Universul, octombrie 1908 (Anul 26, nr. 270-300)

1908-10-26 / nr. 295

f Constantin Boerescu.­~(Vezi explicația­ 47 POLITICA EXTERNA Confederațiunea generală a m­uncei și guvernul francez Nici o chestie nu agită, mai mult Franța, în momentul de față, de­cât chestiunea confederațiunei generale a muncei. Această organizare a ajuns, prin puterea pe care o exercită asu­pra proletariatului, să fie una din cele mai formidabile forțe dinăuntrul re­publican și a reușit, prin propaganda anarhică pe care o face, să fie astăzi forța cea mai periculoasă din toată Franța. Intr’adevăr, confederațiunea generală a muncei nu se mulțumește să fie organiza­țiunea care să dicteze lucrătorilor în chestiunile lor pur profesionale și care să duca în nu­mele lor lupta împotriva patronilor, ci ea a luat în mână stindardul, anti­­patriotismului și al antimilitarismu­lui , s'a transformat în reprezentanta doctrinelor lui Herve, pe care se îm­prăștie­ pretutindeni și din care vrea să facă crezul muncitorimei franceze. Rezultatul e că lucrătorii în loc să urmeze pe socialiștii propriu­ ziși, au devenit adepții unui socialism anarhic. Nu e vorba, cei ce cunosc de aproape sindicatele afirmă că confederațiunea generală a muncei nu este expresia adevăratei cugetări și a adevăratelor simțăminte ale lucrătorilor francezi, dar numai expresia mentalitate­ și a sentimentalitătei unei minorități de anarh­­iști și de demagogi,­­cari, prin­­tr’un sistem electoral ciudat și anor­mal, au­ ajuns stăpânii confederațiunei și exercită astfel o tiranie asupra lu­crătorilor intimidați ce i-au avut încă bărbăția să se scape de câți­va ener­gument cari ’i compromit. Că confederațiunea generală a mun­cei, grație sistemului electoral neno­rocit pe care îl are, a ajuns pe mâna unor anarhiști cari pot produce multă vâlvă dar cari nu pot da lucrătorilor forța reală ce li se cuvine, aceasta este netăgăduit. Chestiunea însă stă nu a ști cum să se redea confederațiunei generale a muncei influența și autoritatea ei bine-făcătoare. Cercurile reacționare precum și cele moderate sunt de pă­rere că față de propaganda ei cu de­săvîrșire primejdioasă, confederațiu­nea generală trebue pur și simplu di­­sociată. Guvernul și cercurile înain­tate sunt însă­ de altă părere. Ele cred că disolvarea confederațiunei generale a muncei n’ar face decât să mărească antagonismul dintre patroni­ și lucră­tori și să provoace în lumea munci­toare o așa enervare în­potriva gu­vernului încât să­ arunce in rătăcirile cele mai vinovate chiar pa cel ce astă­zi resping asemeni rătăciri. Gu­vernul în deosebi speră că neluând nici o măsură de represiune lucră­torii vor fi cei dintâi cari obosiți ,de exag­erațiumile unor minorități ce îi conduce d­e drumuri pe care nu le a­­probă, vor răsturna-o și vor întrona in locul unui regim de anarhie și de aberație un regim de ordine și de bun simț. Această teză a fost zilele trecute încă susținută la tribuna Ca­merei cu mult talent — ca în­totdea­una de altminteri — de d. Vivisni, ministrul muncei. Viitorul ne va a­­răta cine a avut dreptate: cel cari ca guvernul francez,fac credit lucrători­lor sau­ cei cari ca reacționari așteaptă mintuirea Franței numai de la niște măsuri energice. Deocamdată ceea ce este interesant e că mișcarea creată de confederațiunea muncei reprezintă prima încercare generală de organi­zare a muncei în fața­­ organizației capitalului. Bine­înțeles această or­ganizare e încă h­aotică, plină de la­cune, cu exagerațiuni primejdioase deși firesc nu ne dă decât o palidă imagine a forței c­> poate să devie in­tr’o societate modernă munca organi­zată, munca conștientă de drepturile și de puterile ei. Până acum numai capitalul era or­ganizat­, el se închegase în societăți puternice d­e acțiuni, în consorții de­ bancheri, într’un mecanism de credit de o admirabilă perfecțiune. In­ fața lui munca­se țara neputincioasă. Tradc­ctsiorinle și sindicatele erau începuturi de redeșteptare, dar ele aveau prin obiectul lor o sferă măr­ginită, elle nu depășeau limitele dife­ritelor interese profesionale. Confede­rațiunea generală a muncei a sinte­tizat pentru prima oară munca in to­­talitatea ei, munca sub toate aspec­tele ei, indiferent de deosebitele pro­fesiuni. Care va fi ultima expresie a aces­tei organizări ? Cum va răspunde ea intereselor adevărate și superioare ale proletariatului ? Ce formulă de con­­­ciliațiune se va stabili între ea­ și între capital? Aceasta nu ne-o poate spune Confederațiunea generală­ a muncei,de sub domnia autocratică a lui Bateau sau a lui Broutchoux. Nu