Universul, octombrie 1908 (Anul 26, nr. 270-300)
1908-10-27 / nr. 296
ANUL XXVI No. 296— Luni 27 octomnrie luns.—X 5 bani in România.—io Dani In stramfitace Fondator: LUIGI ■ CAZZAVILLAN CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA SEDUCTIA ȘI It. Strada Bretzoianu ADMINISTRAȚIA Azi Duminecă a apărut No. 44 din „mint Se vinde cu 5 bani în toată tara Cassa spartă de la divizia V din Galați Calendar pe anul 1908 Ortodox Duminecă, 28 Octombrie.—(1)Sf. Dumitru Catolic Duminecă, 8 Noembrie.—Gotfried Răsar, soarelui 7.05. Apusul 4.56 «Universul» are următoarele linii telefonice: Administrația. ..... 6/62 Redacția..............................12 88 Comunicări cu străinătatea . 20/56 Orcum, suma de 91 de milioane, valoarea esportului nostru în Italia în anul 1906, reprezintă peste 18V2 la sută sau aproape a cincea parte din esportul nostru total. O asemenea, desvoltare e cât se poate de îmbucurătoare, mai ales că nu e vorba despre ceva întâmplător, ci se prevede că însemmnătatea raporturilor noastre comerciale cu Italia va merge tot crescând, fiind întemeiate pe interese reciproce bine precizate și bine înțelese. Vom arăta în numărul viitor cari sunt anume mărfurile de schimb între noi și Italia, pentru ca să înfățișăm cititorilor noștri un tablou întreg și lămurit al acestor raporturi, remarca Mitropolitul de Repta și guvernorul țării, dr. de Bleyleben și soția._____ Divad. Ints viewurile „Adevărului“ Cum a fost descoperit falsul „Dimineței" Publicul are cunoștință de pretinsul interview al ziarului „Dimineața“ cu prințul moștenitor al Serbiei, în Ungheni-Rușî, interview care a fost desmințit de însuși A. S. R. principele Gheorghe, prin d. I. Panaitescu, directorul siguranței generale. Iată acum și modul cum a fost descoperit falsul : D. Panaitescu, care a călătorit cu prințul citea în coridorul vagonului princiar numărul «Diminețe!» in care apăruse faimosul interview precum și portretul prințului Gheorghe. La un moment dat, prințul iese în coridor, se apropie pe nesimțite de d. Panaitescu care sta cu spatele spre compartimentul princiar, țoi văzându-și portretul în ziar, esclamă: — G’est moi. Apoi intrând în vorbă cu d. Panaitescu se interesează de presa bucureșteană și de progresele realizate de ea. Directorul siguranței după ce dă Alteței Sale toate explicațiunile cerute sî comunică că în acelaș ziar a mai apărut și un interview, cu Alteța Sa. Foarte curios, prințul care nu-și aducea deloc aminte să fi acordat vreun interview ziarului în chestiune, roagă pe d. Panaitescu să-î traducă articolul. Alteța Sa ascultă răbdător până la sfârșit și întreabă cine e acela. Steurman. Directorul siguranței dă semnalmentele trimisului special al „Adevărului“ și atunci, prințul își aduce aminte că, întrebat de un individ necunoscut, i-a răspuns că „a călătorit bine“ fără măcar să știe cu cine are a face. Atât și nimic mai mult. Prințul a dat însă vădite semne de indignare la pasagiul final al pretinsului interview, în care trimisul special al „Adevărului“ pune în gura prințului un fel de rugăciune către Dumnezeu. Principele, foarte supărat, a declarat că a preferat totdeauna să-și pună nădejde în forțele și patriotismul poporului sârbesc, decât în Dumnezeu, fie el D-zeul creștinilor sau cel evreesc., Apoi prințul a cerut d-lui Panaitescu să dea din partea Alteței Sale cuvenita desmințire pretinsului interview care nu este decât un fals îndrăzneț de la un capăt până la cel falt. Atunci, directorul siguranței, conform dorinței princiare, a făcut d-lui ministru de interne raportul pe care l’am publicat, și prin care d-sa destainte interviewul în numele prințului Gheorghe. Prin urmare desmințirea nu vine „din partea poliției“ cum caută să insinueze „Adevărul“ ei de la însuși prințul moștenitor al Serbiei. Acesta e purul adevăr. Și când te gândești că îndrăznețul fals ar fi putut să treacă neobservat fără această întâmplare! O CUGIETILUE PE Zi. Numai atunci când începem să pricepem ceva, înțelegem cât de puțin știm. — ■ București, 36 Octombrie Comerțul nostru cu Italia Foarte interesant este de urmărit mersul raporturilor noastre comerciale cu Italia ; odinioară, și nu chiar de mult, aceste raporturi, erau cu totul neînsemnate, i— în timpul din urmă însă Italia a ajuns să ocupe un loc de frunte între țările de la cari cumpărăm mărfuri și cărora le vindem produse de-ale noastre. Aruncând o privire asupra cifrelor statistice pe ultimii 14 ani, vedem, de pildă, că importațiunile noastre din Italia, nu se urcau la o valoare mai mare de 6—8 milioane lei prin anii 1895—96 ; în anii următori însă ele au ajuns să însumeze până la 18 