Universul, ianuarie 1909 (Anul 27, nr. 1-29)

1909-01-28 / nr. 26

ANUL XXVII No. 26—Miercuri 28 Ianuarie 1909. n Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN CELE DÎN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA RED­AC­TI­A ȘI AU­MINI­STRAJIA X 5 bani în România.—10 bani In străinătate — 11, Str»(fă •i.­Bijeft­ Mami 11, București Calendar pe anul 1909 Ortodox Marți, 27 Ianuarie.— f Sf. loan Guri de aur Catolic Marți, 9 Februarie.—Apolonia Răsar, soarelui 7.26. Apusul 5.33 București, 27 Ianuarie. Un succes românesc Cititorii noștri au fost ținuți în curent, prin depeșile și scri­sorile corespondentului nostru particular, cu marile desbateri ce au urmat timp de patru zile în Parlamentul din Cons­tanti­­­nopol, asupra chestiunii resta­bilirii păcii in mult Încercata Macedonie. Punctul culminant al acestor desbateri l-a format minunatul discurs al deputatului român dr. Mișea, discurs ce a produs o impresie colosala asupra Parla­mentului otoman prin puterea și­ căldura adevărului rostit de deputatul român. Încăpăținarea patriarhiei con­­stantinop­olitane și a grecilor, cari nici astăzi — după marile schimbări din Turcia — nu vor să recunoască comunitatea ro­mână și îi tăgăduesc dreptul de a se închina și lumina în limba maternă, trebuia să le atragă această lovitură teribilă. Provocat de acuzațiunile ne­săbuite și de pretențiile depu­taților greci, cari au­ contestat Însemnătatea elementului ro­mânesc și nu vor să audă de desființarea privilegiilor înve­chite ale patriarhiei, deputatul Mișea trebuia să răspundă fără cruțare. Și a răspuns: ■ Deputatul român a arătat în chip luminos că poporul ro­­m­ân-macedonean a fost în­tot­­da­una cel mai leal­ supus oto­man și că nu poate dori decât înălțarea Turciei. El a arătat cât de revoltă­toare sunt opinielile de a gre­­ciza pe români. A dovedit că însăși patriar­hia, care susține astăzi că nu­mai în limba grecească se pot închina creștinii, altă dată nu credea așa­ dovadă că în tre­cut mulți patriarhi au admis introducerea lim­bei române în bisericele unde comunitățile cereau această limbă. Deputatul român a conchis cerând să se desființeze privi­legiile, cari astăzi nu­ mai au nici un rost, și să se dea de­plină libertate cultului, așa cum se cuvine într-un regim constituțional. Parlamentul otoman a ascul­tat cu cea mai încordată atenție desvoltările deputatului Mișea, făcându-i adevărate ovațiuni. Toate încercările deputaților greci de a împedica pe orator,­­au fost energic reprimate de bi­roul Camerei și de imensa majoritate a deputaților. Avem, dar, tot dreptul să con­siderăm ca un mare succes al Românilor­­ macedoneni cele pe­trecute în Parlamentul otoman, și să sperăm într'o îmbunătă­țire a soartei. Atitudinea tinerilor turci a trebuit să-l umple de bucurie pe aromâni, precum și pe noi ne bucură. Tinerii turci, cari de la ma­rea revoluție săvîrșită de ei cu atâta tact, au­ dat necontenit dovezi de pricepere adâncă a lucrurilor, și-au arătat deschis simpatia lor pentru aromâni și pentru cauza lor. Aceasta va în­tări și mai mult simpatiile vii de cari se bucură în sinul po­porului românesc. CRONICI FEMININE Rastațarea Mai toate mamele își răsfață copiii. Oricâtă teamă ar avea toate de mul­țimea copiilor­ — teamă născută din greutatea traiului din ce în ce mai acută și viitorul problematic al vlăs­tarelor noastre—după ce avem copii, nu știm cum să-î răsfățăm mai mult, să-l absor­bim in dragostea noastră. Multe mame spun : ,,Cine știe ce le rezervă viața, să ne așteptăm mai mult la rele de­cât la bune; lasă, cel puțin ca micuții noștri să aibă amin­tirea timpurilor bune, de pe când erau sub scutul părintesc“. Așa ar fi dacă răsfățarea din co­pilărie ar putea fi în Ftare să mâng­e nenorocirile de pe urmă. Dar tocmai nenorocirile neprevăzute ale vie­ței vor fi cu atât mai simțite, cu atât­­ mai dureroase, cu cât vor face mai mult contrast cu răsfățarea de alta dată. Ce rezervă viața fiecărui copil se cam șt­ie dinainte, după felul cum e pregătit și înarmat pentru viață, când aceasta ișî urmează cursul normal. Un copil răsfățat prea mult, lăsat în voia lui, obișnuit să i se asculte de toate dorințele, să i se execute toate capriciile, e slab înarmat pentru viață. Greu iî va veni mai târziu când in lume nu va mai întâlni a­­ceiași bunăvoință și grabă defec­tuoasă de a i se ține samă de toate părerile și gusturile. Mai întâi e soțul, care din diferite motive va sta să-i discute dorințele, apoi lumea, viața, care nu se prea pune la ordinele nimănui. Firește, e