e mai puțin adevărat insă că în loc­ de a blestema greșelile și rătăcirile ei, lumea ar trebui să le urmărească cu un interes pasionat,­căci ele vor da omenirea, formula lumea de mâine.. Noi trăim in niște vremuri de cer­­­cetare. Oamenii caută fericirea lor [UNK] intr’ft- alt# formulă de organizare so­cială, raporturile dintre capital și muncă nu­­­ pot rămânea aceleași ca in trecut. Dacă e așa,­­ce e mai fi­resc de­cât ca cei ce caută, formula n­ouă și­­ formula mântuitoare, să di­­­buiască și să rătăcească.' Care e chi­mistul care a descoperit vre-un corp nou, fără­ ca o eprubetă Să nu fi ples­nit între degetele lui și care înainte, de găsirea­ sintezei căutate să nu se fi expus la exploziunile împerecheri­­­lor greșite. Demagogia facțioasă a minorități­lor tiranice nu are în marele procesul de elaborare a mu­ncei ce se organi­zează mai multă însemnătate de­cât experiențele chimistului, care n’a că­zut încă pe formula definitivă. Aceste experiențe pot fi mortale, e drept, dar numai pentru cei ce le fac, nu pentru cercetarea însăși care ea îna­intează spre ținta ei, fără să se în­grijească de nedibăcia celor ce au putut când­va să fie slujitorii ei umili și trecători. I. G. O. V Constantin Soerescu a fost s­i­n­str­u — Vezi ilustrația —■ Aialtăeri seară a încetat din viață la locuința sa din Capitală cunoscutul bărbat politic, profesor și avocat. Constantin Boerescu, fost ministru și președinte al Senatului. C. Boerescu s-a născut la 1835 în București. După terminarea studiilor liceale a plecat la Paris, unde a obținut doctoratul in drept. La 1858, in preajma congresului al douilea de la Paris a scris : «Les Prin­cipaules devant le se­cond congrès de Paris», pledând pentru unire și pentru principe strein, iar ia 1861 a publicat tot în Paris «De­ja melioration de Pe­tals des paysans roumains», la care arată cum ar trebui îmbu­nătățită starea socială a țăranilor români. Reîntors in țară ajunse profesor de Codul civil la facul­tatea de drept­ din București. La 1861 a­­ fost ales deputat în adunarea legiuitoare. La 1889 a fost ministru al cultelor și ins­trucțiunei publice, in cabinetul prezidat de d. general Manu. In 1905 a fost ales președinte al Se­natului conservator.’ UN SEPA­­T JPJEI ZI Contra cărierel pârului.— Să se spele pielea capului cu sul­fat de chinină­, 1 gr. alcool,­­l1 gr., apă de Colonia. 30 gr. O SCRISOARE a pretendentului Albaniei Am anunțat că principele Albert Chica ne-a trimis din Iași o scri­soare în care dezminte știrea unui ziar vienez că d-sa, împreună cu prin­cipele George Obrenovici, ar fi călă­­tui­t in taină prin Serbia. După această dezmințire, d-sa a­­daogă : „Urmarise cu un viu­ interes eve­nimentele din Balcani, și chiar azi am primit primul exemplar al unei lucrări făcută de mine și publicată su­b titlul ,,L'Albanie et­ le question d’Orient“, la Paris, și care tratează despre tot ceea ce privește pe alba­nezi, și ție Albania. ..Desigur că in curând și albanezii vor trebui să intre pa scena politică ,iacă nu vor să asiste la des­me­mb­ra­rea patriei lor. ..In momentele prezente programul nostru e de a ne alia cu Turcia, cu Serbia și Munte­negru pentru a lupta contra ori­cărui­ popor ce ar vrea să pătrundă în Balcani. ..Orice extensiune teritorială în Balcani, orice compensație amenință poporul albanez și existența sa. ..Turcia mai poate să-și atragă sincera prietenie a albanezilor acor­­dându-le o completă autonomie. „Noi ne vom face datoria in mo­mentul pericol­ului și vom aștepta e­­venim­ente­lei „Mulțumindu-vă cu anticipație, va rog să primiți asigurarea osebitei mele considerațiuni“. Principe Albert Ghica Președintele înaltului comitet albanez «Kombi» CONFERINȚA Cât va dura conferința. Cere­rile R­untenegrului Londra. 24. — Ziarul „Times“ află din Petersburg că cercurile de acolo cred că tratativele pentru conferință vor dura un timp în­delungat. In cele din urmă însă, Austro- Ungaria se va arăta mai puțin în­căpățânată în chestia Bosniei și Herzegovinei. Același ziar află di­n Petersburg că președintele consiliului de stat muntenegrean, Miaschowice, a de­clarat că Muntenegrul cere pentru menținerea pacei cel puțin­ auto­nomia Bosniei și Herzegovinei. Dacă conferința va refuza a­­ceasta, Muntenegru va ataca pe Austria.____ Calendar pe anul 1908 Ortodox Sâmbăta, 25 Octombrie.—Mart. Narm­an și Martina Catolic Sâmbăta, 7 Noembrie.