Universul, decembrie 1908 (Anul 26, nr. 331-358)

1908-12-08 / nr. 338

Azi Duminecă a apărut No. 51 din „Universul Literar“ Se vinde cu 5 bani în toată țara (Statura lui Ilașca Cod­rea­nu din Bârlad.­(Vezi articolul) Î Calendar pe anul 1908 Ortodox Duminecă, 7 Decembrie.—Părin­tele Ambrosiu și Sf. Filof’tea Catolic Dumineci, 20 Decembrie.—Amon Rlst r. soarelui 7.51. Apusul 4.37 «Universul» are următoa­rele linii telefonice: Administrația.........................6/62 Redacția ....... 12;8S Comunicări cu străinătatea .­­‘0/56 București, 7 Decembrie Sfârpirea concubina­lus De câți­va ani de zile, aten­ția guvernanților și a tuturor celor cari se interesează de dez­voltarea societății românești e atrasă de lățirea concubinaju­lui la sate. Dat fiind că aceasta e un iz­­vor nesecat de destrăbălare, de certuri, de procese și chiar de crime, s'a căutat și se caută a ee Împiedica lățirea răului și trebue să tindem a’l stârpi cu desăvîrșire. Prin modificarea codrlui ci­vil s' au ușurat formalitățile pentru contractarea căsătorii­­or. Pe de altă parte, guvernul și kiliarh­ii au dat de repetate ori instrucțiuni funcționarilor și preoților de la sate ca să facă pe­ țăranii ce trăiesc în concubinaj să-și regularizeze pozițiunea. Măsurile acestea au dat oare­cari roade. Mulți țărani cari trăiau in căsnicie liberă s’au căsătorit, în urma îndemnurilor și sfaturilor ce li s’au dat. Suntem însă foarte departe de stârpirea răului și pentru atingerea scopului va fi nevoe­ie o lucrare mai sistematică. Așa de pildă, ar fi bine ca ministerul de interne prin a­­paratul administrativ, minis­terul de instrucție prin corpul didactic și biliardhii prin­ cor­pul clerical să ceară rapoarte regulate asupra stărei și mer­sului concubinajului, arătân­­du-se și cauzele ce hotărăsc pe săteni să prefere concubi­najul căsătoriei legiuite. Făcându-se aceasta, pe de-o parte funcționarii administra­tivi, învățătorii și preoții se vor simți îndemnați a lucra mai cu stăruință, prin mijloa­cele ce le stau la îndemână, la combaterea răului, pe de altă parte, organele centrale ar aduna un material prețios pen­tru cunoașterea cauzelor care produc concubinajul și favori­zează lățirea lui în satele noastre. Când vor fi bine cunoscute cauzele răului, se vor putea găsi lesne mijloacele de în­dreptare, fie de ordine morală, fie de ordine legală. Avem astăzi la sate un nu­măr însemnat de elemente care pot conlucra la propagarea principiilor sănătoase,­ lumi­nând pe săteni și îndrumându-i pe calea cea bună. Se pare însă că atâta nu e de ajuns, când e vorba de stâr­pirea concubinajului ; îndem­nurile bune nu pot hotărî pe toți să se căsătorească. De aceea credem că o ac­țiune sistematică e necesară, in primul loc pentru cunoaș­terea cauzelor determinante ale răului. Lucrul merită osteneala: prin stârpirea concubinajului se va înălța mult moralitatea satelor noastre ___ Serisori Două jubileuri istorice.—Milioanele a două pontefici.—Roma cu 1 mi­lion de locuitori; orașul se mă­rește.—Parcuri și cartiere.—Monu­ment in primejdie E interesant de făcut un bilanț, re­zumativ al jubileului Papei Piu­s, punându-l alături de primul jubileu al An Leon XIII. Leon a văzut venind la Roma pen­tru nunta lui de aur cu biserica, 320.000 de pelerini . Piu X a văzut 360.000. Pelerinii lui Leon au fost însă mai generoși : ei au adus peste 20 m­ili­­oane de lire . Piu X de abia a pri­mit 10. Chiar și Suveranii, cardinalii și e­­piscopatul catolic au fost mai generoși cu Leon de­cât cu Piu X. Cel d’in­­tâiu a primit daruri și oferte în bani în valoare de 40 milioane, între cari inelul Sultanului, prețuit un milion, diamantul lui Krueger, prețuit 5 mi­lioane, etc.. Piu X a primit puține daruri, dintre cari cel mai de preț e crucea de piept trimisă de, împăratul Austriei­, împăratul Wilhelm a trimis un sigiliu, Sultanul nimic, prezidentul francez și prezidenții celor­lalte re­publice europene și americane de ase­menea nimic. N’au trimis daruri nici curțile Rusiei, Suediei, Norvegiei și Danemarcei, nici cele ale României, Olandei, Portugaliei, Angliei și Bel­giei. Curtea Spaniei a trimis veșt­minte sacre. S’au purtat mai bine di­feritele episcopate. Gibbons și episcopii Statelor­ Units au adus un ceck de 5 milioane lire, episcopatul ungar a dat 1 milion de coroane, episcopatul argentin 200.000 franci, episcopatul brazilian 1 milion. Liturghia de aur la St. Petru a fost plătită lui Leon XIII un milion de lire , lui Piu X numai 200.000. Piu X a văzut însă in ziua litur­ghiei sale de aur, în jurul său la S­tul Petru, 400 de arhiepiscopi și episcopi și 40 de cardinali. Leon XIII a văzut abia jumătate. Din contră Piu X s’a obosit mult mai mult de­cât Leon. Liturghia lui a durat 4 ore, cea a lui Leon o oră. Piu X a rostit peste 300 discursuri, până la 5 pe zi, in timpul anului său Jubilar . Leon XIII abia vre-o pa­­tru­zeci.