Universul, iunie 1909 (Anul 27, nr. 147-176)

1909-06-11 / nr. 157

r t AIVO'L XXVH.-mi. iov.—aoai n rame 1909.*-’a X.-ö öanf In Komänia.—iO bandln siramaiate 8EDACTIA Șl ADMJJISJRȘȚIA — 11. Strada BrezoiancțlLt, București -m Noulí ambasadori ai Franței GEORGES LOG IS in Petersburg MAURICE BONPARD in Constantinopol Calendar pe anul 1909 Ortodox Miercuri, 10 Iunie.—Mart. Timo­­teiu Ep. Brusei Catolic Miercuri, 23 Iunie. — Sidonia și Edeltrud Răsfir, soarelui 4.33 , apusul 8.02 «Universul» are următoa­rele linii telefonice : Administrația...............................6/62 Redacția......................... • 12/88 Comunicări cu străinătatea . 20/56 ■­­ T-t­ <»■»«»■ tumxrtaai*— București. 10 lume. Pentru profe­sori și pârâți Ziarul guvernamental «Vo­ința Națională»,­ în articolul de­ fond al numărului său­ cu data de Marți 9 curent, atinge o chestiune foarte delicată, asu­pra căreia credem folositor a atrage băgarea de seamă a pro­fesorilor și a părinților. E vorba de sinuciderile tine­rilor, cam dese dej­a un timp încoace,în preajma examenelor. S’au produs și anul acesta câteva cazuri de sinucidere, în Capitală și în provincie, cari,cu drept cuvînt,au­­ amoționat opi­nia publică. Cercetând cauzele acestui fe­nomen dureros, ziarul guverna­mental arată că mulți părinți n’au­ pregătirea trebuitoare, alții n’au­ timp îndestulător a se­ în­­griji de sufletul copiilor. Sar­cina rămâne asupra școalei, în cea mai mare parte. La școală, profesorul se în­grijește să-și facă materia, să pue note, să lase repetenți și corigenți, fără să-și dea seama că dacă copiii nu învață și nu pricep, vina e a sistemului greșit după care voim să­ î în­vățăm. Ziarul guvernamental ia ur­­mătoarea pildă: Nu dăm nume — zice el— căci poate fi prea dureros. Să zicem că școlarul X are notă rea­la matematică. Nu e școlar rău, din suflet și-a dat silință să reușească, dar chipul cum se predă, ori poate fiind­că n a avut temelia dela început, nu putut să i se trezească mintea și-a rămas repetent ori corigent, fiind copil sau tânăr simțitor îl apucă desnădejde mare, în­soțită de rușine și de frică față de părinți. În mintea lui de copil, nereușita ia întinderi ui­mitoare. Își zice că e hoț care fură banii părinților, ori ,se crede prost și netrebnic a mai trăi, dacă vmni în stare să dez­­lege problema dată de d. pro­fesor. Unde mai punem că runi pă­rinți amenință copiii cu halaie și cu dare la meșteșug ? «Astfel,zice «Voința Națio­nală»—școlarul se vede arun­cat între urgia notei, care îl descalifică, îl face paria școalei, și între groaza de ce-i vor face acasă părinții­. «înțeleg, simt oare măcar o clipă cei însărcinați cu forma­rea sufletului copiilor, drama ce se petrece în aceste ființi plăpânde? «Rușinea, înjosirea la școală pentru o nenorocită de pro­blemă,—pe care, poate, nici profesorul nu-și dă osteneala s’o deslege, ci o ia deslegată gata—, groaza și frica de pă­rinți, împing pe nenorociți la cea mai mare desnădejde. «Ori­câte ar­e de puține uci­derile de sine, ele sunt un semn care trebue să ne îngri­jească, căci arată o stare su­fletească în echilibru foarte ne­stabil la tinerimea noastră». Arată că inima școlarilor e lăsată cu totul în părăsire ; că­ î înstrăinată de familie ; că școa­la, sub cuvânt de învățătură, nu și-a dat nici o osteneală ca tinerii să găsească în profesori nu numai învățători de carte, dar și pe cei mai buni prieteni, cărora să le deschidă sufletul la o împrejurare grea. «Un elev de liceu are atâția profesori și nu simte el nici către unul destulă încredere în­cât să se ducă să i se plângă, să-i ceară sfat ce să facă să poată reuși la cutare obiect, la care e mai slab !». De­sigur, cele spuse de zia­rul guvernamental nu se pot aplica tuturor profesorilor, pre­cum nu toți elevii corigenți sau repetenți sunt cuprinși de gân­duri așa de negre. Nu e însă mai­ puțin adevărat că sunt destule cazuri în care lucrurile se petrec așa cum spune el — și de aceea’ a făcut bine deș­teptând băgarea de seamă și a profesorilor și a părinților. ■ [UNK] ›a> •­<Ci>"IBBgBaP"U—niM -...... INDRAZNEAȚA tâlhărie din dosul uzinei hi­draulice . O îndrăzneață tâlhărie s’a să­­virșit firi în Capitală, în dosul u­­zinei hidraulice de la Cotroceni, în următoarele împrejurări: Un muncitor din Constanța, un anume Ion Lăpușneanu, venind in Capitală s’a dus să găzduiască la cârciumarul Badea Georgescu din sos. Basarab No. 20. Acolo, două pungași precoci, Stelică Popescu și Andrei Mihăi­­lescu, cunoscuți de muli poliției, au intrat in vorbă cu el și cu­rând au reușit să facă pe acesta să’i cheme la masă și sa le ofere câte un pahar cu țuică. Ion Lăpușneanu, după câte­va pahare s’a amețit și atunci pun­gașii, simțindu-i că are asupra lui bani, l’au învățat să meargă