—Engelbert Răsar, soarelui 7.04, Apusul 4.57 «Universul» are următoa­rele linii telefonice: Administrația.....................6162 Redacția...............................42-88 Comunicări cu străinătatea : 20/56 București: 25 Octombrie PUTEREA și politica României Am publicat ieri rezumatul telegrafic al remarcabilei con­ferințe a d-lui Alfred Stead, consulul României la Londra, rezumat transmis de «Agenția Română». E în­totdauna bine să se vorbească de țara noastră în străinătate , dar mai ales în timpul de față, când din cauza evenimentelor balcanice lumea întreagă e în mișcare. . După cum sa văzut, d. Stead vorbește în cunoștință de cauză și a înfățișat opi­­niunii publice engleze o icoană fidelă a puterii și însemnătății României. Cu o armată bine organizată și instruită, cu finanțe solide, cu un comerț înfloritor care se desvoltă mereu, muncind ne­întrerupt pentru progres sub toate formele, România e un factor de ordine și de civiliza­ție în orientul european. Politica sa, înțeleptește con­dusă, i-a câștigat considerația tuturor Statelor și această con­siderație nu­ poate decât să spo­rească­ în împrejurările actuale când, deși în coastele penin­sulei balcanice atât de fră­­mîntate, România e singurul Stat care poate privi în liniște desfășurarea evenimentelor. A făcut foarte bine d. Stead relevând aceasta înaintea opi­­niunii publice din Statul eu­ropean cel mai înaintat. De asemenea a făcut bine reamintind însemnatul rol al României de apărătoare a in­tereselor europene la Dunărea de jos și conștiințiozitatea cu care și-a îndeplinit în­totdauna misiunea. De aceea, dacă s’ar ridica din nou­ chestiunea Du­nării România ar fi pe deplin îndreptățită să ridice vocea,căci s’a arătat capabilă de a supra­­veghia Dunărea de jos și de a conlucra cu marile Puteri. In ce privește politica țării noastre, d. Stead a spus că ea a fost în­totdauna emina­mente pacifică, urmărind mai d­es ca progresul să se reali­­seze cu respectarea tratatelor internaționale și fără vătăma­rea vecinilor; politică de aven­turi nu urmărește România. Dar moderațiunea ei nu tre­bue să fie luată drept slăbi­ciune. «Regatul român— a zis d-sa cu drept cuvînt — se întărește neîncetat, păstrîndu-și ener­giile sale naționale pentru oca­zia în care datoria patriotică va face apel la tăria sa de ac­țiune»; întocmai ca și ziarele noas­tre oficioase, d. Stead a spus că «un caz de revizuire a trata­tului de la Berlin, România își va exprima punctul ei de vedere și opiniile sale vor fi as­cultate cu atențiune, din cauza sacrificiilor ce și-a impus re­gatului și din cauza devota­mentului său pentru interesele pacifice ale Europei». Dacă o conferință europeană se va întruni, reprezentanții României vor avea în ea un loc important; dacă vor fi con­vocate numai Puterile semna­tare ale tratatului de Berlin, atunci opiniunea României va avea o valoare tot așa de mare, de nu mai mare, ca a ori­cărei alte țări. Trebue să felicităm pe d-nn Stead pentru sforțările sale de a face cât mai bine cunoscută țara noastră în Anglia. Se pun la vot cererile d-lar Adolf Grum­berg și Pranger pentru obține­rea brevetelor de furnizori ai Curței regale. Se respinge cererea d-lui Grumberg admițându-se numai cea de-a doua. Ședința care se deschisese la orele 5 se ridică la 6 juni. Mes­­ia Șîsr El preflEss la* interview al Prințului Serbiei (Prin telefon de La corespondentul nostru particular) Iași, 24 Octombrie Corespondentul nostru din Iași ne telefonează următoarele : Ziarul «Dimineața» de azi, vor­bind despre trecerea Prințului Ghe­­orghe prin Iași, găsește de cuvi­ință să atace pe subscrisul,lucru ce se poate lesne explica prin furia ce simte numitul ziar că «Universul» și de astă-dată a putut să afle a­­mănuntele cele mai complete des­pre cele petrecute în gară, amă­­înănunte cari n’au fost desmin­­țite ca acele aia ziarului «Dimi­neața». In ce privește afirmația «Dimi­neții» că subscrisul și un alt coleg ne-am aflat în camera oficiului telefonic in momentul când cores­pondentul «Dimineții» transmitea pretinsele declarațiuni ale Prin­țului, aceasta e pur și simplu o născocire pe care­ o desmint în modul cel mai formal. Nici eu și nici un alt ziarist n’am fost nici in cabină și nici măcar în camera oficiului telefo­nic, atunci când zisul corespon­dent vorbia. Deci și a doua acuzațiune, a­­nume acea adusă unui funcționar al telegrafului, că ne-ar fi înlesnit să ascultăm convorbirea, este o a doua născocire pe care o desmint. Dacă ați înregistrat acele cite­va declarațiuni, aceasta am f’â­­cut-o cu știința d-lui Steuerm­an. Slipreanui. Judecătorul de instrucție cercetând amănunțit afacerea, a descoperit că atât denunțul cât și mărturisirile fă­cute de aceștia sunt mincinoase