* • • Primăria Romei a discutat și a­­probat noul plan regulator al Capi­talei regatului. Un precedent plan regulator fusese concretizat la puțin timp după in­trarea italienilor în Roma , dar el n’a putut fi actualizat decât în mod parțial, și totuși s-au cheltuit cel puțin 250.000 lire. Noul plan e mult mai vast, mai practic și va costa mult mai mult. Autorul planului regulator e­ ingi­nerul sard Sanjust di Tentada, un specialist în acest gen; el e și auto­rul planurilor regulatoare ale Mila­­nului și Genevei. Sanjust dă, cu­ planul său, orașu­lui Roma o așa amploare în­cât va va putea conțină, peste 20 de ani, cel puțin un milion de locuitori. Azi, configurația planului Romei e foarte neregulată, fără un centru, ba încă cu­ diferite centre, ca piața Colonna, piața Veneția, via Nazio­­nal­e, corso Vittorio Emanuele, etc. Roma viitoare însă, va trebui sa aibă forma unui cerc, al cărui centru va fi Quirinalul, rezidența regelui. Spre a se rătunzi planul cetățea, se plănuesc multe cartiere nouă la peri­ferie și două parcuri colosale la Nord și la Sud. Primul din cele două parcuri ar și exista, dacă elementele lui nu ar fi încă neunite unul cu altul Spre a se reuni, va trebui să se lege între ele prin șosele și grădini Villa Borghese, Pincio, Munții Farioli și pajiștele și păduricele de la Acqua Acelosa. A­­cesta va fi cel mai mare parc public din Europa și poate și cel mai ini­mos. Irt parcul de la Nord se va afla grandioasa grădină zoologică, care va fi gata în 1911. Parcul de la Sud va fi ceva unic ; el se va intinde la mijlocul monu­mentelor anticei Rome, Îmbrățișând Forul, Palatinul, Termele lui Cara­­calla, Termele lui Titu, până la ba­silica San Paolo. In interiorul orașului se vor des­cinde noi artere , se va face o para­lelă cu Corso, care va fi ca o sucur­sală a lui, dar care va fi de trei ori mai largă : se va deschide o arteră directă de la Piața Colonna la San Pietro, trecând pe la Camera deputa­ților : se vor creea detuâ noi piețe în centrul Romei, una in dosul pieței Colonna care să servească de stație și centru pentru tramvai. Pieței Colonna i sa va construi o mare galerie acope­rită. In viitorul cartier din Piața ar­melor se vor construi palate pentru 4 ministere Acest nou plan stirnește și el dis­cu­ții aprinse, ca și cal vecină, din cauza dărimărilor ce propune in par­tea internă a orașului. Spre a se deschide nouă artere tre­­buesc dărâmate case vechi, dar unele din aceste case sunt palate, sunt­ opere arhitectonice datorite unor maeștri mari, ca San Gallo, Giulio Romano, G. B. Sal­vi, etc. Pentru acest nou plan, problema cea mai gravă ce se prezintă e aceasta: cine va da banii trebuitori? Poate primăria Romei să se aventureze in­­tr’o cheltuială de câte­va sute de mi­lioane ? In­ general se prevede că Statul va trebui să plătească cel puțin jumătate din ch­eltueli pentru că, în fond, e vorba nu de un oraș oare­care, ci de capitala regatului. Cu ISVsti.­ cromíTI feminine de bine-facere E anotimpul balurilor și seratelor. Și din când în când printre balurile diferitelor bresle se ivește câte un bal de binefacere. De câte ori aud bal de binefacere, nu mă pot opri de a zîmbi. Poate credeți că zimbesc dintr’o pornire altruistă, de bucurie că vre­o câțiva nenorociți vor fi ajutați ? Nu, zîmbetul meu e de amărăciune vă­zând cum veșnica fățărnicie ome­nească își așază atât de frumos o mască peste simțimintele ei egoiste și nepăsătoare. Facerea de bine e pornită dintr’un sentiment religios, umanitar care un moment te înfrățește cu cel care su­feră, căutând să-î îndulcești durerea, să simți cu el, să-î arăți că-1 înțe­legi prin mișcarea ta generoasă. Ei bine vă încredințez că d-nele și d-șoarele care se pregătesc a lua parte la un ast­fel de bal s’or fi gîndit la toate, la îmbrăcămintea lor, la piep­tănătură, la grație, la flirtul, la o cucerire mai temeinică, dar la scopul sau pretextul reunite!