Universul, noiembrie 1908 (Anul 26, nr. 301-330)
1908-11-25 / nr. 325
Fortificațiunile austriace de pe culmile munților de lângă Ca Slava (Dalmația) Calendar pe anul 1908 Ortodox Luni, 24 Noembrie.—Sf. Climent și Petru al Olteni. Catolic Luni, 7 Decembrie.— Ambrosiu. Plăsăr. soarelui 7.41. Apusul 4.3 1 «Universul» are următoarele linii telefonice : Administrația.........................6/62 Redacția . . . . . • • 12/88 Comunicări cu străinătatea . 20/e6 București, 24 Noembrie Întrebuințarea împrumutului Spicuind în referatul ce însoțește proiectul noului Împrumut de 70 de milioane, am arătat în numărul de ori care a fost suma și care a fost întrebuințarea escedentelor de 221 de milioane a celor din urma opt ani. Revenim azi pentru a stărui asupra acelei părți din referat, care explică necesitatea noului împrumut prin specificarea destinației ce are să i se dea. Fiind dat,—zice referatul,— că încasările anilor 1907 și 1908 nuu fost de joc mai slabe decât ale anului excepțional 1906, ci din contra au mers urcându-se, de unde rezultă că și în acești doui ani vom avea excedente budgetare însemnate, suma ce se va realiza din împrumutul de 70 de milioane va ajunge pentru îndeplinirea programului de lucrări publice pe doui ani viitori. Spre a se da o dovadă de bună stare a finanțelor noastre și că nu mai înțelegem de aci nainte a contracta împrumuturi decât pentru lucrări imediat și direct producătoare, — se propune ca întreaga sumă provenind din împrumutul de 70 de milioane să se afecteze numai pentru trebuințele căilor ferate și ale portului Constanța. împrumutul acesta e contractat între aplicarea unor legi din 1906 și 1907 cari deschideau credite în capital ce lei •136 milioane 700 de mii efectiv. "Din această cifră 83 de milioane sunt afectate la căile ferate și portului Constanța, împrumutul de 70 de milioane va produce o sumă efectivă de mai bine de 60 de milioane; cu această sumă așadar se vor acoperi cea mai mare parte din cremitere de 83 milioane pentru căi ferate și portul Constanța, iar neajunsul de 23 de milioane plus lei 53 de milioane 700 de mii, până la totalul creditului, va fi acoperit din escedente. Tot din escedente vor avea să se îndestuleze și toate trebuințele extraordinare ale armatei; asemenea din escedente se vor da și cele 15 milioane lei pentru ușurarea daunelor cauzate de răscoalele din 1907. Restul referatului se ocupă, după cum am mai arătat, cu condițiile în care noul împrumut a fost contractat , 88 la sută ferm, în vreme ce cursul rentei 4 la sută românești la Berlin era in mijlocie de 89.25. —«Sindicatul financiar, — observă referatul, — mulțumindu-se cu o diferență numai 1.25 sub cursul pieții. ne a făcut o condițiune mai favorabilă decât în toate împrumuturile contractate de la 1880 până astăzi.» gie neînvinsă după bunul ei plac, pe cei mai șireți mandarini și pe cei mai iscusiți bărbați de Stat. Vestitul Li-Nung-Ciang, cunoscutul reformator Kang-Yon-Woi și Yan-Tsi-Kai, au tremurat find pe rund, în fața acestei femei imperioase și au fost sdrobiți de îndată ce au cutezat să stea in drumul ambițiunilor sale. Dacă e vorea să judecăm pe Tsen- Nsi după rezultatele ocârmuirii eî,netăgăduit că opera ei este foarte discutabilă. Sub regențele ei China a perdut Birmania, care a trecut sub stăpânirea englezilor, sub dinsa Tonkinul s’a desprins din Cerescul Imperii. Ea domnia la Peking când armatele japoneze au nimicit legiunile chineze și când imperiul ..Soarelui răsare“ a anexat Formosa și și-a întins protectoratul asupra Coreei. Tot ea conducea politica Tsung Li Yamenului, când Germanii au ocupat Kian-Theu, Anglia Wei hai Wei, Rușii Porth-Arthur, Dalny și Manciuria iar Francezii Kuang Teheu. In fine sub ea trupele europene conduse de mareșalul de Waldersee au pătruns până in palatul de iarnă și au devastat apartamentele imperiale Dar ar fi nedrept să punem In sarcina împărătesei Tsen-Hsi toate aceste înfrângeri și toate aceste nenorociri. Ele se datoresc mai mult puterea împrejurărilor. Intr’adevăr regențele ei au comercial cu momentul istoric in care China nu mai putea rămâne închisă civilizațiunei europene, în care trebuia fatal să se ciocntească lumea albă și lumea galbenă. Această apropiere se putea însă săvârși la două chipuri : sau prin cucerirea brutală a Chinei de către marele puteri fie sub forma unor cuceriri teritoriale, fie sub forma unor cuceriri economice, sau prin convertirea chinezilor la binefacerile civilizațiunei moderne și prin regenerarea întregului ceresc imperiu sub influența concepțiunilor europene. Dacă Tsen-Iisi ar fi avut o cultură mai întinsă, ea ar fi înțeles desigur că dacă are datoria să se împotrivească din toate puterile , eî infiltrațiunea europene sub forma cuceririlor teritoriale sau economice ale marilor puteri, ea trebue totuși să lase să pătrundă ideile europene în China și să învingă astfel lumea albă prin propriile ei concepțiuni. Din nenorocire Tsen-Hsi n’a știut să facă această distincție