și au fost făcute numai spre a-șî răzbuna contra primarului. In consecință judecătorul a dat or­donanță de neurmărire contra prima­rului. Primarul în urma acestei ordonanțe a dat in judecată, pentru calomnie, pe toți cei arătați mai sus și tribu­nalul Vlașca i-a condamnat la câte 6 luni și o zi închisoare afara de Gi­­nescu pe care l-a condamnat la un an. Contra acestei sentințe ei au făcut, apel, care le-a fost, respins ori, in lipsă, de secția I-a a Curții din Bu­curești. Comsa,ma iarea unui sassisar Un locuitor, ducându-se nefu­ri» niște afaceri la judecătoria din Vidra, a dat peste un anume Gh. Teodo­­rescu, zis și Ilinca, samsar de mese­rie, pripășit, pe la acea judecătorie. Acesta dându-se drept avocat, s’a o­­ferit să-i facă el afacerea în schimbul unei sume de bani, plus o altă sumă pe care, spunea el, trebuia s’o de» judecătorului. Țăranul naiv i-a dat banii dar după primirea lor n’a mai văzut p» samsar. Reclamând parchetului, samsarul a fost­ condamnat de tribunalul Vlașca la 3 luni închisoare. Contra acestei sentințe el a făcut apel care i-a fost respins «nu de curtea din București. EVENIMENTELE din JBg&b­eijin­ — Serviciul nostru telegrafic — MUNTENEGRU Gelinge, 24. — Muntenegrenii mahomedani da aci au cerut arme toți supușii mahomedani din principat, până acum erau scu­tiți de serviciul militar. Acești voluntari vor forma o brigadă specială. "Muntenegrenii mahomedani au făcut în oraș și în fața palatului o manifestațiune, ci cântau cân­tece naționale . și purtau drapelul muntenegrean și turc. (A.JR.) TU­RCIA Nemulțumiri greco-armene Constantinopol, 24. — Cercurile grecești și armenești sunt foarte nemulțumite de guvern, deși doi creștini fac parte din cabinet. Ide­­oare­ce de la acordarea Constitu­ției încoace, guvernul a neglijat cu totul elementul creștin. BULGARIA Negocierile turco bulgare Sofia, 24. — Ultimile știri din Constantinopole, spun că nego­cierile tuco-b­u­l­g­a­re tărăgănase prea mult și promit puțin succes, se consideră chiar căzut când n’ar izbuti de foc. (A. R.) Situația cabinetului bulgar Viena. 24.—Telegramă din So­fia. —Cercurile politice de aici se arată foarte sceptice față de tra­tativele cu Poarta. Din cauza prea marelor pretențiuni ale Turciei, se va ajunge foarte greu­ la un a­­cord. Afară de aceasta, se crede că cabinetul Malinov, din pricina atitudinei sale prea radicale, in­spiră puțină încredere la Constan­­tinopo­ l. ’ Prin urmare,, dacă tratativele nu vor avea perspectivă de succes Malinov va "trebui să se retragă Deocamdată poziția cabinetului nu e zdruncinata ; dar, dacă majori­ CARNETUL MEU Războiul României Bulgarii se­­ normează Și turcii tot ca el Și sârbii de asemeni, Cât sunt de puțintei­ .f Muntenegreni­i gata Ca să se­ asvăr la 'n foc Ș'așteaptă la hotare Să năvălească *n bloc... Austria rânjește, Armată, până 'n dinți Și face ca să 'și iasă Chiar pe Brig lejt din minți... Franzesii și Germanii Se dondănesc acum Și pare că războiul E și la ei pe drum... Di fine, toată, Lumea E gata de război, Dar când, e la... «adică» Se dă tot... înapoi. . Căci nimeni nu ’ndrolsnéște Să facă primul pas, Și. când vrea ca sa l facă, 'Mai face un... popas... Din toți, Românii noștri Nu se 'vor da 'napoi Si Luni de dimineață Vor declara război.’.. Și au­ să fie lupte Trei zile ne’ncetat, Căci cu Dumitru vine Și groaznicul... mutat!.. Marioni­tatea Sobraniev se va arăta dis­pusă a ceda Porții în chestia des­păgubirilor, atunci căderea lui Ma­­linov e neevitabilă. Negocierile turco-bulgare în privința căilor ferate orientale Sofia. 24. — De ori ministrul Liaptcevo negociază acum la Con­­stantinopol, pe o bază concretă in privința cumpărărei drepturilor căilor ferate orientale. Az­i consiliul de miniștri de aci s’a­ consfătuit asupra cererilor formulate de societatea căilor fe­rate orientale. Suma cerută e ți­nută insă secret. ADUNAREA generala A CAMEREI DE COMERȚ Camera fie comerț din Capitală a ținut ori adunare generală sub pre­ședinția d-­ui S. Prager. Falimentele frauduloase D. Pavel Negreanu întreabă daca și-a îndeplinit mandatul comisia în­sărcinată să facă demersuri pe­­ lângă d. ministru de justiție, pentru ca magistrații să nu fie atât de indul­genți față de falimentele frauduloase. Foarte puține falimente insistă d-sa, sunt calificate de justiție ca frauduloase, de­și marea majoritate a falimentelor trimise în fața­­ tribuna­lelor sunt o exploatare neomenoasă a comerțului cinstit. D­ar N. Anghelescu e de părere ca adunarea, înainte de a se pronunța în această chestie, să aștepte întoar­cerea in