­lor nu le mai rămâne timp de gîndit. Iată de ce găsesc să se facă baluri cu orice scop, numai pentru binefa­ceri nu­ ! Ce adică nu se poate face pomană decât dansând ? E mult mai umanitar de a se pre­zintă liste de subscripții, care să în­scrie fiecare cu o sumă mai mare de­cât un leu, doi sau cinci, prețul unui bilet Când faci o economie de o îm­brăcăminte de 100 de lei, cel­­ puțin poți să iscălești pe listă 10 lei bu­năoară. Și dacă cochetăria doamnelor va perde un prilej de a-și fi arătat gâtul și frumoasele brațe goale, moralul lor va căștiga­ mult. * » Aceste baluri de binefaceri trebue să fi fost importate din străinătate. Românca e generoasă, impulsivă în milă, foarte duioasă și băgătoare de seamă la durerile altora. Nu-i trebue dar un pretext sau o condițiune pen­tru a face binele. Atâtea și atâtea pilde îmi vin în sprijinul afirmărei mele. Ziarele le înregistrează, prin ofi­ciale se aduc mulțumiri Dar inca pe lângă acestea câte bine-făcătoare și bine-faceri neștiute de­cât de acei care le dă și care le primesc căci bine-facerea nu e numai materială ci și cei­a­ ce e mai de seamă e vorba blândă, m­ângâetoare, intere­sul cu care împărtășești durerea al­tuia. De aceia și bine-facerea dintâi­ nu e completă de­cât atunci când e făcută cu atenția pe care o merită nenorocirea de ușurat. Așa în loc să se danseze la baluri pentru bucuria săracului, mai bine să i se viziteze umila lui locuință să i se dea sfaturi blânde de încurajare și de speranță, căutânduli-se de lucru când sunt sunt sănătoși, loc in spi­tal n ri când sunt bolnavi. Șt­­iind­că a venit vorba de spita­­luri vom spune, că chiar ele sunt o dovadă a generozitate! românilor. Mai toate spitalele din România sunt da­torite carităței particulare, și cele­lalte încă primesc donați­uni. Aproape nu e bogătaș in România care să nu lase la moarte o bună parte din avutul său in scop filantro­pic. Sunt atâtea societăți de ajutor în­ România. Prin urmare să lăsăm balurile pen­tru alte scopuri. De ce să mai facem pe flămânzi să aștepte până ne vom sătura noi de joc și de veselie. Laura Vampa. O CU­GETARE IP13 ZI Libertatea v. un ce mai prețios decât sănătatea, decât orice plă­cere omenească. Sosirea d-lui Niș. Fie Manifestația la gară și la clubul conservator-de­mocrat După cum s’a anunțat, era, la o­­rele 11 și jumătate, d. N. Fleva a sosit in Capitală, venind din străină­tate. De pe la orele 10 și jumătate pe­ronul gării a început a se umple de membri clubului conservator demo­crat, cari veniseră intru întâmpinarea d-din Fleva. Observ în mulțime pe d-niî Al. B&därad, C. Diseacu, T. Comărășescu, Th. Cincui, P­­îrălășanu, I. Bră­­tescu, Em. Socec, V. Ionescu, M. Cosăcescu, B. Păltineanu, I. Th Flo­­rescu; d-mi profesori universitari Rădulescu­-Motru, Mihail Dragomi­­rescu, Ovid Densușeanu, P. Negu­­lescu, d. Al.Davila, d 1. general Găman, comandor Coandă, maiorii Zaharia. Se anunță sosirea trenului și lumea se grămădește în fața peronului D. Fleva apare in ușa vagonului. — .,iți zicem bine ai venit intre noi !.... se aude din mulțime glasul d­-lui Barbu Păltineanu, bine ai ve­nit în mijlocul poporului, pentru care ai fost totdeauna dragostea lui ne­­ștearsă. ..Bine ai venit in mijlocul demo­craților, ca să iei în mână steagul sau în acest ceas hotărâtor al luptei. „Bine ai venit, îți spun toți ro­mânii din toată țara, pentru ca să lupți la stabilirea unei armonii so­ciale, și ordinea ca trebue să dom­nească intre toți, spre a-i răzbuna de asupririle și nedreptății« ce au­ simțit, dela plecarea ta de pe scena vieței­ politice. „Fie ca intrarea sa în rândurile noastre să aducă alinarea suferințe­lor celor oropsiți astăzi prin jertfa ce o faci venind în luptă cu talent­ul și calitățile tale, care le-au legat de cea dintâi dragoste a poporului“. — Iubiți cetățeni, nu puteți aștepta, răspunde d. Fleva, un discurs de la acela care are în sufletul Uri atâtea necazuri, încât lacrimile îl opresc de a vorbi. ..Dragostea voastră de care mă în­conjurați astăzi mă răzbună de su­ferințele și loviturile ce le-am primit. Reintru în luptă în mijlocul vostru, ca un simplu soldat. „Nu vă pot spune astăzi cât am su­ferit in acest răstimp, dar mișcarea d-v. începută în țară este cel mai mare act politic, căci ea dovedește că vrea să conducă iar nu să fie con­dusă. „Eu sunt bătrân, aveți însă în mijlocul vostru un tânăr, un om de talent, care a realizat ceva ca eu am încercat să fac încă dela 1888. „Pentru mine însă nu este mân­­gâere mai mare decât a fi iubit de popor“. * * Se formează apoi un șir de trăsuri cari se îndreaptă spre club. D. Fleva apare după aceea un