Universul, decembrie 1908 (Anul 26, nr. 331-358)
1908-12-08 / nr. 338
Azi Duminecă a apărut No. 51 din „Universul Literar“ Se vinde cu 5 bani în toată țara (Statura lui Ilașca Codreanu din Bârlad.(Vezi articolul) Î Calendar pe anul 1908 Ortodox Duminecă, 7 Decembrie.—Părintele Ambrosiu și Sf. Filof’tea Catolic Dumineci, 20 Decembrie.—Amon Rlst r. soarelui 7.51. Apusul 4.37 «Universul» are următoarele linii telefonice: Administrația.........................6/62 Redacția ....... 12;8S Comunicări cu străinătatea .‘0/56 București, 7 Decembrie Sfârpirea concubinalus De câțiva ani de zile, atenția guvernanților și a tuturor celor cari se interesează de dezvoltarea societății românești e atrasă de lățirea concubinajului la sate. Dat fiind că aceasta e un izvor nesecat de destrăbălare, de certuri, de procese și chiar de crime, s'a căutat și se caută a ee Împiedica lățirea răului și trebue să tindem a’l stârpi cu desăvîrșire. Prin modificarea codrlui civil s' au ușurat formalitățile pentru contractarea căsătoriior. Pe de altă parte, guvernul și kiliarhii au dat de repetate ori instrucțiuni funcționarilor și preoților de la sate ca să facă pe țăranii ce trăiesc în concubinaj să-și regularizeze pozițiunea. Măsurile acestea au dat oarecari roade. Mulți țărani cari trăiau in căsnicie liberă s’au căsătorit, în urma îndemnurilor și sfaturilor ce li s’au dat. Suntem însă foarte departe de stârpirea răului și pentru atingerea scopului va fi nevoeie o lucrare mai sistematică. Așa de pildă, ar fi bine ca ministerul de interne prin aparatul administrativ, ministerul de instrucție prin corpul didactic și biliardhii prin corpul clerical să ceară rapoarte regulate asupra stărei și mersului concubinajului, arătându-se și cauzele ce hotărăsc pe săteni să prefere concubinajul căsătoriei legiuite. Făcându-se aceasta, pe de-o parte funcționarii administrativi, învățătorii și preoții se vor simți îndemnați a lucra mai cu stăruință, prin mijloacele ce le stau la îndemână, la combaterea răului, pe de altă parte, organele centrale ar aduna un material prețios pentru cunoașterea cauzelor care produc concubinajul și favorizează lățirea lui în satele noastre. Când vor fi bine cunoscute cauzele răului, se vor putea găsi lesne mijloacele de îndreptare, fie de ordine morală, fie de ordine legală. Avem astăzi la sate un număr însemnat de elemente care pot conlucra la propagarea principiilor sănătoase, luminând pe săteni și îndrumându-i pe calea cea bună. Se pare însă că atâta nu e de ajuns, când e vorba de stârpirea concubinajului ; îndemnurile bune nu pot hotărî pe toți să se căsătorească. De aceea credem că o acțiune sistematică e necesară, in primul loc pentru cunoașterea cauzelor determinante ale răului. Lucrul merită osteneala: prin stârpirea concubinajului se va înălța mult moralitatea satelor noastre ___ Serisori Două jubileuri istorice.—Milioanele a două pontefici.—Roma cu 1 milion de locuitori; orașul se mărește.—Parcuri și cartiere.—Monument in primejdie E interesant de făcut un bilanț, rezumativ al jubileului Papei Pius, punându-l alături de primul jubileu al An Leon XIII. Leon a văzut venind la Roma pentru nunta lui de aur cu biserica, 320.000 de pelerini . Piu X a văzut 360.000. Pelerinii lui Leon au fost însă mai generoși : ei au adus peste 20 milioane de lire . Piu X de abia a primit 10. Chiar și Suveranii, cardinalii și episcopatul catolic au fost mai generoși cu Leon decât cu Piu X. Cel d’intâiu a primit daruri și oferte în bani în valoare de 40 milioane, între cari inelul Sultanului, prețuit un milion, diamantul lui Krueger, prețuit 5 milioane, etc.. Piu X a primit puține daruri, dintre cari cel mai de preț e crucea de piept trimisă de, împăratul Austriei, împăratul Wilhelm a trimis un sigiliu, Sultanul nimic, prezidentul francez și prezidenții celorlalte republice europene și americane de asemenea nimic. N’au trimis daruri nici curțile Rusiei, Suediei, Norvegiei și Danemarcei, nici cele ale României, Olandei, Portugaliei, Angliei și Belgiei. Curtea Spaniei a trimis veștminte sacre. S’au purtat mai bine diferitele episcopate. Gibbons și episcopii Statelor Units au adus un ceck de 5 milioane lire, episcopatul ungar a dat 1 milion de coroane, episcopatul argentin 200.000 franci, episcopatul brazilian 1 milion. Liturghia de aur la St. Petru a fost plătită lui Leon XIII un milion de lire , lui Piu X numai 200.000. Piu X a văzut însă in ziua liturghiei sale de aur, în jurul său la Stul Petru, 400 de arhiepiscopi și episcopi și 40 de cardinali. Leon XIII a văzut abia jumătate. Din contră Piu X s’a obosit mult mai mult decât Leon. Liturghia lui a durat 4 ore, cea a lui Leon o oră. Piu X a rostit peste 300 discursuri, până la 5 pe zi, in timpul anului său Jubilar . Leon XIII abia vre-o patruzeci.