și ani îndelungați ea a confundat într’o aceeași dușmănie înverșunată adaptarea Chinei la civilizațiunea europeană cu acțiunea cotropitoare a mărilor Puteri. Cu toate acestea în ultimii ani după rezultatele revoltei Boxerilor a cărei inspiratoare a fost și mai ales după războiul ruso-japonez, Tsen-NIsi a înțeles că trebue să susție mișcarea de regenerare a Chinei și a și susținută până la moartea ei cu hotărâre și cu înțelepciune, arătând astfel o lărgime de spirit care este cea mai bună dovadă a superiorității acestei extraordinare femei. La urma urmei nici nu putem cere lui Tsen-Hsi ca să fi rupt dintr’o dată cu atâtea prejudecăți seculare și să fi zguduit dintr’o zi într’alta amorțeala sub care da atâta vreme zăcea tot marele ei imperiu. Trebue să ținem seama și de puterea forțelor reacționare pe care se sprijinea și pe care nu îî era îngăduit să le nesocotească. Poate chiar că într’o zi convertirea de la sfârșitul vieței ei va face pe chinezi să uite exagerațiunile resistenței de la început și că din toată această acțiunea eî de împotrivire, nu va rămâne decât ceea ce a fost într’adevăr folositor Ghianî pentru a putea ține pept presiunea lacome a marilor puteri. Poate că atunci cu depărtarea vremurilor se va întinde asupra ocârmuirei lui Tsen Hsi o judecată mai dreaptă decât o putem formula noi azi, când viziunea noastră ,e încă impresionată prin diversele amănunte ale unor exagerări trecătoare Dacă Tsen Hsi poate fi însă discutată ca sm vară teală, ca personalitate ea se impune admirațiunei noastre, închipuiți-vă cu ce putere diabolică de voință, cu ce energie, cu ce dibăcie fără pereche, cu ce artă genială a intrigă a trebuit să fie înzestrată această femei mai mult fermecătoare decât frumoasă, pentru ca în acel viespar de rivalități și de ambițiuni ce se numește Cetatea imperială din Peking, unde intrigile de harem se amestecă atât de lesne cu pumnalurile și cu otrava — ca să fi reușit să spargă toate țesuturile de intrigi, să se strecoare deasupra tuturor clamurilor ambițioase, să le domine, și să îngenunbeze toate împotrivirile. Și ce inteligență vie, de o admirabilă putere de adaptabilitate trebue să fi avut această feraee pentru ca aproape o jumătate de veac în contact cu atâtea inteligențe de elită să nu fi fost niciodată învinsă și ca atâția bărbați ambițioși sau luminați să fi primit conducerea ei fără ca nici unul să fi îndrăznit s'o răstoarne, când intre degetele ei subțiri învârtea două împărați și milioane de supuși, cum sar fi jucat cu niște frumoase păpuși de fildeș. Chiar cruzimile ei nu apar mai puțin odioase, atâta intensitate e in energia care le-a dictat. O asemenea figurii trage în amintirea oamenilor o brazdă prea originală și prea adâncă pentru ca s-o poată șterge greșelile sau cruzimile, slăbiciunile sau înfrângerile ei. Nu numai China, dar nici Europa nu va putea să uite figura extra-ordinară ce a fost mica concubină de rind devenită pe urmă implacabila împărăteasă Tsen-Hsi. I. O. I>. nSöiÍBUITATEA unei alianțe militare între Serbia șî Turcia Belgrad, 21 Noembrie. Raporturile normale intre aceste două țări vecine datează de demult ; ele au devenit în anii din urmă mai strânse, iar actualmente, după desfășurarea ultimelor evenimente au ajuns a fi și mai cordiale. Modul însă cum a fi fost desvoltate aceste bune relațiuni de vecinătate reprezintă un deosebit interes pentru aceia cari nu-l cunosc și în special pentru aceia cari se interesează de cestiunea naționalităților din Macedonia precum și de politica fostului regim turcesc. Dat fiind că în articolul de față ne-am propus a trata ceva mai de actualitate, descrierea peripețiilor și a modului dezvoltării relațiilor turco-sârbești o amânăm pentru mai târziu , spre a fi însă mai lămuriți în descrierea actualelor raporturi politica între numitele două țări, suntem nevoiți a cita în rezumat condițiunile principale pe care ele se bazează și țelul care se urmărește. Turcia amenințată prin mișcarea revoluționară de odinioară a bulgarilor, a ținut să întrebie, pe cât posibil, mai bune raporturi cu Serbia, astfel încât în cazul unui eventual conflict cu Bulgaria să aibă, dacă nu o mână de ajutor, cel puțin mână liberă din partea ei. Serbia, la rîndul ei, prin pozițiunea sa geografică este strâns legată economicește cu Turcia; pe lângă astea mai are și interese politice, în primul joc acelea față de conaționalii săi din Macedonia și Serbia Veche, în vederea cărora a simțit totdeauna nevoia de a întreține cu aceasta relațiuni bune și prietenești. Proclamându-se regimul constituțional în Turcia, Sârbii au fost cei dintâi cari s’au grăbit a felicita evenimentul și noua viață politică a poporului otoman. Puțin mai târziu, în momentul când s’a proclamat anexiunea Bosniei și Herțegovinei de către Austro-Ungaria, politicienii sârbi, deși surprinși prin acest act, totuși au putut prevedea și stabili viitoarea lor linie de conduită față de Turcia. Spre a putea însă a se împotrivi întrucâtva în contra anexiunei săvârșite, Serbia avea neapărată nevoie în primul loc, de amiciția Turciei, deoarece evenimentul a surprins-o nepregătită și altă cale pentru procurarea de arme, munițiuni și toate cele trebuincioase unei mobilizări a armatei sale nu o putea avea decât aceea prin Turcia. Pătrunși de acest adevăr, politicianii sârbi au ținut ca pe lângă manifestațiile poporului în contra Austro-Ungariei să se facă și deserrațiuni înaintea legațiunei turcești din Belgrad iar steagul național al acesteia să nu lipsească de a fi purtat în fruntea mulțime!