bine să fie răsfățat tot­deauna—dar aceasta nu se poate în­tâmpla decât numai dacă te impui printr’o avere mare—printr'un dar ne­prețuit de frumusețe, inteligență, artă sau­ printr’un farmec deosebit, care răspândește atâta simpatie în ju­rul tău, că fiecare cauză a te mul­țumi răsfățându-te. Și aceasta încă, fără a pune­ la socoteală ceata de in­vidioși și răutăcioși, care nu se în­chină la nimic pe­ pământ, n’au­ ni­mic sfânt și ori câtă grație Dumne­zeiască vei avea, nu vei găsi grație la dânșii, când vor avea prilejul să te lovească. Răsfățarea unui copil mai are și alte urmări. Ori îl face egoist, iubi­tor atât de sine, ca i se pare că i se cuvine ca toată lumea să se sacri­fice pentru gusturile lui sau îl face la rîndul lui să fie foarte îngădui­tor— răsfățător față de ceilalți, cum a fost și el deprins din copilărie. Și câte­odată prea multă îngăduire, răs­­fățare, creiazi în jurul nostru egoiști, cum­ am spus mai sus, ba chiar și in­grați, din a căror fapte noi cei cari Pana răsfățat, suferim mai întâia. Apoi un om deprins cu răsfățarea nu mai poate fi prietin și nici nu crede in prietenia de­cât a acelor care-l desmeardă veșnic, îl măgulește, îl înconjoară de atențiuni binevoi­toare, de multe ori nu cu scopuri cu­rate. Pe când unul serios, neingădui­­tor la defectele sale, nepriceput in răsfățuri fățarnice, e nesocotit, nu e privit ca prieten. Iată de ce socot că, dacă vrem să ne răsfățăm copiii, s’o facem cu mă­sură și prevedere, atât cât nu influ­ențăm rău caracterul și viitorul său. Laura Vampa. D-lui Gh.—Muncelu-de-Sus.— Nu pot ști Încă nimic pozitiv, prin ur­mare nu percețî prilejul de­o cam­dată. Tuturor­ corespondenților mei vom­ răspunde pe rând aici. Puțină răbdare cer. Di ȚĂRILE BALCANICE Ni se scrie din lanina (Alba­nia), cu data de 19 curent . Săptămâna trecută s’a sâvirșit in orașul nostru, de către greci, un atentat la viața lui Abdulah­­efendi, directorul ziarului local „Imtibah“, pe când acesta se du­cea pe la miezul nopții acasă. In urma celor întâmplate cu evreii, autoritățile au luat măsuri severe pentru prinderea bandiților Cromida și Poteu­, trimițând­­ po­teră in contra lor și punând la închisoare pe rudele­ lui Cromida. Grecii spun că in luna Marte va isbucni aci cu siguranță o re­voluție pusă la cale de bandele grecești. In curând vor veni aci toți A­­zizi (consilierii) cazalelor din san­­giacul laninez, spre a alege doi finesltbri ia consiliul administrativ. Coroanele lui P. S. Aurelian Eri, la orele 2 p. m­., s’a făcut, cu un ceremonial deosebit, înmormânta­rea rămășițelor pământești ale de­functului P. S. Aurelian, fost primo­­r miistru și actual președinte al Se­natului. Iad de la ora 1 pe strada Lumi­­nea, unde se afla locuința decedatu­lui, un numeros public a început să se adune ca să asiste la ceremonialul înmormântarea ilustrului defunct. Aceiași aglomerație de lume s-a observat pe calea Victoriei și pe toate străzile pe unde urma să treacă cor­­s­tegiul Ferestrele și balcoanele tu­­­­turor caselor erau ocupate de lume și felinarele pe tot parcursul fuseseră cernite și aprinse din vreme. La clubul liberal balconul era cernit cu mare doliu și la Ateneu și Senat fâlfâiau drapelele negre arborate încă din ziua în care regretatul președinte al Senatului a încetat de a mai fi. La locuința defunctului. Pregătirile ceremoniei înmormân­tare­ la locuința defunctului au în­ceput încă de la orele 12. In jurul catafactului un preot făcea rugăciunile premergătore ultimului serviciu divin în fața membrilor fa­miliei. Catafalcul pe care erau depuse rămă­­­­șițele pământești,­ era înconjurat de zeci de jerbe de flori și coroane, în­­­­tre cari am remarcat pe acelea de­puse de către M. S. Regele, de flori naturale, de AA. N­. R.. Princi­­­­pele Ferdinand și Principesa Măria cu­ inscripția F. M., de ministerul de comerț, soc. Agricolă centrală, Ate­neului român, societateî agronomice, prefecture­ de Ilfov, societate­ geo­grafice, orașului Slatina, familiei Ca­­liopi Munteanu, fiilor defunct. Dinică și Dinu Aurelian, fam. Gr. Ștefănescu, Demetru I. Millas, George Aurelian, familiei G. Lerescu, Academiei Ro­mâne, comunei București, consiliului de miniștri, familiei Garada, Adună­­rei deputaților, funcționarilor comer­ciali din Ploești, județului Bacău, clubului liberal, familiilor Moga și Musceleanu, d-nel Aurelian, G­h. Garada, dr. Petrini-Garați,­­ministe­rului de interne, ministerului de do­menii, județului Buzău, școalei cen­trale de agricultură, funcționarilor co­merciali