Universul, noiembrie 1908 (Anul 26, nr. 301-330)

1908-11-26 / nr. 326

ANUL XXVI No. 328.TM-Miercuri 28 M­aiun« a­­n?«* Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIW ^­ H, Strada Brezidanu» t­i, Bu­cureșt­­i 5 bani la România.­—io bani sa stra laâinie maessa Azi Marți a apărut No. 603 din Ti in toată tara. Se vinde cu 10­4 bani Femei din Serbia făcând exerciții de­ tir Calendar pe anul 1008 Ortoflox Marti, 25 Noembrie.—Mart. Eca­­terina și Mercuriu Catolic Marți, 8 Decembrie. — Concepția Marto! Pläsar, soarelui 7.4?.. Apusul 4.35 «Univers«!» are următoa­rele linii telefonice: Adm­inistramn...................................... 6162 Redacția . . . _ • • ■ Comunicări cu straină talsta. București. 25 n­oembrie art. 7 din Constituție Este în legile noastre ,vr’o sancțiune contra călcării­ art.. 7 din Constituțiunio în ce privește proprietatea rurală ? Aceasta e întrebarea pe care și-o pune d. I. G. Bibicescu, publicist cunoscut, și la care răspunde într’o broșură de 10 întrebarea e motivată de fap­tul că diferite persoane _ nea­­­vând,dreptul de a dobândi, pro­prietate­ rurală, au înconjurat ' d d­i­s­p­o­ri­ții­le­­ pactului fundamen­tal servindu-se de oameni­ in­terpuși. Asemenea fapte au fost­­­­duse la cunoștința Parlamen­tului de d. Emil Gostinescu, actual ministru de finanțe, în­­ ședinta­ Camerei de­ la 9 Martie 1907, de d. președinte­­ al con­­­­siliului D. A. Sturdza în Se­nat și de către presă. Aceasta însemnează, zice dl Bibicescu, că nerespectarea art. 7 din Constituțiune a ajuns re­gulă, calitatea de român, marfă curentă și drepturile de cetă­­■țean, obiect de târg. S’au tole­rat prea mult asemenea fapte, ceea­ ce nu face o națiune care nu-i bolnavă de boala uitării de sine, boală fără leac. La întrebarea ce și-a pus, d­. Bibicescu răspunde că: 1) Art. 7 din Constituțiune are in legile noastre o sancți­une clară­ și pozitivă; 2) Cumpărările săvârși­te contra acestui articol sunt nule­le drept; 8) Cumpărătorul neîndrituit, cum și cel care i-a împrumu­tat numele, sunt pedepsiți cel dintâi cu închisoare și amendă, iar celalt,, pe lângă acestea, și cu interdicția drepturilor poli­­litice. Sancțiunea aceasta a rămas uitată pentru că se află într’o lege specială,­ legea privitoare la vânzarea bunurilor Statului; ea e însă in vigoare și are­ o aplicare și un înțeles general, privind ori­ce fel de vânzare rurală, nu numai a proprietă­ților Statului. Ca să dovedească aceasta, d. Bibicescu amintește că Insecin­­ța de la 18 Noembrie 1883 a Ca­merei, când se discuta modifi­carea legii pentru­ vânzarea bu­nurilor Statului, d-sa a propus uni amendament ce a fost a­­doptat, ca articol 65 al legii, și prin care se da această sanc­țiune art. 7 din Constituție. Din desbaterile urmate și pe care d. Bibicescu le reproduce, reiese că atât guvernul cât și Parlamentul au d­at acelui ar­ticol un înțeles și o aplicare generală la­­ toate vânzările de proprietate rurală. Articolul sună ast­fel, în re­­dacțiunea­­ definitivă: «Ori­cine își va împrumuta numele spre a cumpăra imo­bile­ rurale pentru p­ersoane care nu au­ drept după lege, va fi pedepsit cu amendă de 5000—• 10.000 lei și închisoare corec­­țională de la 2—6­ luni. «Interdicțiunea drepturilor po­litice de la 2—5 ani va fi de drept aplicată acestor delicvențe. * «Or­­dine, fără drept, ar cum­păra proprietâți în asemeni condiții și va fi asemenea su­pus la pedeapsa din aliniatul 1. «Vânzarea va fi nulă. Acți­unea pentru anularea ei se va intenta de Stat, de­ parti­culari, cât și de procuror din oficiu». Autorul își încheie lucrarea spunând că scopul său e ca proprietățile, rășinile prin fra­udă, să ajungă, prin Casa ru­rală, în mirni­le sătenilor ro­­mitii muncitori de pământ. 10B1UMBE iii «181.4 Oradea­-Mare, 2.2 Noembrie. De trei zile sami-oficioasele desmint intr’una că în Ungaria ar fi­ mobili­­zara.. De trei zile însă, din diferite ,garnizoana pleacă­­ mereu­ trupe spre Muntenegru și în Bosnia. Alaltă­ eri a plecat de aci așa zisul „Afti știu regiment“—cum iî zice in glumă regimentului 37, pentru că fiind românesc și când străinii întreabă ceva pe soldați, aceștia răspund „nu știu“. E un regiment glorios, care la Magenta și Solferino a decis lupta. Steagul îi este ciuruit de gloanțe și are cea mai înaltă dinstincție : crucea de aur pentru­­ merite. Se știa deja de m­ai multe­ zile că un batalion al acestui regiment va pleca în