Universul, iulie 1909 (Anul 27, nr. 177-207)

1909-07-24 / nr. 200

ANUL XXVII.—No. 200 --Vin­eri 24 Iulie 1909. r A­viatorii m­odorei Santos Dumont Far ui an Blériot Orville Veriaht Ijut O’b­erg Wilbur Wright Calendar pe anul 1909 Ortodox Jov­i, 23 Iulie. — Martirii Trofim, Teofil și alții. Catolic Joil, 5 August. — Oswald și Maria Răsăritul soarelui 5.10—Apusul 7.35 ș­ I .r­amaa» »«­»-eernoTM—— «Universul» are următoa­rele linii telefonice: Administrația...........................6/62 Redacția ....... 12188. Comunicări cu străinătatea : 20/56 București, 23 Iulie. TURCIA re­busiim reimuni . Cititorii noștri își amintesc de­sigur de «Scrisoarea des­chisă către Ahmed Riza, pre­ședintele Camerei otomane», publicată de fruntașul bulgar­­macedonean Rezov, în care se pune la îndoială buna cre­dință a junilor turci. Zilele astea a văzut lumina o nouă broșură, despre care ne vom ocupa astăzi. Apărută la București, sub titlul «Turcia pe marginea prăpăstiei», bro­șura e semnată «H. M.», ini­țialele numelui unui fruntaș albanez din Capitală. Autorul lucrările convins că mișcarea junilor turci, cari au­­ făcut să se pue din nou în vi­­­­goare Constituția otomană dobi 1876, n'a fost sinceră. «Din toate punctele de ve­dere examinată — zice d­-sa — întorsătura aceasta din impe­riul otoman nu poate să fie văzută altfel de­cât ca o mască spre a scăpa de planurile Eu­ropei, care avea de aplicat în provinciile turcești reforme». După părerea autorului, cu toate că mahomedanii par di­vizați, ei au o singură țintă: formarea unui stat turcesc cu o singură naționalitate otoma­nă (osmanlă), în loc de a ve­dea la dânșii aspirațiuni libe­rale temeinice, ei doresc a face astăzi ceea ce nu au putut fa­­ce acum 500 de ani, când forța brutală nu cunoștea nici o pie­dică — dorință cu totul anor­mală. Spre a-șî convinge cititorii, autorul broșu rea citează un șir de fapte. Așa, e Inexplicabil cum Hil­­mi-pașa, omul de încredere al fostului sultan Abdul-Hamid și guvernator general al vilae­­n'a simțit nu­­m­eror-europene­­­­mic de mișcarea ce se organiza în Macedonia, și tot atât de i­­nexplicabil e cum Hilmi-pașa, după revoluțiune, rămâne ne­supărat de junii turci, ba cu­rând e chemat la ministerul de interne și apoi chiar la ma­rele vizirat. Imediat după revoluțiune, se înființează în Macedonia și în Albania cluburi militare în toate centrele—­lucru ce nu s’a făcut în provinciile pur musul­mane. Aceste cluburi au cerut cu stăruință tuturor să adopte termenul de „națiune osman­­la“ și,să nu se mai pome­nească de alte naționalități. Mai departe, când bulgarii și albanezii și-au constituit cluburi, junii turci au cerut ca în statutele acestor cluburi să fie înscris programul comitetu­lui lor „Gemiet“. Autorul analizează apoi Constituția otomană, arătând că ea diferă enorm de constitu­țiile țărilor europene ; d-sa stă­­rue în deosebi asupra art. 11 privitor la religiune, articol­e prin care se păstrează privile-! giile acordate diferitelor comu­nități ceea ce e o nedreptate față de români și albanezi pe care îi împilează patriarhatul grecesc. In fine, autorul examinează legea, presei votată de parlamen­tul otoman, găsind-o anti-libe­­rală precum anti-liberale sunt și dispozițiile privitoare la drep­tul de asociație și la învăță­mânt. Din toate acestea, d-sa con­chide că junii turci vor liber­tate și drepturi numai pentru mahomedani, nu și pentru creș­tini. Cu asemenea întocmiri nu se poate merge departe și ori­entul va fi din nou în flăcări, dacă conducătorii actuali ai Tur­ciei nu se vor­ întoarce din ca­lea greșită pe care au apucat și care duce la stingerea lu­minii. TisMM UMV Ulinitatea fosilei urilor Jurnalele anunță de câte­va zile și cele oficioase chiar, că primăria Ca­­pitalei a decis să înființeze un bâlci în luna Septembrie. Ideea este exce­lentă din mai multe puncte de ve­dere, după cum se va arăta mal­ta vale. Activitatea bilciurilor e recunos­cută nu numai la noi unde sunt o mulțime în toate județele, dar și in cele­ la alte State. In Franța, Germa­nia și Austro- Ungaria, etc., se țin bâlciuri in multe orașe în fie­care an. Micii negustori­ își măresc capita­lul lor prin bâlciuri și alții își capătă mijloacele anuale de existență de la acele bâlciuri. Apoi mărfurile cari trec de mode ,­și cari cu greu se mai vând, parte din ele se desfac mai toate prin bâl­ciuri și comercianții cari le posedă profită, nemai rămânând în pagubă. Cei