Universul, octombrie 1909 (Anul 27, nr. 269-299)

1909-10-14 / nr. 282

A v K ANUL XXVII—No. 282—Miercuri 14 octomone 1909.* Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Vederi din Gu­lali: 1) strada Domnească; 2) Portul Calendar pe anul 1­909 Ortodox Marți, 13 Octombrie.—Mart. Carp și Papii Catolic Marți, 26 Octombrie. — Evariste și Amandus. Răsăritul soarelui 6.47. Apusul 5.15 București, 16 Octombrie. Cercurile comerciale și industriale în vremile noastre de solida­rizare și asociare, nu este decât firesc și îmbucurător ca să­ ve­dem manifestându-se tendința aceasta și în cercurile­ comer­ciale și industriale. De­sigur că s’a citit cu o obștească mulțumi­re programul alcătuit, dezbătut, și votat de reprezintanții comer­țului și industriei din țară în­truniți nu de mult la sediul Cercului lor central din Bucu­rești, și că se speră și se aș­teaptă, de la acțiunea astfel por­nită, cele mai bune și, mai rod­nice rezultate. Ce e drept, programul publi­cat nu este tocmai sistematic împărțit, în cele 16 punte ale sale; principalul însă, firește, este, ca el să conțină idei sănă­toase și fecunde. Dintre aces­tea, ne propunem a releva câte­va mai cii dinadinsul în acest loc. Apărarea libertății și încura­jarea industriei are să fie în chip firesc menirea de ordine generală a cercurilor care vor avea să strângă legăturile din­tre comercianții și industriașii noștri.—In ce chip însă ? — O mare importanță dă progra­mul chestiunei impozitelor, a­­rătând necesitatea de a se stă­rui pentru reformarea lor în a­­șa chip, ca toate sarcinele să devie echitabile și proporționa­te. In al doilea rând el cere ca să se alcătuiască astfel Came­rele de comerț, în­cât să fie re­zultatul voinței tuturor paten­tărilor fără deosebire de clasă. Vom mai reveni asupra uno­ra din puntele celelalte ale pro­gramului. Pentru astăzi mai însemnăm cele­ ce urmează: Să se sfăruiască pentru simpli­ficarea procedării în judecarea daraverelor de datorii mărunte, și să se reducă timbrele după dur cum se procedează la sate acum, la sumele mici. Să se înființeze bănci în toate orașele țării, pentru înlesnirea operațiunilor și a creditului de care vor avea nevoie. Comer­cianții și industriașii. Să se întemeieze case de aju­toare și pensiuni pentru mem­brii cercurilor, săraci, deveniți infirmi său bătrâni. Să se sfăruiască pentru înfiin­țarea, cel puțin în comunele re­ședințe ale județelor, de școale profesionale ca: școale de co­merț, de meserii, de agricultură și altele. Absolvenților acestor școale să li se recunoască­­ drep­tul de a face armata cu termen redus. Credem că nu va fi nimeni care să aibă ceva de obiectat îm­potriva tuturor acestor dezide­rate. însemnătatea creditului pentru comerț și industrie nu sufere nici cea mai mică discu­­țiune ; ajutorarea celor săraci, infirmi, bătrâni, e o chestiune de umanitate ce-șî caută astăzi peste tot, și în toate păturile muncitoare și producătoare, des­legarea , învățămîntul profesio­nal are cea mai mare nevoie de încurajare și desvoltare. Și așa mai departe... Totul este, să se procedeze, fără șovăire și fără întârziere, la fapte. Nu că ne-am îndoi de acest lucru ; dar îl spunem numai ca o urare, ce suntem siguri că nici nu va întârzia a se îndeplini. Câte am înșirat mai sus, ar fi de ajuns pentru un început fru­mos și temeinic de activitate. Alte deziderate pot fi privite ca de o ordine mai secundară. In sfirșit, cum am spus, asupra li­nara va mai fi poate, nevoie de unele discuțiuni și lămuriri. MIȘCARE IN ARMATA S’a mai făcut următoarea miș­care în armată : Mutări în cavalerie 1­. locot. Const. Chirițescu, din reg. de, escortă în reg. l) roșiori. D. locot. Filiu­ Alex., din reg. 9 roșiori, în reg. de escortă. D. locot. Dăbuleanu Ion, din reg. de escortă în escadronul 2 de tren. D. locot- Vasilescu D., din es­cadronul 2 de tren în reg. de escortă. D. locot. Poltzer Const., din reg. de escortă în reg. 10 roșiori. D. locot.. Macarovici Traian, din­ reg. 10 roșiori în reg. de es­cortă. In artilerie In interes de serviciu : D. loc. Presbiterian C., din reg. 2, mu­tat la arsenalul armatei. D. locot. D. Mehedinți, din reg. 8 artilerie, la arsenal. Í­. locot. Ion Teodorescu, de la pirotehnie, în reg. 2 Cetate. D. sub­locot. Petrovan D. din reg. 10 artilerie, la pulberărie. După cerere, d. căpitan V. Vasilescu, din reg. 11 artilerie,la divizionul de artilerie călăreață. D. căpitan C. Stadion de la di­vizionul de artilerie călăreață, în reg. 11 artilerie. D. locot. Ion Pârcălăbescu de la pulberărie, la reg. 2 artilerie. D. locot. Gh. Popescu, din cor­pul grănicerilor, fiind numit ad­ministrator de plasă, a fost con­siderat ca demisionar și repar­tizat la reg. Vasile Lupu No. 36. D. căpitan Gh. Stanomirescu, din reg. 2 Romanațî, absentând mai mult de 6 luni, a fost pus în disponibilitate. înaintări Au fost înaintați la gradul de căpitan . D. locot. Floreșteanu Ia­­mandi, din reg. Olt No. 3. D. locot. Butescu Mih., din bat. 2 vânători. D. locot. Popovici C. Const., din reg. Roman 14. D. locot. Gh. Giușcă, din bat. 5 pionieri. ■*» î ■ drill­ul II 136 Moartea lui I. Cogăl­ni­ceanu ori, în urma unei îndelungate Loaie, a Încetat din viață­ Iancu Cogălniceanu, fost consilier comu­nal iar acum președinte al Came­rei de comerț din Ploești. Defunctul­­ a fost membru al partidului conservator. Clubul conservator și cercul co­mercial și industrial , au arborat drapele negre. Înmormântarea se va face mâine Miercuri. Din partea cercului comercial și industrial va vorbi de Gogu Zamfirescu. CELE DÎN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ "5 î­ ani In Romania.—lo nani in strainatate REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA — 11. Strada Brezoianu 1î. Bucuresti AL IV-lea CONGRES R­egional al Băncilor ipo­nozat­e — Prin telefon de la corespondentul nostru particular — Galați. 12 Octombrie. Orașul întreg­e în plină sărbătoare. Stradele sunt pavoazate. Sosirea d-lui I. Brătianu Cu acceleratul de 5 jurii. dim. a sosit aci­d. prim-ministru I. Bră­­tianu. Vagonul ministerial a rămas în gară până la ora 8. I­a această oră se aflau pe peronul gărei d-nii Al. Gussi, prefectul județului, P. I­. Petrovici, primarul orașului, Al. Băl­­teanu, prefectul poliției, senatorii N. Madgearu, Constantin Ține, M. A­­lexandri și August Frățilă; depu­tații : Ignat, Papadopol, Tenea, Cerchez, Filoti ; d-nii Țăranii și Di­­nescu, ajutori de primar, directo­rul liceului, Gusti, directorul școalei comerciale Munteanu, inginer Ștefă­­nescu, directorul serviciului N. F. I., căpitan Săm­iu­lescu, adjutantul pieței; consilierii comunali Căld­urescu, Iaco­­vache, Deleanu și Popa ; avocații Sfă­tuim Păunescu și Toneanu : d-nii­i Trancu-Iași, Pral­ea, F. Enescu, Curtius, etc. Ea 8.10 d. I. Brătianu, însoțit, f de șeful său de cabinet Berceanu, des­cinde din­­ vagon. După ce se fac prezentările obiș­nuite, d. căpitan Sandulescu, adjutan­tul pieței, salută pe d. prim. minis­tru în numele d-lui general Wartiade. Dela gară d. I. Brătianu împreună cu persoanele oficiale se duce la pa­latul administrativ, unde­ se servește ceaiul. Te­lecim»ul dela episcopie De