Universul, octombrie 1908 (Anul 26, nr. 270-300)
1908-10-26 / nr. 295
f Constantin Boerescu.~(Vezi explicația 47 POLITICA EXTERNA Confederațiunea generală a muncei și guvernul francez Nici o chestie nu agită, mai mult Franța, în momentul de față, decât chestiunea confederațiunei generale a muncei. Această organizare a ajuns, prin puterea pe care o exercită asupra proletariatului, să fie una din cele mai formidabile forțe dinăuntrul republican și a reușit, prin propaganda anarhică pe care o face, să fie astăzi forța cea mai periculoasă din toată Franța. Intr’adevăr, confederațiunea generală a muncei nu se mulțumește să fie organizațiunea care să dicteze lucrătorilor în chestiunile lor pur profesionale și care să duca în numele lor lupta împotriva patronilor, ci ea a luat în mână stindardul, antipatriotismului și al antimilitarismului , s'a transformat în reprezentanta doctrinelor lui Herve, pe care se împrăștie pretutindeni și din care vrea să facă crezul muncitorimei franceze. Rezultatul e că lucrătorii în loc să urmeze pe socialiștii propriu ziși, au devenit adepții unui socialism anarhic. Nu e vorba, cei ce cunosc de aproape sindicatele afirmă că confederațiunea generală a muncei nu este expresia adevăratei cugetări și a adevăratelor simțăminte ale lucrătorilor francezi, dar numai expresia mentalitate și a sentimentalitătei unei minorități de anarhiști și de demagogi,cari, printr’un sistem electoral ciudat și anormal, au ajuns stăpânii confederațiunei și exercită astfel o tiranie asupra lucrătorilor intimidați ce i-au avut încă bărbăția să se scape de câțiva energument cari ’i compromit. Că confederațiunea generală a muncei, grație sistemului electoral nenorocit pe care îl are, a ajuns pe mâna unor anarhiști cari pot produce multă vâlvă dar cari nu pot da lucrătorilor forța reală ce li se cuvine, aceasta este netăgăduit. Chestiunea însă stă nu a ști cum să se redea confederațiunei generale a muncei influența și autoritatea ei bine-făcătoare. Cercurile reacționare precum și cele moderate sunt de părere că față de propaganda ei cu desăvîrșire primejdioasă, confederațiunea generală trebue pur și simplu disociată. Guvernul și cercurile înaintate sunt însă de altă părere. Ele cred că disolvarea confederațiunei generale a muncei n’ar face decât să mărească antagonismul dintre patroni și lucrători și să provoace în lumea muncitoare o așa enervare înpotriva guvernului încât să arunce in rătăcirile cele mai vinovate chiar pa cel ce astăzi resping asemeni rătăciri. Guvernul în deosebi speră că neluând nici o măsură de represiune lucrătorii vor fi cei dintâi cari obosiți ,de exagerațiumile unor minorități ce îi conduce de drumuri pe care nu le aprobă, vor răsturna-o și vor întrona in locul unui regim de anarhie și de aberație un regim de ordine și de bun simț. Această teză a fost zilele trecute încă susținută la tribuna Camerei cu mult talent — ca întotdeauna de altminteri — de d. Vivisni, ministrul muncei. Viitorul ne va arăta cine a avut dreptate: cel cari ca guvernul francez,fac credit lucrătorilor sau cei cari ca reacționari așteaptă mintuirea Franței numai de la niște măsuri energice. Deocamdată ceea ce este interesant e că mișcarea creată de confederațiunea muncei reprezintă prima încercare generală de organizare a muncei în fața organizației capitalului. Bineînțeles această organizare e încă haotică, plină de lacune, cu exagerațiuni primejdioase deși firesc nu ne dă decât o palidă imagine a forței c> poate să devie intr’o societate modernă munca organizată, munca conștientă de drepturile și de puterile ei. Până acum numai capitalul era organizat, el se închegase în societăți puternice de acțiuni, în consorții de bancheri, într’un mecanism de credit de o admirabilă perfecțiune. In fața lui muncase țara neputincioasă. Tradcctsiorinle și sindicatele erau începuturi de redeșteptare, dar ele aveau prin obiectul lor o sferă mărginită, elle nu depășeau limitele diferitelor interese profesionale. Confederațiunea generală a muncei a sintetizat pentru prima oară munca in totalitatea ei, munca sub toate aspectele ei, indiferent de deosebitele profesiuni. Care va fi ultima expresie a acestei organizări ? Cum va răspunde ea intereselor adevărate și superioare ale proletariatului ? Ce formulă de conciliațiune se va stabili între ea și între capital? Aceasta nu ne-o poate spune Confederațiunea generală a muncei,de sub domnia autocratică a lui Bateau sau a lui Broutchoux. Nu e mai