jum. milioane, — într-un an au ajuns chiar la aproape 122 milioane, și anume în 1901. Cifra de 18 milioane sume din 1906,—și credem că putem să o socotim în realitate superioară celei din 1901, dacă ne uităm la cantități: 18.748 tone in 1906 și numai 18.878 în 1901. Aceasta ar însemna, un adevăr, că evaluările au fost mai reduse în 1906, de aceea statistica ne arată o cifră mai mică în acest an la valori, deși ne arată ziua mai mare la cantități. Dacă ne uităm la exportațiuni, găsim o creștere și mai mare. Aci cantitățile cu valorile sunt în raport mai constant, așa că vom lua în considerare numai valorile. In 1894 n’am exportat în Italia decât de 3 milioane 895 de mii; în anii următori exportul nostru a crescut, nu tocmai în mod regulat, la 10-16-18-20-27 milioane ; în anul 1905 se urcă la 47, iar în 1906 la 91 milioane. Cu această din urmă cifră, Italia ajunge pentru noi al doilea stat în ordinea importanței pentru exportul produselor noastre; numai Belgia o întrece,sau poate și Germania dacă vom socoti că o parte a »rinelor noastre cu destinația pentru porturile belgiene,în realitate își continuă drumul în interiorul Germaniei. (Ceres?, particulară a ziarului «Universul») Cernăuți, 23 Octombrie Criza ministerialii și deputații bucovineni In cercurile politice din Viena se vorbește că, cu ocazia reconstituirea noului cabinet,, vor figura doui deputați bucovineni. Deputatul prof. fi. Skedl care e luat în perspectivă ca ministru de justiție și de p. rutean NikolayWassilkoi vor avea un portofoliu ministerial din partea rutenilor. După, cât se comentează în cercurile locale politice, numirea deputaților bucovineni ca miniștri e numai iluzorie. Deputatul Nikolai Wassilko intervievat de către un ziarist local, despre știrea aceasta, adusă de către ziarul vienez «Die Zeit» a declarat între altele următoarele:: Combinațiile pentru numirea unui ministru rutean sunt numai o simplă invențiune, căci prima condițiune pentru intrarea rutenilor,în majoritate, se bazează pe un șir de concesiuni reale, ceea ce nu se va putea avea din cauza resistenței polonilor. • Este exclus că rutenii se vor mulțumi numai cu primirea unui portofoliu ministerial, fară de a coopera cu, vre-o majoritate, spre a aduce la îndeplinire principalele cerință. In ce privește persoana mea este exclus, chiar când un asemenea portofoliu se va da rutenilor, de a fi , numit ca ministru , nu voi accepta un asemenea mandat. Concertul .Armonia“ Societatea muzicală „Armonis“ a dat in astă-seară un concert în sala Musikverein“ in memoria decedatului membru onorar și componist Tudor cav. de Flondor. Programul alcătuit numai din bucăți exclusiv de ale compozitorului și sub diriginta prof. Koller a avut o reușită pe deplin. Mai înainte de a începe concertul, studentul Forgaci a ținut un discurs comemorativ în onoarea decedatului compozitor, arătind meritele sale.—Doamnele din cor au apărut de asemenea in negru. Printre participanții au putut 48 CER DE URMĂ ȘEDINȚĂ Sf. Sinod Sesiunea de toamnă a Sfintulu Sinod, 24 Octombrie 1908, e .prezidata, în lipsa Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Primat,, de către înalt Prea Sfințitul Mitropolitul Moldovei și Sucevei, Pariiienie, de față fiind și d. ministru Vasile G. Morțun, adjiterim la curte. După citirea sumarului din ședința trecută, se comunică de la biurofi . Prea Sfințitul arhiereu Nifon Ploeșteanul, în calitate de raportor al comisiunei pentru cercetarea cărților de muzică bisericească, citește raportul privitor la manuscriptul d-lui Ioan Zmeu, cântăreț la episcopia de Argeș. ..Acartistul“ pus pe note, și, se încuviințează ca să-l imprimi pus pe i . Monahul, .. Corban din sfântul Munte trimite un manuscript ,,Cui,ițirea sufletului“ și cere să i se dea binecuvintare a’i tipări, și obligațiunea ca să’l cumpere creștinii, precum și un bilet de liber parcurs pe căile ferate cu care să poată merge să-și vînză cartea , se trece la ordinea zilei. Confrățimea din mănăstirea Dinaisiului din sfântul Munte, face cunoscut sfintului Sinod că cu prilejul cutremurului de acum două ani, întâmplat acolo, li s’au ruinat mănăstirea și cere un ajutor. Se recomandă ministerului cultelor. D. președinte al cooperativei „Librăria Națională“, societate pe acțiuni în București și cu sucursale mai în toate capitalele județelor, face rugate la sf. Sinod ca prea Sfințiții Kiriarhi să sfătuiască pe preoți și Societățile preoțești ca „Clerul român, „Ajutorul“din București. ..Solidaritatea“ de la Galații și altele ca să intre în acțiune cu librăria Națională, care e dispusă să înființeze o secțiune clericală și care să se ocupe cu