Bosnia. De atunci, în fața cazărmilor era lo­cul plin de țărani români și țărănci, părinții și rudele soldaților. Iar ori dimineață, când trompetele au­ sunat părăsirea garnizoanei, iu curie și în afară de cazarmă s'au­ petrecut scene duioase. Mamele mai ales plângeai­ disperate. A început insă muzica mi­litară, apoi tobele și trompetele și până la gară jumătate oraș a petre­cut pe soldațî, dintre cari cine știa câți se vor mai întoarce­­ îndărăt. înainte de plecare, generalul Grüinz­­weig a ținut o vorbire soldaților. „Fii mei, le-a zis, porunca împără­tească vă choam­ă la­ grea slujbă. O chemare grea, întradevăr pentru sol­dat, vă așteaptă în străini. Ori ceva aduse soarta, să nu uitați pilda pre­decesorilor voștri viteji“. Vorbirea a fost ascultată în tăcere incrumentală. La gară­ scene sfâșietoare. Tocmai ,sosiseră știri de la Bitek,unde mun­tenegrenii au măcelărit și spânzurat o patrulă de austriac­. Patrula era condusă de, locotenentul Tibor Trajhlev din Nyivergháza, oraș nu departe de aici. El abia îm­plinise 32 de ani și a lăsat in doliu o mam­ă văduvă, o sora și un frate care este­ ofițer și el. Tot prin Oradia a trecut ieri în­tâiul batalion din alt regiment, al 36-lea de la Bistrița. Erau 670 oa­meni conduși de maiorul Starcianu. O scenă mișcătoare s’a întâmplat pe drum cu unul dintre acești sol­dați. La Apahida, unde a stat vrema mai îndelungată, el­ s-a dus la tele­fon și a cerut legătură cu satul său natal din apropiere. «Să mai aud o­­dată glasul mamei»,—a zis cu ochii scăldați în lucrăriî. Alaltaeri au­ plecat din Budapesta 850 sflldați din regim.­­ Regele Ca­rol al României. Se vor duce la Bi­­lek. Au plecat apoi, da la Mișcolț sub conducerea maiorului Loșiciu, la Vlastin­a. Da la Kassa (Cașovia) au ple­cat 4 treburi separate. După ști­rile, de la comanda corpului de ar­mată de aici, în pilese acestea vor a­­junge în Bosnia 30.000­ soldați... Și mai este acolo un întreg corp de armată... Totuși semid­icioasele negau că ar fi mobilizare. . Senzația cea mai mare este însă acum­ seara : s’a afișat aici înștiința­rea chemării sub arme a­­ rezerviștilor Celor din urmă trei­ arii, iar din Fiume sosește vestea că acolo ziua întreagă se îmbarcă tim­p cu destinația spre Muntenegru și de la 8 Dec. st. n. încolo vapoarele so­cietății Ungaro-Groate sunt angajate toate pentru transportarea mimițiu­­nilor pe sama soldaților duși la­ fron­tiera Mun­tenegrainî. Iată ce încurcături poate să facă o țărișoară numai pe jumătate cât este comitatul nostru, a­ Bihorului! O T­­wair /«cercare zădărnicită.—O școală cu un elev.—Pretenți/la neomenoase a/e patronilor. — Chestia șocatelor de i/con/oî /a Camera de meserii Țelul urmărit prin înființarea cor­porațiilor de meseriași a fost între altele, de a ridica nivelul cultural al muncitorului ținijiindu-l în acelaș timp, prin scoatele de ucenici la teo­ria meseriei ce o exercită. De aceia, legea meseriilor prevede înființarea serialelor de ucenici în care micii muncitori să poată căpăta cu­noștințele de cari au nevoe ca viitori cetățeni și meseriași. Legea obligă chiar pa patroni a lăsa timp ucenicilor și elevilor­ lor ,pentru a frecventa o școală de uce­nici. Din nefericire, pânii acum, nu s’a aplicat această dispoziție atât de im­portantă a legei meseriilor, ast­fel încât, ucenicii industriali și comer­ciali ajungând la rândul lor lucrători rămân tot așa de inculți ca și pe vremurile când nu exista nici o legea. E adevărat că auu­ trecut s’a fă­cut o încercare in această direcție de către d­. prof. Moisescu și d. M. Di­­mitriu, secretar-inspectorul Camerei de meserii din Capitală, D. Moisescu și-a început cursurile, pare­ mi­se în localul liceului Lázár, cu 10 ucenici recrutați de pe la di­ferita meserii. Peste câteva zile însă toți ucenicii, afară de unul, au părăsit școala, si­liți de către patronii lor. Acest unic elev al școalei de uce­nici a arătat însă atâta dragoste pen­tru carte, încât d. Moisescu nu s’a îndurat să-i părăsească și și-a conti­nuat cursurile numai cu acel elev sârguitor, până în iunie trecut, când școala sa închis definitiv. Cauza pentru care întreprinderea a­­­tât de folositoare a d-lu­i Moisescu n’a izbutit e pur și simplu rezistența patronilor. Intr’adevăr, patronii ar dori ca scoalele de ucenici să funcționeze după terminarea lucrului și anume de la 8—10 seara. Firește, pretenția aceasta a patro­nilor nu numai că e nemiloasă