* • • Primăria Romei a discutat și aprobat noul plan regulator al Capitalei regatului. Un precedent plan regulator fusese concretizat la puțin timp după intrarea italienilor în Roma , dar el n’a putut fi actualizat decât în mod parțial, și totuși s-au cheltuit cel puțin 250.000 lire. Noul plan e mult mai vast, mai practic și va costa mult mai mult. Autorul planului regulator e inginerul sard Sanjust di Tentada, un specialist în acest gen; el e și autorul planurilor regulatoare ale Milanului și Genevei. Sanjust dă, cu planul său, orașului Roma o așa amploare încât va va putea conțină, peste 20 de ani, cel puțin un milion de locuitori. Azi, configurația planului Romei e foarte neregulată, fără un centru, ba încă cu diferite centre, ca piața Colonna, piața Veneția, via Nazionale, corso Vittorio Emanuele, etc. Roma viitoare însă, va trebui sa aibă forma unui cerc, al cărui centru va fi Quirinalul, rezidența regelui. Spre a se rătunzi planul cetățea, se plănuesc multe cartiere nouă la periferie și două parcuri colosale la Nord și la Sud. Primul din cele două parcuri ar și exista, dacă elementele lui nu ar fi încă neunite unul cu altul Spre a se reuni, va trebui să se lege între ele prin șosele și grădini Villa Borghese, Pincio, Munții Farioli și pajiștele și păduricele de la Acqua Acelosa. Acesta va fi cel mai mare parc public din Europa și poate și cel mai inimos. Irt parcul de la Nord se va afla grandioasa grădină zoologică, care va fi gata în 1911. Parcul de la Sud va fi ceva unic ; el se va intinde la mijlocul monumentelor anticei Rome, Îmbrățișând Forul, Palatinul, Termele lui Caracalla, Termele lui Titu, până la basilica San Paolo. In interiorul orașului se vor descinde noi artere , se va face o paralelă cu Corso, care va fi ca o sucursală a lui, dar care va fi de trei ori mai largă : se va deschide o arteră directă de la Piața Colonna la San Pietro, trecând pe la Camera deputaților : se vor creea detuâ noi piețe în centrul Romei, una in dosul pieței Colonna care să servească de stație și centru pentru tramvai. Pieței Colonna i sa va construi o mare galerie acoperită. In viitorul cartier din Piața armelor se vor construi palate pentru 4 ministere Acest nou plan stirnește și el discuții aprinse, ca și cal vecină, din cauza dărimărilor ce propune in partea internă a orașului. Spre a se deschide nouă artere trebuesc dărâmate case vechi, dar unele din aceste case sunt palate, sunt opere arhitectonice datorite unor maeștri mari, ca San Gallo, Giulio Romano, G. B. Salvi, etc. Pentru acest nou plan, problema cea mai gravă ce se prezintă e aceasta: cine va da banii trebuitori? Poate primăria Romei să se aventureze intr’o cheltuială de câteva sute de milioane ? In general se prevede că Statul va trebui să plătească cel puțin jumătate din cheltueli pentru că, în fond, e vorba nu de un oraș oarecare, ci de capitala regatului. Cu ISVsti. cromíTI feminine de bine-facere E anotimpul balurilor și seratelor. Și din când în când printre balurile diferitelor bresle se ivește câte un bal de binefacere. De câte ori aud bal de binefacere, nu mă pot opri de a zîmbi. Poate credeți că zimbesc dintr’o pornire altruistă, de bucurie că vreo câțiva nenorociți vor fi ajutați ? Nu, zîmbetul meu e de amărăciune văzând cum veșnica fățărnicie omenească își așază atât de frumos o mască peste simțimintele ei egoiste și nepăsătoare. Facerea de bine e pornită dintr’un sentiment religios, umanitar care un moment te înfrățește cu cel care suferă, căutând să-î îndulcești durerea, să simți cu el, să-î arăți că-1 înțelegi prin mișcarea ta generoasă. Ei bine vă încredințez că d-nele și d-șoarele care se pregătesc a lua parte la un astfel de bal s’or fi gîndit la toate, la îmbrăcămintea lor, la pieptănătură, la grație, la flirtul, la o cucerire mai temeinică, dar la scopul sau pretextul reunite!lor nu le mai rămâne timp de gîndit. Iată de ce găsesc să se facă baluri cu orice scop, numai pentru binefaceri nu ! Ce adică nu se poate face