cu vreme pâlcuri de cetățeni și congresiști se îndreaptă spre catedrala episcopiei. Ea ora 9 biserica e plină. In fața intrăm în catedrală ia loc muzica reg. 11 Siret. In mijlocul bisericei se află d-nii ministru I. Brătianu. primar Petro­­vici prefect Gussi, Gr. Cantacuzino, E G. Duca, Brezeanu. etc. La 9 juni. P. S. S. Episcopul Pi­m­en, asistat de numeroși preoți, a oficiat un Te-Deum. La polic­ron­ia corul intonează imnul regal, in timp ce muzica intonează „Spre rugă­ciune“. La teatrul Papadopol De la episcopie, se formează un im­pozant cortegiu din congresiști și ce­tățeni cu muzica militară în fr­unte, străbătând stradele Sf. Nicolae, Dom­nească, Brașoveni. La ora 10 congresiștii intră în sala teatrului. Pe scenă iau loc și Episcopul Ni­­fon cu vicarul său arhimandritul So­­rescu și protoereul Gh. Popescu. In sală aglomerația e de nedescris. Printre alte persoane venite din diferite orașe, ale țarei observ și pe d. N. Iorga. Deschiderea ședinței D. Gr. Cantacuzino face­­ cunoscut congresiștilor că d. Nenițescu, care urma să prezideze congresul, e reți­nut de boală în București. Colegii d-sale indicându-i să prezideze, de­clară ședința deschisă. Constituirea biuroului Biur­oul se constitue astfel : Gr. Cantacuzino, B. Catargiu, I. G. Du­ca, T. Emandi-Bârlad și Dimitrie Brezeanu. Telegrama către M. S. Regele D. Gr. Cantacuzino, președintele congresului, citește următoarea tele­gramă : M. S. Hegelül, Castelul Peleș, Sinaia. Congresul băncilor populare și coo­perativelor sătești, întrunit la Galați, mândru de avântul luat de această mișcare și cunoscând interesul neo­bosit de M. Voastră dați desvoltărei economice a României, roagă pe M. V. să binevoiască a lua lucrările sale sub înalta Sa ocrotire. Congresul înalță către Tron expre­sia sentimentelor de respect și devo­tament asigurând pe M. V. că va lu­cra cu căldură și râvnă la propășirea economică a țarei“. Președintele congresului, Gr. Gh. Cantacuzino. Expunerea d-lui Fotin E­­nescu I), primar Petrovici urează bună venire congresiștilor. Zice că speră că­ lucrăril­e congresului vor da roa­dele dorite. Constată că persoane de culoare politică diferită și-au dat­­ mâna spre a conlucra la ridicarea economică a poporului. Viitorul neamului depinde de mij­loacele economice. La ridicarea nea­mului contribue armonia socială. Adresându-se preoților și învățăto­rilor și îndeamnă la luple pentru ridicarea poporului. Termină, salutând pe congresiști în numele orașului Galați. Cu vinie rea d-lui Enescu Președintele acordă apoi cuvântul d-lui Fabn­ Enescu, spre a-și dezvolta conferința sa asupra mi­șcărei bănci­lor populare. D. Enescu începe prin a arăta sta­rea creditelor populare înainte de crea­rea băncilor populare. Spune că des­­voltarea producției aduce necesitatea cât mai multor instituții de credit. Vorbește de activitatea Creditului a­­gricol, care a fost o adevărată binefa­cere pentru săteni, dar care, fiind o instituție de Stat și având mijloace limitate, n’avea sucursale în toate co­munele, ceea ce făcea să acorde împru­muturi numai pe amanet, rămânând ■astfel sătenii, cari nu aveau altă ga­ranție decât munca și cinstea, fără nici o instituție de credit. De aceea băncile populare au fost îmbrățișate cu căldură. Face expunerea stărei lor și propă­șire­ până în prezent. Spune că întreprinderile sătești îm­bracă haina cooperativă. Vorbește despre societățile coope­rative. Arată scopul și activitatea ca trebui să aibă băncile populare. In timpul acesta intră în sală d. prim-ministru I. Brătianu, însoțit de d. prefect Gussi. 