cu ei la un alt, cârciumar,unde poate să mănânce și să bea fără să ’l coste, mulți bani. Cum era eu chef, Lăpușneanu a primit propunerea și mergând la cârciumarul Faranga din str. Cărămidari, au băut și acolo. Cei do­i pungași au luat apoi pe victima lor și au dus-o pe un câmp din dosul uzinei hidraulice de la Cotroceni, unde, el fiind o­­bosit, i-au spus să se culce, de­oarece stau ei lângă dânsul ca să-l păzească. Lăpușneanu, care nu bănuia că are de a face cu niște pungași, s’a culcat și atunci eî i-au furat din buzunar punga in care se afla 123 lei după care a dispărut. Stei­că l’onescu­ și Andrei Mihă­­ilescu s’au rîus de-a dreptul la cârciuma lui Badea Georgescu, continuând să facă chef mai de­parte, pe socoteala lor. Cârciumarul bănuind că ei au furat pe muncitorul cu care bău­­seră mai înainte i-a chemat în­­tr’o cameră și acolo sub amenin­țări le-a luat suma de 23 lei. Victima s’a plâns la circums­cripția 19, care făcând cercetări a arestat ori pe seară atât pe cei doi pungași cât și pe cârciumarul Badea Georgescu. Ei au fost îna­intați noiiueî. Tis. MOARTEA LUI AUREL MUREȘIANU Asupra morții regretatului director­­proprietar al «Gazetei Transilvaniei», dr. Aurel Mureșianu, acest ziar dă următoarele amănunte : „In zilele din urmă dr. Mureșianu devenise ceva mai nervos in urma ul­timelor procese de presă intentate «Gazetei Transilvaniei». „Amendele grele de închisoare și de bani, și procesele puse in curgere în contra persoanei sale, l’au indignat și amărât in măsură mare. Pe astăzi Luni a fost citat la Târgul­ Mureșu­­lui pentru a fi ascultat în chestiunea articolului „Crăciunul“ scris de dân­sul in ajunul sărbătorilor Crăciunului din anul trecut.­Din cauza boalei sale, care nu-i permitea să părăsească locuința, a chemat săptămâna trecută pe medicul tribunalului din Brașov dr. Kecskeméti, care examinându-i starea sanitară, i-a liberat un certi­ficat medical. Sâmbătă seara, după încheierea ziarului, a trimis jude­lui de instrucție din Târgul­ Mureșu­­lui acest certificat. Era, Duminecă expirând termenul de 15 zile pentru achitarea amendei de o miie coroane, dictată in proce­sul intentat­­ pentru reproducerea cu­noscutei scrisori a poetului Bjornson, a trimis înainte de prânz procuratu­­rei din Târgul­ Mureșului cu mandat poștal această sumă. Până la amiază a mai scris o scrisoare particulară și a primit vizita d-lui G. I. Nica, un­chiul d-nei Mureșianu. După prânz a dormit până la orele 3. Trezindu-se din somn a reviclat poșta de după a­­miazî, a citit ziarele mai nouă, pre­gătind material pentru numărul pro­xim al „Gazetei“, iar pe la 5.30 a chemat servitoarea, să-i aducă cina. La orele și, când servitoarea a in­trat în odaie, ca să-i aducă un pahar cu bere, pe care îl ceruse—a fost lo­vit de apoplexie, încetând imediat din viață... imediat după aflarea știrei, s’au prezentat în locuința defunctului ru­deniile mai de aproape, personalul redacției, administrației și tipografiei, precum și numeroși prieteni și cu­noscuți, pentru a lua dispozițiile ne­cesare. D-na Elena Mureșianu, care se afla de două săptămâni în Praga la fiica d-sale Elena, care urmează conservatorul de muzică din Praga, a fost înștiințată telegrafic despre moartea regretatului di soț. De ase­menea au­ fost încunoștiințați d-di­ prof. Iacob Mureșanu, din Blaj, fra­tele defunctului și cumnații d-nn­ ge­neral Grozea și inginer Davidescu. Telegrame s’au­ mai trmis I. P. S.S. Mitropoliți Mihali și Mețianu, clu­bului deputaților români, ziarelor na­ționale dela noi și de peste Carpați, societăților academice, a căror mem­bru onorar a fost defunctul și in toate centrele românești. Înmormântarea se va face Miercuri, 10 iunie, la orele 4 p. m. în cimi­­tirul român din Groayerî. De la consiliul de igienă Erî dimineață, consiliul­­ de igienă a­ Capitalei s’a intru­nit la primărie și a hotărît să nu admită cererea fă­cută de mai mulți depozitari de var, de-a li se da voe să facă varnițe în ocolul I. Știut fiind că aceste varnițe pără­site se umplu cu bălegar și cu apă, care stagnând infectează împrejuri­mile, s’a hotărît a se desinfecta și cele existente, iar pe viitor să nu se mai dea voe a se face astfel de gropi de­cât în ocolurile II și III. Tot in această ședință d. dr. Bo­­lescu, ajutor de primar, a adus in discuție chestia razziilor sanitare. D-sa arătând importanța acestor razzi­, a declarat că pe viitor ela vor fi cât mai dese. Patronii ale căror debite alimentare, vor fi găsite în rele condițiuni, vor fi somați și dați judecății, iar dacă cei somați, nu se vor conforma, li se vor închide prăvăliile, lipindu-se pe uși placarde în care se vor specifica motivele pentru care debitul este în­chis. Debitul nu va fi deschis da­cât după ce patronul va intra în cadrul prescripțiilor regulamentului de i­­gienă. CHESTIA CRETANĂ —Serviciul nostru telegrafic— Tratative între Poartă și pu­terile protectoare Londra. 