu o licoare tare dintr’o elegantă sticluță de cristal și le dădu țeranului. — Ia astea, zise dinsa , e pu­țin dar nu să­­ te susțină întru cât­va. El o privi cu încurcătură. Nu îndrăznia să întindă mâna. Amelia ’s apropia paharul de buze. Tonio bău cu lăcomie îm vreme ce o expresie de nespusă fericire i­ se respândia în față. Apoi, fără să zică o vorbă, a­­pucă pișcoturile cari în câte­va clipe furii înghițite, își întinse mânere­i aspre către Amelia. — Și eu voiam să’ți fac reu­i bolboroși di­n suî. Amelia zimbi. — D-ta n'o să’mi faci nici un zeu, pentru că ești hun, pentru că ai inimă. O să erți pe bărba­tul meu cum eu iert pe Natalia de zeul ce mi-a făcut, și, cine știe, poate o să isbute ș­­ a o rea­duce pe calea bună. Membrele lui Tonio tremurară. — Eu ? zise dinsul cu un ton ciudat. — D-ta. Și sunt sigură că n’o să refuze de a te asculta. Uite, să-ți spun... Povești pe scurt tot ce se în­tâmplase Natalie". Tonio asculta foarte agitat. — Ah !­ce sânge curge oare în vinele acestei nenorocite? zise dânsul cu o v­oce tunătoare. Contesa își împreună mâinile in semn de rugăminte. — Tăcî­­ș ar putea să te audă cine­va. Nu învinovăți ast­fel pe fiica d-tale. — Nu-mi este fiică... — Ce vorbești ? — Adevărul. Natalia e fiica nebunei, dar nu știu cine e tatăl ei. Am gasit'o sub o tufă din grădina mea, când era mică, i-am dat numele meu, am­ crescut’o ca și cum ar fi fost a mea. „Munceam numai, pentru ea, cu siguranță că într’o zi avea să fie sprijinul bătrânețelor mele și ale nevestei mele. „In loc de asta, dânsa a adus în casa mea desonoarea, bleste­mul și moartea. Nu am dreptul să o pedepsesc ? — Nu­; nu poți sâ-țî iei acest drept. Mai bine e să cauți a o readuce pe calea cinstei și a muzicei. „Sunt sigură că moralul nu­ î e cu totul stricat. Sâ-I vorbești­­ de mama ei, și o­ să părăsească viața pe care o duce acum. O să ve reved întorcându-ve în căsuța d-voastră pentru ca să lucrați încă via și pământul și ca să ve rugați împreună pe mormântul soției d-tale. Tonio, foarte agitat, cu trăsă­turile feței sgârcite, nu răspundea. Contesa nu putea de sigur să ghicească ceea ce se petrecea în inima țăranului. Crezu că l’a convins și, apro­­piindu-se de un săltar, scoase de acolo mai multe bilete de bancă și i­ le întinse. — Ia, zise dânsa, se poate să ai nevoe. — Nu pot, nu pot, ai făcut încă prea mult pentru mine. — Nu-mi refuza această fa­voare, pe care ți-o cer în numele copilei mele și pentru amintirea soției d-tale. Dânsul nu răspundea. Se înă­bușea. — Haide, insistă Amelia cu blândețe, încercând a pune banii in mâna lui Tonio. Nu e bine să te disperezi așa. Nu trebue să refuzi... Tonio era să răspundă, când d’o dată Amelia se repezi la ușe și trase zăvorul. — Ce este? întrebă țăranul în­grijit. Ea își duse un deget la buze și arătă fereastra. — Pleacă, pleacă îndată ! - De ce . (Va urma) * Simt rugați il­ nit abo­­nați, cari fac reclama­­țiuni sau cer schimbări de adresă, isi bine-voiasc si a trimite la Ad­ ție tot­­de­odată și eticheta pe care este imprimată zil­nic adresa, s­p­r­e a se putea da curs repede re­­clamațiunii lor și a mi se face întârzieri cu trimi­­terea ziarului la noua a­­dresă. >Jy

Next