pomană decât dansând ? E mult mai umanitar de a se prezintă liste de subscripții, care să înscrie fiecare cu o sumă mai mare decât un leu, doi sau cinci, prețul unui bilet Când faci o economie de o îmbrăcăminte de 100 de lei, cel puțin poți să iscălești pe listă 10 lei bunăoară. Și dacă cochetăria doamnelor va perde un prilej de a-și fi arătat gâtul și frumoasele brațe goale, moralul lor va căștiga mult. * » Aceste baluri de binefaceri trebue să fi fost importate din străinătate. Românca e generoasă, impulsivă în milă, foarte duioasă și băgătoare de seamă la durerile altora. Nu-i trebue dar un pretext sau o condițiune pentru a face binele. Atâtea și atâtea pilde îmi vin în sprijinul afirmărei mele. Ziarele le înregistrează, prin oficiale se aduc mulțumiri Dar inca pe lângă acestea câte bine-făcătoare și bine-faceri neștiute decât de acei care le dă și care le primesc căci bine-facerea nu e numai materială ci și ceia ce e mai de seamă e vorba blândă, mângâetoare, interesul cu care împărtășești durerea altuia. De aceia și bine-facerea dintâi nu e completă decât atunci când e făcută cu atenția pe care o merită nenorocirea de ușurat. Așa în loc să se danseze la baluri pentru bucuria săracului, mai bine să i se viziteze umila lui locuință să i se dea sfaturi blânde de încurajare și de speranță, căutânduli-se de lucru când sunt sunt sănătoși, loc in spital n ri când sunt bolnavi. Știindcă a venit vorba de spitaluri vom spune, că chiar ele sunt o dovadă a generozitate! românilor. Mai toate spitalele din România sunt datorite carităței particulare, și celelalte încă primesc donațiuni. Aproape nu e bogătaș in România care să nu lase la moarte o bună parte din avutul său in scop filantropic. Sunt atâtea societăți de ajutor în România. Prin urmare să lăsăm balurile pentru alte scopuri. De ce să mai facem pe flămânzi să aștepte până ne vom sătura noi de joc și de veselie. Laura Vampa. O CUGETARE IP13 ZI Libertatea v. un ce mai prețios decât sănătatea, decât orice plăcere omenească. Sosirea d-lui Niș. Fie Manifestația la gară și la clubul conservator-democrat După cum s’a anunțat, era, la orele 11 și jumătate, d. N. Fleva a sosit in Capitală, venind din străinătate. De pe la orele 10 și jumătate peronul gării a început a se umple de membri clubului conservator democrat, cari veniseră intru întâmpinarea d-din Fleva. Observ în mulțime pe d-niî Al. B&därad, C. Diseacu, T. Comărășescu, Th. Cincui, Pîrălășanu, I. Brătescu, Em. Socec, V. Ionescu, M. Cosăcescu, B. Păltineanu, I. Th Florescu; d-mi profesori universitari Rădulescu-Motru, Mihail Dragomirescu, Ovid Densușeanu, P. Negulescu, d. Al.Davila, d 1. general Găman, comandor Coandă, maiorii Zaharia. Se anunță sosirea trenului și lumea se grămădește în fața peronului D. Fleva apare in ușa vagonului. — .,iți zicem bine ai venit intre noi !.... se aude din mulțime glasul d-lui Barbu Păltineanu, bine ai venit în mijlocul poporului, pentru care ai fost totdeauna dragostea lui neștearsă. ..Bine ai venit in mijlocul democraților, ca să iei în mână steagul sau în acest ceas hotărâtor al luptei. „Bine ai venit, îți spun toți românii din toată țara, pentru ca să lupți la stabilirea unei armonii sociale, și ordinea ca trebue să domnească intre toți, spre a-i răzbuna de asupririle și nedreptății« ce au simțit, dela plecarea ta de pe scena vieței politice. „Fie ca intrarea sa în rândurile noastre să aducă alinarea suferințelor celor oropsiți astăzi prin jertfa ce o faci venind în luptă cu talentul și calitățile tale, care le-au legat de cea dintâi dragoste a poporului“. — Iubiți cetățeni, nu puteți aștepta, răspunde d. Fleva, un discurs de la acela care are în sufletul Uri atâtea necazuri, încât lacrimile îl opresc de a vorbi. ..Dragostea voastră de care mă înconjurați astăzi mă răzbună de suferințele și loviturile ce le-am primit. Reintru în luptă în mijlocul vostru, ca un simplu soldat. „Nu vă pot spune astăzi cât am suferit in acest răstimp, dar mișcarea d-v. începută în țară este cel mai mare act politic, căci ea dovedește că vrea să conducă iar nu să fie condusă. „Eu sunt bătrân, aveți însă în mijlocul vostru un tânăr, un om de talent, care a realizat ceva ca eu am încercat să fac încă dela 1888. „Pentru mine însă nu este mângâere mai mare decât a fi iubit de popor“. * * Se formează apoi un șir de trăsuri cari se îndreaptă spre club. D. Fleva apare după aceea