—între cele sârbești—cu prilejul orcării manifestațiuni de stradă. Conducătorii mișcării antiaustriace din întreaga Serbie propagau ideea unei alianțe cu Turcia, cu scop de a se zădărnici anexiunea săvârșită și a se obține un regim autonom pentru Boemia-Herțegovina sub suzeranitatea Sultanului. Toate aceste mișcări, toate aceste expresii de simpatie la adresa Turciei—oricât de artificiale să fi fost, au provocat o impresie cât se poate de plăcută în imperiul otoman, cu atât mai mul că ele se făceau tocmai în momentul când Turcii erau și dânșii amărîți de dubla lovitură cauzată prin anexarea definitivă a provinciilor lor Rumelia orientală și Bosnia-Herzegovina. Odată cu acestea a urmat și împăcarea sârbo-muntenegreană precum și încheiarea alianței militare între ambele State. Austro-Ungaria, la rândul ei, spre a paraliza o eventuală înțelegere turco-sârbo-muntenegreană, a intrat — precum se știe—in tratative directe cu Poarta pentru tranșarea definitivă a cestiunii anexării Bosniei și Herzegovinei, lăsând astfel—dacă s’ar putea—pe Serbia și Muntenegru cu gura căscată . POLITICA EXTERNA împărăteasa Tsen-N și împărăteasa mamă a Chiliei Tsen- Hsi, care a murit câteva ceasuri după împăratul Kuang-Su, a fost fără îndoială una din personalitățile cele mai extraordinare din vremurile noastre.Această fetiță de mandarin, lipsită de orice cultură, venită în palatul imperial din Peking ca concubină derând, a reușit în câțiva ani să se înalțe la demnitatea de împărăteasă și At atunci până azi, adică peste 40 de ani, ea a guvernat cu deplins puteri tot Cerescul Imperiu, sub doi împărați deosebiți, a ținut pept năvălirilor Europei întregi, și a mânat cu o energia nefericire sau fericire, încercarea aceasta a guvernului vienez nu a izbutit, pentru că intervenind anumite Puteri interesate pe lângă Poartă tratativele turco-austriace fură întrerupte în mod brusc, imediat după aceasta a urmat o altă stratagemă: s’a șoptit Porței că Serbia și Muntenegru proectează o surpriză în Sangiac. Această insinuate era cât pe aci să prînză loc, căci se luase ca serioasă în Turcia, mai ales în urma unui articol apărut în ziarul belgradean «Pravda», articol, ce’i drept, foarte serios, căci era datorit unui fost primministru sârb d. Nicolaevici prin care se recomanda imediata ocupare a sangiacului Novi-bazar de către oștirile sârbo-muntenegrene. Numitul articol a provocat o adevărată sensație in Turcia, cu atât mai mult că el a fost scris de un fost ministru și pentru că turcii cunoșteau pretențiile de expansiune ala Serbiei asupra numitului sangiac care face parte din vechia Serbie, bănuiala deci se considera ca întemeiată și nu v,putea fi spulberată numai prin simplele desmințiri ce presa sârbă nu ezită să le facă în mod unanim. Timp de câteva zile cât a durat pomenita sensație, guvernul sârb sa simțea într’o situație foarte încurcata, din care nu putea să iasă fără o desmințire formală și documentată, ceea ce a fost nevoit să o și facă. Prima declarație in acest sens a avut loc in seara când regele Petru a proclamat în mod solemn alianța militară încheiată intre Serbia și Muntenegru , cu prilejul acesta, pe lângă trimisul special al prințului Nicolae, generalul Vucotieî, a fost invitat a asista și ministrul Turciei la Belgrad, d-nn Narzarian, spre a se convinge că alianța în cestiune nu-i îndreptată nu contra intereselor țărei sale, ci chiar in favorul ei. Imediat după toate acestea a urmat trimiterea unei misiuni speciale atât din partea guvernului sârb, cât și a celui muntenegrean, ducând câte o scrisoare autografă din partea suveranilor respectivi către Sultan și cu instrucțiunile necesare pentru realizarea unei alianțe militare a câte și trele țările, îndelungatele negocieri ale numiților delegați, d-nii Novacovici și Vucotici, la Constantinopole, au dat naștere la diferite versiuni, care de care mai contrazicătoare ; în realitate însă până acum nimica pozitiv nu se știe despre rezultatul obținut. Judecând după recenta declarație făcută acum de curând din partea lui Tefip pașa, ministrul de externe al Turciei, cum că Poarta pretinde introducerea regimului autonom în provinciile anexate de Austro-Ungarii și că ea va sprijini cererile Serbiei și Muntenegrului, pe lângă aceasta avându-se in vedere și bunile dispozițiuni ale Turciei față de Serbia—lăsând libera transportare a tuturor materialelor de război ți ale acelusl