dare =i inaplicabilă. C­ei cum s’ar putea ca niște­ copii istoviți de munca grea a unei zile întregi să mai poată îndura și obo­seala frecventărea cursurilor de îcrilib! Afară de aceasta, patronii, pretin­zând ca orele de școală să fie fixate intre 8—40 seara, sunt în contrazi­cere cu legea, care care ca în cele zece ore de muncă ale ucenicilor, Bit să cuprindă și timpul necesar pentru mâncare și studii. Patronii au făcut tot posibilul pen­tru ca încercarea d-lui Moisescu să nu reușească de­oarece­­ cursurile ur­mau să se­ țină între orele 5—6 după amiază. Rezistența cea mai mare au făcut-o croitorii și mai ales cofetarii Aceștia din urmă au­ declarat că în caz dacă s’ar insista în privința inființarea școalilor de ucenici în orele ce nu le convin, ei ar concedia pe toți­­e­levii lor lipsindu-se da serviciile lor. * * * După cum anunțăm la informații, Camera de meserii din Capitală, în ședința sa de mâine va lua in discu­ție chestia inființărei școalelor de u­­cenici industriali și comerciali. Și sunt speranța că ceea ce S’a putut face inițiativa privată o va scoate la cap Camera de meserii, care e îm­ măsură să se folosească la ne­­voi de toată autoritatea ce i-o dă legea în ce privește cultura și edu­cația ucenicilor industriali și comer­­­ciali. Camera de meserii ar putea să di­­solve toate comuz­ile de corporații cari nu și-ar face datoria in mod sin­cer și conștiincios pentru înființarea și propășirea școalelor de ucenici. Credem­ că, cu puțină energie și bună-voință, ori­ ce dificultate, ster înlătura din calea celor cari vor să lucreze pentru binele micilor munci­tori. Nu va fi grofi de a face pe pa­tronii recalcitranți să înțeleagă că nu poate să fie o crimă mai maya, de­cât aceea de a lăsa pe elevii încre­dințați îngrijirilor lor să rămână vecinie în întunericul ignoranței; că e nepermis unui patron conștient de datoria s­a, ca să nu se lipsească de bunăvoe de câștigul meschin ce l-ar trage din munca sărman­ului .A hi elev în cursul „celor două ore pe săptă­mână“ destinate fresventăr’ei cursu­rilor școalei. Mas. MIȘCARE NI ARI Pe ziua de 28 Noembrie s'a­u făcut următoarea mișcare in armată : ÎNAINTĂRI La gradul de general de bri­gadă.—D. colonel Văleanu D., co­­­mandantul brigăzii îl de cavalerie la același comandament. , , Ssi aB*i«ies*îe La gradul de colonel, lopot-colo­­nel Ghenea T., comandantul reg. 13 artilerie. La gradul de locot.1 colonel. ma­iorul Vivescu Roam­ în?, dia­­cegnul ar­­tilerie. La gradul de maior.—Căpitanii Genovici Al. din reg. 13 și Robașcu V. din reg. 1 „Regele Carol I“. La gradul de căpitan.—Locot. Di­­vari Gherasiu din­­ cetate; Pavelescu D. Sturdza din comp. pompieri Iași, comandant al acelei companii; Tănă­­sescu G. din 1 cetate; Slăniceanu Ștefan din 10 artilerie; Marțian D. din reg. 3; Frunzescu Tr. din reg. 5. La gradul de grard de artilerie cL J. —Lobel Constantin. I­I corpul medical La gradul de medic colonel.— Medicul locot.-colonel Mihail Gh. de la spitalul mili­tar „Regina Elisabeta“ în administrația centrală a războiului. La gradul de medic locot.-c­o­­lonel.Medicii maiori Constanti­­nescu P. de la­­ liv. “ și Andreescu D Gh.de la spit. „Regina Elisabeta“. La gradul de medic maior. — Medicii căpitani: C-tinescu Firm de la comand, marinar; Ionescu Carp­­ala Mehedinți 17, la spit. Regina Elisabeta. La gradul de medic căpitan. — Medicii locotenenți Saidachi Ion din 9 artilerie; Niculescu Gh. din 1 ro­șiori; Pârvulescu Gh. din 1 artilerie. La gradul de farmacist căpi­tan. — Locotenenții farmaciști : Do­­brovicescu N. I. din T.­Jifi și Vi­ața AL. de la Iași, în geniu La gradul de colonel. — Locot.­­colonel Al. Văitoianu Al. din mi­nister.­­ La gradul de guard de geniu cl. I, guardul de geniu cl. II Botes D, de la tabăra Șipote. La gradul de guard de geniu cl. 3-a în rezervă.—Mihăilescu I., sub­ofițer guard de geniu, in cavalerie La gradul de maior.—Căpitanui: Costescu D., din reg. de escortă; Co­­mănescu G., din 2 roșiori ; Vasilescu M., din 1 roșiori ; Stârcea Tr., din 4 roșiori ; Petrescu I., din 6 roșiori; Popea C. din­ 3 roșiori ; Zizi Gh., din jandarmeria rurală ; Naum Theodor, din 9 roșiori ; Grețulescu A., din 6 călărași ; Zosima G., din 5 călărași. In­ infanterie La gradul de căpitan.—Locote­nenții : Gurițn G., din R.