puțin adevărat insă că în loc de a blestema greșelile și rătăcirile ei, lumea ar trebui să le urmărească cu un interes pasionat,căci ele vor da omenirea, formula lumea de mâine.. Noi trăim in niște vremuri de cercetare. Oamenii caută fericirea lor [UNK] intr’ft- alt# formulă de organizare socială, raporturile dintre capital și muncă nu pot rămânea aceleași ca in trecut. Dacă e așa,ce e mai firesc decât ca cei ce caută, formula nouă și formula mântuitoare, să dibuiască și să rătăcească.' Care e chimistul care a descoperit vre-un corp nou, fără ca o eprubetă Să nu fi plesnit între degetele lui și care înainte, de găsirea sintezei căutate să nu se fi expus la exploziunile împerecherilor greșite. Demagogia facțioasă a minorităților tiranice nu are în marele procesul de elaborare a muncei ce se organizează mai multă însemnătate decât experiențele chimistului, care n’a căzut încă pe formula definitivă. Aceste experiențe pot fi mortale, e drept, dar numai pentru cei ce le fac, nu pentru cercetarea însăși care ea înaintează spre ținta ei, fără să se îngrijească de nedibăcia celor ce au putut cândva să fie slujitorii ei umili și trecători. I. G. O. V Constantin Soerescu a fost sinstru — Vezi ilustrația —■ Aialtăeri seară a încetat din viață la locuința sa din Capitală cunoscutul bărbat politic, profesor și avocat. Constantin Boerescu, fost ministru și președinte al Senatului. C. Boerescu s-a născut la 1835 în București. După terminarea studiilor liceale a plecat la Paris, unde a obținut doctoratul in drept. La 1858, in preajma congresului al douilea de la Paris a scris : «Les Principaules devant le second congrès de Paris», pledând pentru unire și pentru principe strein, iar ia 1861 a publicat tot în Paris «Deja melioration de Petals des paysans roumains», la care arată cum ar trebui îmbunătățită starea socială a țăranilor români. Reîntors in țară ajunse profesor de Codul civil la facultatea de drept din București. La 1861 a fost ales deputat în adunarea legiuitoare. La 1889 a fost ministru al cultelor și instrucțiunei publice, in cabinetul prezidat de d. general Manu. In 1905 a fost ales președinte al Senatului conservator.’ UN SEPAT JPJEI ZI Contra cărierel pârului.— Să se spele pielea capului cu sulfat de chinină, 1 gr. alcool,l1 gr., apă de Colonia. 30 gr. O SCRISOARE a pretendentului Albaniei Am anunțat că principele Albert Chica ne-a trimis din Iași o scrisoare în care dezminte știrea unui ziar vienez că d-sa, împreună cu principele George Obrenovici, ar fi călătuit in taină prin Serbia. După această dezmințire, d-sa adaogă : „Urmarise cu un viu interes evenimentele din Balcani, și chiar azi am primit primul exemplar al unei lucrări făcută de mine și publicată sub titlul ,,L'Albanie et le question d’Orient“, la Paris, și care tratează despre tot ceea ce privește pe albanezi, și ție Albania. ..Desigur că in curând și albanezii vor trebui să intre pa scena politică ,iacă nu vor să asiste la desmembrarea patriei lor. ..In momentele prezente programul nostru e de a ne alia cu Turcia, cu Serbia și Muntenegru pentru a lupta contra oricărui popor ce ar vrea să pătrundă în Balcani. ..Orice extensiune teritorială în Balcani, orice compensație amenință poporul albanez și existența sa. ..Turcia mai poate să-și atragă sincera prietenie a albanezilor acordându-le o completă autonomie. „Noi ne vom face datoria in momentul pericolului și vom aștepta evenimentelei „Mulțumindu-vă cu anticipație, va rog să primiți asigurarea osebitei mele considerațiuni“. Principe Albert Ghica Președintele înaltului comitet albanez «Kombi» CONFERINȚA Cât va dura conferința. Cererile Runtenegrului Londra. 24. — Ziarul „Times“ află din Petersburg că cercurile de acolo cred că tratativele pentru conferință vor dura un timp îndelungat. In cele din urmă însă, Austro- Ungaria se va arăta mai puțin încăpățânată în chestia Bosniei și Herzegovinei. Același ziar află din Petersburg că președintele consiliului de stat muntenegrean, Miaschowice, a declarat că Muntenegrul cere pentru menținerea pacei cel puțin autonomia Bosniei și Herzegovinei. Dacă conferința va refuza aceasta, Muntenegru va ataca pe Austria.____ Calendar pe anul 1908 Ortodox Sâmbăta, 25 Octombrie.—Mart. Narman și Martina Catolic Sâmbăta, 7 Noembrie.