din Capitală și din partea tuturor funcționarilor comerciali din­­ ară câte o coroană de fie­care județ, liberalilor din Gorj și Prahova cum și jerbe de flori din partea d-lor Tache Protopopescu, Emil Petrescu și Ion Brătianu, președintele consi­liului de miniștri. Coroanele, imediat după sosirea carelor funebre, au fost scoase și de­puse pe două din aceste care desti­nate numai pentru coroane. Asistența La ora 1 și jumătate au Început­­ să sosească la locuința regretatului defunct persoanele invitate, amicii, reprezentanții autorităților și parti­zanii politici ai fostului președinte al Senatului. In asistență am remarcat pe d-ni. Ion Brătianu, prim-ministru, general Averescu, ministru de răzberiu, V. G. Morțun, ministrul lucrărilor publice: Tom­a Stelian, ministru de justiție, Anton Carp, ministrul de domenii, Alexandru Djuvara, ministrul comerțului, Spinu C. Slaret, minis­­trul cultelor și instrucțiunei publice; generalul Mavrocordat, mareșalul Pa­latului, generalul Robescu, șeful casei militare a M. S. Regelui; colonel Grațoski, aghiotant regal; maior To­­roceanu, aghiotan princiar; generalul Manu, Em. Porumbaru, G. Nacu, G. Olănescu, foști miniștri; P. S. S. Episcopul Pim­en al Dunărei de Jos, P. S. S. Episcopul Dionisie al Bu­zăului, M. Ferehhyde, președin­tele Camerei, generalul Budi­ș­­teanu, vice-președintele Senatului , Gr. Ștefănescu, dr. Jugureanu, se­nator, Trandafir Djuvara, Gr. Toci­­lescu, prof. universitar, Scarlat Po­­pescu, prim președinte al Curții de apel din București, I. Iîagi Teodo­­raky, prim ajutor de primar, Emil Petrescu, prefectul poliției Capitalei, Petre Gârboviceanu, administratorul Casei bisericilor, colonel Zamfirescu, ing. Ilie Radu, Iioria C. Rosetti, gen. Vartiade, I. Panaitescu, direct, sigu­ranței generale a statului, G. G. Asan, președintele Camerei de comerciu, E­­manoil Antonescu, profesor universi­tar, Luca Ionescu, președintele con­siliului administrativ, col. Gr. Si­­mionescu, Valerian Urșianu, decanul facultăței de­­ drept, Tache Protopo­pescu, Dincă Sch­ileru, Const. Brân­­coveanu, col. Pretorian, Tudor Ra­­dulescu, directorul Casei de depuneri, I. Popescu Cudalbu, prim-președinte al tribunalului Ilfov, Eft. Antonescu, prim-procuror, Dincă Sch­ileru, Mișu Sipsomo,Iulian Oprescu,C. F.Robescu, dr. N. Anghelescu­, D. Onciul, profe­sor universitar, colonel Berlescu, co­lonel Gărdescu, general N. Constan­­tinescu, Iacob Negruzzi, N. N. Să­­veanu, secretarul general al ministe­rului de interne, Mauriciu Blank, C. Alimăneștianu, Rădulescu-Motru, pro­fesor universitar, Em. Caioglu, Gh. Adamescu, Eugeniu Garada, Ion Ka­­linderu, administratorul domeniilor Coroanei. Au mai luat parte de asemenea o delegație compusă din câte un comi­sar și un sub-comisar de fie­care cu­loare polițienească din Capitală, sub conducerea d-lui inspector I. Rafail, cum și delegații din partea tuturor societăților funcționarilor comerciali din țară și săteni de pe moșia Dege­rații, proprietatea defunctului. La orele 2 și 20 a sosit la locuința decedatului A. S. R. Principele Fer­dinand în uniformă de general de in­fanterie. Serviciul funebru Serviciul funebru a fost celebrat de către P. S. S. arh­iereul Nifon, Vicarul Mitropoliei înconjurat de un numeros cler. Serviciul abia începuse când sosi în salonul în care zăcea corpul neîn­suflețit al lui Aurelian, A. S. Regală prințul Ferdinand, împreună cu d. general Robescu, mareșalul casei prin­ciare și d. locot.-colonel Greceanu, aghiotant princiar. Cuvântările După terminarea serviciului divin, au început cuvântările. Cel dintâi a vorbit de prim minis­tru I. C. Brătianu. D-sa a exprimat în numele guver­nului cele mai profunde regrete pen­tru jalnica pierderei lui P. S. Aura­­lian care a cinstit viata publică prin munca sa și prin serviciile ce le-a adus [arei. Numele lui Aurelian va rămâne pururi legat de propășirea economiei noastre naționale Țara datorește mult regretatului nostru fruntaș pe terenul economic Și tot Aurelian a fost a­­cela care a pus la noi bazele învăță­mântului nostru agricol. Aurelian a luptat cu răbdare și perseverență și sămânța aruncată de ei n’a întârziat de a încolți. Dacă n’a văzut întregul rezultat, cel­­ putin a murit încrezător în rodnicia muncei sale­­ . In viața sa publică a fost călăuzit­ă de idei democratice.. Aurelian a fost totdeauna însuflețit de adevărați sen­timente de democratism și de un cald naționalism. Proiectul pentru înființarea C.isei rurale e dovada cea mai bună a idei­lor sale democratice. Dacă