1­. Brătianu e primit cu aplauze. Oratorul continuând examinează învinuirile ce se aduc mișcare­ coo­perative. Dovedește că învinuirea, că milioanele băncilor sunt fictive, e r­e­­fondată. învinuirea că băncile lucrează cu bani de la Casa Centrală e de ase­meni nefondată, de­oarece până a­­cum ea nu le-a dat împrumut decât 11 milioane, dintre care 5 milioane i-au­ fost restituite, așa că azi nu ru­lează de­cât 6 milioane, ceea ce e puți­n. Sunt unele învinuiri cu o parte de adevăr, anume că unele bănci dau împrumuturi cu zi la sută și unii conducători speculează girurile, iau mită sau comit delapidări. Răul însă pare a se remedia cu timpul. Laudă pe conducătorii de bănci cari sunt conștiincioși, precum și pe în­vățători și preoți și îndeamnă la muncă. Expune foloasele unei școli de con­tabili. Vorbește de fuziune și coope­rare, în scop de a se veni în ajuto­rul băncilor slabe. Cuvintarea prefectului Gussi D. prefect Gussi descrie starea ,ță­rănime­ acum 30 de ani când­ nici nu se pomenea de bănci populare. Arată că dacă din punctul de vedere al numărului băncile populare pro­­­gresează, aceasta se datorește in m­are parte d-lui ministru Haret. La sfârșit de Gussi citește o sta­tistică relativ la băncile populare și cooperativele din Covurlui. Termină salutând pe congresiști în numele județului Covorhi­. Cuvintarea d-lui Brezeanu D. Brezeanu vorbește despre societă­țile cooperative, de consum, obștii de arendare și cele­lalte cooperative. A­­rată că alături de băncile populare și cu sprijinul lor se nasc alte instituții ce duc mai direct la ținta adevărată. Acestea sunt obștiile de arendare, de păduri, grădinărit, etc. Spune că proprietarii favorizează obștiile. Crede că va sosi ziua când proprie­tarii și țăranii își vor da mâna, lucrând de acord. Vorbește de rezultatele culturei raționale și îndeamnă pe sătenii din nordul Moldovei la cultivarea plantelor furajere. Vorbește de cultivarea zarzavaturi­lor și îndeamnă la această cultură. Cuvintarea, <i-lui Brătianu D. prim-ministru I. Brătianu e primit cu aplauze. D-sa spune că a venit să parti­cipe la congres—ca șef al guver­nului și ca amic al băncilor po­pulare și cooperativelor sătești. ..Ca șef al guvernului, zice d-sa, am venit fiind­că am crezut că e bine să se dea o expresie con­cretă interesului pe care guver­nul îl are pentru aceste institu­­țiuni, interes arătat de reprezin­­tantul nostru cel mai luminat în această chestiune, d. Haret, ministrul instrucțiunei publice, cu care suntem pe deplin soli­dari. „Tot ca șef al guvernului am venit aici ca­ să se dea o consa­crare oficială succesului ce ați dobândit băncile populare și cooperativele sătești“. Zice că aceste instituțiuni au reușit în mod strălucit, așa că re­zultatele lor au uimit pe o mare parte din acei cari le priveau cu neîncredere. Constată cu bucurie că se află înconjurat și de ad­versari politici și că deci politi­­cianii și-au­ dat mâna pentru ri­dicarea economică a neamului. Spune apoi că izbânda nu tre­ime să dea «naștere unei indife­rențe, ci să fie un îndemn pen­tru cont­inu­area cu mai multă râvnă a operei începute. Continuând, d. Brătianu zice : ,,Ca amic am venit cu un îndoit sentiment : Sentimentul de mân­drie legitimă, fiind-că am văzut ce frumos­criitor se întinde îna­intea acestei opere și sentimen­tul de recunoștință, pentru că prin băncile populare și coope­rativele sătești s’a realizat o spe­ranță scumpă mie, scumpă nouă tuturor. „Prin ele se va realiza desvol­­tarea forțelor naționale ale nea­mului“. Zice că starea rea a țăranului