—Engelbert Răsar, soarelui 7.04, Apusul 4.57 «Universul» are următoarele linii telefonice: Administrația.....................6162 Redacția...............................42-88 Comunicări cu străinătatea : 20/56 București: 25 Octombrie PUTEREA și politica României Am publicat ieri rezumatul telegrafic al remarcabilei conferințe a d-lui Alfred Stead, consulul României la Londra, rezumat transmis de «Agenția Română». E întotdauna bine să se vorbească de țara noastră în străinătate , dar mai ales în timpul de față, când din cauza evenimentelor balcanice lumea întreagă e în mișcare. . După cum sa văzut, d. Stead vorbește în cunoștință de cauză și a înfățișat opiniunii publice engleze o icoană fidelă a puterii și însemnătății României. Cu o armată bine organizată și instruită, cu finanțe solide, cu un comerț înfloritor care se desvoltă mereu, muncind neîntrerupt pentru progres sub toate formele, România e un factor de ordine și de civilizație în orientul european. Politica sa, înțeleptește condusă, i-a câștigat considerația tuturor Statelor și această considerație nu poate decât să sporească în împrejurările actuale când, deși în coastele peninsulei balcanice atât de frămîntate, România e singurul Stat care poate privi în liniște desfășurarea evenimentelor. A făcut foarte bine d. Stead relevând aceasta înaintea opiniunii publice din Statul european cel mai înaintat. De asemenea a făcut bine reamintind însemnatul rol al României de apărătoare a intereselor europene la Dunărea de jos și conștiințiozitatea cu care și-a îndeplinit întotdauna misiunea. De aceea, dacă s’ar ridica din nou chestiunea Dunării România ar fi pe deplin îndreptățită să ridice vocea,căci s’a arătat capabilă de a supraveghia Dunărea de jos și de a conlucra cu marile Puteri. In ce privește politica țării noastre, d. Stead a spus că ea a fost întotdauna eminamente pacifică, urmărind mai des ca progresul să se realiseze cu respectarea tratatelor internaționale și fără vătămarea vecinilor; politică de aventuri nu urmărește România. Dar moderațiunea ei nu trebue să fie luată drept slăbiciune. «Regatul român— a zis d-sa cu drept cuvînt — se întărește neîncetat, păstrîndu-și energiile sale naționale pentru ocazia în care datoria patriotică va face apel la tăria sa de acțiune»; întocmai ca și ziarele noastre oficioase, d. Stead a spus că «un caz de revizuire a tratatului de la Berlin, România își va exprima punctul ei de vedere și opiniile sale vor fi ascultate cu atențiune, din cauza sacrificiilor ce și-a impus regatului și din cauza devotamentului său pentru interesele pacifice ale Europei». Dacă o conferință europeană se va întruni, reprezentanții României vor avea în ea un loc important; dacă vor fi convocate numai Puterile semnatare ale tratatului de Berlin, atunci opiniunea României va avea o valoare tot așa de mare, de nu mai mare, ca a oricărei alte țări. Trebue să felicităm pe d-nn Stead pentru sforțările sale de a face cât mai bine cunoscută țara noastră în Anglia. Se pun la vot cererile d-lar Adolf Grumberg și Pranger pentru obținerea brevetelor de furnizori ai Curței regale. Se respinge cererea d-lui Grumberg admițându-se numai cea de-a doua. Ședința care se deschisese la orele 5 se ridică la 6 juni. Mesia Șîsr El preflEss la* interview al Prințului Serbiei (Prin telefon de La corespondentul nostru particular) Iași, 24 Octombrie Corespondentul nostru din Iași ne telefonează următoarele : Ziarul «Dimineața» de azi, vorbind despre trecerea Prințului Gheorghe prin Iași, găsește de cuviință să atace pe subscrisul,lucru ce se poate lesne explica prin furia ce simte numitul ziar că «Universul» și de astă-dată a putut să afle amănuntele cele mai complete despre cele petrecute în gară, amăînănunte cari n’au fost desmințite ca acele aia ziarului «Dimineața». In ce privește afirmația «Dimineții» că subscrisul și un alt coleg ne-am aflat în camera oficiului telefonic in momentul când corespondentul «Dimineții» transmitea pretinsele declarațiuni ale Prințului, aceasta e pur și simplu o născocire pe care o desmint în modul cel mai formal. Nici eu și nici un alt ziarist n’am fost nici in cabină și nici măcar în camera oficiului telefonic, atunci când zisul corespondent vorbia. Deci și a doua acuzațiune, anume acea adusă unui funcționar al telegrafului, că ne-ar fi înlesnit să ascultăm convorbirea, este o a doua născocire pe care o desmint. Dacă ați înregistrat acele citeva declarațiuni, aceasta am f’âcut-o cu știința d-lui Steuerman. Slipreanui. Judecătorul de instrucție cercetând amănunțit afacerea, a descoperit că atât denunțul cât și mărturisirile făcute de aceștia sunt mincinoase și au fost făcute numai