­Sărat­u •P.adri­an Eustațiu din Constanța 34 Din áiandi G., din bat. 3 vânători Gh­ijescu D., din Matei Basarab 35 Mitra de la școala militară din Iași; Merișescu N., din Argeș 4; Răuțoiu G., din Matei Basarab 35; Gămără­­șescu Aurel din Gorj­i S; Procopivici Al., din OU S; Antoniu G., din Con­­­stanța 34; Vicovici V., din Vlașca 5 și Dum­itrescu T., din 2 Jetomanați No. 19. In intendenții La gradul de administrator cl. I, administratorii cl. H­ărdăreanu N., din Tulcea 33, Țuțuianu Bucur de la depozitul central de imprimate. La gradul de administrator cl. II.—Administratorii cl. IiI, Miron G., de la divizia de mare, Mușetescu M. de la depozitul de remontă Gislau și Mirescu M., de la arsenalul armatei. Inaintari în rezervă In artilerie La gradul de sub­locot.— Pluto­nierii : Paraschivescu M., din 1 ce­­tate; Protascu V., Stamatescu G., Roșu Al., Ionescu T. D., din 2 ce­tate in 1 cetate; Protescu Otto din 2 cet., Stelian Ion, Roșanu N. Ion, Panaitopul Gh., din 2 in 1 cetate, Ghica Șerban, Gostinescu Dan din 2 cetate și Alexandrescu P. Al. din 2 în 1 cetate. In caval­erie La gradul de sublocotenent.­­• Plutonierii Alexandrescu Th. B., din 2 roșiori; Stoianovici Al. G. din^7 în 8 roșiori; Petrescu D., din 6 în 12 călărași , Pethon Victor, din 6 în 5 călărași și Comnino Gherase din 11 călărași. Mutări In Infanterie Locotenenții.—Laugier Henry, din Dolj 1 la brigada 2-a infanterie ; Dia­­conescu N. din Muscel 30 la brigada 5; Mărgineanu Al., de la brigada 5-a în Radu Negru 28. Sub­locot Moyer Titus din Siret 11 la gimnaziul militar Craiova. f SEPTUM! SEVER BARIU Duminecă seară a încetat din viață, după grele suferințe, confratele nos­tru Septim­iu Sever Darul, redactor la „Voința Națională“, în vârstă de 39 ani. Savor .Dări»­era originar din Tran­silvania.După torta­liza­rea studiilor se­cundare la liceele din Blaj și Brașov, a venit la București, unde a colabo­rat mai IRUCÖ""la ziaru­l, ,,Binele Pu­blic“, de. stire­"direcția lui Pană Bu­­escu, iar de la 1890—1936, a fost redactor la ziarul „Universul“. De aci trecu in­ redacția ziarului „Voința Națională“, unde colabora neîntre­rupt până aproape de moarte. Regretatul nostru confrate s’a dis­tins în ziaristică printr’o muncă sâr­­guincioasă și cinstită. Din­­ezeu­ să-î odihnească în nane ! 12­88 20156 ■­­ Sever Dariu ȘTIR! MÎS ÎMINITATE — Prin poștă — ... In Ianuarie se va face, la șantierul naval din La Seyne-sur­­mer, lansarea noului cuirasat francez cu turbine «Voltaire». Pre­zidentul republicei va asista la solemnitatea punerea pe apă a noului vas de războiu, care este u­­nul din cele șase a căror construire trebuie să se sfârșească în 1910. .*, De la 3 până la 15 iunie 1999 se va deschide la Lipsca, în pa­latul de cristal, o expoziție muzi­cală. Alaltă erî a încetat din viață la Viena celebrul oculist și pro­­fesor universitar dr. Isidor Schaa­­bel, în vârstă de 66 ani. ,*, In micul orășel Delft (O­­landa) a murit în virată de 74 ani o nepoată a regelui Ludovic XVI.­­ Cunoscută sub numele de prin­cipesa Augusta Maria Teresa de Bourbon, ea era unica fiică supra­viețuitoare a pretendentului Carol Wilhelm Naundorf, ceasornicarul din Spandau, mort și el la Delft, în 1845. Ziarele rusești își exprimă satisfacția de evenimentele­ de la Praga. Ele cred că serioase difi­cultăți interioare vor face pe Aus­tria să’șî atenueze pretențiile în domeniul politicei externe și vor ușura regularea crizei balcanice .*. La începutul anului noii prin­cipele Henric, fratele împăratului Germaniei, va fi numit mare a­­miral. Ministrul de externe al An­gliei, sir Edward Grey, a inau­gurat Vineri, la minister, conre­ Cu această ocazie se vor face și exerciții navale, pe cari le va prezida amiralul. *. Arh­iducele moștenitor Fran­­cisc Ferdinand va lua parte la o vro­toare de trei zile în Pusz­­taszor, lângă Seghedin. Din sorginte sigură se a­­nunță că scaunul episcop­al sâr­besc din Budapesta nu va fi ocu­pat și că fostul episcop, actualul patriarh­ din Gab­o­viț,Bogdanovic, va conduce afacerile diecesei. In anii din urmă scăzând numărul credincioșilor in această eparh­ie, ea va fi incorporată la episcopia din Bacs. Din Constantinopol se anunță că in urma presiunilor comitetu­lui june­ turc, administrația listei civile a renunțat la 23 diferite con­cesii de mine, navigație, depozite prin porturi, și servicii automo­bilistice. ——­.Mgama eiBB «»­• o OBMiK­H ■ [UNK] [UNK] [UNK]«. 0 CüOjET XABIL? pe zi Despotizmul face ca ignoranța să fie perpetuă, iar ignoranța face ca despotismul să fie perpetuu. 