mai mari negustori au­ sucursale în piața Moșilor. Astfel vedem casa Luca Niculescu că posedă de mulți ani o prăvălie în acea piață, unde vinde o mare can­titate din mărfurile sale învechite. Cine nu știe că restauratorii, be­rarii și cârciumarii fac dar averi în­semnate în timpul bâlciului Moși­lor ? Asemenea și industriașii vând donițe, puține, hârdari, albii, coșuri, pălării, olarii, străchini, farfurii, stic­le, pahare, veștminte țărănești de tot felul, etc. etc. Proprietarii circurilor, m­enagerii­­lor, bioscopirilor, teatrelor (Palhó fre ras), panoramelor,, bărcilor, dula­purilor, călușeilor, comediilor etc. etc., oare eî nu încasează destui bani in timpul bâlciului Moșilor ? Mai toți câți fac daraveri în acest bâlci, câș­tigă, grație populațiunii de vre-o 300 mii locuitori­ ce arat Bu­cureștily care in mare­ parte cumpără câte ceva din Târgul da toamnă va ducliv de cât cel de la merge de acest bâlci, si maî pro- Moșî pentru că toamna maî toate clasele societă­­ții și mai ales meseriașii și țăranii dispun de mai mulți bani de cât pri­măvara când es cu puține parale din iarnă. Dacă Primăria Capitalei încasează in timpul bâlciului Moșilor vre-o 50 mii lei, peste 2—3 ani când se va întemeia bâlciul de toamnă, de­sigur că­ va avea un venit de 50—60 mii lei, care va merge crescând, plus ceea ce va lua de la taxele comunale și de la licenți și patente. Iată că se pot creea și venituri fără a sa puna impozite noi, cari sunt totdeauna vexatorii. Bâlciuri, așa­dară, trebuesc susținute și încu­rajata totdeauna, căci sunt, după cum am demonstrat, de mare folos. Pentru a încuraja și desvoita in­dustria națională s’ar cuveni să se dea premii celor cari au perfecționat pro­dusele industriale. A făcut rău anul acesta . Moși pentru pre­­miile ar trebui primăria Capitalei că desființat premiile la­roduse industriale. Pre­ba n­ d­ in obiecte industriale pentru ca producătorii de industrii sau fa­­bricațiuni să’șî perfecționeze produ­sele lor. Aș­a de exemplu coșurile lu­crate la penitenciarul Văcărești sunt cu mult superioare celor cari le fa­brică țăranii. Dacă li s’ar fi dat ca premii din coșurile de la Văcărești el le-ar fi imitat. Tot astfel și cu alte obiecte industriale. Spre a reuși însă bâlciul de toamnă in anul acesta chiar, se cuvine ca doi trei ani primăria să închirieze lo­curile foarte eftin, să anunțe în toată țara că nu va cere de­cât 10—15 la sută din prețul cu care închiriază în timpul bâlciului Moșilor acele locuri, așa că va lua 10 sau 15 lei în loc de una sută lei ori­cărui negustor ce se va instala la acel bâlci de toamnă. Experiență îndelungată a dovedit că cu chirii mari nu se înfiin­țează bâlciuri. In general cei cari au reușit să înființeze bâlciuri în țara noastră au dat terenurile în primul an gratuit, pentru a atrage pe ne­gustori să vină să se instaleze acolo, unde nu poate in felul acesta risca capitalul și munca. Fixarea zilei și a termenului du­ratei bâlcil­lui joacă un mare rol. Nu trebue pus un bâlci în aceleaș zile in cari se ține altul intr’un oraș din apropiere, căci cel cu panorame, bio­­scopuri, menagerii, nu pot să pără­sească un bâlci și să se strămute la un altul până ce nu se termină acela unde se află. Așa, la Râureni (Vâl­cea) începe la 8 Septembrie și ține vre-o 20 zile. Nu trebue clar ca bâlciul de toamnă­ să înceapă în București înainte de 15 Septembrie. El se cuvine să fie fixat din ia acea zi și până la 5 Octombrie, căci un bâlci cu cât este mai lung cu atât dă profit mai mare. Și pentru anul acesta trebue să se dea imediat o mare publicitate prin­­ziare cu mare tiraj că primăria în­ființează în piața Moșilor un bâlci anual de toamnă, care va începe la 15 Septembrie și va ține până la 5 Octombrie inclusiv, dând premiul­ pentru produsele industriale națio­nale cari vor fi cele mai perfecționate. I. I. Holiad Ru­dulescu JANDARMERIA RURALA Art. I.—Sunt confirmați definitiv pe ziua de 1 Iulie în corpul jandar­meriei rurale : D. colonel Berlescu Anton, inspec­tor-general; lt.-colonel Cezianu­ Pavel ajutor al inspectorului-general; D-niî . Maior Gheorghiu M., Ra­­coviță M., și Tirizescu Sebastian, inspectori de circumscripție. Căpitanii : Dobrescu AL, șef al can­celariei ; G. Sterea, comandant al companiei mobile ; El. Iorgulescu, co­mandant al companiei Argeș ; I. Po­­povici, comandant al companiei Bacău; Lt. P. Varticlas, comandant al com­­paniei Botoșani. Căpitanii: I. Gondeescu, comandant al companiei Brăila ;­­Constantinescu D. G., comandant al companiei Con­stanța, —Socot. C.