spre a-șî răzbuna contra primarului. In consecință judecătorul a dat ordonanță de neurmărire contra primarului. Primarul în urma acestei ordonanțe a dat in judecată, pentru calomnie, pe toți cei arătați mai sus și tribunalul Vlașca i-a condamnat la câte 6 luni și o zi închisoare afara de Ginescu pe care l-a condamnat la un an. Contra acestei sentințe ei au făcut, apel, care le-a fost, respins ori, in lipsă, de secția I-a a Curții din București. Comsa,ma iarea unui sassisar Un locuitor, ducându-se nefuri» niște afaceri la judecătoria din Vidra, a dat peste un anume Gh. Teodorescu, zis și Ilinca, samsar de meserie, pripășit, pe la acea judecătorie. Acesta dându-se drept avocat, s’a oferit să-i facă el afacerea în schimbul unei sume de bani, plus o altă sumă pe care, spunea el, trebuia s’o de» judecătorului. Țăranul naiv i-a dat banii dar după primirea lor n’a mai văzut p» samsar. Reclamând parchetului, samsarul a fost condamnat de tribunalul Vlașca la 3 luni închisoare. Contra acestei sentințe el a făcut apel care i-a fost respins «nu de curtea din București. EVENIMENTELE din JBg&beijin — Serviciul nostru telegrafic — MUNTENEGRU Gelinge, 24. — Muntenegrenii mahomedani da aci au cerut arme toți supușii mahomedani din principat, până acum erau scutiți de serviciul militar. Acești voluntari vor forma o brigadă specială. "Muntenegrenii mahomedani au făcut în oraș și în fața palatului o manifestațiune, ci cântau cântece naționale . și purtau drapelul muntenegrean și turc. (A.JR.) TURCIA Nemulțumiri greco-armene Constantinopol, 24. — Cercurile grecești și armenești sunt foarte nemulțumite de guvern, deși doi creștini fac parte din cabinet. Ideoarece de la acordarea Constituției încoace, guvernul a neglijat cu totul elementul creștin. BULGARIA Negocierile turco bulgare Sofia, 24. — Ultimile știri din Constantinopole, spun că negocierile tuco-bulgare tărăgănase prea mult și promit puțin succes, se consideră chiar căzut când n’ar izbuti de foc. (A. R.) Situația cabinetului bulgar Viena. 24.—Telegramă din Sofia. —Cercurile politice de aici se arată foarte sceptice față de tratativele cu Poarta. Din cauza prea marelor pretențiuni ale Turciei, se va ajunge foarte greu la un acord. Afară de aceasta, se crede că cabinetul Malinov, din pricina atitudinei sale prea radicale, inspiră puțină încredere la Constantinopo l. ’ Prin urmare,, dacă tratativele nu vor avea perspectivă de succes Malinov va "trebui să se retragă Deocamdată poziția cabinetului nu e zdruncinata ; dar, dacă majori CARNETUL MEU Războiul României Bulgarii se normează Și turcii tot ca el Și sârbii de asemeni, Cât sunt de puțintei .f Muntenegrenii gata Ca să se asvăr la 'n foc Ș'așteaptă la hotare Să năvălească *n bloc... Austria rânjește, Armată, până 'n dinți Și face ca să 'și iasă Chiar pe Brig lejt din minți... Franzesii și Germanii Se dondănesc acum Și pare că războiul E și la ei pe drum... Di fine, toată, Lumea E gata de război, Dar când, e la... «adică» Se dă tot... înapoi. . Căci nimeni nu ’ndrolsnéște Să facă primul pas, Și. când vrea ca sa l facă, 'Mai face un... popas... Din toți, Românii noștri Nu se 'vor da 'napoi Si Luni de dimineață Vor declara război.’.. Și au să fie lupte Trei zile ne’ncetat, Căci cu Dumitru vine Și groaznicul... mutat!.. Marionitatea Sobraniev se va arăta dispusă a ceda Porții în chestia despăgubirilor, atunci căderea lui Malinov e neevitabilă. Negocierile turco-bulgare în privința căilor ferate orientale Sofia. 24. — De ori ministrul Liaptcevo negociază acum la Constantinopol, pe o bază concretă in privința cumpărărei drepturilor căilor ferate orientale. Azi consiliul de miniștri de aci s’a consfătuit asupra cererilor formulate de societatea căilor ferate orientale. Suma cerută e ținută insă secret. ADUNAREA generala A CAMEREI DE COMERȚ Camera fie comerț din Capitală a ținut ori adunare generală sub președinția d-ui S. Prager. Falimentele frauduloase D. Pavel Negreanu întreabă daca și-a îndeplinit mandatul comisia însărcinată să facă demersuri pe lângă d. ministru de justiție, pentru ca magistrații să nu fie atât de indulgenți față de falimentele frauduloase. Foarte puține falimente insistă d-sa, sunt calificate de justiție ca frauduloase, deși marea majoritate a falimentelor trimise în fața tribunalelor sunt o exploatare neomenoasă a comerțului cinstit. Dar N. Anghelescu e de părere ca adunarea, înainte de a se pronunța în această chestie, să aștepte întoarcerea in Capitală a d-lui