1 ■ N­ ....n­mmmuwwtmiM NEREGULILE de la Banca comerțului (AMĂNUNTE) {Prin poștă de la coresp. nostru particular) Bacău, 2-4 Noembre. Am vorbit intr’un număr trecut despre neregularitățile comise la Banca comerțului din localitate de către casierul bănceî, Vasile Gorănescu, implicat pentru falsuri și delapidarea " unei sume de 58 mii franci. Astă­zi s’a sfârșit instrucția luându-se ultimul ’interogatoriu d-nei Maria Gorănescu, soția ca­sierului Gorănescu, D-sa a decla­rat in fața d-lui judecător de ins­trucție Rădulescu, contrarii­ celor publicate de­­ darul «Dimineața«, că soțul său, in ajun de a fi des­coperit, i-ar fi dat in păstrare su­ma de 12 mii de lei; a mai de­clarat că nu are altă avere de­cât 1000 de lei în bonuri și un libret al Casei de depuneri pe suma de 1800 lei. Instrucția fiind terminată, Va­­sile Gorănescu va fi trimis înain­tea instanțelor judecătorești pen­tru sustragerea sumei de 58 mii de lei, atât de fatală Maues­mils d-nel Steinheil Din cercetările instrucției s’a con­­tatat că d­na Steinheil, a mințit când a afirmat că «fin moartea so­­țului și a mamei sale n’a obținut a­­vantagii materiala Fem­eea Yar>f, mama ei, lua da la acțiunile societății de țesătoria Yapy în valoare de 50.000 franci, pe care fiica ei le-a primit ca zestre, dividende mari ca rentă &­­nuală. Aceste îî vin acum d-nei Steinheil. Afară de aceia ea primește două cin­cimi din suma de 20.000 franci, la care mama ei a asigurat pa ce­i pa­tru copii ai fiicei și ginerelui ei Steinheil. D-na Steinheil mai moștenește casa evaluată la 80.000 franci, care ca moștenire părintească a fost proprie­tatea soțului ei Tatăl lui Steinheil era un foarte cunoscut pictor bi­sericesc. Fiul a moștenit, după moartea ta­tălui sau numeroșii clienți ai acestuia și avea mult de lucru pentru biserica Sacre-Coeur din Montmartre și la alte biserici. După o socoteală con­trolată, pictorul Steinheil de la căsă­toria sa cu Margareta Japy a câști­gat 150.000 franci. Este prin urmare greu de crezut ca un artist atât de sârguincios să fi dus o viață viitoară, după cum a declarat soția sa. O losfixîeia ruptă Din Chambery se anunță că â. Louis Boisson, logodnicul d-re. Marta Steinheil, a semnat actul de angaja­ment pe trei ani în regimentul 4 de dragoni cu garnizoana la Chamberg și că a și fost încorporat în escadro­­nul al 5-lea. Această înrolare voluntară a fost hotărâtă da familie in urma afacerea din fundătura Ronsin. Firește, lo­godna cu Marta Steinheil e definitiv ruptă, dar familia a vrut, pe lângă aceasta, să-și îndepărteze de la Paris pe tânărul logodnic. Protestări de nevinevftate In timpul interogatoriului de Joi, d-na Steinheil a spus judecătorului de instrucție: „Vrei să mă trimiți la eșafod , dar mă voi apăra, căci sunt nevino­vată, căci am o fată pe care o iubesc. Fiindcă nu iubiam pe mama, sunt pe cea mai îngrozitoare dintre crime. De ce ucigașii m’au lăsat în viață? Te rog, d-le judecător, nu stărui. Am făcut greșeli foarte grave; am avut o purtare proastă, dar nu sunt criminală. — Vom vedea, a răspuns d. André. Rănirea din str. IMn­î NO­UI AMĂNUNTE Am anunțat că Duminecă seara in cârciuma lui Rumeliotis, din strada Viitorului, a fost înjunghiat un a­­nuaae Mihăilescu de către pungașii Nicolăiță Țiganu. Azi revenim cu amănunte nouă și complecte. Din spusele celor cari erau de față cum și din acelea ale tovarășilor de petrecere, iată modul cum s'a făcut această înjunghiere": Tâmplarul Falu­ Ștefan Cristeanu zis Tal­pă-lată, întâlnindu-se cu pri­etenul său Ghițăilescu, acesta i-a pro­pus ca să chefuiască împreună. Amândoi, întâlnindu-se cu un­ al treilea prieten anume Ion Pantazescu zis Viniei, s’au dus la cârciuma lui Alexoaia. Ajunși acolo, se așezară la o masă și comandară să li se aducă de bău­tură. După ce chefuirâ­nd­ vr’o câte­va ceasuri și în stare complectă de be­ție se duseră în cârciuma lui Hr. Rumeliotis din str. Viitorului 155. Aci au intrat într’o odae din fun­dul cârcium­ei, unde se mai aflau ,și Ioniță Țiganu zis Arapu­, Lică Pe­­tre­scu și Carol Iordăchescu, toți niște vechi pușcăriași și condamnați în mai multe rânduri pentru furt și crime. In acest timp veni în odae și Ghița Mihăilescu, care dându-se banii seara, observă că toți i-au răspuns afară de Carol care nu­ î dădit nici o atenție: înfuriat de acest refuz Mihăilescu apucă un scaun pe cara îl trânti în capul lui Carol. Acesta văzându-se