9. — „Times“ scrie că Turcia a cerut Rusiei, Angliei, Franței și Italiei să discute cu Poarta chestia cretană. Despre a­­ceastă propunere­­ a Turciei au fost înștiințate și Germania și Austru? Ungaria. Retragerea trupelor din insulă Paris. 9.—„Petit Parisien“ află că din cele 4 puteri protectoare ale Cretei, Franța, Anglia și Italia au h­otărât să-șî retragă trupele la 27 iunie. Rusia n’a luat încă nici o hotărâre. Menținerea statului­ quo Constantinopol. 9. — Ger­mania a asigurat ne Turcia că în Creta se va menține status-quo. Poarta speră să primească o­ asemenea asigurare­­ și din partea Angliei. Din Salonic Populația turcă și­­ rata.- întăririle de la granița furco-ă greacă.-Pregătirile grecilor.-Apariția bandelor sârbești. Creta unde populația grecească e nu­meroasă, unde modul cum a fost ad­ministrată până acum, era un fel de tutelă exercitată de Grecia, adăugând și faptul că e o insulă departe de continent, prin urmare s'a putut lu­cra mai bine cheltuindu-se milioane, eunț o să poată Grecia să-și alipească o parte din Epir undei populația nu-i grecească, unde guvernul otoman face colonizări și o poate lesne potoli ? Iată pentru că nici un grec nu crede la realipirea Cretei la Grecia. Afară de asta s’a dat ordin ca comitetele să lucreze mai serios ridicând popu­lația grecească otomană contra do­­minațiunei, făcând — zic ei — im­posibilă o acțiune armată contra Gre­ciei. Acelaș plan ca și la 1897. A­­genții greci entreeză satele grecești, sub­ firma unor comersanți de vite și viza în capul populației ideia unei revolte, sub cuvânt că turcii înțeleg Constituția numai pentru turci. Mai ales că în ultimul timp, printr-un articol din Constituția revizuită, șco­lile grecești vor fi puse sub controlul statului otoman, ceea­ ce constitue o atingere a prerogativelor patriarhiei. Turtei­ nu se­ lasă mai pe jos. Zia­rul «Alitia» din localitate care pu­blica articole ofensătoare—fără do­vezi—la adresa­­ poliției a fost con­damnat la 10 lire turcești amendă și suspendarea pe un timp determinat. S’a dat ordin ca să cerceteze cu de­­amănuntul, toți falșii cunoscuți și profitând­­­e legea vagabondagiului să-I repatrieze sau să-l expulzeze. La Drama, în urma omorului să­vârșit de greci în persoana repauza­­tului Hagi Gheorghe, bulgarii și turcii boicotează pe comersanții greci. Din această cauză mare parte din co­mercianții români grecomani au lipit afișe la magazinurile lor declarând că sunt români. Comitelui de boico­­taj, ca să aibă siguranța sentimentu­lui lor, îi silește să ceară­­ institutor român, căci numai așa vor fi adevă­rați români. Cred că acum e momentul în care insula da către Puteri ceea-ce va a­ poate-profita­ românismul. Tot ace­leiași­ influențe se datorește și cererea românilor din Pelnn relativă la un institutor. Câți­va români din Dju­­maia da­ jos (lângă Demir Hinar) au cerut institutor român. Dispărând frica și trezindu-se ideia națională, aju­tat de guvern poporul vrea să-și aibe limba și să și-o cultive. amâna soluția chestiei, va căuta să întărească și să grămădească armată la graniță, căci îi e teamă ca mai târziu Puterile să nu admită oare-și­­cum o Cietă independentă. Căci e știut că un război greco-turc, provenit din cauza Cretei, va întări poziția guvernului constituțional și va dis­truge ori­ ce urmă de reacționarism hamidian. Iată de ce produce bucurie în populația otomană ori­ce știre de evacuarea insulei: Pe de altă parte, există convinge­rea că sub nici un preț Grecia nu se va lăsa da planul ei. Intr’adevăr ar fi să-și piarză ori­ce prestigiu printre populația­ grecească din Turcia. Căci, dacă ea nu va fi în stare să ocupe Salonic, 6 Iunie. Ziarele locale nu discută de­cât chestia evacuărea Cretei de către Pu­teri. Cu nici un cuvînt nu admit ce­siunea Cretei. Populația turcă, fiind Întreținută zilnic despre situația Cre­tei, e foarte îndârjită contra grecilor. Mulți cretani cari emigraseră acum 10 ani, se vor reîntoarce cât de cu­rând în insulă. Mereu se narează în gazete persecuțiile și asupririle sufe­rite de mahomedanii­ din Creta. Sco­pul acestor istorisiri e întreținerea sentimentului patriotic și războinic al turcilor. Fiind vorba de războiu greco-turc, o mulțime de bulgari, români și turci și-au oferit serviciile autorităților. E neînchipuită plăcerea cu care primește populația știrile cu privire la războiu. E și explicabil. Acum în cazul unui războiu greco-turc și în cazul intră­­rei trupelor turcești în Tesalia—ceea ce e absolut sigur—s’a dus cu această provincie. Turcii sunt atât de îndâr­jiți și atât de convinși de drepturile lor—mai ales când e