se datora unor mizerii al căror izvor a fost în afară și care a dispărut prin desvoltarea con­stituțională a țărei. îndreptarea răului social con­stă în siguranța bunului ob­ștesc, a avutului și dreptatea a­­cordată tuturor, cât mai com­plet și perfect. Vorbește de rolul preoților și învățătorilor în educația popo­rului. Insistă pe larg asupra ro­lului agenților administrativi. Spune că e nevoe a se continua opera de cultivare a poporului, pentru ca munca să fie rațio­nală și cu cât mai mare profit. „Operile mari, zice d. prim-mi­nistru, se fac cu dragoste și muncă, fără ură și ambiții per­sonale. Să fim slujbași credincioși ai Statului și ai neamului. Să fim uniți în ce privește interesele mari și obștești“. Termină aducând elogii M. S. Regelui. Cuvântarea d-lui prim-minis­tru Brătianu a fost foarte mult aplaudată. I­. Gr. Cantacuzino, președin­tele congresului, declară ședința închisă. Banchetul Eî la ora 12 și un sfert, s'a dat in sala de recepție a iacii titlul «Ștefan­­cel­ Mare», ancorat in fața portului, banchetul oferit de d. Gussi, în o­­noarea primului ministru I. Brătianu. La acest banchet au luat parte ur­mătoarele persoane: P. S. S. episco­pul Nifon; d. Gussi, prefectul­­ jude­țului, generalul Warthiade, Petro­­­vici, primarul orașului; 1). Tăzlăoa­­nu, prim-președinte al Curței de a­­pel; Nicolescu, procuror general al Curței de apel; Al. Bălteanu, pre­fect de poliție; Berceanu, șeful de ca­binet al d-lui prim-ministru; senato­rii: Madgearu, Frățilă, Ține, M. A­­lexandri; deputații: Papadopol, Ignat, Filoiti, Tenea și Teodor ; d-nii: Gr. Cantacuzino, T. Iamandi, ing. Ste­­fanescu, E -G. Duca, Brezeanu și E­­nescu. Conform dorinței exprimate de d. prim-ministru Brătianu, au luat par­te la acest banchet și d-n­i. lt.-co­mandor Hussein Raub­ bey, coman­dantul crucișătorului turc sosit aci om­ după amiază. La șampanie s’a ținut un singur toast de către P. S. S. Episcopul Nifon, care a închinat pentru d. Bră­tianu. Cu acest prilej, P. S. S. a o­­ferit d-lui prim-ministru o icoană pictată în­ atelierul de pictură biseri­cească decurind înființat la mănăsti­rea Cilic-Dere' (Tulcea). , p­lecarea d-lui prim­-min­ist­ru la ora 1 și iachtul regal ..Ște­­fan­ cel-Mare“, se pune in mișcare pornind spre Brăila. La jumătatea dru­mului, oaspeții sunt întâmpinați de un vapor pe bordul­­ căruia se afla d. Orășanu, prefect de Brăila, primarul orașului și alte personalități din Brăila. Dela Brăila, d. prim-ministru a luat trenul spre București iar înso­țitorii săi, la orele 3, s’au întors în localitate cu­ iachi­tul care-l adusese. Mâine dimineață, la orele 6.20, sosește aci, spre a lua parte la con­gresul băncilor, d. Ilaret, ministrul cultelor și instrucției publice. Lucrările de după amiază După amiază congresiștii au lucrat in secț­iu­ni. Secția I. Delegații județelor Tulcea și Constanța, au lucrat în amfiteatrul liceului Alexandri, sub președinția d-­ui F. Eunescu. D. Calafeteanu din Tulcea a vorbit asupra situației săteanului din Dobro­­gea, despre cămătărie și datoria cor­porației. D. Toescu, din com­. Pisica jud. Tulcea, a vorbit despre cooperativa de producție. Papadopoi din AnadalcbioE (Con­stanța) a vorbit despre cooperativa de consum. D. Timoftev a vorbit despre modi­ficarea articolului 19 din statute pri­vitor la donațiuni. V. Răd­ulescu-Constanța a vorbit despre necesitatea înființării coopera­tivelor de consum. Petraru-Tulcea a vorbit despre mo­dul facerea împrumuturilor. Secția I­.