un balcon și zice : „Iubiți cetățeni ! Hotărât sunt să intru în mijlocul vostru. Astăzi găsesc la voi aceiași animație pe care am lăsat-o la 1888. Ceia ce vă rog este să vă risipiți în liniște și să nu uitată că aveți o datorie către țară. Acum mergeți și duceți sentimentul dragostei mele, căci vă asigur că totdeauna vom fi alături de voi“. Dache Ionescu apare la balcon: „Vă mulțumesc din toată inima de frumoasa manifestație ce ați făcut-o prietenului nostru Fleva. ’L-am rugat să vie în mijlocul nostru rămâne acum ca voi să-1 duceți acolo unde trebue să stea, spune d. Tache Ionescu. Faliero Pentru abrecția telegrafelor Și alaltăieri și ieri, ca și de nenumărate ori mai înainte, ni s’au interceptat telegrame de-ale corespondenților noștri din străinătate Mai cu seamă de când cu tratativele pentru convenția de comerț româno-austro-ungară râul obiceiu a devenit sistem. De îndată ce cuprind vre-o știre cât de pe departe privitoare la aceste tratative, fie ea reprodusă din ziare, fie relatând vreun fapt cert petrecut, telegramele ne sunt reținute câte cel puțin 24 ore. De protestat nu mai protestăm ; am făcut-o de prea multe ori în zadar. Facem azi o propunere directă a telegrafelor și anume : Intrucât telegramele nu ne sunt cu desăvârșire interceptate , întrucât este vorba numai ca ele să treacă pe sub ochii vreunui cenzor; întrucât e de presupus că serviciul la direcția telegrafelor se face cu telegraful, iar nu cu „căruța poștei“, propunem să se accelereze cel puțin acest serviciu de cenzură a presei. Așa de pildă , o telegramă trimisă din Viena la 3 d. a. de ex. și sosită în București la 5 sau 6, ar avea tot timpul să fie trimisă la cenzură, să fie citită și cumpănită în 2—3 ore ,și să ne fie apoi transmisă și nouă care am plătit-o și pentru cari nu ceasurile ci chiar minutele sunt prețioase. Cum am spus, n’ar fi vorba decât de o accelerare de formalități pe care o propunem în special noului director general al telegrafelor, d. Zaharide. Cu chipul acesta oribila cenzură ar fi mai mascată și miile noastre de cititori n’ar avea să îndure consecințele unei măsuri care numai chibzuită nu e. Serbările din Sáriad Scrierea statuie a lui »lui Mleaî Beriad, 6 Decembrie ! Curatorii averei lui Neculae Roșea Codreanu, d-nii G. Vidră și Teodor V. loan, spre a eterniza memoria, au luat inițiativa ridicării unei statui marelui filantrop,statue ce s’a desvelit azi și care e așezată in parcul din piața Domnească. Monumentul e alcătuit din statuia propriu zisă In înălțime de 2 m. și 50. făcută din marmoră albă de Carara și reprezintând pe Codreanu stând in picioare. Statuia e așezată pe un piedestal tot de marmoră cenușie gri, având înălțimea de 3 m. 100. Toată lucrarea e de o valoare artistică și face cinste atât inițiatorilor cât și d-lui V. Scutari (Galați-lași), căruia i-a fost încredințată executarea acestui monument. » * Pe una din fețele piedestalului se află următoarea inscripțiune: (Din testamentul defunctului):" „Creșterea femeei este temeiul cel mai statornic al unei societăți bine organizate; căci în zadar se silesc unii a nimici pe femee, desprețuindu-i drepturile ; ea a fost și pururea va fi partea intimă a neamului omenesc; tovarășita nedespărțită a omului; ea ii pricinuește cele mai mari bucurii și cele mai vii dureri,îl îndeamă la virtute, îl împinge spre viți. Înger păzitor al copilăriei, ideal măreț al juntei, obiectul celor mai vii afecțiuni ale omului, visul necurmat al vieței sale,mângâerea, sprijinul bătrânețelor, femeea exersează asupra omului neîncetat o înrâurire de care el nici odată nu se va putea înlătura. * • Acesta fiind principiul pe care s’a Întemeiat defunctul a lăsat, prin testament 6000 galbeni (70500 lei) pentru clădirea unei școli de fete; acești bani aveau să stea cu dobândă până la 1SG 1 și atunci să se înființeze o școală de fete sub numele de O------1 1..Í V______l„X ■»> _____..*4 j.