balcon și zice : „Iubiți cetățeni ! Hotărât sunt să intru în mijlocul vostru. Astăzi gă­sesc la voi aceiași animație pe care am lăsat-o la 1888. Ceia­ ce vă rog este să vă risipiți în liniște și să nu uitată că aveți o datorie către țară. Acum mergeți și duceți sentimentul dragostei mele, căci vă asigur că tot­­deauna vom­ fi alături de voi“. D­­ache Ionescu apare la balcon: „Vă mulțumesc din toată inima de frumoasa manifestație ce ați fă­cut-o prietenului nostru Fleva. ’L-am rugat să vie în mijlocul nostru ră­mâne acum ca voi să-1 duceți acolo unde trebue să stea, spune d. Tache Ionescu. Faliero Pentru abrecția telegrafelor Și alaltăieri și ieri, ca și de nenumărate ori mai înainte, ni s’au­ interceptat telegrame de-ale corespondenților noștri din străi­­nătate Mai cu seamă de când cu tratativele pentru convenția de comerț româno-austro-ungară râul obiceiu a devenit sistem. De în­dată ce cuprind vre-o știre cât de pe departe privitoare la aceste tratative, fie ea reprodusă din ziare, fie relatând vre­un fapt cert petrecut, telegramele ne sunt­­ reținute câte cel puțin 24 ore. De protestat nu mai protestăm ; am făcut-o de prea multe ori în zadar. Facem azi o propunere di­­rect­ă a telegrafelor și anume : Intru­cât telegramele nu ne sunt cu desăvârșire interceptate , întru­cât este vorba numai ca ele să treacă pe sub ochii vre­unui cenzor; întru­cât e de presupus că serviciul la direcția telegrafelor se face cu telegraful, iar nu cu „căruța poștei“, propunem să se accelereze cel puțin acest serviciu de cenzură a presei. Așa de pildă , o telegramă tri­misă din Viena la 3 d. a. de ex. și sosită în București la 5 sau 6, ar avea tot timpul să fie trimisă la cenzură, să fie citită și cum­pănită în 2—3 ore ,și să ne fie apoi transmisă și nouă care am plătit-o și pentru cari nu cea­surile ci chiar minutele sunt pre­țioase. Cum am spus, n’ar fi vorba de­cât de o accelerare de formalități pe care o propunem în special noului director general al telegra­felor, d. Zaharide. Cu chipul a­­cesta oribila cenzură ar fi mai mascată și miile noastre de citi­tori n’ar avea să îndure conse­cințele unei măsuri care numai chibzuită nu e. Serbările din Sáriad Scrie­rea statuie a lui »lui Mleaî Beriad, 6 Decembrie ! Curatorii averei lui Neculae Roșea Codreanu, d-nii G. Vidră și Teodor V. loan, spre a­­ eterniza memoria, au luat inițiativa ridicării unei statui marelui filantrop,statue ce s’a desvelit azi și care e așezată in parcul din piața Domnească. Monumentul e alcătuit din statuia propriu zisă In înălțime de 2 m. și 50. făcută din marmoră albă de Carara și reprezintând pe Codreanu stând in picioare. Statuia e așezată pe un piedestal tot de marmoră cenușie gri, având înălțimea de 3 m. 100. Toată lucrarea e de o valoare ar­tistică și face cinste atât inițiatorilor cât și d-lui V. Scutari (Galaț­i-lași), căruia i-a fost încredințată execu­tarea acestui monument. » * Pe una din fețele piedestalului se află următoarea inscripțiune: (Din testamentul­ defunctului):" „Creșterea femeei este temeiul cel mai statornic al unei societăți bine organizate; căci în zadar se silesc unii a nimici pe fem­ee, desprețuin­­du-i drepturile ; ea a fost și pururea va fi partea intimă a neamului ome­­­nesc; tovarășita nedespărțită a omului; ea ii pricinuește cele mai mari bu­curii și cele mai vii dureri,îl îndeamă la virtute, îl împinge spre viț­i. Înger păzitor al copilăriei, ideal măreț al juntei, obiectul celor mai vii afecți­uni ale omului, visul necurmat al vieței sale,­­mângâerea, sprijinul bă­trânețelor, feme­ea exersează asupra omului neîncetat o înrâurire de care el nici odată nu se va putea­ înlătura. * • Acesta fiind principiul pe care s’a Întemeiat defunctul a lăsat, prin tes­tament 6000 galbeni (70500 lei) pen­tru clădirea unei școli de fete; acești bani aveau să stea cu dobândă până la 1SG 1 și atunci să se înființeze o școală de fete sub numele de O------1­ 1..Í V______l„X ■»­> _____..*4 j.