—Vasiliu,—comandant—al companiei Go­vurlui. Căpitanii: Dobreanu N., comandant al companiei Dâmbovița ; Gh. Crivăț comandant al companiei Dorohoi Cernătescu G., comandant al compa­niei Dolj ; Gr. Popeanuu, comandant al comp. Falcisi; Locot. D. Constantinescu, comand, al comp. Ialomița. Căpitanii: Stavăr C, comand, al comp. Iași ; Voinescu P., comandant al comp. Ilfov; Ziti G., comandant al companiei Mehedinți; Pătrășescu N., comand al comp. Muscel ; Chiriac S., comand, al comp. Neamțu ; Soi­­culescu A., comand, al companiei OÜ; Tiuleanu I., commandant al companiei Prahova; Herescu Tr., comandant al companiei Putna; Paplică Florian, comandant al companiei R.­Sărat; Lt. Ștefănescu L, comandant al companiei Romanați. Căpitanii : Zota Paul, comandant al companiei Romanați; Ghițescu Fi­lip, comandant al companiei Suceava; Furdnescu V., comandant al companiei Teleorman; Lt. Ion Constantin, comandant al companiei Tecuci, Căpitan Schipor Al., comandant al companiei Tulcea; Lt. Stavrat A. George, comandant al companiei Vaslui. Căpitan Aricescu Apostol, coman-VidiiUcUl Sxl­latian­. Apostol dani al companiei Vâlcea. urispuns la apelul d-lu­i dr. Rejtö Sándor și la decla­rația d-lui dr. Dumitreanu Ágost, în aface­rea memoriului medicilor din România In numărul 172 de la 22 iulie st.n. a. c. al ziarului „Pesti Hírlap*“, a apărut sub titlul „Romania orvosai“ un articol iscălit de d. dr. Rejtő Sándor Acest domn face apel la in­telectualii de naționalitate română din Ungaria și în special la medici —mai cu seamă la cei aplicați în funcțiile Statului — ca să ia poziție contra memoriului medicilor din Ro­mânia. Lansarea apelului o mo­tivează cu împrejurarea că în jus­tiția modernă acuzatului nu s’ar da crezământ, fiind-că el are voe a se apăra și cu minciuni , și că acuzați fiind în acel memoriu ma­ghiarii, deci nu er­au să se apere, ci e o datorință a cetățenilor ma­ghiari de naționalitate română din Ungaria, ca să spulbere calomniile și minciunile memoriului. Peste apelul acesta treceam la ori­ginea zilei, precum am trecut peste expectorările ridicole ale d-lor Preiss, Weisz, etc., cam­ cu întreaga presă maghiară, dimpreună cu o simplă ne­gare a faptelor și cu înjurături — iar nu cu dovezi — a încercat a combate memoriul. Aflând însă, în numărul 176 al sus numitului ziar, că un biet român — d. dr. A. Dum­itreanu, protomedic la poliția din Pesta—ca un tipic slujbaș al stăpânirei ungurești tresare speriat la glasul acelui apel și din tusculumul său din Șard dă în vileag o declarație in limba maghiară, ară­­tând­u-ne în culori vii pe prototipul demn de compătimire al slujbașului ungur de naționalitate română, care la cel mai mic semn al stăpânilor săi, dă pe patriotul patentat, ca să nu-și pericliteze pânea — dealtfel cu muncă cinstită câștigată, dar de sen­timente patriotice maghiare legată,— nu mai putem sta indiferenți fața de cele publicate in ziarul maghiar. Ne vom rosti dacă cuvântul și noi — medici români originari din Un­garia— cari de la început, în inte­re­sul adevărului trebue să declarăm că memoriul colegilor din România n’a atacat nici pe colegii maghiari, nici­ națiunea maghiară, ci el, la ter­mini bine chibzuiți și calmi, aduce la cunoștința lumei culte starea deplo­rabilă în care se găsesc românii din Ungaria, în urma actualului sistem politic de acolo și cu argumente bine precizate motivează absența lor din România de la al XVI congres me­dical internațional, care are să se țină în August la Budapesta. Citind apelul d-lui dr. Rejtő­te cu­prinde mirarea ba chiar indignarea, că dânsul—ca maghiar neaoș, pe cum­ credem să fie, căci cu renegați sau nemaghiari de vorbă nu stăm —pre­­tinde de la medicii români din­­ Un­garia, ce dânsul ca maghiar neaoș și om cinstit, în cazul analog de­sigur nu o ar face, ca adică ei, să ridice pum­nalul asupra fraților lor din regat, cari în memoriul lor n’au zis altceva, de­cât că nu pot și nu vor primi os­pitalitatea unei stăpâniri, care con­form dovezilor elocvente, persecută și subminează existența etnică a celor SV1 milioane de frați ai lor. Un astfel de apel nu corespunde spiritului din se­colul XX-lea, ci celui din evul me­diu, când stăpânului i se da vos ca dintre sclavii săi să târască în arenă ca gladiatori pe frate contra fratelui și să se delecteze în lupta