prin teritoriul său,—toate acestea nefac a crede în probabilitatea unei alianța militare, dacă nu cu Muntenegrul, cel puțin între Turcia și Serbia. Exceptând pentru moment influența Angliei și Rusiei cari slăbesc pe lângă. Poartă in favorul unei asemenea alianțe, mai avem a cita încă o altă împrejurare care nu mai puțin pledează in acest sens. Turcia iși dă foarte bine seamă de situația geografică și economică a Serbiei și Muntenegrului, ea știe că și aceste două țări au pretenții justificabile asupra Bosniei Ierțegovinei; știe de asemenea că concursul acestora pentru o soluțiune favorabilă în ce privește rezolvarea cestiunilor la ordinea zilei și este mai mult ca indispensabil și, în definitiv ea nu poate fi indiferentă față de compensațiile ce Serbia și Muntenegrul pretind de la Austro-Ungaria, căci, de altmintrelea, aceleași pretenții ar putea fi ridicate cu timpul pe seama intereselor ei proprii. Urmează clar că Turcia are tot interesul a sprijini cestiunea compensațiilor, deoarece și ea însăși pretinde asemenea și nu le poate obține decât prin concursul eventual al Serbiei și Muntenegrului. Noul regim turcesc, noua generație otomană prin conduita lor de până acuma, au dat dovezi că-și pricep interesele și datoria către țară ; sperăm clar că sunt de asemenea conștienți și în ce privește datoria lor față de celelalte State balcanice. Garantarea existenței Statelor balcanice însemnează și garantarea integrităței imperiului otoman în Europa , deci Turcia, ca mare Putere în Balcani, trebue să sprijinească pe cele mici, servindu-se astfel pe sine însăși. Iată car considerațiile care ne fac a crede în probabilitatea unei alianțe turco-sârbești, ba chiar și a unei alianțe balcanice. Sava — ...■ [UNK]in <*► t« in ■ Tragerea premiilor «UNIVERSULUI» Eri, la orele 10 dim., s’a făcut, in sala administrației ziarului nostru, tragerea premiilor ce acordăm în mod absolut gratuit abonaților noștri, încă de la orele 9 un public foarte numeros venise să asiste la tragere, răspunzând astfel invitațiunea făcute prin ziar de către administrația nostru. La orele 10 precis au sosit d-nii Ch. Staicovici, secretarul Camerei de comerț din Capitală, G. Ioanin, consilier comunal și membru al Camerei de comerț, Dattelkraemmer, mare comerciant, G. Roman, meseriaș, I. Gălinescu și Jean Schraith, comercianți, cari au format comisia de control a tragerei premiilor. Imediat s’a procedat la pregătirile pentru tragere, pregătiri cari au fost efectuate sub privegherea membrilor comisiunei. Fiecare din membri comisiunea de control era asistat de câte un funcționar al administrației noastre. Un băețaș de 6 ani, Mihai Dragomir, din sar 13 Septembrie 15, care venise cu tatăl său, abonat, să asiste la tragere, a fost desemnat să scoată din toată buletinele câștigătorilor. Alți șase licieni au fost însărcinați cu scoaterea din urne a numerilor câștigătoare. Toate aceste pregătiri îndeplinite, s’a început tragerea premiilor, fiind de față și d. V. Dărăscu, directorul ziarului nostru, precum și d. N. Dumitrescu-Câmpina, proprietarul ziarului. Tragerea a decurs în cea mai perfectă regulă. După tragerea fiecărui număr d. Chr. Staicovici, primea buletinul din mânile micului Dragomir Mihai, anunțând premiul câștigat. In acelaș timp un funcționar al administrației căuta în registre numele abonatului câștigător, comunicându-l cu glas tare comisiei de control și publicului asistent. Firește cu cât avansa tragerea, cu atât creștea interesul tuturor celor de față, căci toți erau curioși să afle cine va fi fericitul câștigător al premiului principal. Mai rămăsese în roată un număr mic de buletine când d. Staicovici anunță că numărul 95.317 câștiga premiul de 1500 lei. Când se află că numărul câștigător aparține d-lui maior C. Anghelescu, publicul asistent izbucni in aplause, parcă voind să-și arate și cu ocazia aceasta simpatia profundă ce o simte pentru armată. Iată acum și lista completă a numerelor câștigătoare, împreună cu numele și adresele abonaților favorizați de soartă : 1500 lei a câștigat d. maior C. Anghelescu, Lucaci 25 loco, cu No. 93.317. ■1000 leî a câștigat d. dr. Gh. •Constantinescu, gara Mircești, cu No. 61.820. 500 lei a câștigat d. C. Adămescu, comuna Rediu p. Buhuși, cu No. 98.330. «k Câte 100 leî au câștigat d-nii: Mișu N. Pop, com. Lacrița p. gara Piclești, cu No. 51.143, Elena Dumitriu, Țicău-de-Sus (Iași), cu No. 9545; B. Capon, com. Gruia, jud. Mehedinți, cu No. 20.3S9 ; Nic. Alexiu, com. Leordeni, jud. Muscel, cu No. 94.810; Iani Henis, T.Măgurele, cu No. 33.403. Câte 50 lei au câștigat d-nii: I. Blaia, str. Isvor 53 loco, cu No. 39.479; P. I. Amărescu, com. Crușovu, prin gara Vișina, cu No. 28.666 ; G. L Furnică, com. Giurgeni, prin off. Piua-Pietri, cu No. 57.621 ; Elena M. Botez, Cazărmea 56 Galați, cu No. 99.528 ; Nicu Urșianu, com. Mihălășeni, jud. Botoșani, cu No. 88.188 ; I. N. Urezeanu, prop., com. Racovița p. off. Ilorez, cu No. 38.125 ; loan