atacat, așa din senin, se sculă de la masă și o rupse la fugă. Gel l’alți se luară după din­­sul iar Mihăilescu punând mâna pa Carol iî dădu câte­va palme, ame­nințând tot d’odată și pe tovarășii lui cari săriseră în ajutorul lui Carol. Unul din aceștia Lied Petrescu, văzându-se amenințat de Mihăilescu, sroase de­ la brio un cuțit și îi dădu o lovitură în anta­brațul stâng. Nicolăiță Țiganu, la rândul sări, scoase și el cuțitul și se repezi asu­pra lui Mihăilescu dându-I o a doua lovitură în partea stângă a pieptului mai jos de țâță. Rănit grav Mihăilescu căzu jos iar cei doi tovarăși se făcură nevăzuți. Rănitul a fost transportat la spi­talul Colentina, unde se află într’o stare desperată. Cei maRi tovarăși cari au luat parte la chef au fost cu toții arestați și duș­i la poliție. S’au­ trimis mai mulți agenți pentru prinderea celor doui criminali, dar până acum nu s’a putut da de urma lor. Cu anchetarea acestei răniri a fost însărcinat â. subcomisar Gh. Bârzescu. Cas. VLN JPJS II La casa cu două fete mor pisi­cile de sete. VTELE — Serviciul nostru telegrafe — Spiritul războinic în Munte­­negru Viena, St.— Telegramă din Cattaro. Spiritul războinic în Muntene­­gru dăinuește. După sărbătorile Crăciunului ortodox, Muntenegrul va desfă­șura o acțiune in acest sens. Principele Nikita a constrâns să lucreze sub presiunea opiniei pu­blice, care, contrariu, amenința că se întoarcă în contra lui. Declarațiile generalului Vukotici Constantinopol, 21. — Generalul muntenegrean Vukotici a declarat corespondentului ziarului «Novoja Vremia» că principele Muntene­­grului își rețină poporul de la război ni ’numai supunăndu-se în­demnurilor Rusiei. De alt­fel, dacă conferința nu satisface cererile sîrbe și munte­­negrene—a declarat generalul,— tot poporul e hotărît să moară, înainte­ de a deveni rob al Austriei. Vukotici e satisfăcut de misi­unea lui la Constantinopol. El a mai declarat că tinerii turci înțeleg că Muntenegru și Turcia au­ un­­ dușman comun. Generalul Vukotici s’a dus ieri la Vcskueb, unde a fost primit cu entuziasm imens. I s’a oferit și un banchet, la care am­ luat parte a­­utoritățile. Motivele retragere­i șefului sta­tului major Berlin. 24. — «Lokalanzeiger» află din Belgrad că neașteptata retragere a șefului statului major, generalul Putnik, nu a fost pri­cinuită de motive de sănătate, după cum s’a afirmat,, ci pentru ca Putnik s’a declarat convins că armata sârbă nu e de­loc pregă­tită acum de războiri. O propunere a guvernului sârbesc Viena. 24.—la cercurile diplo­matice de aci se spune că guver­nul sârbesc e­ propus ca la even­tuala conferință internațională să se asigure integritatea teritorială a Serbiei. In Viena această știre e primită foarte bine și Austro- Ungaria e în totul de acord cu a­­ceasta, dacă Serbia ar fi gata să considere odată pentru totdeauna chestiunea anexării Bosniei ca ra­­zolvită. Situația lui Kiiiovar­ovicî Belgrad, 24. — Ministrul de externe al Serbie, Milovanovici, a declarat că, dacă va fi silit să iasă din guvern, el va lua pro­babil postul de ministru pieat­­, potențiar la Berlin. Franz Kassut și anexaraa Berlin, 24.— «Kreit iW Journal» alia din Belgrad că Pasici a spus cunoscuților săi că ministrul un­gar, Franz Kossuth, a declarat șefului sîrbilor din Ungaria că par­lamentul maghiar nu va aproba nici­odată anexarea Bosniei și a Herțegovinei. Pasici a adăugat ca e gata să dovedească cu documente această afirmație. Alianța sârbo - muntenegreană Viena. 24.—Din Cattaro (Dal­mația) se depeșează câ între Serbia și Muntenegru a inter­venit o alianță ofensivă și de­fensivă prin­­ care Serbia asi­gură Muntenegrului o treime­­ din teritoriile ce eventual i se vor da ca compensație. Anticari va fi portul comun­al Serbiei și Muntenegrului și va fi legat cu Serbia print­ro linie ferată care va trece prin sangiacul No­vibazar. Belgrad, 2A.­În urma incheie­­rei unei alianțe ofensive și de­fensive între Serbia și Munte­negru, guvernul sârb a expe­diat Muntenegrului 300.000 dinari. înainte de rndicarea a­­lianței guvernul din Geringe a mai primit din Serbia un mi­lion de dinari. Serbia sprijinită de pansla­­viștii ruși Viena, 34.