vorba de patrie (vatan)—în­cât, în cazul ocupăreî Te­­salie, va trebui să piară toți ca s’o înapoeze. Ori­cum pentru ori­ce eventualitate guvernul nostru se pregătește. O su­praveghere serioasă a granițelor și a coastelor se face pentru ca să nu se poată introduce arme cari să servească la înarmarea populațiunei grecești. Două torpiloare care se află în portul nostru fac poliția coastelor. In acelaș timp Kara-Bum a fost întărit cu tu­nuri de asediu de calibru mare. La întăriturî lucrează mare parte din soldații rebeli, de pe timpul reacțiunei. Tot asemenea șoselele care duc la granița greaca spre Elasona, Plata­­mona etc. și toate podurile sunt­ re­parate, iarăși cu mare parte din cei condamnați. Mulți ofițeri din statul major s’au dus la graniță, spre a supraveghea întări­­turile efectuate. Mare parte din arti­lerie a fost transportată la graniță. Guvernul, chiar dacă nu se va evacua La 21 curent au apărut în ținutul Cumorava două bande sârbești sub conducerea voivozilor Spase Gaida din satul Stanca și Ditco din satul Osice. Ele au distribuit arme prin satele: Drenac, Ovah, Rughirelî, Slre- Spîți, Belicosți și Domezenți. In dru­mul lor au omorât trei bulgari. Bcaz-Cule MIȘCAREA IN ARMATA M. S. Regele a semnat d­ecretele prin cari se face următoarea nouă mișcare în armată : Concedii.­­ S’au acordat urmă­toarele concedii : Generalul Hartei Al., 46 zile ; locotenent-colonel Va­­silescu­ G., din regimentul 4 Ilfov 21, 90 zile ; căpitan Ghica P., din regi­­­mentul 10 roșiori, 90 zila. Mutări.­­ Au fost mutați urmă­torii ofițeri : colonel Ionescu V., co­mandantul regimentului 15 artilerie, comandant al regimentului 2 arti­lerie. Colonel Zamfirescu AL, comandant al regimentului 2 artilerie, coman­dant al regimentului 15 artilerie. Căpitan Rim­eanu Benedict, de la depozitul de remontă Cislău, în jan­darmeria rurală; cămst. Zaharescu Marin, din reg. 5 călărași, la depo­zitul de remontă Cislău ; căpitan Bră­­tescu Gh., de la Arsenalul armatei, in jandarmeria rurală; locotenenții Marinescu Tuli­an, de la liceul mili­tar din Iași, și Stamatiu St. din cor­pul grănicerilor, au fost trecuți în jandarmeria rurală. Disponibilități. † Au fost trecuți în poziție de disponibilitate; căpitan Petrarian Mircea, din regim. Matei Basarab 35 ; locot. Nicolescu P., din reg. 2 roșiori. =s Locot. Opreanu Marin, din in­fanterie, a fost trecut în poziție de retragere, pentru infirmități. Căp. Angheleanu G., din cavalerie, aflat in disponibilitate, a fost reche­mat în activitate, la reg. 5 călărași. • " * S’a primit demisia din armată a căpitanului Coandă Ion, din reg. 2 Rom­anațî, înaintări de civili.­Au fost înain­tați următorii funcționari civili din serviciul armatei : Ionescu C„ regis­tra­tor-arhivar cl. I, ca sub-șef de biu­­rou cl. 11. Cerbulescu G„ dela co­mandamentul marinei, ca registrator­­arhivar cl. 1 ; copiștii caligrafi Io­­nescu T. Ion, Gheorghiu Cr. și Bă­lan L. ca registratori-arhivari cl. II. ■ ■ Cl » <11 .............. «Universul» caută corespon­dență în stațiunile balneare și climaterice di­n țară. Ofertele se vor trimite secre­tariatului redacției. CURIERUL BAILOR și ai stațiunilor climaterice Pucioasa. — Biserică nouă. — Duminecă s’a pus piatra fundamen­tală a bisericei parohiale din Pucioasa. Serviciul religios s’a oficiat de pro­­toereul jud. Dâmbovița, economul N. Popescu, înconjurat de numeroși preoți din Târgoviște și localitate. Vizitatorii.— Băile de pucioasă și iad din localitate s’au deschis încă de la 25 Mai e.; fiecare tren ce sosește aduce zilnic mulți vizitatori. Citez deocamdată pe următorii : d-na Florica Popp din București; d. Rafail Ciumara, București; d-na ma­ior Pester, Târgoviște; d. I. Olteanu, București ; d. maior Amărășteanu, Caracal ; d. maior Damian pensionar, București ; d-na maior lacomi, Târ­goviște ; d. Paul Slăvescu, București; d-na Deles Gáspár, Târgoviște,­ d. Bugulescu, București; d. maior An­­dronescu, București ; d-na Grünfeld, Egipt ; d-na Elena Armeanu, Șol­­dana ; d-nii Vasile Beju și Anastase Soreanu, București. Comemorarea lui Eminescu.