fratricidă. Dorința d-lui dr. Rollö de altcum pe cât e de dureroasă și revoltătoare pentru noi, pe atât de caracteristică e pentni stările actuale din Ungaria, unde cată un maghiar și’șî poate per­mite și luxul­­ d’a provoca pe românul din Ungaria, ca să se arunce asupra fratelui său din regat din simplu mo­tiv, că acest din urmă spune lui nei culte durerile ce le sufere fratele său sub sistemul politic din Ungaria. Iar ca starea deplorabilă a românilor din Ungaria să iasă și mai evident în re­lief, iată că apare pe arena maghiară gladiatorul designar—d. dr. A. Du­mitreanu — și ca român de naș­tere nu se rușinează a se arunca asupra fraților săi din regat. Sun­tem ferm convinși că acest ro­mân deplorabil n’a putut să­ comită fapta aceasta neromânească din con­vingere, ci numai din frică, ca să nu își piardă postul său, să nu i se poa­tă reproșa că nu ar fi patriot adevă­rat maghiar, care’i o condiție sine que non, pentru slujbașii statului un­gar, ori de ce origine ar fi. Colegi Maghiari , închipuiți-vă, că trăiți într’un timp de opresiune d. e.. al absolutismului lui Bach și că un maghiar, ca funcționar al acestui regim, sub masca patriotismului său, de dragul pâine,­ sare asupra voastră, ca să facă hatârul regimului, precum a făcut’o d. dr. Dum­itreanu față de frații săi d’un sânge și d’o origine, din regat , oare nu l’ați fi condamnat voi pe acest trădător de neam ? Răs­punsul sigur că numai afirmativ poate fi: Aprobați dară fapta detestabilă co­misă contra neamului său de către doctorul Dum­itreanu? Sigur că nu, —vor răspunde cei neaoși cavaleri dintre voi.—Nu vă mirați dară, că și noi in justa noastră indignare nu avem cuvinte destul de aspre in fru­moasa noastră limbă ca să înfierăm în­deajuns purtarea neromânească a a­­­cestui individ uitat de sine și de ori­gina­lul, căruia nu-i putem zice alta, de­cât să-i exprimăm condoleanțele, că a încărunțit pân’acum în cinste și omenie — chiar in amurgul vieții i-a dictat soarta lui tristă, ca să-și terfelească cinstea națională româ­nească de dragul unei bucături de pâine amară. Cât despre temeinicia memoriului colegilor din România, vă rugăm să priviți in actele stăpânirei voastre, in registrele judecătoriilor și în pro­tocoalele penitenciarelor din Vaț, Se­­ghedin etc., când singuri o să vă con­vingeți, că acel memoriu conține numai adevăruri dureroase pentru români și nerăsturnabile pentru voi. Iară vouă iubiți colegi din Româ­nia, și pe această cale vă exprimăm sincerile noastre mulțumiri pentru iubirea frățească, ce a­ți arătat-o față de românii din Ungaria prin memo­riul vostru. . Ia deosebi suntem adânc recunos­cători onoratei asociațiuni a medi­cilor din România și in special i­­lustrului domn prof. dr. Babeș, al că­rui răspuns adresat d-lui prof. dr. Reiss il subscriem și noi și recu­noaștem în el gândurile și expresia sentimentelor noastre. Acum adresăm cătră voi — iubiții noștri colegi și frați din Ungaria un călduros apel chiemându-vă, ca împreună cu noi să protestați, dacă­tăpânirea ar constrînge pe unul din voi, ca contra convingerii și conști­inței lui, lăsându-se ademenit de vo­cile de sirenă dumitreane, să ia parte la congres. Viena. 19 iulie 1909. Dr. Sterie N. Ciurcu, dr. Ema­­nuil, dr. Const. Mândrilă, dr. Lazăr Popovici, dr. ăl­ari­e Sturza, dr. Iosif Turcu. íÉSKISlILE ii SPANIA — SERVICIUL NOSTRU TELEGRAFIC — Situația în Barcelona. Noul tulburări in Catalonia Paris. 22. — Telegramă din Bar­celona. — Orașul își reia aspectul normal. Circulația trenurilor a fost restabilită. Ganoniera «Teme­­rario» a sosit în port, având pe bord un mare număr de arestanți. O parte dintre aceștia au fost puși în­ libertate. Populația e liniștită, dar cere ca toți­ cei arestați să fie lăsați liberi. Lucrul a fost reluat in cea mai mare parte a fabricilor. Străzile și liniile ferate sunt incă ocupate de trupe. Mulți călători sosesc în oraș. Consiliul comunal a votat o re­zoluțiune, prin care stigmatizează pe provocatorii turburărilor. In Sabadell și Mataro domnește liniștea. In Maureza răsvrătiții au incendiat 3 biserici. O încăerare s’a­ produs între răsculați și trupe. O persoană a fost ucisă, 2 rănite. Revoluția con­tinuă în Catalonia Londra. 22.—Din Madrid se anunță că știrile optimiste ale guvernului spaniol sunt exa­­­ țjherate .