—Telegramă din Bel­grad. Bătrânii radicali sârbi sunt foarte mulțumiți de rezultatul că­lătoriei lui Pasici în Rusia. Pasid a obținut formula făgă­­duială a tuturor șefilor partidului p­anslavist rus că Duma va dis­cuta în fond chestiunea sârbească. Chiar și partidele liberale din Dumă vor sprijini eventuala ac­țiune a Rusiei, tinzând să asi­gure compensații Serbiei. Pasid declară că panslaviștii, spre a-și ajunge scopul, vor înde­părta pe Tiwolsky,­­precum și pe ambasadorul rus de la Constan­tinopol, Sinoviev, de pe scena politică. AFACEREA STEINBEIL Be­ce a redeschis afacerea d-na Steinbeil Foarte multă lume, la Paris, a doua zi după arestarea d-nei Steinbeil, și-a pus următoarea întrebare : ,,ce interes putea să aibă femeia aceasta să redeschidă o afacere de care aproape nu se mai vorbea, și în care pare acum atât de grav impli­cată?“ Este foarte probabil, într’adevăr, că dacă d-na Steinbeil n’ar fi scris la sfârșitul lui Octombre scrisoarea către „L’Echo de Paris“, drama din fundătura Ronsin n’ar fi devenit e­­ni­gma pasionantă, al cânți secret jus­tiția­r Se silește a'i smulge, azi ,so ia văduva prizonieră. Acest punct de psih­ologie femi­nină pare ușor de lămurit. Chiar după declarațiile doamnei Steinheil, aceasta apare ca fiind fost totdeauna dominată de nevoia, afec­­toasă sa fi utilă, da a păstra intactă iubirea d-nuî Borderei. Oare, dacă e nevinovată, după cum persistă să declare, nu presimțind o catastrofă, d-na Steinheil telefona câteva ore înaintea dramei, zitlul Bor­derei și avea cu el acea convorbire, banală în ea însăși, in care, intr’un hohot de râs, se bucura de a’i auzi glasul? Saul, vinovată, n'a simțit in­tr’un fel­­ de moment de autosugestie, absoluta nevoi« de a se simți aproape de acel căruia visa sâ’î devină ne­vastă ? Dar crima s'a făptuit, și, dacă mis­terul care planează asupra ei ame­nință să devină de nepătruns, va împiedica el ca bănuiala să atingă pe aceea care a supraviețuit. Castelanului din Ardennes, care urmărește cu un interes foarte na­tural toate fazele anchetei, îl e teamă pentru cea pe care a iubit-o. Și te­merea îi e cu atât mai mare cu cât ancheta nu izbutește la nimic. Ast­fel, pe la jumătatea lui Octom­brie trimite la ea pe un amic, d. Martin, care—a declarat-o judecăto­rului da instrucție—o imploră să facă tot ce-i stă in putință ca să scape de groaznica acuzație ce o amenință. Atunci d-na Steinbeil înțelege că trebue să răspundă cu orî­ ce preț. crudelor avertismente ale d-luî Bor­derei, simte că nu numai în ochii a­­micului ei trebue să se dea vinovă­­țească, ci—chiar da ar fi numai pen­tru el—în ochii opiniei publice. Ea știe că d. Borderei citește :,L’Echo de Paris“ și vrea ca, în ziarul lui preferat, în acela în care caută în fie­ce zi amănunte asupra dramei, vrea ca d. Borderei să nu ci­tească hotărirea de a face deplină lumină. Și ast­fel d-na Steinheil a publicat la nunța pentru dreptul maritim vn­ în „L’Echo de Paris“ scrisoarea care­ternațional. trebuia să-i fie, cel puțin până acum. .*. Amiralul Montecucoli inspec­tează zisele aceste forțele navale austro-ungare din marea Adria­tic[. ă SERBIA fălirii Preotului — ROMA IV —■ de Emilia a ® Marchi ~T~ După crimă—SenzaHuni . .Pentru ca să nu dea oamenilor ceva de bănuit, apucă d’a drep­tul peste câmp și urcând deabci­ ,pe o potecă pe care o cunoștea foarte bine, eși îs drumul lui Salvatore, care apucase pe panta cea mai lină însă și foarte lungă. Se așeză pe o ruină de zid și aprinse o havană, ca un tu­rist obosit de un mers înde­lungat. Din locul unde se oprise, ve­derea se întindea asupra între­gului Nea­pole și a strălucitului golf. Mai departe se vedea Vezuvul din care eșra o fâșie subțire de fum. — Sunt senzații, zise iar vocea de mai înainte,­ ca și cum ar fi vorbit în el spiritul unui rece a­­natomist. Și privirea lui posomo­râtă se adâncea în orizon. Ișî aprinse din bou havana și ce încercă să sufle fumul in sus, cu indiferența unuia care ese din sala de mâncare ia grădinii spre a-șî face mistuirea. Natura era frumoasă, suavă, strălucitoare, liniștită, ca și cum nimic nu s’ar fi petrecut. Martin trăgea mereu clopotul, vesel, nebunatec, și la sunetul a­­cestei mozici jucau ecourile de­părtate. — Și senzațiile trec, iar fap­tele rămân­e îl repeta iar vocea internă și lăsându-și puțin mâna, dădea peste mototelu din buzunar. Câți bani avusese preotul ia dânsul? Nu avusese timp să’l so­cotească, iasă pe d'asupra văzuse un adevărat tezaur pe care acum îl simți­a în buzunarele sale și pe care nu Indru­znia să’l privească da frică să tra­­ispară visul și să nu se afle în ziua de răsplată cu jandarmul la ușă. Salvatore, care