vinderea și procurarea de obiecte sfinte, cărți, icoane, potire Se decide a sfătui pe preoți în acest sens Prea Sfințiții episcopi. I D. G. I. Țurcanu cere binecuvîntarea a se căsători a patra oară. Se citește o propunere subsemnată de Prea Sfințiții Episcopi Gherasim al Argeșului, Gerasim al Romanului, Conon al Hușilor, și de Prea Sfințiții Arhierei Callistrat Bârladeanu, Nifon Ploeșteanu, Sofronie Craioveanu și Melchisedek Piteșteanu prin care se propune ca «Calendarul bisericesc ortodocs» in broșură și foaie de perete pe anul mântuirii 1909 întocmit de Prea Sfințitul Arhiereu Sofronie Craioveanu să se tipărească în tipografia Cărților bisericești și să se dea ca premii abonaților la revista «Miserica ortodocsă Română» pe care Sfintul sinod o votează în unanimitate. Sfârșindu-se lucrările, la orele 12 jum. d. ministru citește mesagiul de închidere a sesiunea de toamnă. FLOTA COMERCIALĂ a Întregului pământ (Coresp. particulară a ziarului «Universul») Fiume, 28 Octombrie. Din statistica scoasă din „Lloyd Register’s“ care a apărut zilele acestea, se constată că flota comercială din toată lumea pe exercițiul 1907— 908, reprezenta un total de 27.261.000 tone, dintre care 7.246.000 tone aparțin corăbiilor cu pânze și 20.015.000 tone vapoarelor. Aceste sume reprezintă o creștere de 800.000 tone, în comparațiune cu exercițiul trecut. Pe când pentru corăbii se constată o descreștere de 300.000 tone, pentru vapoare se constată o creștere îmbucurătoare de 1.100.000 tone față de anul 1906. In capul statisticei stă Anglia cu 6116 nave (corăbii cu pânze) și 1.683.000 tone , apoi vin : Statele Unite cu 3615 nave și 1.463.000 tone; Rusia cu 3275 nave și 564.000 tone; Italia cu 3140 nave și 703.000 tone; Franța cu 1313 nave și 521.000 tone; Suedia cu 1404 nave și 249.000 tone; Japonia cu 1332 nave și 16. 000 tone; Germania cu 968 nave c 441.000 tone ; Grecia cu 854 nave și 165.000 tone ; Danemarca cu 767 nave și 107.000 tone ; Olanda cu 658 nave și 85.000 tone ; Spania cu 536 nave și 81.000 tone ; Austria cu 104 nave și 17 000 tone ; Belgia cu 2 nave și 2000 tone. Diverse cu 2191 nave și 521.000 tone. * In total 25.899 nave și 7.246.000 tone. Un transatlantic în pericol Marele piroscaf „Francesca“ al soc. „Austro-Americana“ care face cursele pentru noul continent, în apropierea insulei Lissa, avu de suferit, o explozie a unor principale tuburi ale mașinei. Pi roșcatul,fie abia mai putea să înainteze, când din fericire trecea spre Fiume vaporul ,,P. Berber“ încărcat cu cărbuni. Comandantul de pe „Francesca“ ceru ajutorul celui de pe ,.P. Becker“ care se opri și remorcă piroscaful în pericol până în portul Lussiapiccolo. Se telegrafie în același timp sec. Austro-Americana care trimite imediat în ajutor, vapoarele „Gilda“ și „Emma“ pline de lucrători. Arestarea unui pungaș internațional Poliția de aci a avut mult de lucru cu un oarecare Jean Tiropolis de fel din Constantinopol care, în compania unei drăguțe și elegante nemțoaice se pripășise prin cluburile de aci înșelând pe jucători cu sume destul de mari. După ce făcu 8 zile de arest fu trimis peste graniță, insă cerul fi uman îî plăcea și poate și clima îl făcea bine căci după puțin timp își făcu din nou apariția, in momentul când era să fie arestat, scăpă și se refugie la Triest, unde se îndeletnicea cu aceași rentabilă meserie, pentru care nu avea nevoe de nici o diplomă sau licență. O telegramă sosită azi poliției, anunță arestarea unnui individ Giovanni Battino, care nu este decât faimosul Jean Tiropolis. . 396 de orî în închisoare Cea mai cunoscută clientă a poliției de aci este dasigur faimoasa Pasqualina Fuciali,care fu • arestată orî pentru beție și scandal pentru a 396-a oară. Alaltăieri era eșită din închisoare, însă ,desigur că libertatea nu-i face bine. E. D. I. Aü depus coroane pe lângă membrii familiei, ministerul de justiție, ministerul de interne. Acesta cu inscripția: „Celui care a fost primul prefect român al județului Constanța“. Apoi Curtea de casație, județele Constanța și Tulcea, decanul baroului advocaților din Capitală, Casa dotației oastei, clubul Tinerimea, d. Sava Șomănescu, etc., etc. Onorurile militare au fost date de un batalion de infanterie sub comanda d-lui maior Marghiloman. După terminarea prohodului d. N. ManHrno^ S5C ylflî i-a a Curții de casație, a rostit un discurs in numele acestei înalte instanțe judecătorești, spunând că magistratura prin moartea lui Opreanu pierde de unul din cei mai de frunte membrii ai ei. Din partea ministerului de interne a vorbit d. Săveanu, arătând modul cum defunctul și-a îndeplinit însărcinarea de guvernator al Dobrogei