Capitală a d-lui Assan, pre­ședintele Camerei, actualmente in străinătate. I) Th. Niculescu se ridică contra aserțiune! d-lui Pavel Negreanu cum că magistratura noastră nu și-ar face datoria față de faliții frauduloși. Aduce ca exemplu pe d. Balș, pre­ședintele trib. comercial de Ilfov, care merge până a declara de­taliți, chiar din oficiu­, pe comercianții cari par suspecți justiției în afacerile lor co­merciale. Din condițiunile acestea, termină d. Niculescu, ar fi o nedreptate ca să se suspecteze atitudinea justiției noas­tre față de faliții frauduloși. Ü. Elefteria Ionescu spune că co­misia instituită își va face datoria. Pentru aceasta trebue însă ca a­­dunarea să aștepte sosirea d-lui pre­ședinte. D. Gheorghiu (Călărași) spune că dacă falimentele sunt atât de n­um­e­roase, cauza sunt angrosiștii cari în­carcă pe comercianții detailiști cu cre­dite mai mari decât puterile acestora. D. Fier. Ionescu e de părere că, din contră, adevărații vinovați, în ce privește înmulțirea falimentelor frau­duloase, sunt comisionerii, cari, fără să aibă vre­o răspundere, fac credite m­ari negustorilor celor mai neînsem­­nați. D. Sig. Prager e ‘ de asemenea de părere că comisionerii de rea cre­dință exercită o lnm­urire dezastroasă asupra comerțului.Unii din ei câștigă chiar mai mult de la falimentele frauduloase. D. Gh­eorghiu insistă că răul pro­vine de la angrosiști. Proba cea mai bună, adaogă d-sa, C că se declară falimente chiar și în localitățile unde u­ a călcat picior de comisionar. Discuția se închide adm­iițându-se propunerea d-lui dr. N. Angelosiul, de a se aștepta întoarcerea domnului Assan. Diferite chestiuni D. președinte aduce la cunoștința adunării rezultatul demersului făcut pe lângă d. ministru de finanțe în chestia declarațiilor vamale și aduce mulțumiri d-lui Costinescu, pentru soluția atât de favorabilă dată acestei chestiuni. * In urma propuneri d-lui dr. An­gelosius, adunarea deleagă pe d. Pra­ger ca reprezentant al Camerei în co­misia de contestații vamale de la mi­nisterul de finanțe. D. Prager mulțumește de încrede­rea Camerei și exprimă dorința ca co­misia de experți să aibă dreptul de a-și da avizul la alcătuirea tarifelor vamale.a #■ * Camera dă aviz favorabil pentru constituirea societăței petrolifere Mo­­reni-Ghirdovenî. Idem pentru constituirea Băncii de uniune comercială. Se admite cererea d-lui Max Klai­, pentru lichidarea magazinului sau. Se însărcinează d. Luca Niculescu cu su­pravegherea acestei lichidări, ca dele­gat al Camerei. έN ȚĂRILE BULGARICE ,*. Guvernul bulgar va construi pa­tru noui porturi și anume : Jilishia, Tabacan, Rah­ova și Lom. Camera de comerț din Sofia a luat măsuri în contra falsificărilor obiectelor alimentare ce s'au înmul­țit în ultimul timp.­­ Carbonarii italieni din Egipt au­ trimis Sobraniei bulgare o adresă de felicitare pentru dobândirea ne­atârnare­. In cercurile ruraliste bulgare se accentuiază din ce în ce mai mult pornirea da a se face propagandă pentru ca România, Bulgaria, Serbia și Turcia să se unească într-o fede­­rațiune balcanică, cuWun­da (TRIBUNALELE MILITARE) l­e la consiliul de revizie Consiliul de revizie al armatei a ținut eri­ședință sub președinția d-lui general-adjutant Coandă. S'a judecat intre alte recursuri și acela al soldaților Popescu Nicolae, Zaman Dumitru, Crăciun Dumitru și Corneanu Ion din fostul reg. 3 de călărași din Constanța, condamnați de consiliul de război pentru o mul­țime de furturi. Recursul acestor soldați a­ fost sus­ținut de d. avocat locotenent Teodo­­rescu și d. maior in rezervă D. Ma­­nolescu. Consiliul, găsind întemeiate moti­vele de casare, a casat decisiunea condamnatoare și a dispus ca acești soldați să fie judecați din nou de con­siliul de războiu al corpului 111 de armată. * * Tot cri consiliul de revizie a res­pins recursul jandarmului rural Isvo­­ranu Grigore din comp. Argeș, con­damnat la trei luni închisoare pentru scăpare de arestați. (TRIBUNALELE CIVILE) Liberarea pianistului Fuchs Se știe că parchetul general a a­­restat pe pianistul T. Fuchs spre a compare astfel înaintea Curții cu ju­rați la judecarea procesului sau. Fuchs a cerut însă liberarea sa pe cauțiune. Camera judecând era, această ce­rere a admis-o fixând cauțiunea la 2000 lei. Condamnați pentru calomnie In pariul Glavacioc din jud. Vlașca a fost găsit acum doi ani cadavrul, in putrefacție, al unui om. Neputându-se descoperi autorul crimei afacerea a fost clasată de par­chet. Un an mai tâziu după aceasta nar­­dietul primește un denunț semnat de două locuitori și anume de