­­Betreelma e în adevăr în mâinile trupelor, d­a­r cele­lalte orașe din Catalonia se află încă­­ in mâinile revolu­ționarilor. Aceștia au hotărît să ducă o luptă de guerilla contra guvernului. Căpitanul general din Bar­celona, a trimes trupe spre a înăbuși, revoluția din provin­cie. In urma acestei măsuri râpele din Barcelona aui slă­­­bit. Căpitanul general a cerut ■întăriri din Madrid, dar i s'a comunicat că acum nu i se pot pune la dispoziție trupe numeroase. »mânăstirile distruse de revo­luționari Berlin, 22.—Din Madrid se a­­nunță că revoluționarii au de­vastat 37 de mănăstiri, din cari 27 au fost reduse in cenușe. Din această cauză un mare număr de orfani au rămas fără adă­post.. Pagubele cele mai mari au fost la mănăstirea Sant Anto­nio, unde a fost nimicită o bi­bliotecă în valoare de 100 de mii de franci, precum și un muzeu­ de artă și un muzeu de istorie naturală. Revoluția era să isbucnească mai de mult Viena. 32.­ Un membru al Ca­merei din Spania a declarat că socialiștii pregătiseră mai de mult proclamarea grevei generale și re­voluția era să isbucnească mai înainte, dar guvernul a prins de veste și a arestat pe șefii mișcă­rei. Aceasta a fost cauza că revo­luția a izbucnit abia la 20 iulie. Regele Alfons lăudând presa Paris. 22.—Telegramă din Ma­drid.—Regele Alfons a primit azi într’o lungă audiență pe primu ministru Maura, care i-a raportat asupra situației din Mesin­a și Bar­celona. După audiență regele eșind la plimbare, s’a întâlnit cu mai mulți ziariști, pe cari i-a întrebat dacă au știri despre ultimele eveni­mente. Ei au spus că au numit știrile ce li s’au dat de la minis­terul de interne, pe care de­sigur le cunoaște. Regele s’a exprimat apoi in ter­meni foarte călduroși despre ati­tudinea patriotică a presei în ac­tualele împrejurări și i-a asigurat că ordinea va fi in curând pretu­tindeni restabilită. La despărțire regele a dat mâna cu toți zia­riștii. Ziarele din Madrid asupra tulburărilor Paris. 22. — Ziarele din Madrid publică amănunte asupra eveni­mentelor din Barcelona, în special despre atacarea bisericilor și mă­năstirilor. Ziarele laudă atitudinea trupelor. Povestirile călătorilor sosiți din Barcelona sunt foarte mișcătoare. Dintr’însele se poate vedea proporțiile mișcării revolu­ționare* și*de câtă energie a avut nevoe guvernul spre a năbuși răscoala. ••--»-~ Eastul marocan Respingerea unui atac al maurilor Madrid, 22.— Comunicat oficial: Maurii au atacat astânoapte for­turile, insă au fost respinși cu mari perderi. Maurii au ridicat șinele căei ferate pe întindere de 150 me­tri. Generalul EdariDa a dat ordin să se repare calea ferată și să se ter­mine­­ instrucțiunea întăririi ne­cesare pentru asigurarea comuni­­cațiunilor. Un baion a fost Înălțat din tabăra de la ipodrom spre a observa trecatorile de la Gurugu. XX.—5 han» în România.—10 bani în cîte»?r>f»ifale­ rs souia . In ziua de 1 August st. n. s’a ținut în Ilonda­ Mare prima adunare popo­rală in favorul sufragiului universal. Cu acest prilej dr. T. Mihali, depu­tatul evreului, a făcut alegătorilor săi darea de seamă asupra celor petre­cute în parlament și in sânul parti­dului național. A doua zi întreg statul major ce însoțea pe d. Mihali s’a dus la Șon­­­cuța-Mare, cercul în care la alege­rile din 1906, dr. A. Vaida căzuse numai in urma sălbăticiilor, ororilor și vărsărilor de sânge săvârșite de ad­ministrația maghiară. Jandarmii îm­pușcaseră mai mulți români­­ în „Luceafărul“ de pe acele vremuri s’au dat ilustrațiuni despre aceste îngrozitoare scene­ și însoțeau pe bătăușii unguri cari în zeci de trăsuri umblau din sat in sat, luînd la crâncenă bătaie pe orice Român întâlneau, chiar și pe femei si copii, spărgând apoi ferestrele bisericilor, a școalelor și caselor românești. In fe­lul acesta terorizau pe Români și căutau să-i rețină de la votare. Cu toate acestea, dr. Vaida a rămas in minoritate numai grație blăstămării­­lor săvârșite de biuroul electoral, compus numai din unguri (căci mem­brii biuroului sunt numiți de pre­fectură !) A fost foarte cuminte din partea clubului parlamentar român, că a dispus ținerea unei adunări în acel centru românesc greu încercat. In­­tr’adevăr, e ușor de închipuit ,câtă mândrie și mângâiere au simțit ță­ranii d’acolo putând să primească și ascultând glasul lui dr. Vaida, care fost, totuși, ales deputat în altă parte, după cum s’a ales și dr. V. Lucaciu, care la Lăpuș, în apropierea Șomcuței, căzuse tot numai în urma ne­mai pomenitelor brutalități săvâr­șite de administrația comitetului Sătular. Este un semn de