^UUUiu IUI­U«cUuiu,i HUIUl VlUCfu­iU , unde se vor ține interne 15 copile de națiune română Defunctul, pe lângă alte sume însemnate ce a lăsat pen­tru scopuri nobile (spital, biserică, etc.) a mai dat. 2000 galbeni, spre a se adăoga o catedră de limbile fran­ceză și una de italiană la cursul de latinește fondat de fratele său Gheor­­ghe Codrianu la școala publică din Bârlad in 1846. y * Ceremonia desvelirei monumentului s'a făcut în prezenta ministrului Ha­­ret, a secretarului general de la culte Teodorii, și a d-Uri Săveanu, secre­tarul general de la ministerul de in­terne, a prefectului Vasilea, prima­rului Vidra, a directorului prefec­turei Nica, polițaiului J­aladi și a tuturor reprezentanților administrației a inspectorilor școlari N­­an­­ta și Ne­­culau, a senatorilor și deputaților, general Presan, a­ profesorilor, revi­zorilor, institutorilor, studenților ie­șeni, toți foști elevi ai liceului Co­dreanu, și a întregului corp pro­fesoral, secundar și primar de ambele sexe, a elevilor liceului și școalei normale și a unui numeros public, s’a făcut cu o deosebită solemnitate desvelirea statuei lui Nicolae Roșea Codreanu, fondatorul școalei secun­dare profesionale de fete „Roșea Co­dreanu“ din localitate. Serbarea a început la orele 10 di­mineața printr’un Te-Deum, oficiat la catedrala Domnească de episcopul Kec. Roșca CosSreanu, îi vecini de Huși Corin Arames­cu Donici, în­conjurat de întregul cler. După Te­ Deum întreaga asistență în frunte cu clerul, a pornit la monumentul din Parcul Domneasca. Aici persoanele oficiale și clerul au luat­ loc în tribuna, splendid pavoa­zată cu steaguri și verdeață. La orele 11 s’a făcut sființirea a­­pei, după aceea a urmat desvelirea. S’au depus coroane din partea primă­riei și executorilor testamentari Vidra, și Teodor loan. La seria discursurilor a vorbit cel dintâiu Teodor loan, care făcu bio­grafia marelui filantrop Nicolae Roșea Codreanu, relevând marile merite ale defunctului care a înzestrat Bâr­ladul cu o instituție atât de însem­nat­ă. Relevă de asemenea generositatea d-nei C. Emandi pentru o sumă do­nată la înființarea unei capele la școala profesională. După aceea predă monumentul primarului G. Vidra. Primarul arată recunoștința ce da­­toresc bârlădeniî defunctului Co­dreanu prin înființarea­ școalei pr­o­­fesionale. Mulțumind ia în primire monumentul, care va fi păstrat ca pildă pentru generațiunile viitoare, Ministrul Staret arată sentimentele frumoase de care era stăpânit. Roșea Co­dreanu,și scoate în relief prevederea genială a defunctului prin fondarea in­­situtulu­i pentru creșterea și educarea poporului în general și a femeei în spe­cial. Arată că Roșea Codreanu din inițiativă privată a înființat prima școală secundară, după Iași, atât de necesară atunci și care a dat succe­siv oameni valoroși țârii. Spune că Bârladul a propășit în continuu și astăzi poate fi mândru de numărul instituțiunilor sale culturale. Față de populațiune, această instituțiune va progresa, căci un donator Iancu Epure a lăsat 5000 galbeni pentru procen­­tare timp de un secol ca apoi să se fondeze o universitate la Bârlad. Mulțumind executorilor testamen­tari, urează propășire orașului. Ordinea în timpul serbării a fost perfectă. La orele 2 după amiazi, in­sula li­ceului a avut­ loc serbarea jubiliară de 50 ani a liceului Codreanu, din localitate. A asistat de ministru Ilaret, toate autoritățile, corpul profesoral și un public ales. Serbarea s-a deschis cu imnul regal, executat, de corul liceului. A urmat apoi discursul directorului liceului, George Neșlianu, care face istoricul liceului, arătând scopul și foloasele serbărilor. Relevă meritele lui Gheorghe Roșea Codreanu, care lăsând averea sa pentru fondarea unu­i curs de latină la școala publică din Bârlad la 1837, la care adăogându-se dona­mnea frate­lui său Nicolae, s-a fondat la 1857 gimnaziul din Bârlad, care comple­­tându-se treptat devine la 1865 li­ceul complet, purtând numele „Co­dreanu". Vorbește apoi de profesorii și de foștii directori ai liceului. Elevii intonează imnul de serbare, după care vorbește profesorul Simio­­nescu, laudă pe vechii profesori, cari au adus foloase mari instituțiune î.­i numără promoțiunile elevilor, din cari s’au distins mulți din toate ca­tegoriile. Încheie arătând că faptele lui Co­dreanu au găsit următori, enumărând pe filantropul Stroe Beloescu, din Bârlad. Urmează apoi diferite jocuri, sub conducerea maestrului Teodoru. Corul sub conducerea maestrului Bulbuc a cântat mai multe bucăți, admirabil executate. Publicul a răsplătit cu aplause frenetice pe elevi și­ maestru for. EVENIMENTELE DIN BALCANI — Serviciul nostru telegrafic — ITALIA Conferință asupra situației in­ternaționale Viena. 6.—«Neue Freie Presse» află că ambasadorul italian de aci, ducele d’Aosina, se va duce in săptămâna Crăciunului la Roma și Neapole, unde va conferi cu regele Italiei și cu ministrul de externe Tittoni asupra situației internaționale. Notă.