precum și cea ce a făcut el pentru romanizarea acesei provincii. Cortegiul funebru plecând de la locuința defunctului a parcurs B-cheie Carol și Academiei, calea Victoriei, cheiul Dâmboviții până la palatul de justiție. Aci d. C. Disescu a rostit un discurs în numele baroului, arătând meritele defunctului. După aceasta cortegiul și-a urmat drumul parcurgând str. Carol și calea Șerban Vodă până la cimitirul Bellu, unde rămășițele pământești a lui Opreanu au fost așezate in cavoul familiei, spre vecinică odihnă. IV. T. debușeuri ale produselor românești în Turcia și Serbia In urma conflictului din Balcani, toate mărfurile din Austro-Ungaria, cari se desfăceau pe piețele din Turcia și Serbia, au fost și sunt și azi boicotate. Astfel stând lucrurile, foarte mulți negustori din Constantinopol au început să se aprovizioneze cu produse românești. Articolele, cari au început să se desfacă sunt: zahărul, spirtul și berea. Fabricanții noștri ar trebui să profite din boicotarea produselor Austro-Ungare trimițând voiajori spre a intra în tratative cu diferitele case comerciale din Turcia și Serbia asupra desfacerei produselor noastre, fără a ne mai ține de concurența ce ni se făcea până acum din partea Austriei. Acum , momentul cînd fabricanții din România, au ocazia nea de a deschide mari debușeuri , ale produselor ce fabrică, pe piețele din Turcia și Serbia, fără a mai aștepta imbolduri sau avantagii din partea guvernului. Meiros Opreanu Er d. a. a fost înmormântat regretabilul consilier Remus N. Opreanu de la înalte Curte de casație. Prohodul a fost oficiat, la locuința defunctului de către P. S. Arhiereul Calistrat»-Olteanu, înconjurat de mai mulți preoți. Au azistat toți magistrații Curții de Casație în frunte cu primul președinte precum și magistrații celorlalte instanțe judecătorești. Apoi d-nii Toma Stelian, ministrul justiției, V. Bratianu, primarul Capitalei, N. N. Soveanu, secretarul-gen.al min. de interne; C. Disescu, decanul baroului Împreună cu membrii consiliului de disciplină, T. Protopopescu, C. F. Robescu etc„ d-nii Troteanu, Al. Ionescu și Niculescu ca delegați ai județului Constanța precum și un foarte numeros public compus din prieteni și cunoscuți de- ai defunctului, asupra ärssalilor Sosstasița Pasagerii trenului de persoane No. 139, care părăsește gara de Nord la orele 7 și 25 dimineața plecând spre Constanța, au trecut ori dimineață prntr-o mare panică. La trei sute de metri distanță de gara de Nord, lângă podul de peste stație, trenul de Constanța a trecut prin pericolul de a deraia și dacă a scăpat de acest grav accident, se datorește numai faptului că, pe de o parte viteza trenului încă nu sporise iar pe de alta greutățea vagonului restaurant Peste șini de linie ferate pe care trebuia să treacă trenul de Constanța, se uitase de către niște lucrători unguri de la fabrica Bragadiru, o scară făcută din stejari groși cu ajutorul căreia se trasportă peste ?ini, și pe dedesubtul vagoanelor butoaiele cu bere. In momentul când trenul se puse in mișcare, însă d. Ilie Țeposu, comisionar voiajor, observând scara peste linie, dădu aiarma. In acelaș moment însă roțile dinainte ale vagonului restaurant se împedecară de scară și trecuse. Scara se afla așezată între un vagon de cl. Í și vagonul restaurant peste dinsa. In acest moment întreg vagonul se ridică în sus recăzu peste o clipă cu mare zgomot, din fericire însă tot peste sini. Mecanicul trenului care simți și el zguduitura, neștiind ce se întîmplase opri trenul. Era și momentul. Roțile din urmă ale vagonului restaurant atinseseră și ele scara. Din cauza zguduiturei puternice mai multe bagaje mai grele din celelalte vagoane căzură peste pasageri, și în vagonul restaurant panica a fost mult mai mare. D. Pascu, șeful de serviciu al gărei de Nord și d. comisar Weltz procedată imediat la o anchetă. S'a constatat că scara fusese lăsată sub vagoane dar nu s'a putut stabili încă dacă a fost uitată din neglijență sau cu intențiune. Treisprezece muncitori ungureni, au fost aduși la comisariatul gării, unde se face ancheta. După o întârziere de câteva minute trenul a putut, să-șî continue drumul. C. 177V S.FA. T PIE ZI Dulceață, de feliile portocale. — Curăță 6 portocale mai întăiți de coajă și apoi de toate vinișoarele cele albe. Desfa, apoi feliile de la fiecare. După ce se leagă zahărul, pune feliile și le aflăl al douilea, adaogă zeama de la o jumătate de lămile. EUROPA II I VIITORUL RAZBOIU GERMAN DIN 1909 — DE—* MIMILIL 'WAGELSA3LID CAPITOLUL V ! Călătoria pe mare a împăratului ii cuprinsese un ner suni — serios și sublim ca să pășească la postul care i se