împrejură­rile n’au permis ca acel proiect să se­ realizeze cu mâna lui, totuși e de ne­tăgăduit că democrația se datorește mult. In sinul partidului liberal Aurelian a fost un element de pace și de com­­­cordie. Lui i se datorește in mare parte reîntregirea partidului, fără de care ar fi fost cu neputință realizarea atâtor reforme mari. La reformele agrare din anul tre­cut, Aurelian, din cauza vârstei sale înaintate, n’a putut să cripStereze di­rect dar a oferit sprijinul experienței sale și patriotismului său. Amintirea lui va rămâne pururi neștearsă dintre noi și urmașii săi iar pomeni cu binecuvântări numele să­u. Fie­ ca îndurerata familie să-și gă­sească alinarea în iubirea aceastar a noastră pentru memoria lui Aurelian și în regretele noastre pentru perifa­­rea lui nereparabilă. *" D. general Budișteanu, vice-preșe­­dintele Senatului, aduce familiei con­doleanțe în numele maturului Corp. Durerea pe care o simțiți d-v»astră, spune d-sa, o simțim cu toții și dacă plângeți pierderea unui părinte, țara pierde un patriot, iar Senatul pe bu­nul său președinte sincer și afabil Pierderea lui Aurelian lasă un mare gol printre noi. Amintirea lui va ră­mâne pururi neștearsă și va fi unn imbold pentru noi în îndatoririle ce le avem­­ către țară. Fie ca regretele noastre să aline durerea voastră p­rofundă. * D. M. Ferecin­de aduce ultimele o­­magii în fața sicriului lui Aurelian, în numele Adunării deputaților. Prin moartea lui Aureli,an, spusân d-sa, Senatul a pierdut pe președin­tele său, partidul liberal un sfetic neprețuit iar­­ era un fruntaș. Ca profesor, ca scriitor, ca econo­mist eminent, Aurelian a adus țărei cele mai mari servicii.­Cuno­șințele sale întinse au con­tribuit enorm la încheierea conven­țiilor și în general la desvoltarea le­găturilor noastre come­rciale cu țările cele mai depărtate precum, și la pro­gresul industriei noastre naționale Și de aceea Aurelian își are locul în rândurile celor mai mari patrioți ai țărei, căci a fost un sincer cola­borator al lui Ion Brătianu și Dim. Sturdza. Legea repausul­ui duminical și pro­iectul Casei rurale sunt două acte mari cari tind la ameliorarea soartei celor mici. D. Ferch­ide termină arătând cât de mare e perderea lui Aurelian pen­tru țară și exprimă profundele re­grete ale Adunarea deputaților. * * D. prof. Gr. Tocilescu vorbește în numele Academiei române al cărei președinte a fost Petre Aurelian. D-sa descrie viața plină de fapte frumoase a acelu­i om pe care ii re­vendică școala ca și Academia, căci locul lui era totd­auna acolo unde era vorba de fapte bune și de jertfe. Serviciile aduse țării de Aurelian ca profesor, ca seriilor sunt remar­cabile. In deosebi Academia română i- este recunoscătoare, căci defunctul i-a îmbogățit analele timp de 40 de ani cu cele mai frumoase scrieri. D. Tocilescu termină spunând : In numele Academiei române depun o coroană pa mormintul lui Aurelian ca un simbol al recunoștinței și ad­mirației noastre. Fie-I țărâna ușoară! * D. Tr. Djuvara vorbește in numele Ateneului al cărui președinte a fost Aurelian. D-sa numără cele șeapte­spre­zece conferințe ținute de defunct în de­cursul anilor de pe tribuna Ateneului. Acele conferințe se ocupau aproape exclusiv de soarta țărănimea, ceea ce arată marea dragoste pe care o avea defunctul pentru populația rurală și pământul patriei. Fiu de dascăl, el însuși dascăl, Aurelian in toată viața lui a propo­văduit idei sănătoase. Blând, plin de bunătate, el a cău­tat să ridice pe cei mici la înălțimea sa. Și ce ranguri mari n’a ocupat Au­relian ? Dar măririle nu­­au amețit și el a rămas modest, simplu, capti­vând pe concetățenii săi prin bună­tatea sa. Găcî deviza sa era : ,,A șterge o lacrămă e mai glorios de­cât a vărsa un lac de sânge“. _ * * După terminarea cuvintăreî d-­ui Trandafir Djuvara, cosciugul fu­ ridi­cat de pe catafalc de către membri familiei și depus pe carul mortuar care staționa in fața locuinței defunc­tului. Muzica reg. 21 a intonat marșul funebru, în vreme ce trupele au dat onorurile cuvenite. Onorurile militare Trupele care au dat onorurile se compuneau din 2 companii din bat. 2 vînători, 2 companii din bat. 6 vî­­nătorî, formând un batalion sub co­manda d-lui maior Niculescu Drago­­mir din reg. 2 vînători , un batalion din reg. 6 Mihai Viteazul, sub co­manda d-lui maior Rahtivan și un batalion din reg. 4 Ilfov No. 21, toate trei batalioanele formând un re­giment, sub comanda d-lui colonel Solscolu. Trupele erau completate apoi cu o baterie din reg. 10 artilerie și 2 escadroane din rag. 4 roșiori. Parada militară era pusă sub co­manda d-lui general Th. Gh­eorghiu.