ridicată conștiință națională că amândoi acești fruntași ai bisericel­or catolice (unite) au fost aleși în cercuri locuite de români ortodoxi. Cultivate din vreme și in felul a­cesta cercurile electorale în cari can­didații români au căzut la ultimele alegeri, putem avea speranță că la viitoarele alegeri administrația nu-și va m­ai putea bate joc de noi. * * • Ceea ce era de așteptat, s’a întâm­plat : medicii maghiari țin să răspun­dă acuzelor grave (și întemeiate­­) cu­prinse in memoriul asociației medi­cilor români. Nu se găsesc însă intri dânșii oameni capabili să facă un răs­puns (recunoaștem și noi că e greu), de aceea au recurs la subterfugii: în­tâi au pus pe neomaghiarul Isidor Wein să răspundă doctorului Mani­­calidi iar pe alt medic evreu, Hugo Preiss, să insulte pe dr. V. Babeș în urmă au scos pe teren un medic­o­mân în slujba poliției din Buda­pesta, pe dr.­­Augustin Dum­itreanu care și el, in loc să răspundă la punc­tele din memoriul medicilor români, mărginește să tăgăduiască și să spună că naționalitatea sa nu l’a im­­pedecat să ajungă la slujbă și să îna­inteze. Ceea ce este adevărat, a uitat insă d-sa să spună că până să ajun­gă medic la poliție", a fost aținut de poliție, care ia 1895 de pildă, cînd am ținut în Budapesta congresul naționalităților, a căutat să intre chiar și cu forța in sala de ședință, pentru a provoca scandal și a ne zădărnici decretarea naționalităților (română, sârbă și slovacă). După ce in felul acesta a câștigat încrederea primului ministru Banffy și a fost unolta faimosului Leszenszky, dar a ajuns în slujbă... Se mai poate însă considera român un ast­fel de renegat? Și nu se jenează presa ma­ghiară să se ascundă in dosul unui astfel de om ? Ce vai o­are, pot să aibă ingăimările unui astfel de renegat in fața scrise­lor atâtor medici români distinși? Campania de insulte și ordinara tă­gadă medicii maghiari o continuă in chip și mai detestabil : aruncă în luptă pe toți medicii români cari sunt în ser­viciul comunelor (ca medici cercual­i, de plasă) ori al statului (medicii căilor ferate), impunându-se ca ei nu numai să ia parte la congresul din Budapesta, dar acolo să-șî ia a­titudine împotriva memoriului aso­ciației medicilor din România. Nu încape îndoială că cei mai mulți se vor și executa, altfel oricât de meri­­toșî ar fi, vor fi destituiți sub un pretext oarecare (adiția maghiară e tare în afacerea pretextelor!) Apucătura asta a guvernului ma­ghiar a indignat de altfel întreaga românime și pe naționalitățile aliate, iar aflând și străinătatea de­ mijloa­cele cu­ care ungurii pretind că se a­­pără in contra „calomniilor valahe” desigur că-o va condamna fără apel. Comitetul nostru național se va în­griji ca străinătatea să fie pe deplin informată despre cele ce se petrec. Ioan Ru­ssm Siriana ȘTIRI DE STRÂOATATE — Prin poștă — In cursul lunei lun­e s’au si­nucis la Viena 45 barbați și 16 femei. La 1 Ianuarie Germania într 1909 se agă 41737 aflau tri mobile. De la 1 Octombrie 1907 și până la 30 Septembrie 1908, s’au întâmplat 5065 accidente de automobil. Au fost omorâți 110 bărbați și 31 femei. Zilele trecute a încetat­, din viață in Salzburg mareșalul baron Latscher, fost ministru al apărării naționale in Austria. El s-a născut la 1846 la Iglau. A lu­at parte ca sublocotenent la r­ 1 sboiul cu Pru­sia in 1866. La 1883 a fost numit colonel și in 1893 general. La 1906 fost numit ministru, a dimisio­­nat la 1908. «Frankfurter Generalanzei­ger» afla că administrațiile căilor ferate din Germania au intenția să urce taxele de transport cu 3 lum. la sută.­­ In Gmunden a încetat din viață principele de Wvrede, fost general de cavalerie în vârstă de 70 ani. Contesa Stefania de Lonnay, fostă principesă de coroană a Aus­triei, urmează o cură la Carlsbad. Soțul ei contele Elemer Lonnay, face cură la Marienbad. + A se citi in pag. IV noui­­ile si im­­portantele premii de valoare ce acordona gra­tuit abonaților noștri. - SERVICIUL NOSTRU TELEGRAFIC - CRETA Turcia amenință cu o demons­trație navală Berlin. 22. — «Morgenpost» afla din Constantinopol că nu există nici un pericol de răsboi, deși a trecut termenul de 8 zile propus de junii­ turci spre a se rezolva dipstia cretană. Turcia amenință cu o de­monstrație navală, dacă Grecia nu va ceda cererii ca să-și re­tragă ofițerii greci din Creta. Populația cretină și steagu­rile turcești Pioma. 22. — Telegramă din Canea.