— Telegrama ne-a fost înmâ­nată era, deși ne fusese expediată Vi­neri după amiazi. O manifestație anti austriacă în Camera italiană Roma. 6. — Ieri extrema stângă a încercat să însceneze, în timpul ședinței Camerei, o mare mani­festație anti-austriacă, care însă a fost imediat reprimată de pro­testările majoritătea. MUNTENEGRU Prințul Nikita despre aspira­țiile Muntenegrului Londra. 6. — Prințul Nikita a primit era la Cetinge în audiență de corespondentul ziarului «Daily Mail», căruia i-a expus cari sunt aspirațiile Munteneg­rului și pla­nurile despre acțiunea lui în viitor. Prințul a declarat că Muntene­­grul perde în urma anexării tot ce are un popor mai scurmi : spe­ranța. Cât timp Austro-Ungaria ținea numai ocupate Bosnia și Herzegovina, muntenegrenii mai sperau­ că se va realiza odată fru­mosul lor vis de a se uni cu a­­ceste provincii; acum însă nu se rămâne altceva decât să rămână și pe viitor închiși în munții lor, dacă vre­un razboiu nu va aduce o îmbunătățire in situația lor. «Nu doresc războiul, a adăugat prințul, căci imi dau seama ce însemnează aceasta; dar dacă marile Puteri și în special Anglie, căreia am făgăduit a rămâne li­niștiți, nu ne va susține dreptu­rile in conferința europeană, a­­t­unci va trebui să luptăm cu ar­­m­ele în mână spre a câștiga ceea ce ni se cupvine. Noi dorim auto­nomia celor două provincii și pen­tru noi orașele Spizza și Antivari. E probabil insă, că Austro-Unga­­ria nu va consimți la nici una din dorințele noastre», calea cea mai bu­nă­ pentru rezol­­virea crizei ; dacii s’a raliat la ideia unei conferințe, aceasta a făcut-o numai pentru a fi pe pla­cul celorlalte Puteri. Dacă insă Rusia va lucra în mod direct sau indirect contra unei conferințe, aceasta nu va produce nici o su­părare Austriei." RUSIA Părerea luî Kuropatkin asupra relațiilor ruso-austriace Berlin. 6.— Un ziar din Moscova publică o convorbire avută de un redactor al ziarului cu generalul Kuropatkin, asupra atitudinei Ru­siei față de evenimentele din Bal­cani. ’ * Generalul pledează, pentru înțe­legere cu Austro-Ungaria și crede că Rusia ar trebui să fie mulțu­mită de anexarea Bosniei și Her­­zegovinei. In adevăr, slavii din Austria stau din toate punctele de vedere foarte bine ; acelaș lucru se va întâmpla cu elementele slave din cele două provincii. Aceste e­­lemente se vor putea desvolta din punctul de vedere economic și po­litic mai mult sub dominația aus­triacă decât sub cea turcă. m­araSES*­«»­* SERBIA Imps austriaca trecând gra­nița sârbească Londra. 6. — Agenția «Reuter» află din Belgrad ca Mercurea tre­cută 50 de soldați austriaci, co­mandați de un căpitan, au­ trecut granița sârbească la Bobragora. Un soldat a tras focuri de pușcă asupra agenților vamali sârbi. Se mai anunță că și la Limbora au trecut trupe austro - ungare peste graniță. Guvernul sârb a declarat că dacă se vor mai repeta astfel de fapte, atunci li va fi foarte greu să oprească poporul de a ataca Austro-Ungaria. ’S­URC­IA Comitetul de boi cotagiű pro­cedând cu violență Constantinopol. 6.—Comitetul de i­n­iț­i­a ii­c prin care invită populația să nu mai poarte fesul, acesta fiind un fabricat austriac, și să-i înlocu­iască prin kalpac. Această circulară n’a fost însă respectată. Comitetul a urmat a­­tun­ci exemplul comitetului din Smirna și a’recurs la violență, a­­tăcând pe trecătorii cari purtau fes. Aceasta s’a petrecut Joul, în ziua deschiderii parlamentului. In aceiași zi urma să se țină o întrunire publică in care să se protesteze contra purtării fesului; poliția însă a interzis ținerea în­trunire­. Guvernatorul a afișat o procla­mație prin care invită populația să nu se lase a fi tirată la acte de violență și în care se mai spune că poliția va opri cu energie re­­petarea unor ast­fel de tulburări. AUSTRIA In jurul răspunsului Rusiei la nota austro-ungară Viena. 6. — Azi a sosit răspun­sul Rusiei la nota Austro-Unga­­riei. Aci a făcut rea impresie fap­tul că ziarul «Daily Telegraph» a avut încă de ere conținutul aces­tui răspuns. Aceasta înseamnă că Rusia nu ține cu tot dinadin­sul să se țină o conferință inter­națională. Austro-Ungaria a crezut totdea­una că­ o înțelegere cu Turcia e Procesa­ d-nilu­l Șuntulescu cu cârciumarii evrei din Iași (Prin telegraf de la coresp. nostru particular) Vaslui. 