­­ V La orele 3 și jum. cortegiul se puse în mișcare. Cordoanele au fost ți­nute de către d-ni. Ion Brătianu, prim-ministru­, general Averescu, mi­nistru de războiu, general Bu­dișteanu, vice-președintele Senatului, și M. Fe­recii­de, președintele Camerei. Spre cimitirul Bellu Cortegiul s-a format ast­fel : 2 jan­darmi, delegațiile societăților func­ționarilor comerciali cu drapelul so­­cietăței centrale, carele cu coroane, clerul, muzica reg. 21, decorațiile, dricul, familia, delegația prefecturei­i poliției Capitalei, armata, trăsurile. Decorațiile erau depuse pe trei perne, purtate de către ofițeri supe­riori. La perna I era d. maior Berneanu din reg .O artilerie asistat de d-ni 2 căpitani Petrescu Gheorghe și N. Săndulescu dinn reg. 2 artilerie; la perna II era d. maior Referendum, asistat de d-niî căpitani Henzel Va­dic și Dumitru Rădulescu de la ma­rele stat-major și la perna III ora d. maior Coandă de la marele stat-ma­­jor asistat de d-nii căpitani Rom și Teodorescu de la institutul geografic al armatei. Cortegiul ast­fel format a parcurs străzile Luminea, Lascar Catargi, ca­lea Victoriei, str. Fregală, Biserica Enei, Bulevardul Academiei, calea Victoriei, str. Carol, calea Rahovei, str. 1 i iunie, str. Cuțitu-de-Argint, calea Șerban-Vodă până la cimitirul Belu Înainte de coborîrea coșciugului în cavou au luat cuvîntul d-niî Fier Pomponiu, din partea școalei de agri­cultură de la fierăstrău, P. S. Ba­dian, din partea societăței agronomi­lor relevând meritele defunctului ca îndrumător al agriculturei și econo­miei naționale, și Spiru Gheorghiu, din partea so­cietăței su­ncți­onarilor comerciali aducând omagiu de recu­noștință pentru opera sa, legea re­pausului duminical. Coșciugul a fost coborât apoi în cavou. Un numeros public a condus până la locașul de veci rămășițele pământești ale ilustrului defunct între cari dintre persoanele oficiale de frunte au fost d­ni: Ion Brătianu, prim-mi­niștrii, generalul Averescu, ministru de război și M. Ferechide, președin­tele Camerei. ———•­­Ofr W—mii O CUGETARE PE ZI Pasiunea face observările cele­ mai bune și scoate indicerile cele mai mizerabile. C­AMERA. Ședința de la 26 ianuarie­0­09 Ședința se deschide la orele 2 d.a., sub președinția d-lui B. Missir. Pre­zenți 97 d­in deputați. Pe banca mi­nisterială se afă d. ministru Tom­a Stelian. D. vice-președinte B. Missir a­­nunță încetarea din viață a d-lui P. S. Aurelian, președintele Senatului și a­l. P. S. S. Mitropolitului Pri­mat al României. Exprimă adâncile păreri de răfi ale Adunărei pentru marile pierderi ce simte țara în aceste momente. Pro­pune ridicarea ședinței, în semn de doliu. D. T. Stelian, ministrul justiției se asociază in numele guvernului la propunerea biuroului. Se anunță viitoarea ședință pentru Miercuri, 28 Ianuarie. Ședința se ridică la orele 2.20 m. (D-niî deputați fiind in ținuta de doliu, gata a pleca la înmormântarea lui P. S. Aurelian, urmează ca în altă ședință să se facă comemorarea celor dispăruți). — ——tmm —an—ni 24 Eanuarie la școala rc­m­­ână d­a Sofia Ziua de 24 Ianuarie—împlinirea a 50 de ani de la «Unirea Princi­patelor Aromâne»—­a fost sărbăto­rită de către românii din Sofia la școala românească din această lo­calitate. S’a oficiat un Te-Deum de către preotul armân, I. Sgala, după care a urmat o serbare șco­­lară. Serbarea a avut loc în unul din saloanele școalei, frumos aranjat și împodobit cu tricolorul româ­nesc și bulgăresc. Corul școalei a intonat «Tră­iască Regele» și «Șumi Marița». I­. director al școalei, V. Stroescu, arată importanța zilei și oamenii mari cari ne-au dat unirea. Serbarea a urmat după următo­rul program : «Cântarea școlari­lor», zisă de o elevă din cursul preparator ; «Scumpă țară româ­nească», zisă de un elev din cl. III primară ; «Bărbații mari, cari au lucrat pentru unire», proză, zisă de o elevă din cl. IV prim­ară; «Hora unirii», cor școlar, sub con­ducerea d-lui V. Stroescu ; «Doui mincinoși», dialog in dialect, zis de elevii secției comerciale; «Mama mea», poezie, zisă de un elev din cl. II primară ; «Greciu distiptat», anecdotă in dialect, zisă de un elev secția comercială; «Recrutul», cor școlar cu elevii din cl. III—IV primară, sub conducerea d-lui institutor N. G. Dinescu­­ ,,Os­­tașii lui Țepeș“, poezie, zisă de o elevă din cl. IV primară ; „Ar­mâniu ghiatru“, în dialect, zis de o elevă-secția profesională; „Moartea vitează“, cor școlar ; „Țara Românului“, poezie zisă de un elev din el. III primară; „Co­pilul și puiul“, un bulgărește, zis de o elevă-secția profesională; „Cincilii frați“, poezie, zisă de un elev din secția comercială; „Călă­torul și hangiul“, comedie, jucată de elevii secției comerciale, sub conducerea d-lui institutor Mihăi­­lescu V. Gr.: „Pe-al nostru steag“, cor școlar, întreaga serbare a reușit destul de bine. A asistat d. Alex. N. Iacovsky, însărcinat cu afaceri al României. Însoțit de d. D. Mincu, vice-con­sul, precum și membrii distinși ai coloniei române, în frunte cu președintele ei, Alex. Trifon. Pe fețele tuturor puteai citi mulțu­mirea sufletească că au putut lua parte la o serbare așa de solemnă, care întrupează în sine amintirea scumpă a­«Unirii Principatelor», baza pe care s’a ridicat România (te ui, la Tavcslj. MĂNĂSTIREA CERNICA — Unde va fi inm­ormintat fostul mitropolit Primat — — Vezi ilustrația — Ara publicat că corpul fostului mi­tropolit primat Iosif Gheorghian va fi înmormântat la mănăstirea Cer­­nica de lângă București. Această mănăstire a fost fondată la anul 1603 de către marele vornic Cernica Știrbei având hramul sf. Ni­­colae. La început era maî mult un schit fiind locuită de abia 16 frați și cari in urmă a fost pustiită. Cam pe la anul 1781 arh­iman­­dritul Gheorghe, împreună cu doi că­lugări venind de la muntele sfânt și găsind schitul în stare pustie s’au stabilit aci și apoi încetul cu încetul s'a restaurat și mărit, așa că pe tim­pul domniei lui Mavroghenî s’au făcut actualele construcțiuni din prejurul bisericei sf. Nicolae. La 1820 fiind stareț Calinic, ajuns în urmă episcop al Râmnicului, cu cheltuiala lui și cu cheltuiala credin­cioșilor a zidit biserica sf. Gheorghe, precum și chiliile dimprejurul ei. Az î mânăstirea Cernica are peste 120 călugări. Fostul mitropolit primat va fi în­gropat în biserica sf. Gheorghe, care e cea principală și în cavoul unde a fost îngropat la 1808 Calinic episcopul Râmnicului, întemeietorul ei. Tot la Cernica e îngropat și fostul mitropolit Nifon. “LUISCÂÎPȚIA pentru construirea unei biserici din Ierusalim Suma din urmă lei 1174.15 Nițescu, loco........................7.— Total, lei 1181.15 m­ișcarea de la lucrări publice La minsterul de lucrări publice s’a făcut următoarea mișcare: D. inginer ordinar cl. Il­ a Christea Constantin, inginer asistent la ser­viciul pentru reconstruirea și con­struirea podurilor din administrația căilor ferate a fost numit șef de secție. D-niî ingineri ordinari cl. III Pet­­culescu Nicolae și Titu Enacovici, ingineri asistenți, au fost înaintați șefi. D. inginer șef cl. II Const. Tră­­pârdea a fost lăsat în disponibilitate de când a demisionat din serviciul Epitropiei „Madona Dudu“ din Cra­iova. S’a acordat un concediu nelimitat d-lu­ inginer ordinar cl. I loan Ște­­fănescu, din ziua când a demisionat din serviciul tehnic al comunei Bu­curești.­­ Ministerul de lucrări publice a dest­tituit pe inginerul ordinar cl. Il-a George I. Macri, care a fost șters și din cadrele corpului tehnic. D. Popescu IIie a fost numit sub­­șef de secție la căile ferate și trecut in cadrele corpului tehnic cu gradul de inginer ordinar c­. III . d-niî Gri­­goriu Nicolae și Petrescu Constantin au fost numiți șefi de deposit prin­cipali la căile ferate ; d-niî Buciu­­meanu Alexandru și Calciu Grigore au fost confirmați în funcțiile de șefi de stație; d. Orășanu Cesar a fost numit inginer asistent în serviciul lucrărilor nouă de la clăile ferate ; d. Lebed Iacob Gr., șef de biuron, a fost înaintat șef de biuron principal la căile ferate; d. Dimitrie Hristo­­dor, impiegat cl. IV, a fost înaintat cl. 111; d. Mitu Grigore Gr. a fost confirmat în postul de șef de biuton, iar d. Alimnovici D. T. re­acția de rasist la caile feratș. și minnim câ Ti­unui [Prin poștă de la corespondentul nostru) Drama tro­ist SP-isîpsk. — Un punct bolnav al globului. — Ploae da milioane. — Un oraș fantastic. — Cutremurul credinței. Episode Messina, 22 Ianuarie. S’ar zice că drama de la Messina nu e încă completă. Cutremurele de pământ au conti­nuat și continuă și acum. După teoria geologilor, după o primă sguduitura ruinătoare, vin tot­deauna altele mai puțin grave, până când, în mod gradat, zona sismică se potolește de la sine. Această teorie e bună insă—ca să zicem așa—în tim­puri ordinare, adică pentru cutre­murele fără importanță. Pentru cata­clisme ca cele ce au distrus Messina și Reggio, doctrinele științifice au o valoare foarte relativă. După cutremurul­ său mai bine