Bădescu, com. Prosetti-Volnasî, jud. Ialomița, cu No. 51.053; N. Ionescu - Sârbu, com. Aninișu, off. Novacî-Gorj, cu No. 8096 ; Mihail Mihail cliez M-r Lavansi, Pré Fleuri, Suisse, cu No. 68.795 ; căpit. N. Mălurescu, com. Florești p, off. Broșteni, cu No. 84.676. Câte 25 lei au câștigat d-niî . I. Gheorghiu, dogar, căt. Pr. Nicolae pl. Isaccea, cu No. 80.949; Victor Șuier, Lazarina presencata (Tesalia), Salonic, cu No. 90.115; Nic. Teodorescu, student, com. Trișești, p. Botoșani, cu No. 56.108; Nic. Tomescu, soc. Astra, Moreni-Prahova, cu No. 61.115; Vasile Tudoran, str. Obor,Mizil, cu No. 51.244 ; D. Udilescu, comuna Băilești-Dolj, cu No. 21.864; Th. Gheorghiu, arendaș, c. Leorda, Botoșani, cu No. 54.825 ; maior C. Sorăscu, str. Sf. Mina, Bârlad, cu No. 67.330; Manea Nicolau, com. Amărăștii-de-Jos, Romanați, cu No. 57.997; I. Sabinius, gara Scânteia, cu No. 8170; N. Saulea, șeful gărei Verești, cu No. 58.371; Niță Enache, sanatoriul de tuberculoși, loco, cu No. 36.942 ; David Iacomiu, Sinaia, cu No. 6757 ; locot. Eliade Marinescu, com. Pietrari p. Târgoviște, cu No. 95.838 ; D-tru I. Ștefănescu, com. Cartojan, p.orf. Crevedia, cu No. 45.220; Leonard Bogdaschi, farmacist, Iași, cu No. 72.078; I. D. Cristofor, Diaconese, capela Stura, com. Miclăușeni, cu No. 88.330; D. Popescu, Comen. Cor., com. Rușețu, prin N. Făurei, cu No. 69.480; D. Ionescu, com. Crivițești p. Codăiești, cu No. 16.656 ; maior Al. Olteanu, regim. 7 art. Buzău, cu Nip. 9847. Câte 20 lei . D. Al. Stănescu, Vălenii-de-Mumte, cu No. 53.055; d. Gh. P. Sulescu, primar, comuna Leordeni, jud. Mușcel, cu No. 99.782; d-na Elena I. Pop, str. București 102, Pipești, cu No. 81.371 ; d. Frederic Schmidt, com. Brezoiu (Vâlcea), cu No. 11.393 ; d-na Sevastița Radovan, str. Mihai Bravu 2, Craiova, cu No. 32.475 ; d. Hugo Sacher, com. Belitorî (Teleorman), cu No. 71.213 ; d. T. O. Nicolescu, magazin coloniala, Brăila, cu No. 51.215 ; d. Petre Vidrighin, str. Frumoasă 33, Loco, cu No. 3460 ; d. D. N. Sumbascu, com. Vărăști, prin Călărași, cu No. 69.800; d. Iorgu Clipescu, str. Frații Golescu, Craiova, cu No. 35.020 ; pr. N. Teodorescu, com. Jigălia, prin ofle. Fetești, cu No. 17.837 ; d. Gh. Gucu, str. 13 Septembrie 36, Loco, cu No. 54.370; d. Gr. Moldovianu, com. Bucșești, prin ofic. Moinești, cu No. 91.955; d. Vasile Velicescu, com. Bătrânești (Mehedinți), cu No. 98.963; d. August Montechioi, calea Rahovei, Loca, cu No. 58.816 ; d-na Penelopa A. Ionescu, str. Sf. Vineri 10, Galați, cu No. 66.768; d. N. Sorociarm, șeful gărei Hăbăucești, cu No. 6277 ; d. P. Constantinescu, bărbier, strada Șerban-Vodă, Pitești, cu No. 12.078 ; d. I. D. Ilanciof, of. Pechea, prin g. Independența, cu No. 84.304 ; d-na Mina A. N. Vasile, str. Batișteîi, Loca, cu No. 54.395 ; d. Vasile Roșca, controlor financiar, Macin, cu No. 20.634 ; econom Slralulal Decuseară, Tecuciu, cu No. 57.644 ; Clubul Albanez, Albania, Janina, cu No. 79.762; d. Gh. G. Trăilescu, cor. Ohaba (Mehedinți), cu No. 99.758 ; d. Nicu Iacobi, cimit. catolic, Loco, cu No. 4995.Mașina de cusut de mână și picior cu G.cutii a câștigat-o preotul Drăgușescu, corn. Ilulueni, jud. Teleorman, cu No. 81242. Mașina de cusut cu piciorul a câștigat-o d. dr. V. Tatomir, corn. Bilcești, jud. Iași, cu No. 94508. Mașina de cusut de mână a câștigat-o d. M. Romana, gara Aricești, cu No. 8390. O pușcă de vânătoare cu 2 țevi a câștigat-o preotul D. Popovici, gara Bâlca, cu No. 19.122. Câte o mașină de bucătărie au câștigat d-niî. N. Constantinescu, ad-fia moșiei SeliIiu-Ilfov, Vârtoșii, cu No. 86.234 ; Toma Polichroniade, str. Labirint 17 loco, cu No. 40.662. Un lavnar complet a fost câștigat de d-na Măndica Dumitriu, str. Victoriei, Brăila, cu No. 9958. Un gramofon cu 6 plnci a fost câștigat de d. Nae Gh. Jugureanu, com. Grebănu, jud. R.Sărat, cu No. 2164. Una mandolină a fost câștigată de d. I. Iorgulescu, institutor, Baia-de-Aramă, cu No. 91.708. Un războiu de țesut «Slaîti-Palme» a fost câștigat de d-na Alexandrina Buzescu, str. Oziris 2 loco, cu No. 89.572 ; Idem, Gr. Panagic, Focșani, cu No. 70.111. Una pendulă a fost câștigată de d. Vasile Leontopol, com. Coman, p. Slatina, cu No. 8671. Un inel cu un rubin și două briliante a fost câștigat de d. C. î. Disescu, direct, școaleî Mizil, cu No. 42.413. La sfirșitul tragerei s’a încheiat cuvenitul proces-verbal, care a fost semnat de d-nii Ch. Staicovici, G. Ioanin, Dattelkraemmer, G. Roman și de celel’alte persoane marcante din asistență, înainte de a se despărți, membri comisiunea au fost invitați la un vermut în cabinetul directorului ziarului nostru, iar celor l’alți asistenți li s’a oferit bere. Apoi tuturor celor de față îi s’a mai oferit de către d. Dumitrescu- Cimpina, ca o amintire, câte o colecție de frumoase tablouri mari, colorate, reprezintând pe MM. II. Regele și Regină, AA. II. RR. Principii Moștenitori, pe marii noștri patrioți Ion Brătianu și Mihail Kogălniceanu și pe nemuritorul poet Vasile Alexandri, tablouri aduse expres