Marin Po­­pescu și D. Nuțescu, ambii din com. Glavacioc-Cârtoj­ani in care arată ca autor al crimei pe Marini. Ciobanii, primarul acelei comune. Incupându-se cercetările denunță­torii arată că despre această crimă au­ cunoștință și Neagu Caragea, in­vățător în acea comună, precum și locuitorii Radu Frigorie­, Badea Blându, Iancu Vlașă. și Marin Gi­­nescu. Acest din urmă a­ mărturisit chiar că a văzut pe primar când a comis crima. EUROPA IN FLĂCĂRI VIITORUL RAZBOIU GERMAN DIN 1909 — DE — MIMIKUL WAGfSBAXIÎ CAPITOLUL IV Urtzbor­n Slobalizare . Regimentul a primit ordinul ca să plece cu trenul pentru Flensburg ia Risura și să oprească pe dușman de a înainta de la Tondem spre sud. D-niî căpitani vor conduce înapoi pe soldați în circumscripțiile escadroa­nelor unde vor obține imediat car­tușe... împărțirea garniturilor de cam­panie nu se va mai face. Pentru a­­ceasta nu avem vreme. Soldații vor trebui să detuneze. Punct la ora 7 și 20 m. regimentul va sta gata de răz­boi, in același loc pentru ca să plece la gară. Și escadronul 5, care con­form regulamentului va avea să stea ca deposit pentru cadre, în ur­ma ordinului diviziei, va pleca după aceea. Vă mulțumesc, d-lor! Când ceasornicul catedralei­­ lui Schleswig sună orele 8, plecă din gară primul tren — înghesuiți stă­teau în vagoane caii înșeuați iar soldații făceau semn cu căciuleie din ușile vagoanelor. Președintele gu­vernului provincial strînse mâna co­mandantului regimentului care sta în ușa vagonului. Și în mulțimea cea deasă se aflau locuitorii din Schles­wig și făceau semne de rămas bun regimentului. In depărtare răsuna cântecul husa­rului. Și în gară se încărca escadron peste escadron. Acestea fură ultimele plecări împotriva dușmanului. De­odată se auzi un sunet vesel de tobe și trompete. In mijlocul acla­­mațiunilor populațiu­neî intrară cele două batalioane de soldați din regi­mentul 84 de infanterie de Manstein No. 84, cu muzica in frunte — în cap călare era comandantul, colonelul Is­n­ert, iar la batalioanele lor maiorul Ilissa și maiorul Beneke, pe cari îl cunoaște ori­ce copil din Schleswig. Și pămîntul se cutremura sub pi­cioarele soldaților, care intrară la gafă în rânduri compacte, pentru ca deasemenea să plece cu trăsura la Flensburg. Și seriositatea răsboiului se lăsase pe întreg orașul... CAP. V Calfttori» pe mare a împă­ratului în ziua de 4 August. Înainte pe amiazi, yachtul imperial „h­ohenzol­­lern“ sosise la intrarea fiordului Italdani, venind de la Bergen. O zi splendidă lumina coasta Norvegiei. Pe puntea de comandă sta­ lângă co­mandantul vasului împăratul german și privea cu ochi serioși frumusețea admirabilă care se desfășura în culmi de munți și coaste prațspășe— în pereți îmbrăcați in verde și în văi adânci întretăiate printre șirurile de munți și peste oglinda apei care ba­tea în verzui, mărginindu-se cu al­bastrul cerului. Soarele și aerul de mare roșise obrajii domnitorului. Să­nătate și putere se reflecta pe fața sa Acum el se întoarse':—Noi sun­tem avisați prin telegrafia fără sîrmă, zisa ei către comandant. Și în ade­văr se auzi un sgomot ușor­­ și pâ­­râitor la stațiunea de telegrafie fără fir.—Vezi ce este aceasta, scumpul meu Müller, se adresă el apoi către adjutantul sau general, amiralul de Müller, care sta mai la o parte. — A sosit, o depeșă cifrată pentru Maiestatea Voastră, raportă amiralul după câte­va momente. Transmiterea se va face imediat, împăratul zimbi. — Doar n'o fi ceva urgent. De astă dată n’am să aștept pe vre-un nepot, ca de obicei­, când sunt în afară de granițele negre-albe-roși ! Trecură câte­va momente. Un ofi­țer se apropie și predă împăratului telegrama descifrată, împăratul o ținu în mina dreaptă și citi. El își ridică privirea uimit. Un luciu de oțel lumina din ochii săi. După aceea el citi încă odată de­peșa și-șî aținti apoi privirea lung, lung, asupra hârtiei, fără să ros­tească vre-o vorbă. Răsuflă adânc. O paloare mare flutură pe fața sa, pe care după un moment urmă roșeața mâniei. — Aceasta este prea afară din care — este o trădare sfruntată ! ex­clamă el cu o voce aspră, înăbușin­­du-șî mânia. Și apoi întorcându-se apoi către adjutantul general, continuă: — Aceasta este nebunie ! Cance­larul imperiului îmi anunță că fran­cezii au scufundat lângă coasta ma­rocană încrucișătorul „Fraga“ și după știrile sosite de la granița fran­ceză, acolo se fac mari concentrări de trupe. Ambasadorului meu din Paris i s'au înapoiat pașapoarte!