zis după cataclismul de la 28 Decembre, au mai fost peste 300 de sguduituri de gradul 1, 2, 3, 4 și 5, după așa zisa scară Mercalli. Dar numai între orele 5.20 și 5.30, la 28, au fost două sguduituri de al 10-lea grad și trei de al 9-lea și 8-lea grad, adică cele mai puternice. Timp de 25 zile nu a fost nici o sguduitură gravă , dar iată că la 23 Ianuarie, la 7 jum. scara, vine altă sguduitură ruinătoare, ca cea de la 23 Decembre și la 24 alta, mai pu­ternică de­cât toate cele precedente. Aceste două din urmă sguduituri n’au mai făcut alte victime, pentru că nu mai e nici o casă locuită și pentru că supravețuitorii trăesc prin case și barace de lemn; afară de a­­ceasta ele n’au fost urmate de miș­­­cări ale mării, ca sguduitură de la 28 Decembre. întrebând asupra acestei împreju­rări pe sismologul Millossevich, di­rectorul observatorului, din Roma, mi-a exprimat părerea că mișcările mării se produc numai­ când epicen­trul sismic e în mare, sau mai bine, când în vre-o parte din fundul mărei se deschide vre-o prăpastie uriașe, isbucnește vre-un vulcan. Dar nu numai noul­e sguduirî formidabile, cari fac să trasaste ținuturile din strâmtoarea Messi­­nei, constituie singura calamitate pentru populațiunile acelor nefericite regiuni. De o lună, s’ar zice că toate furiile naturii s’au deslănțuit asupra unui singur punct al globului. In fie­care zi, în strâmt­area Messinei și pe coastele calabro-siciliene, e o nouă ■ furtună ; câte odată sunt câte două în aceiași zi. Dacă marea se liniș­tește, dacă soarele se ivește iar, e nu­mai pentru câte­va ore, căci imediat revin tempestele pe mare, fie grin­dina, fie ninsoarea sau ceața, fie in­cendiile. Din timpuri imemorabile populațiu­­­nile din Reggio și Messina n’au mai văzut zăpadă; ei bine, deunăzi ea a vroit in formă de viscol, Aiv­ia­­ ce­­­giunile arctice sau pe Alpi. Getele sunt foarte rare în strîmtoarea Me­ssinei, dar erî și alaltăeri s-a lăsat o ceață mai deasă și mai neagră de­cit cele clasice ale Londrei. Incendiile, după cutremure, sunt inevitabile. La Messina și Reggio au isbucnit unele foarte violente de la 28 Decembrie până la 2 Ianuarie și bună parte din case au căzut pradă focului. Peste câte­va zile insă in­cendiile încetară, din lipsă de com­bustibil și era de sperat că cel puțin acest flagel nu s'ar mai fi reinoit. Cu toate aceste, noaptea trecută o imensă înflăcărare cuprinse toate ruinele, a­­menințând să distrugă nu numai ba­­racele, ci chiar vasele din port. Vasele de războiu debarcară echi­­paguil si pompe și toată garnizona sări în contra noului dușman; se munci însă zadarnic, flăcările erau atât de uriașe in­cât nimeni nu în­drăznea să se apropie. Messina dis­trusă devenise craterul unui vulcan în plină erupție. Smărâmături aprinse erau aruncate până la înălțimi de ne­crezut, curioase Timp de trei zile continuă acest in­cendiu și se stinse de la sine. Tot timpul cât a durat incendiul, pământul Messinei vibra neîncetat; și câte­va zile în urmă se simți un intens miros de carne arsă. Cu toate aceste nefericiri, viața nouilor orașe n’a mai fost paralizată nici un moment. La Messina s’au re­­întors 30.000 din foști ei locuitori și la Reggio vre-o 8—10.000. * Caritatea publică in lumea întreagă continuă a se afirma în modul cel mai admirabil. Vă dau câte­va cifre.­­ Lista Băncei Italiei a trecut azi de 15 milioane. Lista ofertelor trimise direct rege­lui și reginei, conține 1.500.000 lire. Lista Papei e de vre­o 2.500.000. Lista­ ziarului ,,„Corriere de la Sera“ a trecut de 2.000.000; aceea a ziaru­­lui „Stampa“ e de 500.000, a ziaru­lui „Giornale d’Italia“ e de 250.000, a lui «Corriere d Italia»de 150.000, etc. Nu e ziar italian, ori­cât de mic, care să nu fi adunat zeci de mii de lire. Ziarele milaneze, lorineze și ro­mane n’au nici unul liste mai mici de 100.000 lire. In total, ziarele ita­liene au adunat vre-o 12 milioane. Ofertele americane ating 25 mili­oane ; cele engleze 6 milioane; cele franceze 5 și cele germane 4 mili­oane. Sunt foarte prețuite și ofertele ce vin din România.