— Din inițiativa d-lui dr. I. Teodorescu, medicul plășei Pucioasa, și a unui co­mitet, la 16 iunie c. împlinindu-se 20 ani de la moartea marelui poet E­­minescu, se va da o serbare în par­cul local. Dimineața va fi un Tedeum la biserică , după amiaza conferință cu recitări de poezii; seara un bal in pavilionul parcului, bătat cu flori și confetti. * Din venitul acestei serbări se va spori fondul pentru facerea unui bust lui Eminescu, care va fi așezat în splendidul parc din această comună. — "■ ■ [UNK]—■*"iiimm­an­3Eg>53B -<»»«► MBMMmw""' ■ Nenorocirea din calea Budești Două copii, Lila Christescu, de 7 ani, din calea Dudești No. 27, și Adolf Schwartz, din aceeași stradă No. 41, jucându-se ori lângă poarta caselor cu No. 27, poarta a eșit din balamale și căzând peste el i-a rănit grav la cap. Socetatea de salvare fiind înștiin­țată, o ambulanță cu d. intern Răș­­can­ U s’a dus imediat la fața locului și a dat îngrijirile necesare pacienți­lor, pe cari i-a trimis apoi la spital. Starea răniților este îngrijitoare. Examenul de la Conservator Clasele de cânt Eri au fost în sala „Liedertafel“ examenele claselor de cânt a d-rei M. Assan și a d-nei C. Leria. Nu vă puteți închipui ce mulțumit am ieșit de la aceste examene, nu doar că elevele au fost bine, nu, ci pentru că mi-am­ adus aminte o scenă din copilărie. Țin minte—sunt vre-o 18 ani de atunci—că văzusem „Ri­­goletto“. Nu vă mai spun câte plân­­seta și câte rugăciuni au hotărât pe tatăl meu­ să ne ia pe mine și pe douî veri ai mei la teatru. Iată-ne așezați în stat, așteptând să auzim—mai exact să vedem, căci asta ne interesa mai mult—pe „Ri­goletto“. Am ascultat opera cu sfin­țenie până la sfârșit și pe când ne în­torceam acasă, verii mei au dat ideia, pe care am acceptat-o numai­decât,— când ai zece ani ori­ce idee e accep­tată—să jucăm a doua zi „Rigoletto“. Zis și făcut! E de prisos să adaog că am pus într’o pălărie 3 bilete ; pe unul era scris „ducele“ pe altul „Ri­­goletto“ și pe al treilea „Sparafu­­cile“. Ne tragem la sorți rolurile ! De ce? Fiind­că mi ne puteam învoi, toți voiam să fim „ducele“. In sfârșit, cu inima svârnindă de emoție —și desfid pe cel mai bun cântăreț să fie mai emoționat la de­butul său de cât eram noi în clipa în care desfăceam bilețelele—citit­i pe al meu „Rigoletto“. Imediat am luat o peniță și cu ajutorul camarazilor mei îmi fabricai cocoașa, tradiționala cocoașă , pun apoi mâna pe o față de masă pe care o asvârl­ea umera, și reprezentația se începe, în fața câtor­va copii pe cari îi învățasem pentru acest scop. Noi ziceam că cântăm „Rigoletto“ și vă asigur că o credeam ! Ce am cântat în schimb nu știu, dar trebue să fi fost grozav cât îmi amintesc că In loc de aplause am cules palme. Biata mamă avusese grija să ne câr­pească pentru că-i deranjasem rân­­duiala casei și pentru că­, ducele“ își făcuse rausteți și cioc cu vai. A­­ceastă scenă cu întreaga copilărie, mi-a revenit în minte cu ocazia exa­menului de olî. Afară de 2—3 excepții, elevele de ém­ mi-au făcut impresia „ducelui“, a lui „Rigoletto“ și „Sparafucile“ din copilăria mea. Vă asigur că din­­tr’un moment într’altu­l aveam im­presia că vine mama să se aplaude... D-ra Alexandrina Țuțuianu are o voce frumoasă, de un volum puternic și cât se poate de clară; păcat numai că nu știe să cânte. Afară de asta nu pricep de ce, a­­tunci când un elev nu e stăpân pe o limbă e lăsat să cânte in acea limbă. Efectul e în desavantajul cân­tărețului și in această situație se afla d-ra Țuțuianu, care a avut mult de luptat, cu pronunțarea cuvintelor fran­țuzești. . Pe d-ra Ana Botezat* am auzit-o anul­­ trecut în aria „Dan­leî“ din „Samson și Dalila“ de Saint-Saens și puneam multă nădejde în d-sa. Examenul de eri m’a cam decepțio­nat. Afară de asta nu pricep de ce se permite unei eleve să facă schim­bări în bucățile cu care dă examen. Fac altisie la „Visi d’arte“ din Tosca pe care a cântat-o d-sa. Mă rog, din două una, ori cânți o bucată fără să te atingi de ea ; ori n’o poți cânta decât cu modificări și în acest caz cine te obligă s’o cânți ? D-ra Margareta Barozzi este o „diseuse“ admirabilă. Aria din „Ma­non“ „Je suis encore tout etourdie“ a fost spusă așa de minunat în­cât nu mă miră de­loc succesul pe care l-a avut. O sfătuesc să rămâe numai la genul ..disease“ pentru care are toate calitățile. D-re­e F.. Frâncu și Constanța Bă­­lănescu au voci drăguțe, dar... iar acel inevitabil „dar“... nu știu să cânte. G. HI. I)d­*o Greva continuă. Lucrătorii cizmari greviști, fată de hotărârea patronilor de a nu ceda cererilor lor, au hotărât, după cum am spus la timp, înființa­rea unei cooperative, unde se va lucra încălțăminte subțire și groasă. Atelierele cooperativei se vor in­stala în localul din str. Episcopiei, colț cu str. Corabia. Eri dimineață, la orele 10, greviștii s’au întrunit la cercul „România Muncitoare“ unde s-sa ocupat cu vo­tarea­ statutelor cooperativei. S’au­to­corpului didactic «Unirea» din tot primele articole, iar restul se va vota în ședința de mâine care va fi azi la orele 10 dim. în acelaș local, com. Gratia și Cârtojanî, sub­ pa­tron­agiul d-lui N. Buzata, admi- Crima fioroasă din Galați Astă-noapte, pe la orele 11, s'a descoperit o groaznică crimă în ora­șul nostru. Comerciantul Petre Giovano, care ținea un magazin de lăptărie în str. Regală, a fost strangulat de către indivizi necunoscuți și aruncat în la­trina din curtea prăvăliei. De cu zi, servitorul din prăvălie a anunțat circ. III de poliție că stăpâ­nul său­ lipsește din prăvălie de câteva ceasuri și că nu știe de urma lui. I se pare că lipsesc și bani din prăvălie și crede că ar fi la mijloc o crimă.