6 Decembrie. Pledoaria d-lui Delavrancea Ședința de astă-noapte s’a deschis la orele 4 seara, când reîncepe ple­doaria d-lui Lascar Antoniu care des­­voltă al douilea punct din programul de apărare al cârciumarilor. D. Lascar Antoniu dovedește cu acte și texte din lege că d. dr. Șu­­muleanu a procedat, în contra legei cu de la sine putere făcând în ace­lași timp atât pe expertul cât și pe execu­torul. După înțelegerea între ambele părți d. Antoniu i­și amână pledoarii pentru a da cuvîntul d-lui Delavran­­cea din partea părței civile. I­. Delavrab­cea luând cuvântul, in orice 10 jum. noaptea, își desvoltă a­­pararea, arătând meritele d-din dr. Sumuleanu, căruia nu i se poate in­­jluta că ar fi incorect chiar dacă ar fi membru în societatea pe ac­țiuni a tipografiei „Neamul românesc“, sau prieten intim al d-lor Iorga și Cuza. D-sa arată procedarea perfect legală­,a d-lui dr. Șumuleanu, și relevă părțile calom­nioase din memoriul cârciur­arilor, și închee făcând un călduros apel d-lor jurați ca înainte de pronunțare să citească cu luare aminte acest­ me­moriu și să pronunțe un verdict de condamnare, fie chiar niște simple daune. D. Delavrancea mai declară din partea d-lui dr. Șumuleanu, că dau­nele acestea la care ar fi condamnați vor fi date unei societăți de bine­fa­­cere. Ședința s’a terminat la orele 12 noaptea și va fi reluată Luni la i­ jum. dini. E probabil că dezbaterile vor ține până Marți seara. CASA MOȘNENILOR Unele jurnale au adus la cunoș­tința publicului că d. ministru al do­meniilor pregătește creiarea unei ins­­tituțiuni numită „Casa moșnenilor“ a cărei menire va fi să reguleze o bună, rațională și dreaptă adminis­trare a proprietăților m­oșnenești in­divize, să supravegheze și să ajute la eșirea din indiviziune a comoș­­nenilor. Toți moșenii conștienți și cu milă de avutul lor, mai ales de păduri care au­ un viitor atât de frumos și ren­tabil, salută cu mulțumire și bucurie sufletească acest proiect și așteaptă cu nerăbdare prefacerea lui în lege, adică un fapt real. S’a anunțat însă de alte ziare că proiectul s’ar reduce la organizarea corpului silvic și că pe viitor moșnenii nu vor mai putea face vânzări de pă­duri de­cât prin intermediul Statului. Dacă această versiune ar fi adevărată, apoi nu poate fi de­cât o decepție pentru aceia cari s’au bucurat la prima anunțare a „Casei moșenilor“. In atare caz, intenția de îndreptare a răului capital ca subminează pro­prietățile și în special pădurile moș­nenilor s’ar reduce numai la o tutelă, și cu aceasta s’ar face prea puțin. Să nu se creadă că ruina moșnenilor pro­vine numai din faptul că ei nu știu să prețuească avutul lor și astfel îl vând pe un preț derizoriu, nu­­ ruina cea mai mare, ruina nu numai ma­terială ci și morală provine din lipsa de administrație, din exploatarea bar­bară și folosința nedreaptă. Să mă explic și explicația voi­ da-o din practică, ca moșnean, martor ocular. In starea actuală, în lipsa unei ad­­ministrațiunri statornicită prin lege, moșnenii în indiviziune se conduc după maxima condamnabilă : „Forța primează dreptul“, căci cum s’ar pu­tea zice altfel, când vezi că nu e ab­solut nici o regulă, nu se ține nici o socoteală, nu e­ nici o deosebire între cei cu drepturi reale și cei cu drep­turi infime sau fără nici un drept?! Mulți din cei cu drepturi și cari plă­tesc dări însemnate, din cauza altor ocupații sau a neputinței, nu trag 4 21 Pălăria Preotului — ROMAN — de faimilie ăe IS&rchi XIII Frică își aruncă privirea în calenda­rul american din perete și văzu iar numărul Nu rupsese el o dată acea afu­­­sită foaie ? Cilie­ șî batea joc de el, scoțându-i mereu înainte acest număr pe care voia să-l uite ? Mai era oare nevoie să creadă în duhuri nevăzute ? Și numă­rul 4 avea forma unei pălării preot Pro­t­­e ! Spaimă ce om cu­prins de Irigai­ii ! Üarcbui simțea frigurile arză­toare luându-l de ceafă, se pu­i într’un colț al camerei, își strânse capul între mâini, îl ținu nemiș­cat și-și ordonă liniște, răceală, spirit pozitiv, obiectivitate, jude­cată. Ce era mai urmă acea treantă de pălărie în comparație cu lu­mile de stele ? Era cu putință ca el să sufere pentru așa de mic lucru ? Nu­ nu­ trebuia să privească lucrurile ca filosof, să raționeze. Așa­dar omorâse pe preot în ziua de­ 1. Salvatore murise în ziua de 8. Ziua în care se afla era de 15 sau 16 Aprilie. Prin urmare trecuseră zece sau unsprezece zile de­și nu se aru­lase nici un semn că pălăria fu­sese găsită. Și chiar dacă fusese găsită, ni­meni n­u putea sa-și închipuie că ea era a preotului Cirilîo Nimeni nu bănuia că preotul Cirilîo era mort. Insă în lot căzui acea