mergea târîn­­du-și tălpile pe pietrele drumului, observă pa baron abia când fu la­ un pas de el. Ar fi trecut chiar înainte dacă baronul nu î-ar fi a­­tins umărul. Bătrânul se deșteptă din som­nolența’i obișnuită și scoase un oic , fără mirare. — Trebue sä plec îndată și i-am adus cheea de la poarta vi­ei. Am încuiat în toate părțile. „Dacă va veni cineva să vi­ziteze vila, sub cuvânt ca vrea s’o cumpere, să’i spui ca­ vila nu e de vânzare sau­ chiar că e vîn­­dutii și că ai ordin să nu lași pe nimeni înăuntru. Baronul vorbia așa de lămurit și Salvatore era așa băgător de seamă încât ar 0 fost gineri să nu înțeleagă. Servitorul îșî puse mâna pe piept și zise : — N’o să între nimeni, exce­lență și stăpâne. In acea atitudine umilă și su­pusă se putea vedea vechiul va­sal gata sâ’și dea viața pentru domnitorul feudal. Baronul simți că de această parte putea să fie liniștit și adăogă: — Bă-mi înapoi scrisoarea, am s’o trimit prin poștă , tu întoar­­ce te acasă, căci ești bătrân și a­­nevoe de odihnă. — O î excelență — Am sa’ți trimit ceva ban! ca să trâești și tu m­ai bine... —­ Oî strălucitule !.. Baronul, pronunțând acesta cu­vinte de milă, simți o înduioșare cuprinzându-i inima. Salvatore și Madalena îi purta­seră în brațe și posedări în inima lor partea cea mai bună a mi­cului lor stăpân de odinioară, care nu murise în ei pe când stăpânul o ucisese în șina. Stătu încă jos și se uită după sărmanul bătrân care se întorcea la vilft spre a ține tovărășie ce­­lui l’aît, și ca o ceață groasă îl întunecă ochii un moment. Ceața se risipi și baronul îșî simți ochii plini de lacrimi. Martin începu din nou sa sune clopotul în depărtare. — Sunt senzații, zise iar vocea secretului anatomist pe care baro­nul o recunoscu drept aceea a doctorului Panterre, vestitul ni­hilist. Văzând soarele apropiindu-se tot mai mult de apus, se rădică și-și scutură capul tot așa crm­ un leu își scutură coama când ese din culcuș, își consultă ceasornicul. Erau­ patru ore. Preotul Girillo sosise la vilă la ora unu și ceva. Câte lucruri se petrecuseră în aceste trei ore! Baronul simția ca de atunci în­coace trăise zece ani. La 4 ore și 35 minute trecea trenul spre Neapole. Apucă pe o cărare, eși pe șo­seaua vecinală și ocolind Santa­­fusca o luă puțin spre mare, mer­gând repede ca un om foarte o­­cupat. Când auzi fluerătura tre­nului care intra in stațiune, își a~ bătu pașii spre calea ferată, cău­­tând­ a nu ajunge nici cu o se­cundă înainte de­ pornirea trenu­lui, căci ÎL venea foarte greu­ să aștepte în stațiune. După ce trenul se puse în miș­care, dânsul dădu fuga și se urcă în cel din urmă vagon. Arătă conductorului biletul de întoarcere, și intră într’un com­partiment. Aci mai eram­ doi tineri soți elvețieni sau germani, cari pro­babil voiau să petreacă luna de miere la­ Neapole. Ei stăteai­ strîns lipiți unul de altul in mijlocul unui munte de geamantane, de cutii, de șaluri și umbrele. Se țineau de mână și privirile lor erau pierdute în nesfârșita splendoare a mării, orbiți de a­­cea lumină ce devenea mai pu­ternică în crepuscul, murmurând cuvinte în cari resuna toată dul­ceața iubire!. Biasa era blondă, cu obrajii de culoarea trandafirilor, cu ochii a­­zurii, plini de nevinovăție și vir­­ginătate. Sufletul acelei roman­tice creaturi nu avea nici o pată și Dumnezeu­ se oglindi» în el ca într’un cristal. Baronul, aruncând un muc de țigară pe fereastra vagonului, în­toarse spatele spre fericita pere­­che și scuipă afară. Se prinse cu mâinile de ferul ferestrei și -și re­­zim­â capul la o parte în vreme ce ochii su­ gol și umflați privisä afară fără să vadă de­cât o lungă fășie de culori fugitive. Cât timp trenul întârziat își forță cursa, gălăgia, schiuncinurile dispariția lucrurilor de pe de lături, gâfâirea mașinei spre a ajunge la timp, apoi svâcnirea tâmplelor sale, palpitația inimei sale afec­tată deja de hipertrofie, nu -l lă­sară timp de reflexiune. Ba încă, în curs de un sfert de oră, se uită la sine și, absorbit de erac­­țiunile fizice. Insă cu cât trenul îșî încetinea cursa, el își redobândea conștiința de sine și se regăsi în întregime când se coborî în gara. Se miră ca se simte așa de si­gur și liniștit. Eși din gară, porni spre oraș cu pasul unui om con­vins. Și cu cât revedea casele, prăvăliile, oamenii și pe obici­nuiții amici, cu atâta ’și redobân­dit sensul vieței sale obicinuita (Va urma!

Next