^UUUiu IUIU«cUuiu,i HUIUl VlUCfuiU , unde se vor ține interne 15 copile de națiune română Defunctul, pe lângă alte sume însemnate ce a lăsat pentru scopuri nobile (spital, biserică, etc.) a mai dat. 2000 galbeni, spre a se adăoga o catedră de limbile franceză și una de italiană la cursul de latinește fondat de fratele său Gheorghe Codrianu la școala publică din Bârlad in 1846. y * Ceremonia desvelirei monumentului s'a făcut în prezenta ministrului Haret, a secretarului general de la culte Teodorii, și a d-Uri Săveanu, secretarul general de la ministerul de interne, a prefectului Vasilea, primarului Vidra, a directorului prefecturei Nica, polițaiului Jaladi și a tuturor reprezentanților administrației a inspectorilor școlari Nanta și Neculau, a senatorilor și deputaților, general Presan, a profesorilor, revizorilor, institutorilor, studenților ieșeni, toți foști elevi ai liceului Codreanu, și a întregului corp profesoral, secundar și primar de ambele sexe, a elevilor liceului și școalei normale și a unui numeros public, s’a făcut cu o deosebită solemnitate desvelirea statuei lui Nicolae Roșea Codreanu, fondatorul școalei secundare profesionale de fete „Roșea Codreanu“ din localitate. Serbarea a început la orele 10 dimineața printr’un Te-Deum, oficiat la catedrala Domnească de episcopul Kec. Roșca CosSreanu, îi vecini de Huși Corin Aramescu Donici, înconjurat de întregul cler. După Te Deum întreaga asistență în frunte cu clerul, a pornit la monumentul din Parcul Domneasca. Aici persoanele oficiale și clerul au luat loc în tribuna, splendid pavoazată cu steaguri și verdeață. La orele 11 s’a făcut sființirea apei, după aceea a urmat desvelirea. S’au depus coroane din partea primăriei și executorilor testamentari Vidra, și Teodor loan. La seria discursurilor a vorbit cel dintâiu Teodor loan, care făcu biografia marelui filantrop Nicolae Roșea Codreanu, relevând marile merite ale defunctului care a înzestrat Bârladul cu o instituție atât de însemnată. Relevă de asemenea generositatea d-nei C. Emandi pentru o sumă donată la înființarea unei capele la școala profesională. După aceea predă monumentul primarului G. Vidra. Primarul arată recunoștința ce datoresc bârlădeniî defunctului Codreanu prin înființarea școalei profesionale. Mulțumind ia în primire monumentul, care va fi păstrat ca pildă pentru generațiunile viitoare, Ministrul Staret arată sentimentele frumoase de care era stăpânit. Roșea Codreanu,și scoate în relief prevederea genială a defunctului prin fondarea insitutului pentru creșterea și educarea poporului în general și a femeei în special. Arată că Roșea Codreanu din inițiativă privată a înființat prima școală secundară, după Iași, atât de necesară atunci și care a dat succesiv oameni valoroși țârii. Spune că Bârladul a propășit în continuu și astăzi poate fi mândru de numărul instituțiunilor sale culturale. Față de populațiune, această instituțiune va progresa, căci un donator Iancu Epure a lăsat 5000 galbeni pentru procentare timp de un secol ca apoi să se fondeze o universitate la Bârlad. Mulțumind executorilor testamentari, urează propășire orașului. Ordinea în timpul serbării a fost perfectă. La orele 2 după amiazi, insula liceului a avut loc serbarea jubiliară de 50 ani a liceului Codreanu, din localitate. A asistat de ministru Ilaret, toate autoritățile, corpul profesoral și un public ales. Serbarea s-a deschis cu imnul regal, executat, de corul liceului. A urmat apoi discursul directorului liceului, George Neșlianu, care face istoricul liceului, arătând scopul și foloasele serbărilor. Relevă meritele lui Gheorghe Roșea Codreanu, care lăsând averea sa pentru fondarea unui curs de latină la școala publică din Bârlad la 1837, la care adăogându-se donamnea fratelui său Nicolae, s-a fondat la 1857 gimnaziul din Bârlad, care completându-se treptat devine la 1865 liceul complet, purtând numele „Codreanu". Vorbește apoi de profesorii și de foștii directori ai liceului. Elevii intonează imnul de serbare, după care vorbește profesorul Simionescu, laudă pe vechii profesori, cari au adus foloase mari instituțiune î.i numără promoțiunile elevilor, din cari s’au distins mulți din toate categoriile. Încheie arătând că faptele lui Codreanu au găsit următori, enumărând pe filantropul Stroe Beloescu, din Bârlad. Urmează apoi diferite jocuri, sub conducerea maestrului Teodoru. Corul sub conducerea maestrului Bulbuc a cântat mai multe bucăți, admirabil executate. Publicul a răsplătit cu aplause frenetice pe elevi și maestru for. EVENIMENTELE DIN BALCANI — Serviciul nostru telegrafic — ITALIA Conferință asupra situației internaționale Viena. 6.—«Neue Freie Presse» află că ambasadorul italian de aci, ducele d’Aosina, se va duce in săptămâna Crăciunului la Roma și Neapole, unde va conferi cu regele Italiei și cu ministrul de externe Tittoni asupra situației internaționale. Notă.