* * * Au sosit vapoarele americane în­cărcate cu case de lemn făcute gata. Sunt în total 3000 de căsuțe, ce vor fi așezate în portul Musella, unde se mai află un cartier de alte 1000 de case in ciment armat și 4000 de ba­race mai mult sau mai puțin provi­zorii. Se socotește că, de îndată ce vor­­ așezate aceste nouî case, populația Messinei se va urca la 50—60.000 de locuitori. Foarte multe case, construite gata, sosesc­­ și din Elveția și din Norvegia și se așteaptă unele chiar și din Australia și din Japonia. De­oarece fiecare țară iși are stilul ei propriu, vom avea în curând la Messina un foarte curios oraș de lemn, , în formele și stilurile cele mai deo­­­­sebite. , * , I După marile nenorociri urmează totdeauna explozii de rigulism reli­gios și de practice superstițioase, și aceasta mai cu seamă la popoa­rele meridionale. Totuși, trebue spus că de data aceasta nici la Messina nici la Reggio nu s’a văzut nimic­­ extraordinar ca superstiții și bigotism. I Ba încă, după cum cutremurul a [■fBSWH fWll T*«S»l'pMlJ(Î!19.! ' o pre­cum­ și credința religioasa in po­pulația supraviețuitoare. Nici una din­­ obicinuitele procesiuni, nici o spe­cială manifestație populară pe la sta­tuete sfinților. A fost chiar un preot care, scos viu după trei zile de sub ruine, la Reggio, cerea să se îngroape toate icoanele și mulțimea care o înconjura sî striga : — Nici unul din sfinții aceștia n’a știut să facă minunea de a’mî scăpa praful, să rămână sub pământ; nu’i mai recunosc! Și mulțimea aplauda pe preotul care blestema. Alături cu faptul acesta, puneți alt epizod petrecut la Messina. Sub niște dărâmături s’a găst nea­tins un steag tricolor italian. Ime­diat fu conturat și toți cei 30.000­­ de supraviețuitori alergară să vadă stindardul și să’l poarte în triumf. A fost prima demonstrație politică după cataclism și va pot încredința că a fost una din cele mai mișcă­toare din câte s’au văzut în Italia. G. I Vesli M­OJLATEJL I. P. S. S. MITROPOLITUL PRIMAT Testamentul După cum am anunțat, înal­tul Chiriarh­ al bisericei ro­mâne a lăsat un testament, prin care dispune cum se va îm­părți averea sa după moarte și, în același timp face unele re­comand­ațiuni în privința în­­mormântărei sale. Iată, în rezumat, unele din principalele dispozițiuni testa­mentare . Averea sa bănească este nu­mai de 20.000 lei —prea puțini bani zice însuși testatorul dar în schimb nu las nici o datorie. Acești bani se vor împărți astfel : câte 2—4000 lei su­rorilor înalt prea sfințitului, aflate în viață ; 2000 lei se vor rezerva pentru cheltueli de în­mormântare, iar în cazul când nu va fi nevoe de această sumă, banii se vor păstra pentru pa­rastase întru pomenire, conform dorinței sale. Biblioteca sa a dăruit-o d-lui dr. Cornoiu, directorul mitro­poliei­. Trăsurile cu cai le lasă ne­potului sau d. dr. Gheorghian. S’au mai găsit la moartea sa, în biuroü 1400 lei din cari se vor plăti oamenii de servi­cii­ cari se aflau în serviciul înalt Prea Sfinției Sale, până la venirea titularului următor la scaunul mitropolitan. Tot din suma de 20.000 lei se va da câte 4.500 lei inten­dentului palatului mitropoli­tan și camardinerului înaltu­lui prelat. Crucea cea mare in briliante, primită clar din partea M. S. Împăratului Prusiei, cu ocazia botezului Principelui Nicolae, cruce care valorează peste 100 mii lei, a dăruit-o Mitropoliei, asemeni și placa cu briliante, care se află pe pieptul säu și acilea­­ a_iRj Barstrânța 19 și pe care o are de la Domnitorul Alexandru Cuza. Tot prin testament roagă să fie înmormântat călugărește, iar nu preoțește, adică cu mai puține formalități. Ar fi dorit, lipsit de trufie cum era, să nu fie așezat în jilț, ci să fie înmormântat ca toți preoții, aceasta însă a ui­tat a scrie în testament, ast­fel că nu s’a putut ține în seamă, ca nefiind expres ară­tată. După cum se vede, averea lăsată de mitropolitul primat este neînsemnată. * ♦ ♦ Azi, la înmormântare va fi scoborât în mormânt cu odăj­dii valorând peste 7000 lei. Mur. Programa înmorm­în­­tăreî Serviciul divin va începe în bi­serica Sf. Mitropolii din Bucu­rești, azi, Jiarțî, *27 ianuarie a.c., orele. 10 dimineața, oficiat de PP. SS, membrii ai sfântului Sinod și de clerul Capitalei. După săvârșirea slujbei de În­mormântare, cortegiul­ format va porni din str. Bibescu-Vodă și va Continua calea Rahovei, cheiul Dâmboviței, calea Victoriei și a­­poi șoseaua Bonaparte spre mă­năstirea Cernica, in ordinea ur­mătoare : Un ofițer de poliție călare, doar gorniști din escadronul de jan­darmi ; Universitatea ; școalele se­cundare; seminariile; clerul Capi­talei; PP. SS. Episcopi și Arhie­rei; decorațiuniie purtate de Drepțî; corurile bisericilor Capitaleî și seminariilor ; cărui funebru ; fa­milia ; domnii miniștri, Casa mi­­litară a AI. S. Regelui și a A. S. R. Principelui Ferdinand; trăsura I. P. S. Sale, îmbrăcată in doliu; trăsura de gata a M. S. Regelui; armata. In tot timpul trecerii cortegiului, ciopotții de te­trișerist vor suna..

Next