­, așa­dar război! In­ bine, o să’l aibă! Dumnezeu îmi e­ste martor că eu nu­­ am voit. Mai mult ca trei decenii am ținut sabia în teacă. Ei vor ve­dea că ea încă n’a ruginit. Un moment împăratul stătu la chibzuială și apoi făcu un semn co­mandantului să se apropie. — Firește că nici nu voiü pleca la Odde, zise el. Locul meu este acum in fruntea armatei mele. Se naște acum întrebarea cum voi­ putea să ajung acolo mai repede? El privi pe comandant cu un aer de întrebare. — Dacă Majestatea voastră ve’ți bine-voi a ordona, ca să ne întoar­cem spre Bergen, atunci Majestatea Voastră veți putea folosi trenul până la Christiania, câtă vreme noi nu știm ce atitudine va avea Anglia in acest război și, calea pe uscat este mai sigură pentru Majestatea Voastră. Împăratul îi întrerupse :— D-ta aî dreptate — dar acum­­ nu trebue să am nici o considerație pentru a­­ceasta. Eu nu voia să mă refugiez spre casă printr-un teritoriu neutral Așa­dar ia cursa spre Kiel cu o vi­teză accelerată. Când vom putea a­­junge mai de­vreme acolo ?. — In nici un caz mai nainte de mâne noaptea, Majestate.. Eu­ sunt foarte îngrijorat, că Majestatea Voas­tră v'ați expus la cea mai mare pri­mejdie. Noi avem aici numai încru­­cișetorul „Stuttgart“ și cele câte­va torpiloare, și trebue să ținem soco­teală de faptul, că am putea fi ata­cați noaptea de vasele engleze. Împăratul privea gânditor înaintea sa. Până mâne noapte ? Și în acest interval vor avea loc cele mai impor­tante deriziuni! Aceasta este peste putință. Ori­ce oră mai de timpuriu­ este neprețuiută. Și luând o hotărîre subită el se întoarse către aghiota#«­iul sau general. — Dă ordin ca S. 138 să fie gata să mă ia pe bord. S. 139 mă va in­­soți. Nimenea nu va afla nimic des­pre aceasta. Vaporul „Hohenzollern“ va purta mai departe stindardul meu pentru ca să conducă pe căi rătăcite pe eventualii spioni. Intr’aceea eu plec cu cei douî torpilori la Kiel, Nu, nici o contradicțiune ! Nu do­resc nici o obiecțiune, executați or­dinul meu, am nevoe încă de o oră pentru ca să iau dispozițiunile cele mai necesare, până atunci trebue să fie totul gata. Era pe la miezul nopț­ei, pe mare erau talazuri mici. Vântul slăbise și o ceață ușoară se lăsase pe supra­fața apei, pa cer se vedea fâșia slabă a lunei in seceră, iar pe mare se sim­țea t­ adiere liniștită și profundă. Două corpuri de vapoare treceau țîșnind peste valu­ri, luând direcțiunea spre est. Spuma clocotea înaintea pupei lor și se revărsa peste vârf, pentru ca să curgă de am­bele părți ale sfărămăturilor de valuri. In curs repede întretăiată cele două vase cu corpurile lor cele mici și negre valu­rile măre!. Pe puntea de comandă a primului vas stătea pe lângă comandant un alt ofițer și privea in noaptea întunecoasă. „Cât de departe este încă până la Skagens-Horn ?“ întrebă că acum, noi trebue să o luăm imediat la mâna dreaptă. Majestate. Iarăși tăcură cei două bărbați. Din trunchiul vaporului răsună sgomptul turbinei, iar în apă se isbiră șuru­burile. Și pe lângă luntre fâșină va­lurile cu o melodie monotonă și din când în când pleșcăia câste un val peste Ford, împăratul privea încă m­e­­reu înainte, ca și când ar fi voit să scurteze distanța care’l despărțea 4­ paturi. (Va urma) O tragedie rusească PARTEA A DOUA ZI SĂ fugă. Insă ,să fuga singur, fără ca Maria Petroievna să’l în­soțească, i­ se părea ceva mai rău decât moartea. Avea să se învoiască oare dânsa de a’l urma în exil ? Intr’o zi își luă inima în dinți și’î mărturisi că se afla în mare strâmtoare, că recursese la expe­diente pe cari legea se pedepsește și o rugă în sfârșit să fugă cu dânsul. — De ce n’aș împărtăși soarta d-tale dacă ești singurul om pe care l-am iubit cu adevărat ? Con­­du-ma unde vrei. Îmi e destul că nu te părăsesc. — Dar eu sunt aproape în mi­zerie, murmură Ilimocer strân­­gând-o in brațe. — Nu ,sunt eu bogată pentru amândoi ? Și dacă n’aș­ avea nici eu bani, crezi că n’am putea găsi și încă mulți? zise Maria Petroievna înapoind dră­­gostirile avocatului. — Ești un înger­ esclama Ri­­vnocoff. După doua zile, dânșii plecară din Petersburg, luând drumul spre Dresda. In vremea asta, sorții rasboiu­­lui ruso-japonez deveniau tot mai teribili pentru Rusia. Micii soldați ai imperiului Soa­relui supuneau aproape in fie­ce zi pe colosalul dușman la umi­lirea unei înfrângeri. Rusia își plătea cu sângele celor mai buni fii ai sal pofta de brăpire și neprevederea. Uriașul era biruit de pitic. , Mihail Stragof fusese înrolat într-un regiment de cazaci și es­­cadronul din care făcea parte era comandat de căpitanul Karana­­r­ski, bărbatul Olgei, care, pre­cum știm, ținuse sa-și urmeze soțul pe