— Telegrama ne-a fost înmânată era, deși ne fusese expediată Vineri după amiazi. O manifestație anti austriacă în Camera italiană Roma. 6. — Ieri extrema stângă a încercat să însceneze, în timpul ședinței Camerei, o mare manifestație anti-austriacă, care însă a fost imediat reprimată de protestările majoritătea. MUNTENEGRU Prințul Nikita despre aspirațiile Muntenegrului Londra. 6. — Prințul Nikita a primit era la Cetinge în audiență de corespondentul ziarului «Daily Mail», căruia i-a expus cari sunt aspirațiile Muntenegrului și planurile despre acțiunea lui în viitor. Prințul a declarat că Muntenegrul perde în urma anexării tot ce are un popor mai scurmi : speranța. Cât timp Austro-Ungaria ținea numai ocupate Bosnia și Herzegovina, muntenegrenii mai sperau că se va realiza odată frumosul lor vis de a se uni cu aceste provincii; acum însă nu se rămâne altceva decât să rămână și pe viitor închiși în munții lor, dacă vreun razboiu nu va aduce o îmbunătățire in situația lor. «Nu doresc războiul, a adăugat prințul, căci imi dau seama ce însemnează aceasta; dar dacă marile Puteri și în special Anglie, căreia am făgăduit a rămâne liniștiți, nu ne va susține drepturile in conferința europeană, atunci va trebui să luptăm cu armele în mână spre a câștiga ceea ce ni se cupvine. Noi dorim autonomia celor două provincii și pentru noi orașele Spizza și Antivari. E probabil insă, că Austro-Ungaria nu va consimți la nici una din dorințele noastre», calea cea mai bună pentru rezolvirea crizei ; dacii s’a raliat la ideia unei conferințe, aceasta a făcut-o numai pentru a fi pe placul celorlalte Puteri. Dacă insă Rusia va lucra în mod direct sau indirect contra unei conferințe, aceasta nu va produce nici o supărare Austriei." RUSIA Părerea luî Kuropatkin asupra relațiilor ruso-austriace Berlin. 6.— Un ziar din Moscova publică o convorbire avută de un redactor al ziarului cu generalul Kuropatkin, asupra atitudinei Rusiei față de evenimentele din Balcani. ’ * Generalul pledează, pentru înțelegere cu Austro-Ungaria și crede că Rusia ar trebui să fie mulțumită de anexarea Bosniei și Herzegovinei. In adevăr, slavii din Austria stau din toate punctele de vedere foarte bine ; acelaș lucru se va întâmpla cu elementele slave din cele două provincii. Aceste elemente se vor putea desvolta din punctul de vedere economic și politic mai mult sub dominația austriacă decât sub cea turcă. maraSES*«»* SERBIA Imps austriaca trecând granița sârbească Londra. 6. — Agenția «Reuter» află din Belgrad ca Mercurea trecută 50 de soldați austriaci, comandați de un căpitan, au trecut granița sârbească la Bobragora. Un soldat a tras focuri de pușcă asupra agenților vamali sârbi. Se mai anunță că și la Limbora au trecut trupe austro - ungare peste graniță. Guvernul sârb a declarat că dacă se vor mai repeta astfel de fapte, atunci li va fi foarte greu să oprească poporul de a ataca Austro-Ungaria. ’SURCIA Comitetul de boi cotagiű procedând cu violență Constantinopol. 6.—Comitetul de iniția iic prin care invită populația să nu mai poarte fesul, acesta fiind un fabricat austriac, și să-i înlocuiască prin kalpac. Această circulară n’a fost însă respectată. Comitetul a urmat atunci exemplul comitetului din Smirna și a’recurs la violență, atăcând pe trecătorii cari purtau fes. Aceasta s’a petrecut Joul, în ziua deschiderii parlamentului. In aceiași zi urma să se țină o întrunire publică in care să se protesteze contra purtării fesului; poliția însă a interzis ținerea întrunire. Guvernatorul a afișat o proclamație prin care invită populația să nu se lase a fi tirată la acte de violență și în care se mai spune că poliția va opri cu energie repetarea unor astfel de tulburări. AUSTRIA In jurul răspunsului Rusiei la nota austro-ungară Viena. 6. — Azi a sosit răspunsul Rusiei la nota Austro-Ungariei. Aci a făcut rea impresie faptul că ziarul «Daily Telegraph» a avut încă de ere conținutul acestui răspuns. Aceasta înseamnă că Rusia nu ține cu tot dinadinsul să se țină o conferință internațională. Austro-Ungaria a crezut totdeauna că o înțelegere cu Turcia e Procesa d-nilul Șuntulescu cu cârciumarii evrei din Iași (Prin telegraf de la coresp. nostru particular) Vaslui. 