cuvenia in marea luptă care era iminentă. Un împărat german izolat și singur pe un torpilor in largul mărei Anticele legende ale Vikingilor reînviază. Regele armatei călătoria fie mare, pe împăratul îl salutau vauriie. Pilotul care sta pe bordul stâng se apropie de locotenentul căpitan care comanda vasul S 13S. «O corabie — se află la o distanță înainte !» anunță el. Comandantul își îndreptă într’acolo privirea și chiar împăratul corectă în partea aceia ; o umbră cenușie se ridică din întunericul nopții.Fără îndoială era o corabie. Și una care nu avea lanterne de poziționa. Așadar era un vapor de războiu care naviga fără lumini. Comandantul apăsă pe butonul soneriei electrice și dădu un semnal pentru serviciul vîslașului : „Trebue să ne retragem pe tribord“, zise el în mod explicativ. După aceia ascultă cu încredere în liniștea nopțea. Urechia sa ageră auzi în mod lămurit in apropiere loviturile șuruburilor unui vapor. Și deodată o umbră alunecă cruciș înaintea prorei vasului S. 138, pentru ca după tribord să dispară în noaptea întunecoasă. Împăratul lăsase în jos pehianul: —Ce crezi că e asta, căpitanel întrebă el. — „Un torpilor, Majestate ! Și cred că e un torpilor englez, în cazul când ne aflăm în caz de război cu Anglia“. Acum se apropiase mai mult de corabia a cărei umbră cenușie plutea încă lămurit deasupra apei. Mai era o oarecare lumină pe cerul de noapte care făcea să se vadă contururile vasului. Telegraful de la mașină dădu iarăși un semnal jos. „Forță extremă“. Era ca și când un gemăt ar fi străbătut vasul, când acesta, porni cu o iuțeală printre valuri. 30 mile maritime într’o oră ! — Este un mare încrucișător, Majestate, zise locotententul-capitan. Așadar să pândim pe englezi aici, întregi împăratul. In acel moment se revărsă un potop de lumină peste cer. O fâșie de lumină în formă de glob, de culoare albastră albă, se ridică în sus și se mișca cu nesiguranță încoace și încolo, pentru ca apoi să sa coboare spre mare și să treacă lunecând pe suprafața ei. Și deodată în acea fâșie luminoasă o corabie albă ca o lebădă apăru clar și lămurit ca și când ar fi fost ziuă. Ei au descoperit pe L 139, zise repede locotenentul-căpitan. Lumina reflectorului a fost atât de vie și de isbitoare, încât trunchiul negru al torpilorului nu a putut să înghită lumina și a reflectat-o, astfel încât corpul negru al vasului apăru aib. — Până acum încă nu ne-au observat. șopti comandantul vasului S. 138. Sper că ne vom putea strecura prin întunerec. Cei de acolo nu știu, desigur, că au în față unul dintre propriile lor torpiloare. Deodată isbucni fără doveste o larmă infernală pe marele încrucișător. Ca fulgerul se descurcară tunurile cu tragere repede și într’aceea răsunară pocnetele puștilor-mașini. Imtrăriul sta întors spre înapoi și privea fix spre vasul însoțitor,care mergea drept în globul de lumină, pe când S. 13S fiind în cel mai profund întunerec, tăia valurile. Acum se auzi un zgomot plescăitor. — torpenoi zise locotenentul-cipitan. Atunci împăratul privi în jurul său. — Pentru ce nu lansați torpilele voastre ? întrebă el în ton violent. — Deoarece am pe bord pe Majestatea Sa împăratul german și voesc să mulțumesc lui Dumnezeu, dacă voi putea să străbat neobservat! O trosnitură înfricoșată făcu pe amândouă să se întoarcă. Din torpilorul S. 139 țîșiii o văpire luminoasă. După aceea se auzi o a doua detunătură. Și deodată fără de veste vasul se scufundă în adâncime, în ochii spectatorilor, împăratul scrâșni din dinți. — Dumnezeu să se milostivească de el, zise el încet. Și apoi apucă de braț pe comandantul zicându-i : — Loc.-căpitan, șeful d-tale supremiui ordonă acum , lansează o torpilă asupra încrucișătorului dușman. Cât de acolo nu trebue să piară fără a fi fost răsbunați. — Majestate! Răspundere înfricoșată ! îndrăsni comandantul să obiecteze. — Omule, voești să-ți iau imediat comanda ? Atunci căpitanul se ridică drept în sus. — Ordonați, Majestate ! zise el punând mâna la chipiu. Vom lansa torpila. Clopoțelul sună strident prin spațiu. — Torpila spre crucișătorul dușman pe tribord ! strigă comandantul. 300 metri! Repede țeava de lansare fu îndreptată spre umbra cenușie. — Acum limpede spre ochire ! Dați drumul! Torpila priscăi în apă. Oare ce de pe vasul celălalt auziră acest zgomot ? Reflectorul rămase îndreptat tot spre locul unde se scufundase S. 139. Și pe când S. 138 despica apa cu o iuțeală teribilă, oamenii stăteau pe torpilor și numărau încet sutele de metri, pe cari le parcurgea torpila. Un gigantic val alb se ridică fără de veste în mijlocul crucișătorului dușman. Un trosnet grozav sgudui aerul, după aceea urmă o exploziune mult maî înfricoșată. De departe se îndreptară reflectorii spre acel foc. Și în lumina lor se văzu un vas mare rupt în două, și scufundându-se în valuri. — A isbit camera cu munițiune ! zise loc.