— Delegații din Putna și Tecuci. M. Bădărău din Găisanca- Tecuci a vorbit despre federarea băn­cilor și rezultatele ce se obțin atât din punctul de vedere al administra­ției cât și al contabilității. Asupra acestui obiect mai discută preoții C. Pavel din Pucești-Tecuci și Nicolau din Corni-Tecuci, pre­cum și d-ni­ Motaș din Panciu-Putna, Berbec­ din Nicorești-Tecuci,Neagu, Șișești-Putna, C. Miron din Condra­­chești-Tecuci și Maialu din Panciu- Putna. Secția III.­-Delegații di­n Brăila și Ialomița în sala Apollo sub preșiden­­ția d-lui I. G. Duca. D. Musica-Pantelimon (Ialomița), vorbește despre obștii din toate punc­tele de vedere. D-ni­ Constantinescu, Teodorescu, Nițulescu și Antonescu din Ialomița vorbesc despre moșiile de baltă și cele de câmp. D. Mușetescu vorbește despre con­tabili și agronomi. D. Chiricescu-Brăilă despre obști­ și­­ agronomi. I­. Tiberiu și Pavelescu (Ialomița), despre comerțul ambulant. Călinescu (Ialomița), despre urmă­rirea debitorilor. La sfârșitul discuțiilor, d. președ. Duca dă deslușirile necesare asupra subiectelor discutate. Secția IV.—Delegația județelor Co­­vurluiu­, Fălciu și Tutova au lucrat in sala­ teatrului Papadopol sub pre­­ședenția d-lui Brezeanu. 1). Papadopol, agronom din­­ Mor­geni (Tutova), a vorbit despre rolul agronomilor in obștiile sătești. Rășcanu-Fălciu, a vorbit despre munca în comun. 1­. .­David din Oancea Covurlui a vorbit despre raportul dintre creditul agricol și băncile populare. Preotul Vasiliu din Ivești (Tecuci), a vorbit despre întărirea băncilor. Macovei din Bujor (Covurlui), a vorbit despre federarea băncilor. Alexandrescu-llu și despre magazine de consum și greutățile ce întâmpină. Festivalul Astă­ seară la ora 8 jum. în sala teatrului Papadopol se dă un mare festival artistic, in­ onoarea congresiș­tilor. M­iiiiu i lim­pii­ de la sco­ala comercială (Prin telefon de la caresp. nostru particular) " Iași", 12 Octombrie. Se știe că elevii cl. IV a școalei comerciale superioare au fost eli­minați pe 7 zile. Elevii, cari s’au solidarizat cu cei eliminați, în urma conferinței de azi a profe­sorilor au fost de asemeni elimi­nați. In ultimul moment însă minis­terul a revocat pedepsele rezer­­vându-șî dreptul de a cerceta în mod special "cele întâmplate la "coala "comercială. Sinuciderea locot, - colosselis lui P. Con­­stantinescu (Prin telefon de la corespondentul nostru particular) , Constanța, 12 Octom­bre. Azi s’a svonit în oraș că medicul­­șef al diviziei, IX, P. Constantinescu, s’ar­ fi sinucis la locuința sa din str. Carol 38. Ducându-mă la fața locu­lui am găsit autoritățile civile­­ și mi­li­tare.. 1). maior Eupescu începuse primele cercetări, in odaia de culcare am văzut ca­davrul d-rului Constantinescu, întins pe pat într'un sac de sânge închegat, având la gât o rană adâncă făcută de sinucisul cu un bisturiu. Cadavrul are și mai multe înțepă­turi pe antebrațul stâng. Și cu otravă și cu cuțitul Eri, pe la orele 2, venind acasă, dorul Constantinescu spune ordonan­ței să­­ observe să nu-i tulbure ni­meni liniștea, și intrând în camera de dormit a încuiat ușa. Azi dim, la orele 8, venind ca de obiceiu cu trăsura spitalului, ordo­nanța se duse să anunțe pe co­lonel. Bătând în ușe și văzând că nu primește răspuns, a plecat la spital unde anunță pe locot. dr.