6 Decembrie. Pledoaria d-lui Delavrancea Ședința de astă-noapte s’a deschis la orele 4 seara, când reîncepe pledoaria d-lui Lascar Antoniu care desvoltă al douilea punct din programul de apărare al cârciumarilor. D. Lascar Antoniu dovedește cu acte și texte din lege că d. dr. Șumuleanu a procedat, în contra legei cu de la sine putere făcând în același timp atât pe expertul cât și pe executorul. După înțelegerea între ambele părți d. Antoniu iși amână pledoarii pentru a da cuvîntul d-lui Delavrancea din partea părței civile. I. Delavrabcea luând cuvântul, in orice 10 jum. noaptea, își desvoltă apararea, arătând meritele d-din dr. Sumuleanu, căruia nu i se poate injluta că ar fi incorect chiar dacă ar fi membru în societatea pe acțiuni a tipografiei „Neamul românesc“, sau prieten intim al d-lor Iorga și Cuza. D-sa arată procedarea perfect legală,a d-lui dr. Șumuleanu, și relevă părțile calomnioase din memoriul cârciurarilor, și închee făcând un călduros apel d-lor jurați ca înainte de pronunțare să citească cu luare aminte acest memoriu și să pronunțe un verdict de condamnare, fie chiar niște simple daune. D. Delavrancea mai declară din partea d-lui dr. Șumuleanu, că daunele acestea la care ar fi condamnați vor fi date unei societăți de binefacere. Ședința s’a terminat la orele 12 noaptea și va fi reluată Luni la i jum. dini. E probabil că dezbaterile vor ține până Marți seara. CASA MOȘNENILOR Unele jurnale au adus la cunoștința publicului că d. ministru al domeniilor pregătește creiarea unei instituțiuni numită „Casa moșnenilor“ a cărei menire va fi să reguleze o bună, rațională și dreaptă administrare a proprietăților moșnenești indivize, să supravegheze și să ajute la eșirea din indiviziune a comoșnenilor. Toți moșenii conștienți și cu milă de avutul lor, mai ales de păduri care au un viitor atât de frumos și rentabil, salută cu mulțumire și bucurie sufletească acest proiect și așteaptă cu nerăbdare prefacerea lui în lege, adică un fapt real. S’a anunțat însă de alte ziare că proiectul s’ar reduce la organizarea corpului silvic și că pe viitor moșnenii nu vor mai putea face vânzări de păduri decât prin intermediul Statului. Dacă această versiune ar fi adevărată, apoi nu poate fi decât o decepție pentru aceia cari s’au bucurat la prima anunțare a „Casei moșenilor“. In atare caz, intenția de îndreptare a răului capital ca subminează proprietățile și în special pădurile moșnenilor s’ar reduce numai la o tutelă, și cu aceasta s’ar face prea puțin. Să nu se creadă că ruina moșnenilor provine numai din faptul că ei nu știu să prețuească avutul lor și astfel îl vând pe un preț derizoriu, nu ruina cea mai mare, ruina nu numai materială ci și morală provine din lipsa de administrație, din exploatarea barbară și folosința nedreaptă. Să mă explic și explicația voi da-o din practică, ca moșnean, martor ocular. In starea actuală, în lipsa unei administrațiunri statornicită prin lege, moșnenii în indiviziune se conduc după maxima condamnabilă : „Forța primează dreptul“, căci cum s’ar putea zice altfel, când vezi că nu e absolut nici o regulă, nu se ține nici o socoteală, nu e nici o deosebire între cei cu drepturi reale și cei cu drepturi infime sau fără nici un drept?! Mulți din cei cu drepturi și cari plătesc dări însemnate, din cauza altor ocupații sau a neputinței, nu trag 4 21 Pălăria Preotului — ROMAN — de faimilie ăe IS&rchi XIII Frică își aruncă privirea în calendarul american din perete și văzu iar numărul Nu rupsese el o dată acea afusită foaie ? Cilie șî batea joc de el, scoțându-i mereu înainte acest număr pe care voia să-l uite ? Mai era oare nevoie să creadă în duhuri nevăzute ? Și numărul 4 avea forma unei pălării preot Prote ! Spaimă ce om cuprins de Irigaiii ! Üarcbui simțea frigurile arzătoare luându-l de ceafă, se pui într’un colț al camerei, își strânse capul între mâini, îl ținu nemișcat și-și ordonă liniște, răceală, spirit pozitiv, obiectivitate, judecată. Ce era mai urmă acea treantă de pălărie în comparație cu lumile de stele ? Era cu putință ca el să sufere pentru așa de mic lucru ? Nu nu trebuia să privească lucrurile ca filosof, să raționeze. Așadar omorâse pe preot în ziua de 1. Salvatore murise în ziua de 8. Ziua în care se afla era de 15 sau 16 Aprilie. Prin urmare trecuseră zece sau unsprezece zile deși nu se arulase nici un semn că pălăria fusese găsită. Și chiar dacă fusese găsită, nimeni nu putea sa-și închipuie că ea era a preotului Cirilîo Nimeni nu bănuia că preotul Cirilîo era mort. Insă în lot căzui acea pălărie rămasă