-căpitan. Și S. 138 plecă mai departe pe când îndărătul lui ’și arătară din mai multe părți torpiloarele engleza himmele lor de pozițiune'și trăgeau focuri din locul unde se scufundase crucișătorul. După o jumătate de oră S. 138 ’și schimbă cursul spre sud. Skagen era ocolit și acum mergea cu o mare viteză in spre Kattegat. Pe la orele 4 dimineața, când era deja lumină trecu capul Fornus de pe coasta Iutlande. Și după trei ore apăru la tribord Fivion. In Friderikfort lângă Föbrde de la Kiel sa văzu pa la orele zece ani, venind un torpilor dinspre mare cu o viteză colosală și la stația de telegrafie fără firmă se auzi o veste ciudată : împăratul german venise în noaptea întunecoasă peste mare și se apropia pentru ca sa se pună în fruntea armatei sale. Când S. 138 trecu prin Föbrde, bubul salutul tunurilor din forturi și de pe puținele vapoare, cari se aflau în portul de războiu din Kiel. Flota cea mare plutea afară pe oceanul Atlantic. (Va urma). . ..iuic, se lovește de un copac și apoi intră în comoditate, unde după ce descarcă două focuri de revolver în vînt, în scop de a intimida lumea alarmată, de a se apropia, își trage în gură alte două gloanțe, căzând în nesimțire. La alarma dată au sosit autoritățile, în cap cu d. procuror Gavriliu, directorul poliției Crăciunescu, comisar Georgescu, șeful siguranței Bădescu, care pe de o parte au luat măsuri pentru a se da ajutorul medical victimilor, transportându-i la domiciliurile lor, iar pe de alta d. procuror a început imediat ficerea cuveniței anchete. Rana produsă de glonțul intrat în ceafa lui Serafim nu este gravă, însă glonțul nu a putut fi încă extras. Cât despre Chiriță el era oribil la vedere, fața plină de sânge desfigurată. De cum s’a împușcat n’a mai putut scoate decât o horcăitură slabă, și cu tot ajutorul dat în interval de o oră, și-a dat sfârșitul în brațele familiei destul de dezolată de nenorocirea ce l’a lovit. Jalea și plânsul lor—mai ales al fetelor—face să se sfâșie inima de durere a spectatorilor. Astăzi s’a făcut autopsia cadavrului, după care mâine va avea loc înmormântarea. ________ Bili FOLȘâRI (Prin poștă de la coresp. nostru particular) Focșani, 24 Octombrie. Am telegrafiat pe scurt despre senzaționala dramă ce a avut loc în orașul nostru, str. Marceri pe, la orele 11 a. ro., revin cu amănunte. Sinucisul Chirilă Rădulescu, vechia comerciant, pe câtva timp conducea cafeneaua „Pariziană“ din acest oraș, dar treburile îi mergeau rău, mai ales că era împovărat de o grea familie, între cari cele 3 fete mari, cărora nu le putea da zestrea cerută, îl punea pe gânduri. Din această cauză,era vecinic tăcut, vecinic ocupat, și o boală internă îl rodea zilnic. Deși neurastenic, era de altfel o fire blândă și liniștită, iar vorba lui era totdeauna blajină și prietenoasă. Intre altele, datora unui cumnat al sau N. Serafim, 1300 lei și neputând plăti această sumă era acționat în judecată, iar pentru azi se fixase termenul de judecată. Disperat se duce la sora sa, soția lui Serafim, și se roagă pentru o împăcare și o renunțare la proces, dar Serafim refuză. Vine la cafenea, dar nu are astîmpăr și umbla de colo până acolo, căutând soluția cum să scape de proces. Inlmptarea face ca tocmai atunci cumnatul său să treacă pe stradă și sa se oprească stând de vorbă cu un d. Abramovici, comerciant de mobile, vecin cu cafeneaua Parisians. Chiriță, văz\ndu-l se duce, la el, cu vecini cui sau aer blând, și în mod duios încearcă iarăși să moaie cerbicia cumnatului său și să tranșeze afacerea de bani printr’o bună împăcare. Nici un semn nu trăda că’ în creerul sau clocotea ideia unei crime și că o dramă teribilă se va desfășura. Era vorba acum de 5 lei, niște cheltueli de judecată. In acel moment, vraind câțiva mușterii în magazinul de mobile, d. Abramovici, care intervenise și el pentru o reconciliare între cumnați, le spune să treacă din dos, spre a continua tratările. Pe când Se duceau din dos și cum Niculai Serafim mergea înainte, Chiriță scoate din buzunar un revolver și trage asupra cumnatului său un glonț nemerindu-l in ceafă. Acesta văzindu-se atacat, o ia la fugă și reușește să sară peste uluce în stradă alergând, apoi țipând că a fost împușcat. Chiriță zăpăcit de fapta sa, dă și el fuga prin grădină, în mod desiael‘d' in chestia laptelui Chestiunea privită din punct de vedere sanitar și economic.—Imposibilitatea unui control eficace.