— Populația grecească e foarte agitată. Această agitație a fost pricinuită de știrea că drapelul grec de pe fortul din Canea trebue luat jos. Guvernul printr-un comuni­cat oficial spune că steagul grec va rămâne însă în oraș. Miliției din Creta i s-a dat un nou­ drapel care are în mijloc efigia Sfântului George. înlăturarea complectă a stea­gurilor grecești este imposibilă, de­oarece de mult timp ele fâlfâte pe edificiile publice. Șeikul Islam contra emigrării mahomedanilor din Creta Constantinopol. 22.—Ziarele pu­blică o proclamație a Șeikul ni­ls] a in către muftiii din Creta in care vorbește despre asigurarea data de Puteri și­ î invită să caute să oprească populația mahome­dană de a emigra. TURCIA Atentat Constantinopol, 22.—O știre con­sulară din Jaffa anunță că la 27 iulie (st. n.) starețul­­ mănăstirii armene de acolo și un austriac anume Moritz Grünstein au fost răniți cu lovituri de cuțit de către un mahomedan. Starețul a murit după câteva ceasuri. Grünstein e pe cale de însănătoșire. Crimina­lul a fost arestat. Iminentă declarație de război« Greciei Berlin, 22. — «Berliner Tageblatt» alia din Salo­­nic că, dată fiind fiiiaț­ia din sânul com­itelului ju­ne lare, nu e imposibil ca guvernul să fie silit să se pună in fruntea aviației naționale și să declare ra­­l­ili­i Greciei. Aceasta se poate evita numai da­că se va da zilele aces­­tea o soluție favorabilă Turciei in b­eslia ete­­ană. Mobilizare în Turcia Constantinopol. 22.—Din Salo­nic se anunță că ministrul de războ­i pregătește concentrarea rezerviștilor din vilaetul Ajdin și mobilizarea a 50 batalioa­ne de infanterie. Plata medicului fostului sultan Berlin, 22.—„Lokal-Anzeiger“ află din Constantinopol că Mahmud Șefket pașa a spus că profesorul Bier, medicul fostu­lui sultan , s-a plâns la intra­rea sa în Constantinopol că Abdul Hamid îl angajase pe timp de 5 ani cu un onorar de 500 de lire pe lună și cu un su­pliment de onorar. Suma care o datorește e de 200 de mii de mărci. Bier a întrebat pe gene­ralisim cine-i va plăti lui acuma această sumă. Profesorul Bier a mai adău­­gat că nu făcuse nici un con­tract, având încredere în cuvîn­­tul sultanului. Medicul german a poprit su­ma de mai sus la băncile ger­mane, unde Abdul-Hamid avea bani depuși și, în urma inter­venției consulului german, b**’ m­i i-au fost înmânați Festivitatea di­n Slănicul Moldovei Patronul băilor — Sf. Ilie — a fost serbat in anul acesta într’un chip mai mult de­cât măreț. Importanța acestei serbări a fost cu atât mai mare, cu cât, tot azi, s’a pus aci piatra fundamentală a unei noui și mărețe clădiri , a stabi­limentului de inhalații și aer com­primat, care se ridică pe lângă hote­lul „Racovița“. Noua clădire va costa peste 300.000 lei, iar la pune­rea pietrei fundamentale, au partici­pat în afară de toți d-nii epitropî s­î casei Sf. Spiridon, și d. Al. Vlaicu, prefectul jud. Bacău, ca reprezentand al guvernului, precum și numeroși demnitari din numeroase județe ale Moldovei. Seara de Duminică După o zi călduroasă, în seara de Duminică, un vânt răcoritor abia pe podișul Slănicului. Din dealurile învecinate vine cu puternicul miros de brazi un freamăt nesfârșit de frunze. Pare că și ele se pregătesc pentru sgomotoasa și vesela sărbătoare... Muzica militară cântă in parc, iar tarafuri de lăutari prin restaurante. Mulțimea de lume, voioasă și ex­pansivă, furnică prin alei, cari îm­podobite cu zeci de becuri electrice au un aspect feeric. In Sala de muzică e producție, la teatru festival artistic, sala Căișori­­lor geme de lume, cofetăria și terasa Calinului sunt înțesate. Pretutin­deni e viață, e mulțumire. Luni dimineața Luni în zorii zilei, vizitatorii băi­lor sunt deșteptați din somn, prin cântul muzicilor și sgomotul clopote­lor. Pe la ceasurile 7, toată lumea e în picioare. Serviciul divin se oficiază in bi­seri­cu­ța Slănicului—ornată cu flori și brazi — de către P. G. S. Emanuel Savin, directorul seminarului din Iași, înconjurat de un numeros clar. Terminându-se slujba religioasă, se formează un cortegiu impunător, vi­zite cu preoții, epitropii, reprezen­tantul guvernului, invitații și vizi­tatorii băilor, și se îndreaptă spre locul unde se clădește stabilimentul de inhalații și aer comprimat. Veselia sătenilor In vremea asta, Slănicul s’a umplut de săteni și sătence, tineri și bătrâni. De prin toate locurile și toate dru­murile se văd venind grupuri de oa­meni, toți în haine de