din străinătate pentru acest scop. Noaste premii După cum cititorii noștri vor putea să vadă din anunțul ce publicăm, nouile premii ce acordă ziarul „Universul“ abonaților săi, prezintă o importantă deosebită. In capul acelor premii se află Villa de la Sinaia o splendidă clădire ce se ridică cochetă pe una din posițiile cela mai încântătoare ale primei noastre stațiuni climaterice, înconjurată de brazi falnici, Villa de la Sinaia domină întreaga împrejurime și cu turnul eî drăguț pare a fi un mic castel medieval. Intr’adevăr, villa ce oferim ca premiu abonaților noștri e construită într’un stil arhitectonic care nu lasă nimic de dorit și de aceea, frumoasa clădire a fost obiectul admirațiunei tuturor celor cari au vizitat-o. Ne rezervăm a face astă dată o descriere amănunțită a villei ce oferim abonaților noștri, cu care ocazie vom publica și o vedere fotografică a acelui giuvaer de architectură. Cititorii noștri cercetând cu luare aminte anunțul ce publicăm sub titlul O veste bună pentru abonați, ișî vor da seama cât sunt de importante și celelalte premii ce acordăm abonaților noștri. Administrația noastră a căutat să ofere abonaților tot ce poate să le fie util fără a uita și agreabilul. Astfel noul abonat va avea putința nu numai de a deveni proprietarul unei superbe vtile, dar încă de a intra în posesia unor bonuri în valoare de 10 mii lei, a diferitelor bijuterii de preț, a o mulțime de obiecte de o utilitate casnică incontestabilă, ba încă va avea putința de a face și o călătorie de plăcere pe țărmurile Senei sau ale Adrialicei. Mai atragem atenția publicului că aceste premii, cu adevărat importante, le oferim în mod absolut gratuit, deoarece nu sporim cu nimic prețul abonamentului care rămâne ca și mai înainte • 18 lei pe an 9.15 pe șease luni 4.65 pe trei luni. Participă la nouăle premii anunțate toți cei cari se abonează cu începere de azi, 24 Noembrie 1908. Nafraalifea lucrătorii de tăbăcari Publicarea unui anuniu în „Monitorul Oficial“ prin care ministerul de războiu anunță ținerea unei licitații în ziua de 4 Decembrie pentru pielăria necesară armatei și înființarea unei fabrici de tăbăcărie la penitenciarul Bucovăț, a pus în agitație pe lucrătorii tăbăcari din Capitală. Ei s’au întrunit ori dimineață în sala cea mare a clubului meseriașilor sub prezidenția d-lui Anghel Petrescu. Dl Gh. Stănescu, luând ce-i d’miâin cuvântul a spus că fabrica de tabăcărie pe care ministerul de război vrea s-o înființeze la Bucovăț va aduce mari pagube lucrătorilor, deoarece acolo pe deoparte se va lucra numai cu deținuți, iar pa de altă parte fabrica făcând concurența patronilor lor, aceștia, din cauza lipsei de lucru, îi vor concedia. D. G. Mihăilescu spune că lucrătorii tăbăcari lucrează astăzi numai 6 luni pe an cât ține sezonul ; când se va înființa fabrica de la Bucovăț micșorându-se oferta, lucrătorii vor avea de lucru numai 3 luni pe an. Mai vorbește apoi d. Scherer, după care se alege un comitet de acțiune, compus din d-nii Gh. Mihăilescu, G. Crivăț, Mișu Eugen, Romulus Georgescu, Ștefan Constantinescu, frații Cratorichi, G. Niculescu, Cristache Niculescu, Alex. Negreanu, Alex. Căciulă și Nicotici care să lupte ca la licitația de la 4 Decembrie să nu se mai țină și fabrica de la Bucovăț să nu se mai înființeze. întrunirea s’a terminat la orele 12 a. m. O nouă întrunire va avea loc Joi 27 Noembrie în sala teatrului Jignița. Tis. stímbosímítate 5 — Prin poștă — ,*. Celebrul «căpitan din Koepenisk», cismarul Vogt a voit să se expună pe scenă în localitatea Veules (Franța). A fost arestat insă de grăniceri și retrimis in Germania. La Petersburg a început să apară un nou ziar panslavist sub titlul «Lumea slavă». Intre inițiatorii acestui ziar sunt personagii înalte, intre cari și mai mulți membri ai familiei imperiale. .*. In Brașov e’a sinucis analtă ori căpitanul de cavalerie Sandi. Nu se cunoaște până acum motivul sinucider eî. Vaporul japonez «Ginsi-Maru» s’a scufundat lângă Wei-Nai-Wei. Echipagiul și călătorii s-au înecat. Profesorul Schütten, de la universitatea din Dantzig, a întocmit planul unui balon dirijabil, lung de 160 metri pe 17 de diametru. Capetele se sfârșesc prin curbe parabolice. Nacela e lungă de 40 metri și largă de 4, motorul e cu gaz și are o putere de 500 cai. Iuțeala mijlocie ar fi 80 kilm. Balonul va putea, zice-se, să ducă pe lângă aeronauțî și proviziile necesare funcționării, 2000 kilograme de explosive. Construirea acestui dirijabil va începe la vară. EUROPA IN FIMRI VIITORUL RAZBOIU GERMAN DIN 1909 — DE — mIMAIL WA&MMALM CAPITOLUL XIV Cavalcada nocturnă El se ținură de-a lungul digului lângă Nikelsbiii și bătură la coliba unui pescar. Acesta le confirmă știrea despre ceea ce spusese băiatul. — Ia’n privește acolo afară ? zicând aceasta, el arătă pe culmea digului, pe care abia putea să stea cineva din cauza vântului turbat. La lumina fulgerului se recunocură câteva corpuri negre, pa valurile spumegânde. Aceasta este