­­ Comisarul Racoviță, în urma aces­tei denunțări, s-a transportat la lo­cuința lui Giovani, unde a început investigațiuni. Cu puțină osteneală, comisarul a descoperit cadavrul ne­gustorului aruncat în latrină. Imediat d-sa a avizat autoritățile. D. procuror Bonachi și judele ins­­structor Stoianovici au venit de ase­meni la locul crimei și au procedat la cercetarea crimei. Din declarațiile făcute de diferite persoane ascultate, s-a stabilit că de câtva timp Giovane trăia în rivali­tate cu un anume Boboc și cu un bulgar Raze Mitu, cari nu se găsesc. S'a constatat că tejgheaua este spartă, ceea ce dovedește că autorii crimei au furat bani. Mobilul crimei este deci furtul. Au fost arestați 7 indivizi suspecți. Cercetările se continuă de către d. comisar Racoviță și de d. procuror. Galați, 9 iunie. %­­*Z „UNIVERSUL“ In­ provincie (J De la corespondenții noștri) BUZĂU.—Banchet.—Un nu­măr de peste 50 de membri ai soc. «Viitorul» din acest oraș, voind să serbeze a 11 aniversare a fon­­dărei acelei societăți, care azi nu­mără aproape 500 membri, au dat un banchet aseară în pavilionul din Dumbravă. Banchetul a fost presidat de d. C. Iarca, deputat, președintele ace­lei societăți, și au asistat nu nu­mai societari din oraș, ci și din mai multe comune ale județului Buzau. In timpul banchetului, d. C. Iarca după ce arată foloasele a­­duse de societățile economice po­pulațiunea, dând ca probă nume­ CALASTAȘI.— Militare.—Re­gimentul 5 Ialomița No. 23, aflat in tabăra Hagieni pentru exerci­ții de concentrare, va sosi mâine în localitate. Productiune corală.—Corul gimnaziului local sub conducerea d-lui Em. Teodorescu, maestru de roase exemple, sfătuește pe so- muzică, va da in ziua de 14 so­cietari să fie uniți pe viitor și - ------------- w -să lupte înainte pentru propă­șirea societăței, și bea în același timp în sănătatea membrilor fon­datori ai societăței. D. Titu N. Constantinescu, avo­cat și membru în societate, aduce elogii președintelui soc. «Viitorul», d. C. Iarca, pentru munca fără preget și inteligența cu care con­duce destinele acelei societăți, fă­­când-o să fie una dintre cele din­tâi în județ. In același sens vorbește și d. Pompiliu Ioanițescu, cunoscutul avocat din localitate, care toas­tează în sănătatea președintelui și a membrilor fondatori. D. Ștefan M. Tunaru, președin­tele Camerei de comerț, secția Bu­zău, după ce vorbește de fazele prin care a trecut sec. «Viitorul» până a ajuns la deplina ei des­­voltare de azi, închină în sănăta­tea d-lui Gh. Vasilescu, casierul societăței și inițiatorul fondării acelei societăți. Mai vorbesc d-nii Ilie Moisescu, Ath. Anten­e și alții, relevând ac­tivitatea depusă de membrii fon­datori în unire cu președintele, d. C. Iarca, pentru propășirea socie­tăței. Aproape toți oratorii, în cuvîn­­tările lor, au adus m­iros de re­cunoștință memoriei marelui băr­bat, I. N. Constantinescu, fost primar mai bine de 20 ani al o­­rașului Buzău și căruia se dato­rește transformarea radicală de azi a orașului. S’a promis că la timpul cuvenit vor lua inițiativa ridi­cărei unui monument deceda­tului primar chiar în frumosul parc din Dumbravă, și care îi poartă numele, sau în fața pala­tului comunal. J JFOCȘAR’I. — Comemorarea m­orței lui Eminescu. — Festi­­valul’organizat pentru aniversarea a 20 ani, de la moartea marelui nostru poet, Mihail Eminescu, s’a hotărât pentru Joiî, 11 iunie c., oreie 9 seara, în sala liceului «U­­nirea». D. profesor D. Dimiu va ține o dizertație despre „Eminescu și activitatea sa“. Orchestra elevilor va executa di­ferite bucăți muzicale ; se va re­cita „Satiră IV“ a genialului poet, precum și „Luceafărul“ aranjat pentru scenă, jucat de mai multe doamne și d-ni din societatea foc­­șăneană. GIURGIU. — înecarea unui copil în apa Cama. —Aseară, pe la ora 7 jum., mai mulți băeți ce se întorceau pe digul vechii șo­­sete Giurgiu-Slobozia, în oraș, intre care se afla și Stelian Ion Vârban din str. Puțu cu Apă Rece, s’au coborât jos pe malul apei Cama, in dreptul moarei Janette & Constandate spre a se scălda. Aci ajunși, toți au renunțat de a se mai scălda, afară de Stelian și un alt­ prieten al său­, Grigore Gheorghe, cari, desbrăcându-se, au sărit­ în apă. După puțin timp, Stelian—care se depărtase prea mult de țărm prin inolare,—a obosit și s-a dus la fund, înecându-se. La țipetele copiilor de pe mal, au­­ sărit în ajutor pescarii Stan M. Ven­cu, Lazăr Petre și Călin O­­vreiu, cari, după o muncă de o jumătate oră, i-a pescuit cadavrul. Nefericitul, Stelian era în etate de 11 ani și trecuse cl. IV primară. D. dr. G. Mironescu a exami­nat cadavrul, fiind anunțat de d. sub-comisar D. B. Ionescu, care a anchetat cazul. Parchetul a au­torizat înmormântarea. Omoi­it de mi boni. — Locui­torul Nicolae Gheorghe din com. Volea, pe când se înapoia cu boii de la iarbă, a găsit boul lui Ivan Soare păscând intr’un lan de grin. Nicolae, goliindu-l din grin, boul s’a înfuriat și repezindu-se la din­eul i’a împuns cu­ coarnele în trei patru locuri, in așa fel că bietul om, care sărise să salveze avutul altuia, a murit pe loc. Parchetul a­­ autorizat înmor­mântarea. Bal.