—Primejduirea sănătăței publice.—Consfătuirea dela primărie.—Proiectul d-lui dr. Botescu Chestia așa de importantă a laptelui in Capitală, rămâne și azi tot atât de deschisă ca și mai înainte. Singura îmbunătățire ce s’a introdus e înființarea serviciului special pentru controlul laptelui, serviciu, grație căruia falsificările nu se mai practică pe o scară atât de întinsă ca mai înainte. Chestiunea laptelui prezintă două părți de o egală importanță: partea sanitară și cea economică, ambele într’o stare din cele mai înapoiate. Lăptarii noștri, oameni inculți, necălăuziți de persoane cu cunoștințe speciale, nu numai că nu trag din comerțul lor tot folosul pe care ar putea trage dacă ar ști cum să procedeze, dar incă, periclitează sănătatea publică prin modul cum mulg vacile, prin murdăria vaselor în cari păstrează laptele și într’un cuvânt, prin organizația cu totul rudimentară a comerțului ce exercită. Și în loc să caute a scoate profituri remarcabile prin industrializarea laptelui, ci caută un câștig meschin și criminal în falsificarea acelui aliment de primă necesitate. * * După afirmațiunile medicilor veterinari, controlul laptelui în Capitală e aproape ceva iluzoriu. Pe lângă numeroasele lăptarii din oraș mai sunt comunele învecinate, în număr de vre-o douăzeci, cari furnizează lapte Bucureștilor. Cotigele cari intră în toate diramerele prin bariere sunt nenumărate. Numărul cotigelor venite din afară și a celor din oraș se ridică câteva mii. Și dacă am socoti că fiecare cotigă cuprinde câte două sau mai multe bidoane, ne putem face o idee câte cu neputință un control eficace asupra laptelui, un control care să fie o chezășie sigură contra falsificărilor și procedeurilor antigi*nice ale lăptarilor. Și e lesne de înțeles că lăptarii aceia pa cari îl vedem alergând în cotigele lor cu o viteză nebună pe ulițe, sunt departe de a face averi, in ciuda falsificărilor la care recurge mare parte din el. Lăptarul muncește din greu, împreună cu nevastă-sa spre a-șî scoate existența. Nenorocirea cea mai mare pentru el însă este timpul pe care-l pierde,pentru a se duce în oraș, să-țî vânză marfa și pentru a se întoarce in comuna sa. De multe ori el rămâne în oraș trimițându-și acasă numai nevasta cu cotiga goală. In acel moment dânsul frecventează cârciumele de la periferii cheltuind pe băuturi otrăvicioase banii câștigați cu atâta trudă. • * Medicii veterinari cari au prilej să vadă cu ochii condițiunile în cari si exercită comerțul de lapte la noi, fac o descriere zguduitoare a fazelor prin care trece laptele până să ajungă la consumator. Grajdurile sunt într’o stare cu totul nepotrivită pentru creșterea vacilor de lapte. Animalele sunt lăsate în mâinile slugilor fără nici o îngrijire serioasă și zac în cea mai cumplită murdărie. Ele se adapă de multe ori cu aps infectate de milioane de bacterii, cum e, de pildă, apa Dâmboviței mai ales în anumite puncte ale cursului ei. Spălarea ugerului vacea e ceva necunoscut la lăptarii noștri, cari nu’șî dau osteneala nici măcar de a se spăla pe mâini înainte de a mulge vaca. Se poate deci lesne deduce murdăriile ce se amestecă cu laptele încă din primul moment. Aceste murdării sporesc încă și mai mult din cauza vaselor, cari, cum am spus, sunt totdeauna în stare murdară. In ce privește transportarea laptelui în oraș, e o chestie aproape scandaloasă. O tragedie rusească PARTEA A DOUA n Se poate sfi Iți luat le împușcături și viața’ți va fi în continuă primejdie până vei ajunge la avânt,posturile noastre. ..Să nu’ți închipui dar ca te sustrag, de la o moarte aproape »iguri. Stragoi sluiu puțin pe gânduri apose hotăril la un iel. — Rămâneți cu bine, zise dânsul, și mă jur că voiu apăra steagul nostru până la cea din urmă suflare. — Foarte bine, exclamă căpitanul, însă înainte d'a pleca trebue sa i’fi dau câteva sfaturi. Mihail Stragos se Înclină. • — Ca să străbați liniile dușmane în uniforma, urmă căpitanii ar fi prea greu. Trebue să te travestești și eu cred că in această casă părăsită o să se găsească vro haină veche țărănească. Cu pânza steagului îți vei înfășură corpul, pe sub cămașă, iar prăjina — adaogă căpitanul oftând cu durere— o vom arde chiar aci. „Dacă se va întâmpla să fii rănit, înainte de a cădea in mâna dușmanului— și ia seama numai când vei fi în această primejdie, să arzi steagul. Ai chibrituri? — Am, d-le căpitan. După câteva momente, în fața puținilor soldați ce mai rămăseseră din frumosul regiment, prăjina steagului fu arsă și fiece soldat luă puțină cenușă spre a o păstra cu evlavie. Mihail Stragof, având steagul mufașurat în jurul corpului și îmbrăcat cu o haina de țăran