o canonieră și câteva torpiloare, pe cari ei le numesc distrugătoare. Ele au misiunea ca să apere rezervele de la coastă, cari circulă pe aici ziua întreagă. Și lângă Wiedan se află câteva din acesta vase. Altă urmă de dușmani nu s’a văzut. Furtuna începu cu încetul să se liniștească. Când escadronul trecu pe la miezul nopței peste Wiedan, ploua încă. Noaptea și ceața apărau pe călăreți de ori ca descoperire. Escadronul trecu pe lângă localitatea Kromeking, care se afla învăluită in întuneric și apoi o luă de-a curmezișul câmpului. Dacă subofițerul Hansen n’ar fi cunoscut însă toate potecile și toate gropile, cavaleria n’ar fi avut posibilitatea ca să înainteze. Acum escadronul se opri în apropiere de Nortost. In sat ardeau încă luminile. " — Acolo înăuntru sunt englezii, zise Niels Hansen. Mai înainte de a a pleca trebue sa tăem firele telegrafice în dreapta și în stânga, fire cari trec de-a lungul liniei ferate de la Tondern la Hoyer. După o jumătate de oră husarii nimiciră linia telegrafică. Intr’aceea escadronul înconjurase satul. Sentinelele engleze, cari se aflau sub arme fură atacate și ucise. După aceea husarii pătrunseră in ospătărie, unde se aflau câțiva ofițeri și în același timp casele au fost înconjurate. Fără ca să se fi făcut zgomot—numai ofițerii făcură uz de arme în ospățerie și împuiează un husar—cuibul fu curățit. Și cum husarii aveau intențiunea ca să distrugă linia ferată, în imediată apropiere a satului și să ducă șinele in ascunzători. Ploaia care cădea cu putere înăbuși zgomotul produs de lucrările pentru distrugerea liniei. Căpitanul ședea in ospătărie cu vîce-vagmistrul de Bergen și subofițerul Hansen și studia harta. „De aici, zise el, sunt 5 km. până la lloyen. In curând vor fi orele 2. Dacă vom călări cu cea mai mare precauțiune, pentru ca să evităm detașamentele engleze puse acolo pentru asigurarea liniei ferate și vom desființa după putință posturile lor, vom putea să fim pe la orele 4 lângă Hoyer și în acest interval vom fi distrus linia ferată, d-ta vice-vagmistrule, vem pleca cu 15 oameni, in direcțiune spre Norregaard și veî distruge linia între această localitate și Tondern, încât se poate mai multe locuri. Subofițerul Hansen te va însoți. Mai bine ar fi ca să-ți împărți detașamentul d-tale, când veî ajunge lângă linia ferată și vei opera în două direcțiuni. Alegeți acum oameni din escadron și apoi pleacă cu Dumnezeu . Era trecut de ora două și jumătate. Ploaia aproape încetase. Micul detașament de husari trecea d-a lungul colinei de nisip, pe care Niels dormise o noapte întreagă de vară. Acolo se afla Immenhof ca o umbră întunecată în noaptea cenușie, care începu înspre est să se lumineze slab. — Firește că la Bargenhof șed englezi, zise vice-vagmistrul Kurt de Bargen. Dar trebue să încercăm la Immenhof. Ce zici tu Niels ? Subofițerul descălecase și mergea pe jos. Acum el ajunse la gardul grădinei. Poarta era deschisă ca întotdeauna. Ușa casei era încuiată. Niels trecu cu pași ușor pe lângă curtea părintească. După aceea el se duse la grajdurile cari erau la o parte. Ele insă erau goale. Involuntar el ișî strânse pumnii de mânie. Vitele frumoase — mândria și bucuria sa — le luaseră afurisiții de englezi. El mulțumi lui Dumnezeu, că cel puțin el scăpase caii. O liniște mare domnea in curie. Atunci Nieh ciocăni în ușa din dos. El auzi cum inlăuntra începu să latre câinele—cu un glas înăbușit, mârâind—Phylax strigă el cu precauțiune. La acesta vorbe câinele sări pe ușă și începu să sgârie cu labele mârâind: „Mă cunoști, cățelule ? zise Niels râzând“. Intr’un colț se aflau rezimațî parii pentru fasole. Cu unul dintre aceștia Niels ajunse la fereastra de d’asupra și ciocăni: „Tată, strigă el cu o voce •pe jumătate, deschide, eu sunt. Niels este aici“. Fereastra se deschise. Țăranul își vîrs capul afară. „Cina este acolo ! Tu ești Niels ! Capul dispăru și imediat după aceia se deschise ușa. — Vino înăuntru Niels. — Nu, tată, n’am vreme, dar te rog să-mi spui dacă la curtea Bargen se află englezi ? Sunt o mare mulțime. Un general și foarte mulți ofițeri. Afară de aceia sunt mulți călăreți cu lăncile care jefuesc întregul ținut. Nu ne-au lăsat măcar un bob de grâu, nici secară, nici vite. — Știi tată, știți. Și o* este cu calea ferată ? Bătrânul începu să povestească. la Norregaard, în Ahel și Gauchuns — localități pe ambele părți ale liniei ferate,—englezii aveau vedete, și în cursul nopței patrule călări inspectau d’alungul linia. Câteva sentinela stateau direct lângă traseul căii ferate. „Cei de dincolo“—ei arătă cu degetul unde stau carpenii — și-au construit colibi. Cea mai apropiată sentinelă stă in dosul cantonului la o distanță de 409 de pași. Ei acum o țin de oarece aă nevoi. La revedere, tatăl La revedere Niels. (Va urma). Lipsa ia și scumpirea chiriilor ln Capitală (Urmare.