Assan, președintele Camerei, actualmente in străinătate. I) Th. Niculescu se ridică contra aserțiune! d-lui Pavel Negreanu cum că magistratura noastră nu și-ar face datoria față de faliții frauduloși. Aduce ca exemplu pe d. Balș, președintele trib. comercial de Ilfov, care merge până a declara detaliți, chiar din oficiu, pe comercianții cari par suspecți justiției în afacerile lor comerciale. Din condițiunile acestea, termină d. Niculescu, ar fi o nedreptate ca să se suspecteze atitudinea justiției noastre față de faliții frauduloși. Ü. Elefteria Ionescu spune că comisia instituită își va face datoria. Pentru aceasta trebue însă ca adunarea să aștepte sosirea d-lui președinte. D. Gheorghiu (Călărași) spune că dacă falimentele sunt atât de numeroase, cauza sunt angrosiștii cari încarcă pe comercianții detailiști cu credite mai mari decât puterile acestora. D. Fier. Ionescu e de părere că, din contră, adevărații vinovați, în ce privește înmulțirea falimentelor frauduloase, sunt comisionerii, cari, fără să aibă vreo răspundere, fac credite mari negustorilor celor mai neînsemnați. D. Sig. Prager e ‘ de asemenea de părere că comisionerii de rea credință exercită o lnmurire dezastroasă asupra comerțului.Unii din ei câștigă chiar mai mult de la falimentele frauduloase. D. Gheorghiu insistă că răul provine de la angrosiști. Proba cea mai bună, adaogă d-sa, C că se declară falimente chiar și în localitățile unde u a călcat picior de comisionar. Discuția se închide admiițându-se propunerea d-lui dr. N. Angelosiul, de a se aștepta întoarcerea domnului Assan. Diferite chestiuni D. președinte aduce la cunoștința adunării rezultatul demersului făcut pe lângă d. ministru de finanțe în chestia declarațiilor vamale și aduce mulțumiri d-lui Costinescu, pentru soluția atât de favorabilă dată acestei chestiuni. * In urma propuneri d-lui dr. Angelosius, adunarea deleagă pe d. Prager ca reprezentant al Camerei în comisia de contestații vamale de la ministerul de finanțe. D. Prager mulțumește de încrederea Camerei și exprimă dorința ca comisia de experți să aibă dreptul de a-și da avizul la alcătuirea tarifelor vamale.a #■ * Camera dă aviz favorabil pentru constituirea societăței petrolifere Moreni-Ghirdovenî. Idem pentru constituirea Băncii de uniune comercială. Se admite cererea d-lui Max Klai, pentru lichidarea magazinului sau. Se însărcinează d. Luca Niculescu cu supravegherea acestei lichidări, ca delegat al Camerei. ÎN ȚĂRILE BULGARICE ,*. Guvernul bulgar va construi patru noui porturi și anume : Jilishia, Tabacan, Rahova și Lom. Camera de comerț din Sofia a luat măsuri în contra falsificărilor obiectelor alimentare ce s'au înmulțit în ultimul timp. Carbonarii italieni din Egipt au trimis Sobraniei bulgare o adresă de felicitare pentru dobândirea neatârnare. In cercurile ruraliste bulgare se accentuiază din ce în ce mai mult pornirea da a se face propagandă pentru ca România, Bulgaria, Serbia și Turcia să se unească într-o federațiune balcanică, cuWunda (TRIBUNALELE MILITARE) le la consiliul de revizie Consiliul de revizie al armatei a ținut eriședință sub președinția d-lui general-adjutant Coandă. S'a judecat intre alte recursuri și acela al soldaților Popescu Nicolae, Zaman Dumitru, Crăciun Dumitru și Corneanu Ion din fostul reg. 3 de călărași din Constanța, condamnați de consiliul de război pentru o mulțime de furturi. Recursul acestor soldați a fost susținut de d. avocat locotenent Teodorescu și d. maior in rezervă D. Manolescu. Consiliul, găsind întemeiate motivele de casare, a casat decisiunea condamnatoare și a dispus ca acești soldați să fie judecați din nou de consiliul de războiu al corpului 111 de armată. * * Tot cri consiliul de revizie a respins recursul jandarmului rural Isvoranu Grigore din comp. Argeș, condamnat la trei luni închisoare pentru scăpare de arestați. (TRIBUNALELE CIVILE) Liberarea pianistului Fuchs Se știe că parchetul general a arestat pe pianistul T. Fuchs spre a compare astfel înaintea Curții cu jurați la judecarea procesului sau. Fuchs a cerut însă liberarea sa pe cauțiune. Camera judecând era, această cerere a admis-o fixând cauțiunea la 2000 lei. Condamnați pentru calomnie In pariul Glavacioc din jud. Vlașca a fost găsit acum doi ani cadavrul, in putrefacție, al unui om. Neputându-se descoperi autorul crimei afacerea a fost clasată de parchet. Un an mai tâziu după aceasta nardietul primește un denunț semnat de două locuitori și anume de Marin