pălărie rămasă pe movila de cărămizi era o primejdie pentru că lumea e din firea ei curioasă... lumea! lumea !.. Această expresiune îi aduse în minte figura limbatului don Ceccio și aproape în aceiași clipă își aminti de pălărierul Filipino care câștigase o jumătate de mi­lion cu numerele ce-i dăduse don Cirilîo în schimbul unei pălării. Baronul sări în picioare. Sim­țea că i se aprinde creerul. Turnă iute apă în lighean și-și băgă de mai multe ori capul în lichidul rece. Era ceva oribil de caraghios ca un om ca dineul să sufere atât de mult din causa unei pă­lării ! Trecând prima vijelie. Începu să raționeze puțin și putu să-și facă un plan, un proiect. , Intre ideile ce-i veniră fu și­i aceea d'a fugi în țâri depărtate pentru ca să scape de pedeapsă. Dar mai gândindu-se puțin, ajunse la o dilemă mai folositoare. Sau că pălăria fusese descope­rită și predată justiției, și atunci ori­ce încercare de fugă era pe­riculoasă, căci justiția are mână lungă și ori­cât ar fugi cine­va de departe, tot îl ajunge ; sau că pălăria se afla încă pe locul cri­mei și atunci lucrul cel mai bun era să se ducă la vilă, s’o ia și s’o distrugă. Deci, cum ziserăm, trecând prima furtună, care ar fi făcut să explodeze ori­ce alt cap, își redobândi cumpătul și zise chiar ce această comedie. — Ce neghiobie ! își zicea. Dar dacă s'ar descoperi nu una ci o sută de pălării, cine ar putea spune că preotul Cirilîo a fost ucis ? „Și chiar dacă s’ar descoperi nu unul ci o sută de preoți uciși, cine ar putea să susțină că eu am ucis pe preotul Cirilîo? «Nu sunt oare în Neapole sute de camoriști cari să facă așa is­pravă ? Ceea ce trebuia să facă era­ ca lumea să nu umble prea mult prin fața și pe din dosul vilei. Cheea era încă la secretarul comunal și de­oare­ce grădina era umbroasă și răcoroasă, nimic mai natural ca țăranii din Santa Jusca să meargă în orele prea căldu­roase ale zilei spre a se odihni la umbra bătrânilor copaci. La această idee, baronul simția nouă învălmășeli în cap. Dacă era adevărat ceea ce se gândea atunci, erau opt­ zile cel puțin de când bunii locuitori din Santa­fusca umblau prin grădina vilei ca la ei acasă. Afară de aceasta, se făcuse în­mormântarea lui Salvatore și mulți oameni și băeți se duseră de­sigur la vilă ca să însoțească pe mort la groapă. Niscai băețî intraseră de curiositate până la grajduri și dăduseră de pălăria preotului. Baronul simți trebuința de a eși din casă și a respira aerul liber al stradelor. Aerul din casă era prea încărcat de gânduri urâte. Insă ori­câte sforțări făcea a­­supră și ca să nu se mai gân­dească la pălăria preotului, în­­tâlnia pe stradă, mii de motive ca să i-o reamintească. Era d’ajuns de pildă să vadă un preot. Nimic mai natural ca bieții, găsind pălăria preotelui, s’o ia și s’o ducă în sat. Mare mirare pe toți. O pălărie popească ? A cui o îl? Unde a fost găsită? La vilă. In ce loc anume ? Pe un morman de cărămizi. S’o ducem la preotul nostru. Don Antonio citise în „Poppio Cattolico“ că­ preotul Cirillo dis­păruse. Oare să nu fie aceasta pălăria lui ? S’o du­cem la comandantul jan­darmilor, ba încă chiar la ju­decător. Baronul, gândindu-se la toate astea, vedea pare că droaia de ță­rani, având înainte pe băeții cari duceau pălăria în vârful unei prăjini, îndreptându-se spre ca­zarma carabinierilor. Și i-se părea că aleargă și el după mulțime spre a ajunge pe acei băețî, a le da loviturî de bas­ton și a le lua pălăria. Intr’o zi, cuprins de astfel de gânduri, se trezi pe drumul către Santafusca la o jumătate de oră de oraș. O putere tainică il împinsese spre poarta Gapuana, pe jos, și tot merse in neștire până ce dădu cu ochii de vechea clopotniță de la Santafusca.­­Se opri atunci d’o dală, se văzu plin de praf și de sudoare, cu hainele in neorânduială si se speria de nebunia sa. Se întoarse în oraș și se duse la cârciuma lui Companiello ca să ia puțină forță. Absintul avea virtutea de a’î da vigoare și În­țelesul exact al lucrurilor. La vilă avea să se ducă, însă nu pe jos, ci un vagabond, ci în mare gală, cu o ceată de a­mici vinători, cu câte­va frumoasa amice din Neapole, cu Marinele.. Simțea o mare ispită de a în­frunta lumea și pe părintele ex­tern, ca și Mefistofel. Dar apoi se gândi că era mai bine ca bunii țărani care-l știau­ de mare desfrânat, să nu fie tul­burați în simplicitatea lor, căci l-ar fi urât și mai mult. Petrece­rea ar fi fost de alt­fel o ofensă adusă memoriei în­ Salvatore. (Va urma)

Next