—Vezi numărul de ori) Ultimul cuvânt al științei hotărăște construirea caselor de beton armat. In America felul acesta de construit a luat o desvoltare foarte mare. Se construesc acolo case așa de înalte (până la 24 etaje) care se și numesc „zgârie nori“ și sunt așa de mari că permit a locui intr’însele mii de oameni. Aceste construcții s’au găsit practice pentru că pot satisface marea aglomerație a populației din centrele orașelor. Și, pentru că la noi viață capitaluri mari streine lipsesc,iar dobânzile sunt urcate, cred că ar fi cu neputință construirea unei societăți care să poată plasa zeci de milioane într’o așa de mare întreprindere. De aceia, soluția cea mai simplă și mai practică ar fi să se constituiască o societate de construcții cu capital suficient, pusă sub protecția și la dispoziția primăriei Capitalei. Această societate să înceapă a construi edificii mai întâi pe stradele unde aglomerația populației este mai mare. Și pentru reușita acestei însemnate întreprinderi, cred că societatea Creditului funciar Urban București putea servi ca temelie la ridicarea societății de construcții. Afectându-se în primul rang toate edificiile ce se vor construi, cred că își va retrage 50 la sută din banii angajați în construcții. Cât pentru rest, să se emită titluri de posesie provizorie, asigurându-se valoarea lor prin inscripții ipotecare de al H-lea rang, în imobil construit. Jumătate din aceste 50 la sută titluri, adică 25 la sută, să se cumpere Administrația comunală iar restul de 25 la sută să le ia asupră șî societatea de construcții. La titlurile ipotecare de posesie provizorie se va împărți ca dividente, banii ce vor rezulta din venituri, achitându-se mai întâi cheltuelile Administrației și ratele la Creditul Urban. Titlurile de posesie provizorie precum și imobilele să fie transmisibile, vânzarea imobilelor să se facă prin anularea titlurilor de posesie provizorie. Imobilele cu expirat privilegiu la Creditul Urban, vor intra de drept în posesia deținătorilor de titluri ipotecare rangul al II-lea, adică în mâinele celor cu titluri de posesie provizorie, împărțeala între ei—dacă sunt mai mulți—se va face conform cu legea eșirei din indivizie. Prin procedarea aceasta socotesc că fondurile de care va dispune societatea vor fi fără limită așa că orașul va ajunge să corespundă nevoilor populației și se va înfrumuseța în scurt timp. Neluându-se măsuri serioase de îndreptare, lăsând orașul a se întinde înfășurându-se din ce în ce mai mult cu șandramale și cu mahalale murdare ar fi o greșală condamnabilă din toate punctele de vedere și higienic și economic pentru finanțele comunale și estetic. In toate orașele mari din occident există populație săracă, dar case cu aspect așa de murdare și sărăcăcios nu există. Așadar, dacă Administrația Capitalei cu adevărat este hotărâtă a veni în ajutorul populației, și a înfrumuseța tot deodată și orașul — care trebue să reprezinte mândria țării noastre—nu va putea realiza ceea ce urmărește decât ținând seamă de cele ce s’ai mai arătat. 4) Limitându-se raza de întindere a Capitalei. 2) Regulamentându-se în af farea construcțiilor pentru a corespunde trebuințelor unei populațiuni cât de dese fără ca orașul să se estimdă mult. 3) Crearea unei societăți pentru a construi case mari în felul cum se construesc în orașele populate din occident. Numai așa se va preîntâmpina nevoia populației pentru timpuri îndepărtate iar sarcina Administrației comunale nu se va mai îngreuia, căci va fi scutită de a tot lucra fără preget la canaluri, conducte de apă, pavage, trotuare, lămpi etc., traversând maidane și kilometri de strade nepopulate, de pe urma cărora Casa comunală nu încasează nici cel puțin sumele necesare întreținerii lor, iar pentru a putea face față acelor cheltueli, să fie silită a grămădi impozite peste impozite asupra imobilelor din raionul Iiü și al II-lea, disperând pe proprietari și descurajând pe amatorii de a construi. Se va zice poate că legile și regulamentele comunale nu permit întrebuințarea fondurilor în lucrări de felul acesta. Legile și regulamentele sunt defecloase ori necomplecte din momentul ce se opun la înfrumusețarea orașului și înlesnirea populațiunei și în acest caz urmează a fi modificate spre a corespunde cerințelor timpului. Ap. I. Mirea consilier comunal.—C.Lung, intrunirea dsSa «Sciîâasla Musisticare» Eri, d. a., cercul „România Muncitoare“ a ținut o întrunire relativă la votul universal. Primul orator Marinescu arată scopul acestei întruniri: citește o telegramă de aderare din partea muncitorilor din Pitești. Expune apoi modul de a vedea al muncitorului în privința votului universal și a scumpirei alimentelor. Muncitorii putem zice că nu au dreptul de vot, căci clasele stăpânitoare au avut grija să facă așa ca să aibă numai ei totul și muncitorii nimic. Pentru aceasta, deci, muncitorii trebue să lupte ca să înlăture tirania acestei clase. Facem o comparație intre muncitorimea de aer și cea din Bulgaria, unde muncitorii se bucură de toata drepturile politice. Arată că stăpânitorii din țară împreună cu cei din Ungaria av.în» 4»