­Se anunță din Gratia că în seara de 7 Iunie s’a dat un bal frumos, aranjat de comitetul iistratorul plășei, și pentru spori­rea fondului societății de bine-fa­­cerea «Unirea». Au luat parte la bal multe dom­nișoare și mulți tineri din cuprin­sul plășii și s’a petrecut de mi­­nune până la 6 dimineața, când toți au plecat in sunetul marșului regim. 10 Putna; nie c. o producțiune corală în sala parcului Comunal la orele 10 di­mineața. Avansări.—D-nii I. V. Borș, grefier, și F. Georgescu și N. Geor­­gescu, ajutori de grefa la tribu­ natul local, în urma punerea in a­­plicare a nouei legi judecătorești, au fost avansați la cl. I. Demisie.—D. Teodor I. Geor­­gescu, impiegat în adm. finan­ciară Ialomița, a demisionat fiind numit impiegat la C. F. R., în stația Mărășești. PLOEȘTI.— Bănie. — învăță­toarea din Inotești a fost grav bă­tută de perceptorul Ioan A. Balo­­tescu. Pacienta, fiind grav rănită, a fost internată în spitalul din Ur­lați. Parchetul a ordonat facerea unei achete. Fa­lmenți. — A fost trimisă d-in­ jude-instructor al cab. 1 afacerea falimentului comercian­tului Salter. Diverse.— S’a deschis acțiune publică contra lui Alex. Agapie pentru abuz de încredere. Arestarea a dosrî faliți. — Constatându-se, în urma unui denunț, că faliții Gh. Constanti­nescu și T. Stoenescu, foștii pa­troni ai firmei «La Milion», sus­trag mărfuri, în dauna creditori­lor, vânzandu-le voiajorilor Lupu Rosemberg și Herman Sins ®, d­. jude instructor Cireșeanu a tamrs mandate de arestare contra Stâ­rniților faliți cum și contra lui Herman Simon, iar celalalt evreu, Lupu Rozenberg, fiind absent din oraș, a fost pus în urmărire. Asta noapte, d. jude instructor a continuat cu cercetările până la orele 12, iar astăzi faliții au fost depuși în arestul preventiv. S-a constatat că in fundul ma­gazinului era o ușă secretă prin care se introduceau faliții de sus­­trageau marfa. Ghiță Constanti­nescu ședea la stagiul H-lea, de­asupra magazinului. Conferința profesorilor de religie In zilele de 1, 2 și 3 Octombrie se va ține la Ploești o conferință gene­rală a profesorilor de religie, de la toate școalele secundare din țară. Conferința se va ține în localul li­ceului și va fi împărțită în două părți: practică și teoretică. Partea teoretică va consta din desvoltarea dizertațiunilor asupra ur­mătoarelor chestiuni : a) însemnătatea studiului vechiu­lui și noului testament și modul său de predare. Această dizertațiune va fi rostită de d. I. Valaori, inspectorul Învățământului secundar; b) însemnătatea studiului „Morala Creștină“ și modul său de predare, dizertațiune ce se va rosti de arhi­­m­andritul Iuliu Scriban, directorul se­minarului Central. c. ) însemnătatea studiului «Dog­mele Creștine», dizertațiune rostită de către d. I. Mihălcescu, profesor la fa­cultatea de teologie. d. ) lnsemnătatea studiului «Istoria Bisericească», dizertațiune rostită de către d. Dobrescu, profesor la faculta­tea de teologie. Partea practică va consta din mai multe lecțiuni asupra subiectelor de mai sus. Președinte al conferinței va fi S.S. Preotul Nazarie, directorul învăță­mântului teologic. Ministerul instrucțiunei a trimes­e circulară, în acest sens, direcțiunelor școalelor de fete și băeți din țară, in­­vitându-le a Ț',ne *n veder­ea profe­sorilor de religie, ca acei dintre d-lor cari voesc a face lecțiuni practice cu ocazia acestei conferințe, să­ anunțe ministerul cel mai târziu până la 1 Septembrie. 