câmpul de rasboiu. Insă, îndată după primele­ lupte, tinăr­a femee fusese despărțită de bărbatul său. Ea trebuise să în­grijească de răniți in spitale, pe când contele se alia cu escadro­­nu­l in fruntea armatei. E de prisos să mai repetăm istoria groaznicei lupte de la Mukden, destul de bine cunos­cută de cititori. Vom spune numai că în acea luptă căpitanul Kamnariaki a fă­cut minuni de vitejie, câștigând crucea Sf. George, iar Mihail Stragos, purtându-se și el voini­cește, fu numit pe loc sergent. La două zile după această bă­tălie, regimentul de cazaci la care se aflau contele Ramnakiski și Mihail Stragof, înaintând prea mult de restul t armatei­, căzuse în­­tri o­ cursă ce-i întinsese japonezii. Gazacii luptară ca niște lei, însă dușmanul era superior în număr, așa că după o oră de bă­tălie, nu mai rămăseseră di­n fru­mosul regiment rusesc de­cât ca la o sută de oameni. Colonelul înțepenise într’un șanț cu capul sfărâmat de mi­tralii. Locotenentul-colonel fusese transportat la ambulanță cu un glonte in piept; capii escadro­­nului zaceau printre burueni. Seara, puținii soldați cari mai rămăseseră din regiment, nu mai erau comandați­­ de­cât de con­tele Kamnar­ski, care luptase și în această zi cu mare voinicie. După ce se inootă, împușcă­turile și bubuiturile tunurilor în­cetară. Japonezii ca și rușii a­­veau trebuință de odihnă. Ah ! dar ,în ca stare se aflau bieții cazaci! Nu mai semănau a soldați, ci a niște cerșetori strem-, țeroși.Unu­l nu mai aveau chipiuri, altora le erau­ uniformele sfâșiate și găurite de gloale. Și apoi erai­ morți de foame. Gâritanul Kamnariski făcu semn lui Mihail Stragos sâ se a­­propie și’î zise : — După mine, d-ta ești cel mai înalt in grad și sunt dator sâ-ți cer părerea. Suntem încon­jurați de dușmani și nu ne ră­mâne de­cât două lucruri de fă­cut : sau să ne dăm prizonieri sau­ să murim cu toții luptând. Ce zici să facem ? — Să luptăm și să murim, răspunse Mihail Stragof. Căpitanul iî strânse mâna. — Bravo, i- zise dânsul. Și a­­cum așează oamenii în rându­ri, Mihail Stragof ccută ordinul și după un moment căpitanul de­clară soldaților că dânsiul a hotă­rât să nu se predea ci să moară luptând însă că totuși nu era în drept să dispună nebunește, fără peranță de vr’o isbândă, de viața altora și deci lăsă liber pe fie­care soldat să­’și aleagă una din două : sau să caute a scăpa, în întuneric,sau să rămână cu dânsul. Nici unul din bravii tineri nu vor să se despartă de ofițerul sau; toți preferară să moară cu dânsul. Insă nu puteau să rămână în pozițiunea descoperită unde se aflau și unde cu câte­va focuri de mitralieră ar fi fost uciși până la unul, fără cel puțin să-șî fi vândut scump viețele. Căpitanul hotărî deci să se ba­ricadeze într’o casă pustie din a­­propiere și in revărsatul zilei să deschidă focul pe ferestre. Porniră doi câte doi, pitindu-se în intunerec și trecând un mic torent, intrară în casa părăsită lăsând afară câteva sentinele pen­tru a fi păziți de un atac ne­așteptat. De îndată ce intrară, căpitanul care nu visase nici un moment steagul din mână, zise emoționat adref­ noju-se lui Mijiail Szagol". — Dacă n’am știut sâ biruim vom ști să murim. „Nu ne pasă că mâine cada­vrele noastre vor cădea în mâna dușmanului, însă trebue ca acest steag, pe care am jurat a’l apăra pina la ultima picătură de sânge, să nu devină un­ trofeu al japo­nezilor, am gândit că onoarea d’a scăpa stindardul se cuvine d-tale. Trebue să’l scatri, scumpul meu­ Stragof. Cu tot respectul pe care tînâ­­rul sergent il avea pentru vitea­zul căpitan, își permise să dea din umeri și să murmure. —­ Nu­ crezi că e va­r bine, că­pitane, să ardem steagul ? Acesta e cel mai simplu mijloc ca să nu cadă în mâna dușmanului. Insă îndată se căi că pronun­țase­ aceste cuvinte. Căpitanul .1l privi cu mânie și'l apucă aspru de un nasture a­ tituiceî. Să ardem steagul ? esclamâ­ dânsul. Cum poți să-țî închipui așa ceva ? Mî-așî sbura mai curând cre­ării. Tânărul sergent își plecă capul, înțelese că spusese o mare pros­tie. — El lasă, zise contele Kam­nariski după un moment. Im­i pare bine că te-am convins de im­posibilitatea ideei d-tale. „Steagul regimentului nostru trebue să fie scăpat și’ți dau d-tale sarcina onorifică d’a face aceasta. — Așî vrea mai bine să râm în aci cu d-voastră și să mă lupt, zise Stragoi repede. Căpitanul zâmbi și’i întinse mâna. — Să nu crezi, sî zise dânsul, că d-ta, lăsându-ne aci, ești scu­tit de primejdie, căci trebue să r­ăsbeștî printre liniile dușma­nului ca să ajungi la corpul nostru de armată. ! V»

Next