manciurian, pe care - o găsise între încăperea casei, se despărți plângând de tovarășii sai, pe cari era sigur că nu avea să-l mai revadă în lumea aceasta. Era o noapte întunecoasă și ploioasă. Stragofeși din casa și mergând cu cea mai mare băgare de seamă, porni spre liniile dușmane, dincolo de cari spera să găsească corpul de armată rusesc, care trebuia să fi luat pozițiune pe un deal din acea parte. Pretutindeni domnea o tăcere de moarte, întreruptă numai din când în când de țipătul răgușit a vreunei pasări de pradă care aștepta revărsatul zilei spre a se arunca asupra cadavrelor de care era presărat câmpul. Mergea in virful picioarelor, ținânduși respirarea, încordându-șî auzul când hoznea sub piciorul sau vreo ramură uscată.. Mergea de mai bine de un ceas, "cu inima svfteoiad foarte tare, cu fruntea plină de sudoare rece, nu de frica morții ci de teama să nu cadă drapelul in mâna japonezilor. Avant-posturile dușmanului erau desigur pe-aproape și de tisul trebuia să-și îndoiască băgarea de seamă. • Ilunecau picioarele pe pământul ud de ploae și de sânge, tresărind la cel mai mic zgomot și căutând a pătrunde întunericul cu ochii. Ajunsese la un mic pod peste un șanț larg, plin de apă stătătoare și de culoare verzue. Cunoștea postul, pentru că în cursul zilei trebuise să-i treacă de mai multe ori și știa că dincolo de pod se întindea o pădure în care spera să se poată odihni puțin și să’șî aleagă o direcțiune. Insă ar fi fost primejdios să treacă acum podul, căci era cu totul descoperit și sentinelele inamicului ar fi putut să-l vadă. Stragoi stătu un moment în încurcătură apoi își zise că era mult mai bine să treacă șanțul prin apă într'un foc unde erau tufe de o parte și de alta. Merse în brânci pe malul șanțului o distanță ca de o sută de metri, până în locul unde erau acele tufe, iar aci se lăsă încet în apă. In acel loc, șanțul nu era mai larg ca de vr'o șease metri iar apa, după cum își amintea din cursul zilei, putea să vie cel mult până la brâu. Insă făcând câțiva pași, simți că se scufundă în noroiu și apa’I trecu de mijloc. In zadar se încerca să’și scoată picioarele din noroiu. La fiece mișcare se scufunda și mai mult și curând apa și ajunse în bărbie. Situațiunea era teribilă. Stragos își zisa in minte că'î sosise ceasul din urmă și'și luă adio de la viață. Insă,moartea aceasta nul plăcea de loc Era deprins cu ideea de a cădea cu un glonte în frunte sau în piept, dar ca să piară înăbușit de noroiu, nu'I venia de loc la socoteală și căutând a face cât mai puțin zgomot, se sbâtea ca să iasă la mai. Trudă zadarnică. Era menit să piară în mocirlă. Fără voia lui îi sbucni din piept un gemăt sfâșietor, apoi gura i se umplu de apă. Ceea ce se petrecu în acel moment, nici el însuși nu știa, deoarece își perdu cunoștința. După o jumătate de oră, când își veni în fire, se afla întins la pământ, legat cu un salam și cu hainele tari ca scoarța. In jurul lui erau câțiva japonezi carii priveau cu o mare curiositate. Fiecare din aceștia spunea ceva pe contul lui iar unu ii atinse cu vârful cizmei zicându-i : — Soldații noștri ți-au făcut un prost servictu scoțându-te din șanț. Ești un spion și te vom împușca ie,îndată ce se va face ziuă. Tânărul sergent dădu din umeri și se mulțumi să respundă: — Nu sunt spion. — O să vedem în curând, zise același ofițer depărtându-se cu tovarășii să și, lăsând pe Stragof în paza a două sentinele. Perspectiva d'a primi în piept șase gloanțe la comandă, n'ar fi fost așa de grozavă pentru Stragof dacă el n’ar fi jurat să scape drapelul din mâna dușmanului. Singurul mijloc de a’șî ținea jurământul era să ardă drapelul. Dar cum să ardă dacă’î erau roșnile legate iar cei doi japonezi nul perdea și nici un moment din vedere ? Și cu toate astea gloriosul steag nu trebuia să cadă la mâna japonezilor , mai curând l-ar fi înghițit. Noaptea era tot întunecoasă și deși cei doi japonezi erau numai la patru sau cinci pași de dânsul, nu isbutea să le vadă fetele. Era înțepenit de frig și-șî simțea oasele sdrobite, căci pe pământul unde fusese aruncat erau numai pietre dintre cari una prea ascuțită, îl intra în carne, pricinuindu-i o mare durere. Tocmai durerea aceasta îî dădu ideia d’a încerca să fugă. Se rădică în genuchi și isbuti cu încetul să înlăture acea piatra apoi servindu-se de ea ca de un ferăstrău, isbuti după o jumătate de oră de mare trudă, să’și taie legăturile de la mâini. Nu-i rămânea decât sâ-și libereze picioarele, ceea ce era mult mai lesne, fiindu-i mâinile libere. Nodurile erau foarte strânse și n'ar fi putut, să le slăbească cu unghiile; ei să servi tot de piatra ascuțită. (Va urma)