Popescu și D. Nuțescu, ambii din com. Glavacioc-Cârtojani in care arată ca autor al crimei pe Marini. Ciobanii, primarul acelei comune. Incupându-se cercetările denunțătorii arată că despre această crimă au cunoștință și Neagu Caragea, invățător în acea comună, precum și locuitorii Radu Frigorie, Badea Blându, Iancu Vlașă. și Marin Ginescu. Acest din urmă a mărturisit chiar că a văzut pe primar când a comis crima. EUROPA IN FLĂCĂRI VIITORUL RAZBOIU GERMAN DIN 1909 — DE — MIMIKUL WAGfSBAXIÎ CAPITOLUL IV Urtzborn Slobalizare . Regimentul a primit ordinul ca să plece cu trenul pentru Flensburg ia Risura și să oprească pe dușman de a înainta de la Tondem spre sud. D-niî căpitani vor conduce înapoi pe soldați în circumscripțiile escadroanelor unde vor obține imediat cartușe... împărțirea garniturilor de campanie nu se va mai face. Pentru aceasta nu avem vreme. Soldații vor trebui să detuneze. Punct la ora 7 și 20 m. regimentul va sta gata de război, in același loc pentru ca să plece la gară. Și escadronul 5, care conform regulamentului va avea să stea ca deposit pentru cadre, în urma ordinului diviziei, va pleca după aceea. Vă mulțumesc, d-lor! Când ceasornicul catedralei lui Schleswig sună orele 8, plecă din gară primul tren — înghesuiți stăteau în vagoane caii înșeuați iar soldații făceau semn cu căciuleie din ușile vagoanelor. Președintele guvernului provincial strînse mâna comandantului regimentului care sta în ușa vagonului. Și în mulțimea cea deasă se aflau locuitorii din Schleswig și făceau semne de rămas bun regimentului. In depărtare răsuna cântecul husarului. Și în gară se încărca escadron peste escadron. Acestea fură ultimele plecări împotriva dușmanului. Deodată se auzi un sunet vesel de tobe și trompete. In mijlocul aclamațiunilor populațiuneî intrară cele două batalioane de soldați din regimentul 84 de infanterie de Manstein No. 84, cu muzica in frunte — în cap călare era comandantul, colonelul Isnert, iar la batalioanele lor maiorul Ilissa și maiorul Beneke, pe cari îl cunoaște orice copil din Schleswig. Și pămîntul se cutremura sub picioarele soldaților, care intrară la gafă în rânduri compacte, pentru ca deasemenea să plece cu trăsura la Flensburg. Și seriositatea răsboiului se lăsase pe întreg orașul... CAP. V Calfttori» pe mare a împăratului în ziua de 4 August. Înainte pe amiazi, yachtul imperial „hohenzollern“ sosise la intrarea fiordului Italdani, venind de la Bergen. O zi splendidă lumina coasta Norvegiei. Pe puntea de comandă sta lângă comandantul vasului împăratul german și privea cu ochi serioși frumusețea admirabilă care se desfășura în culmi de munți și coaste prațspășe— în pereți îmbrăcați in verde și în văi adânci întretăiate printre șirurile de munți și peste oglinda apei care batea în verzui, mărginindu-se cu albastrul cerului. Soarele și aerul de mare roșise obrajii domnitorului. Sănătate și putere se reflecta pe fața sa Acum el se întoarse':—Noi suntem avisați prin telegrafia fără sîrmă, zisa ei către comandant. Și în adevăr se auzi un sgomot ușor și pârâitor la stațiunea de telegrafie fără fir.—Vezi ce este aceasta, scumpul meu Müller, se adresă el apoi către adjutantul sau general, amiralul de Müller, care sta mai la o parte. — A sosit, o depeșă cifrată pentru Maiestatea Voastră, raportă amiralul după câteva momente. Transmiterea se va face imediat, împăratul zimbi. — Doar n'o fi ceva urgent. De astă dată n’am să aștept pe vre-un nepot, ca de obicei, când sunt în afară de granițele negre-albe-roși ! Trecură câteva momente. Un ofițer se apropie și predă împăratului telegrama descifrată, împăratul o ținu în mina dreaptă și citi. El își ridică privirea uimit. Un luciu de oțel lumina din ochii săi. După aceea el citi încă odată depeșa și-șî aținti apoi privirea lung, lung, asupra hârtiei, fără să rostească vre-o vorbă. Răsuflă adânc. O paloare mare flutură pe fața sa, pe care după un moment urmă roșeața mâniei. — Aceasta este prea afară din care — este o trădare sfruntată ! exclamă el cu o voce aspră, înăbușindu-șî mânia. Și apoi întorcându-se apoi către adjutantul general, continuă: — Aceasta este nebunie ! Cancelarul imperiului îmi anunță că francezii au scufundat lângă coasta marocană încrucișătorul „Fraga“ și după știrile sosite de la granița franceză, acolo se fac mari concentrări de trupe. Ambasadorului meu din Paris i s'au înapoiat pașapoarte!, așadar război! In bine, o să’l aibă! Dumnezeu îmi este martor că eu nu am voit. Mai mult