sărbătoare. Imediat o horă se încinge, flăcăi și fete se prind în joc, pământul răsună de loviturile picioarelor, iar văzduhul de strigăte de veselie. La un moment dat, „surtucarii“ și cucoanele se prind frățește la hora țărănească. Din inițiativa d-lor epitropi împărțit sătenilor vin și hrană, la Sfințirea noueî clădiri La solemnitatea punerea pietrei fun­damentale a stabilimentului de in­halații, au participat p­iste 500 de oameni. έnainte de a se subscrie actul co­memorativ, d. C. B. Penescu, de­putat și prim-epitcop al casei Sf. Spiridon, a pronunțat o inimoasă cu­vântare, făcând un larg istoric privi­tor la trecutul Slănicului. D-sa arată sacrificiile pe cari le face instituția Sf. Spiridon pentru progresul acestei localități, expume cercetările și stu­diile făcute pentru realizarea celei mai perfecte instalațiuni de aer com­primat, și termină expunând progra­mul apropiatelor mari lucrări privi­toare la Slănic, în fruntea cărora este l­inia ferată Tg.­Ocna—Slănic, a cărei construcție va începe foarte curând. La cuvîntarea d-lui Penescu, răspunde d. prefect Vlaicu mulțumind d-lor epi­­tropi^aî casei sf. Spiridon, în numele guvernului p­entru zelul și munca ce depun în folosul frumosului Slănic. Mai pronunță apoi cuvântări entu­­siaste și de mulțumire către d-niî e­­pitropî, d. Hârjău, în numele vi­zitatorilor din Slănic, și S. S. preo­tul paroh al Slănicului, David An­­timiu. Se servește apoi invitaților șampa­nie și subscriindu-se actul comemo­rativ, această festivitate ia sfârșit ia cântul muzicei militare a reg. 13 Ștefan cel Mare. La Cascadă Dela ora 2 d. a. «Cascada», acest loc de atracțiune și de farmec e foi plină mișcare. Aci eo „chermeză44, se dansează, se fac bătăi de confeti, flori, se joacă popiei, etc. Scara de Luni Sub cerul înstelat se serbează foi Slănic seara de Sf. Iulie, patronii băilor. Otelul Racoviță înoată într’o mare de lumină, iar în toate celelalte părți la fiecare pas e frumusețe, e armo­nie, e mulțumire ! Miereanu Țarului cu regsl. Einarul —Serviciul nostru telegrafic— Iswolsky despre întrevedere Cowes. 22.— D. Iswolsky a re­levat față de un reporter al ziaru­lui «Daily Telegraph» resul­tatele binefăcătoare ale a­miciției dintre cei două suverani și dintre cele două țări, amiciție care este una dintre cele mai puternice garanții ale păcii Europei și dinn afară de Europa. Mai ales Persia este un a exemplu de avantagele înțelegerii­­ dintre cele două țări. Rusia are­­ intențiunea de a-șî retrage trupele din Persia de îndată ce ordinea se va fi restabilit, adică de înda­tă ce administrațiunea va fi în mâna unor oameni în măsură de abține un frâu elementele tulbu­rătoare. D. Iswolsky s-a declarat extrem de satisfăcut de întreve­derea sa cu Sir E. Grey și -și a exprimat ferma speranța că difi­cultățile ce privesc insula Creta vor fi regulate in bună înțelegere și spre satisfacțiunea tuturor celor interesați. "(A. N­.) Prânz de gală Londra, 22. — Din Cowen se a­­nunță că aseară s’a dat pe iah­tul imperial «Standard» un prânz de gală­ de_ 5ă tacâmuri. La acest prânz au luat parte aceleași per­soane cari au fost invitate la prân­­zul de alaltă ori pe vasul «Victo­ria and Albert». Suveranii s’au mulțumit să bea unul in sănăta­tea cel`aî-l­alt. Presa rusă despre întrevede­rea din Cowes Petersburg, 22.—Partea cea mai mare a presei ruse păstrează o tăcere de ghiață asupra întreve­derei de la Cowes. «Novoje Wrernia*afrata că schim­barea relațiilor dintre Rusia și Anglia a dat roade. Aceste relații au clarificat atmosfera în Orientul îndepărtat, în special in Persia și aui contribuit la menținerea echili­brului in Europa. Berlin, 22. — «Lokal-Anzeiger» află din Petersburg, că față de ră­­aia presei ruse cu privire la în­trevederea din Cowest, se remarcă, afară de articolul ziarului «Novoje Vremia», un articol binevoitor in «Ruskoie Slowo». In acest articol se spune că relațiile dintre Rusia și Anglia au fost întărite prin a­­ceastă întrevedere. Acelaș lucru­­a spus acest ziar și despre rela­țiile ruso-germane. Un ziar german despre intre­­vederea din Cowes Berlin, 22. — „Vossische Zei­tung“ își exprimă bucuria că regele Eduard a declarat că flo­ta engleză e o garanție pentru pace, iar nu un simbol pentru războiu­. Părerea regelui Angliei este împărtășită de Germania și i sa­urează succes în opera de men­ținere a păcei. Călătoriile țarului nu produc in general nici o îngrijorare politică. e

Next