pe movila de cărămizi era o primejdie pentru că lumea e din firea ei curioasă... lumea! lumea !.. Această expresiune îi aduse în minte figura limbatului don Ceccio și aproape în aceiași clipă își aminti de pălărierul Filipino care câștigase o jumătate de milion cu numerele ce-i dăduse don Cirilîo în schimbul unei pălării. Baronul sări în picioare. Simțea că i se aprinde creerul. Turnă iute apă în lighean și-și băgă de mai multe ori capul în lichidul rece. Era ceva oribil de caraghios ca un om ca dineul să sufere atât de mult din causa unei pălării ! Trecând prima vijelie. Începu să raționeze puțin și putu să-și facă un plan, un proiect. , Intre ideile ce-i veniră fu șii aceea d'a fugi în țâri depărtate pentru ca să scape de pedeapsă. Dar mai gândindu-se puțin, ajunse la o dilemă mai folositoare. Sau că pălăria fusese descoperită și predată justiției, și atunci orice încercare de fugă era periculoasă, căci justiția are mână lungă și oricât ar fugi cineva de departe, tot îl ajunge ; sau că pălăria se afla încă pe locul crimei și atunci lucrul cel mai bun era să se ducă la vilă, s’o ia și s’o distrugă. Deci, cum ziserăm, trecând prima furtună, care ar fi făcut să explodeze orice alt cap, își redobândi cumpătul și zise chiar ce această comedie. — Ce neghiobie ! își zicea. Dar dacă s'ar descoperi nu una ci o sută de pălării, cine ar putea spune că preotul Cirilîo a fost ucis ? „Și chiar dacă s’ar descoperi nu unul ci o sută de preoți uciși, cine ar putea să susțină că eu am ucis pe preotul Cirilîo? «Nu sunt oare în Neapole sute de camoriști cari să facă așa ispravă ? Ceea ce trebuia să facă era ca lumea să nu umble prea mult prin fața și pe din dosul vilei. Cheea era încă la secretarul comunal și deoarece grădina era umbroasă și răcoroasă, nimic mai natural ca țăranii din Santa Jusca să meargă în orele prea călduroase ale zilei spre a se odihni la umbra bătrânilor copaci. La această idee, baronul simția nouă învălmășeli în cap. Dacă era adevărat ceea ce se gândea atunci, erau opt zile cel puțin de când bunii locuitori din Santafusca umblau prin grădina vilei ca la ei acasă. Afară de aceasta, se făcuse înmormântarea lui Salvatore și mulți oameni și băeți se duseră desigur la vilă ca să însoțească pe mort la groapă. Niscai băețî intraseră de curiositate până la grajduri și dăduseră de pălăria preotului. Baronul simți trebuința de a eși din casă și a respira aerul liber al stradelor. Aerul din casă era prea încărcat de gânduri urâte. Insă oricâte sforțări făcea asupră și ca să nu se mai gândească la pălăria preotului, întâlnia pe stradă, mii de motive ca să i-o reamintească. Era d’ajuns de pildă să vadă un preot. Nimic mai natural ca bieții, găsind pălăria preotelui, s’o ia și s’o ducă în sat. Mare mirare pe toți. O pălărie popească ? A cui o îl? Unde a fost găsită? La vilă. In ce loc anume ? Pe un morman de cărămizi. S’o ducem la preotul nostru. Don Antonio citise în „Poppio Cattolico“ că preotul Cirillo dispăruse. Oare să nu fie aceasta pălăria lui ? S’o ducem la comandantul jandarmilor, ba încă chiar la judecător. Baronul, gândindu-se la toate astea, vedea pare că droaia de țărani, având înainte pe băeții cari duceau pălăria în vârful unei prăjini, îndreptându-se spre cazarma carabinierilor. Și i-se părea că aleargă și el după mulțime spre a ajunge pe acei băețî, a le da loviturî de baston și a le lua pălăria. Intr’o zi, cuprins de astfel de gânduri, se trezi pe drumul către Santafusca la o jumătate de oră de oraș. O putere tainică il împinsese spre poarta Gapuana, pe jos, și tot merse in neștire până ce dădu cu ochii de vechea clopotniță de la Santafusca.Se opri atunci d’o dală, se văzu plin de praf și de sudoare, cu hainele in neorânduială si se speria de nebunia sa. Se întoarse în oraș și se duse la cârciuma lui Companiello ca să ia puțină forță. Absintul avea virtutea de a’î da vigoare și Înțelesul exact al lucrurilor. La vilă avea să se ducă, însă nu pe jos, ci un vagabond, ci în mare gală, cu o ceată de amici vinători, cu câteva frumoasa amice din Neapole, cu Marinele.. Simțea o mare ispită de a înfrunta lumea și pe părintele extern, ca și Mefistofel. Dar apoi se gândi că era mai bine ca bunii țărani care-l știau de mare desfrânat, să nu fie tulburați în simplicitatea lor, căci l-ar fi urât și mai mult. Petrecerea ar fi fost de altfel o ofensă adusă memoriei în Salvatore. (Va urma)