ca trei decenii am ținut sabia în teacă. Ei vor vedea că ea încă n’a ruginit. Un moment împăratul stătu la chibzuială și apoi făcu un semn comandantului să se apropie. — Firește că nici nu voiü pleca la Odde, zise el. Locul meu este acum in fruntea armatei mele. Se naște acum întrebarea cum voi putea să ajung acolo mai repede? El privi pe comandant cu un aer de întrebare. — Dacă Majestatea voastră ve’ți bine-voi a ordona, ca să ne întoarcem spre Bergen, atunci Majestatea Voastră veți putea folosi trenul până la Christiania, câtă vreme noi nu știm ce atitudine va avea Anglia in acest război și, calea pe uscat este mai sigură pentru Majestatea Voastră. Împăratul îi întrerupse :— D-ta aî dreptate — dar acum nu trebue să am nici o considerație pentru aceasta. Eu nu voia să mă refugiez spre casă printr-un teritoriu neutral Așadar ia cursa spre Kiel cu o viteză accelerată. Când vom putea ajunge mai devreme acolo ?. — In nici un caz mai nainte de mâne noaptea, Majestate.. Eu sunt foarte îngrijorat, că Majestatea Voastră v'ați expus la cea mai mare primejdie. Noi avem aici numai încrucișetorul „Stuttgart“ și cele câteva torpiloare, și trebue să ținem socoteală de faptul, că am putea fi atacați noaptea de vasele engleze. Împăratul privea gânditor înaintea sa. Până mâne noapte ? Și în acest interval vor avea loc cele mai importante deriziuni! Aceasta este peste putință. Orice oră mai de timpuriu este neprețuiută. Și luând o hotărîre subită el se întoarse către aghiota#«iul sau general. — Dă ordin ca S. 138 să fie gata să mă ia pe bord. S. 139 mă va insoți. Nimenea nu va afla nimic despre aceasta. Vaporul „Hohenzollern“ va purta mai departe stindardul meu pentru ca să conducă pe căi rătăcite pe eventualii spioni. Intr’aceea eu plec cu cei douî torpilori la Kiel, Nu, nici o contradicțiune ! Nu doresc nici o obiecțiune, executați ordinul meu, am nevoe încă de o oră pentru ca să iau dispozițiunile cele mai necesare, până atunci trebue să fie totul gata. Era pe la miezul nopței, pe mare erau talazuri mici. Vântul slăbise și o ceață ușoară se lăsase pe suprafața apei, pa cer se vedea fâșia slabă a lunei in seceră, iar pe mare se simțea t adiere liniștită și profundă. Două corpuri de vapoare treceau țîșnind peste valuri, luând direcțiunea spre est. Spuma clocotea înaintea pupei lor și se revărsa peste vârf, pentru ca să curgă de ambele părți ale sfărămăturilor de valuri. In curs repede întretăiată cele două vase cu corpurile lor cele mici și negre valurile măre!. Pe puntea de comandă a primului vas stătea pe lângă comandant un alt ofițer și privea in noaptea întunecoasă. „Cât de departe este încă până la Skagens-Horn ?“ întrebă că acum, noi trebue să o luăm imediat la mâna dreaptă. Majestate. Iarăși tăcură cei două bărbați. Din trunchiul vaporului răsună sgomptul turbinei, iar în apă se isbiră șuruburile. Și pe lângă luntre fâșină valurile cu o melodie monotonă și din când în când pleșcăia câste un val peste Ford, împăratul privea încă mereu înainte, ca și când ar fi voit să scurteze distanța care’l despărțea 4 paturi. (Va urma) O tragedie rusească PARTEA A DOUA ZI SĂ fugă. Insă ,să fuga singur, fără ca Maria Petroievna să’l însoțească, i se părea ceva mai rău decât moartea. Avea să se învoiască oare dânsa de a’l urma în exil ? Intr’o zi își luă inima în dinți și’î mărturisi că se afla în mare strâmtoare, că recursese la expediente pe cari legea se pedepsește și o rugă în sfârșit să fugă cu dânsul. — De ce n’aș împărtăși soarta d-tale dacă ești singurul om pe care l-am iubit cu adevărat ? Condu-ma unde vrei. Îmi e destul că nu te părăsesc. — Dar eu sunt aproape în mizerie, murmură Ilimocer strângând-o in brațe. — Nu ,sunt eu bogată pentru amândoi ? Și dacă n’aș avea nici eu bani, crezi că n’am putea găsi și încă mulți? zise Maria Petroievna înapoind drăgostirile avocatului. — Ești un înger esclama Rivnocoff. După doua zile, dânșii plecară din Petersburg, luând drumul spre Dresda. In vremea asta, sorții rasboiului ruso-japonez deveniau tot mai teribili pentru Rusia. Micii soldați ai imperiului Soarelui supuneau aproape in fiece zi pe colosalul dușman la umilirea unei înfrângeri. Rusia își plătea cu sângele celor mai buni fii ai sal pofta de brăpire și neprevederea. Uriașul era biruit de pitic. , Mihail Stragof fusese înrolat într-un regiment de cazaci și escadronul din care făcea parte era comandat de căpitanul Karanarski, bărbatul Olgei, care, precum știm, ținuse sa-și urmeze soțul