23 Martiriul uses mame PARTEA ANTÂIA IV încă o primejdie — O, nu, doamnă, nu am nici o pretenție... Insă te asigur că nici la noi soarta copilei n’o să fie de plâns. Noi nu o vom ri­dica mai sus de condițiunea ei... și tocmai aceasta va fi poate o fe­ricire mai mult pentru dinsa, căci e lucru știut, doamnă, că bogăția nu face fericirea... — Dar nici sărăcia... — Și apoi, doamnă, aș mai a­­vea de spus ceva... — Spune, spune... ce­va să zică atâta emoțiune... — Uite, doamnă, eu cred că aceia cari vor avea de hotărât a­­supra soartei copilei, vor ține seama că noi, așa săraci cum suntem, avem oare­cari drepturi asupra ei... — Ce drepturi, mă rog ?.. — De n’ar fi de­cât unul, a­­cela al fericirei de care suntem cuprinși că i-am scăpat viața... — Ah, da, bărbatul d-tale, nu e așa ? — Da, bărbatul meu. ■— Crezi că acesta e un drept și­­ ți închipui că n’ar fi făcut ori­cine aceea ce a făcut bărbatul d-tale ? ... Poate nu ori cine ar h is­butit, atât de bine... Femeea întoarse Jacqueline! spatele și luă din nou copila pe gem? d­... Frământarea sufletească punea o frumusețe mai mult și în ace­lași timp o noua expresie de su­ferință pe fața tinerei mame. H­enric Villedieu o admira cu patimă. — Doamnă, zise dânsul apu­­cându-i mâna, am prins de copila aceasta o dragoste mai mare de­cât trebue... — Foarte bine, Henric, fă-î puțină dojana... Jacquelina ’și retrase mâna cu un fel de desgust. Și zise încet : — Nu mă atinge... —- Iți e așa frica de mine ? întrebă dânsul pe același ton. — Nu ’mi e frică, îmi faci scârbă... — Și eu te iubesc, înțelegi ? N am încetat nici o dată d’a te iubi ca mai înainte... la nebu­nie... Ea se dădu îndărăt ca și cum ar fi atins o ființă murdară... D-na Villedieu, stând aplecată asupra Martei, ii povestea o mul­țime de copilării, încercându-se a o face să vorbească... Nu dă­dea nici o băgare de seamă la ceea ce se petrecea și se zicea în dosul ei, aproape de ușă. —D-le Viiiedieu, bolborosi Jac­ quelina, adu-ți aminte de ceea ce ți-am spus într’o zi... — Ce mi-am spus ? — Că vei fi un strein pentru mine cât timp nu vei încerca să te amesteci în viața mea, însă când vei face așa încercare....ne­norocire d-tale!... O liră sălbatecă trecu peste fru­moasa ei față. Dânsul ar fi trebuit să priceapă că Jacquelina nu se vindecase de ofensa ce i se făcuse, că nu’l er­tase, că n’avea să’l erte. Precum am spus, intre dânșii răsărise o dramă din mijlocul dră­­gostirilor și al sărutărilor, în în­tunecimile micului pavilion de la castelul Bois-Mures. Și el și ea mergeau acum în mod fatal spre destinul ce le era însemnat... Villedieu răspunse la această ură care­ se redeșteptase mai vio­lentă ca ori­când, prin singurul cuvânt al patimei sale : — Te iubesc !... Jacquelina, cu o liniște teribilă, arătă pe Marta. — Ai privit-o cu băgare de seamă ? — Ei bine, oprește pe nevasta d-tale de a o adopta... Altfel... — Altfel ? — li­voiil spune că această co­pilă este fiica mea..­ și a d-tale ! Dânsul zâmbi. — Iar eu, Jacqueline, dacâ’m­i resping! amorul, voi­i spune lu! Deni? Gervoise că copila aceasta este a d-tale și a mea... Ea se retrase îndărăt murmu­rând : — Infernul ! Infamul !... D-na Villedieu sărută pe Marta încă odată. — In sfârșit am înduplecat-o, Henric ? .Villedieu răspunse liniștit : „ Da, cred că o să ne înțe­­legem... Henric, brutal și pasionat cum era, nu putea să-și părăsească proectul de a redeveni amantul Jac­queline!. A doua zi chiar, pe când De­nis era la lucru, dânsa primi, printrun ucenic de la ateliere, un bilet de la Henric. De la început până la sfârșit, biletul era plin de rugăminți și de amenințări. Villedieu îi vorbea de copilă, simțind, în mișelia Iui, că prin copilă o ținea în puterea lui: «Dacă nu vrei să reîncepem traiul de­­ mai înainte, nu numai că nu vomil impedica pe nevasta mea de a adopta copila, dar chiar o voi­ sili la aceasta. «Și atunei va trebui să faci una din două : sau să te spovedești bărbatului tău, care de­sigur te va alunga, astfel că vei cădea din nou în mizerie, sau vei lăsa copila să se mute la castel unde de altfel nu va trăi rău de­oarece se va afla lângă tatăl său...» Il scria îndelung pe tonul a­­cesta și termina printr o crudă ironie : „M am gândit mult la amenin­țarea d-tale că o să destăinuești nevestei mele secretul nostru. A­­ceastă amenințare nu mă impre­sionează de loc, căci îmi­­ cunosc bine nevasta. Ea are o dorință nebună de a fi mam­ă și cum e de fire liniștită, n’o să dea mare băgare de seamă aventurei amo­roase de care ii vei vorbi. „După câteva imputări și oare­­care lacrimi, se va gândi ca are un drept mai mult să adopte co­pila d-talei de vr­eme ce eu sunt tatăl ei... „Noi am fost foarte fericiți, Jacquelino... și nu atârnă­ decât de d-la ca să mai fim, și încă v­r­e­m­e îndelungată, LV/Uam­a chiar, căci te iubesc și n’am­ în­cetat de a te iubi. In viața mea nu te-am iubit decât pe d-ta, ști! bine aceasta. „Căsătoria, mi-a fost impusa de situațiunea încurcată a afacerilor mele... Ah, Jacqueline, când a­ ști cât am suferit gândindu-mă la râul ce ți-am făcut !“ Citind această scrisoare, Jacque­lina fu cuprinsă de mare indig­nare. (Va urma) ♦ D-ni înbonați, cari fac reclamații sau cer schim­bări de adresă, sunt ru­gați să bine-voiască a trimite la administra­ție totdeodată și eticheta pe care este imprim­a­tă zilnic adresa, spre a se putea da curs repede re­­clamațiunilor și a nu se face in­tărziere cu trimi­terea ziarului la noua a­­dresă. — Da. ,

Next