pe câmpul de rasboiu. Insă, îndată după primele lupte, tinăra femee fusese despărțită de bărbatul său. Ea trebuise să îngrijească de răniți in spitale, pe când contele se alia cu escadronul in fruntea armatei. E de prisos să mai repetăm istoria groaznicei lupte de la Mukden, destul de bine cunoscută de cititori. Vom spune numai că în acea luptă căpitanul Kamnariaki a făcut minuni de vitejie, câștigând crucea Sf. George, iar Mihail Stragos, purtându-se și el voinicește, fu numit pe loc sergent. La două zile după această bătălie, regimentul de cazaci la care se aflau contele Ramnakiski și Mihail Stragof, înaintând prea mult de restul t armatei, căzuse întri o cursă ce-i întinsese japonezii. Gazacii luptară ca niște lei, însă dușmanul era superior în număr, așa că după o oră de bătălie, nu mai rămăseseră din frumosul regiment rusesc decât ca la o sută de oameni. Colonelul înțepenise într’un șanț cu capul sfărâmat de mitralii. Locotenentul-colonel fusese transportat la ambulanță cu un glonte in piept; capii escadronului zaceau printre burueni. Seara, puținii soldați cari mai rămăseseră din regiment, nu mai erau comandați decât de contele Kamnarski, care luptase și în această zi cu mare voinicie. După ce se inootă, împușcăturile și bubuiturile tunurilor încetară. Japonezii ca și rușii aveau trebuință de odihnă. Ah ! dar ,în ca stare se aflau bieții cazaci! Nu mai semănau a soldați, ci a niște cerșetori strem-, țeroși.Unul nu mai aveau chipiuri, altora le erau uniformele sfâșiate și găurite de gloale. Și apoi erai morți de foame. Gâritanul Kamnariski făcu semn lui Mihail Stragos sâ se apropie și’î zise : — După mine, d-ta ești cel mai înalt in grad și sunt dator sâ-ți cer părerea. Suntem înconjurați de dușmani și nu ne rămâne decât două lucruri de făcut : sau să ne dăm prizonieri sau să murim cu toții luptând. Ce zici să facem ? — Să luptăm și să murim, răspunse Mihail Stragof. Căpitanul iî strânse mâna. — Bravo, i- zise dânsul. Și acum așează oamenii în rânduri, Mihail Stragof ccută ordinul și după un moment căpitanul declară soldaților că dânsiul a hotărât să nu se predea ci să moară luptând însă că totuși nu era în drept să dispună nebunește, fără peranță de vr’o isbândă, de viața altora și deci lăsă liber pe fiecare soldat să’și aleagă una din două : sau să caute a scăpa, în întuneric,sau să rămână cu dânsul. Nici unul din bravii tineri nu vor să se despartă de ofițerul sau; toți preferară să moară cu dânsul. Insă nu puteau să rămână în pozițiunea descoperită unde se aflau și unde cu câteva focuri de mitralieră ar fi fost uciși până la unul, fără cel puțin să-șî fi vândut scump viețele. Căpitanul hotărî deci să se baricadeze într’o casă pustie din apropiere și in revărsatul zilei să deschidă focul pe ferestre. Porniră doi câte doi, pitindu-se în intunerec și trecând un mic torent, intrară în casa părăsită lăsând afară câteva sentinele pentru a fi păziți de un atac neașteptat. De îndată ce intrară, căpitanul care nu visase nici un moment steagul din mână, zise emoționat adref noju-se lui Mijiail Szagol". — Dacă n’am știut sâ biruim vom ști să murim. „Nu ne pasă că mâine cadavrele noastre vor cădea în mâna dușmanului, însă trebue ca acest steag, pe care am jurat a’l apăra pina la ultima picătură de sânge, să nu devină un trofeu al japonezilor, am gândit că onoarea d’a scăpa stindardul se cuvine d-tale. Trebue să’l scatri, scumpul meu Stragof. Cu tot respectul pe care tînârul sergent il avea pentru viteazul căpitan, își permise să dea din umeri și să murmure. — Nu crezi că e var bine, căpitane, să ardem steagul ? Acesta e cel mai simplu mijloc ca să nu cadă în mâna dușmanului. Insă îndată se căi că pronunțase aceste cuvinte. Căpitanul .1l privi cu mânie și'l apucă aspru de un nasture a tituiceî. Să ardem steagul ? esclamâ dânsul. Cum poți să-țî închipui așa ceva ? Mî-așî sbura mai curând creării. Tânărul sergent își plecă capul, înțelese că spusese o mare prostie. — El lasă, zise contele Kamnariski după un moment. Imi pare bine că te-am convins de imposibilitatea ideei d-tale. „Steagul regimentului nostru trebue să fie scăpat și’ți dau d-tale sarcina onorifică d’a face aceasta. — Așî vrea mai bine să râm în aci cu d-voastră și să mă lupt, zise Stragoi repede. Căpitanul zâmbi și’i întinse mâna. — Să nu crezi, sî zise dânsul, că d-ta, lăsându-ne aci, ești scutit de primejdie, căci trebue să răsbeștî printre liniile dușmanului ca să ajungi la corpul nostru de armată. ! V»