­Buță. D. locotenent, însoțit de maiorul Bupescu și un lăcătuș, s’a dus la lo­cuința sinucisului și văzând că nu li se răspunde, au­ spart ușa. Dr. Cons­tantinescu zăcea într-un sac de sânge. Pe masă s'a găsit în pahar restul din sublimatul corosiv cu care sinucisul a voit să se omoare. Văzând însă că are dureri mari, a luat un bisturiu și s'a tăiat întâia la antebraț și apoi și-a tăiat carotida. O scrisoare a­ sinucisului D. maior Lupescu a dispus trans­portarea cadavrului la spital, iar lo­­cuința a fost sigilată până la sosirea familiei care a fost anunțată. Pe masă s-a găsit o scrisoare în care colonelul arată că moare ca mi­litar cinstit și că și-a făcut datoria față de M. S. Regele, deși mai mulți rău-voitori ‘au căutat să-l bârfească în fața superiorilor. Roagă cu insistență să se anunțe și M. S. Regelui vestea morței sale. Numitul suferea de mania persecu­ției și a avut dese accese de conges­tie cerebrală. E născut în 1857, la Tg.­Jiu. Și-a făcut studiile la Craiova; avea mai multe decorații. A luat parte la războiul din 77 ca dr. locotenent. Vestea morței d-rului Constanti­­nescu a produs o dureroasă impresie, intru­cât sinucisul era foarte iubit. Cadavrul va fi dus mâine la T.­Se­ve­rin. CĂLĂTORIA LUI COOK — MISLA. ȚI A. JSXPJL ORA. TO MIJE, UI — ITBUC­ATA CU ZWOIREA M­I­LA POLHL-WIIIE Cei dintâi pași spre Pol Campania începu în primele zile ale lunei Ianuarie 1908. Câteva sănii fură trimise pe coastele americane pentru ex­plorarea drumului și ele luară cu sine proviziune. Cu toată lu­mina lunea, norii și furtunile întunecau zilele, astfel că aceste expedițiuni pregătitoare reușiră numai în parte. In ziua de 19 Februarie 1908 porni spre Pol expediția adevă­rată. Unsprezece oameni con­ducând o sută trei câini și uns­­pre­zece sănii, greu încărcate, părăsiră coasta Groelandei și înaintară spre apus, pe ghiața primejdioasă din Smith­ Sound spre capul.S'fslrme. Tristeța lun­gei nopți de iarnă era foarte pu­țin întreruptă de câteva ceasuri de lumină și temperatura era foarte scoborâtă. Trecând peste valea situată între Ellesmere- Land și Grind­-Land, la înălți­­m­­­ea băiei Viager, peste înălți­mile pacifice, temperatura se scoborâ la 83 grade Fahrenheit desubtul lui zero. Cu toate că gerul iernei era din cele mai puternice, sufla foarte puțin vânt, și, mulțumită u­nei îmbelșugări de carne proas­pătă și grăsime­ cu care între­țineam focul,viața în casa noas­tră de zăpadă fu destul­ de plă­cută. La Eureka, și Jones­ Sound gh­iața era destul de unită și fă­curăm lungi marșuri. Mulțu­mită abundenței de vânat, urși și iepuri, găsirăm de prisos să ne servim de previziunile aduse din Groenlanda. Eăsarăm în in­sula Helberg, în anumite locuri, proviziuni și muniții­­î in vede­rea întoarcerei noastre. 17 Martie 190S.— In acest fel reușirăm să avem vânat și să ne întreținem echipajul în bună stare până la capătul pămân­turilor cunoscute. Când poposi­răm pe colinele înghețate și pus­tii ale coastei extrem-nordice (Svartevog), privirăm ghiața mărilor polare cu ochii obicinu­iți să suporte cele mai rele pei­sagii polare. Aveam la îndemână îmbelșu­gate pre­viziuni, ajutoarele săl­baticilor care ne ofereai­ o forță brutală extraordinară, sub piei­le lor apărătoare , însă pentru a-mi păstra maximul de putință de a ajunge în regiunile necu­noscute, înă hotărât să reduc numărul tovarășilor la cel mai m­ic număr posibil. Străbătu­serăm aproape 400 de mile în două­zeci și o zi­ de zile. Mai a­­veam încă 520 de mile de făcut și, în timpul acestei lungi călă­torii, trebuiau învinse greutăți necunoscute înainte de a atinge ținta finală. Aveam, ce e drept, toate înlesnirile materiale cu pu­tință spre a­ ușura greaua noastră sarcină ; mă hotărât să reduc nu numai numărul tova­rășilor mei, dar și întregul echi­pament ce aveam. La Svartevog făcuserăm o mare ascunzătoare în care așezarăm carnea proas­pătă, pemican și multe alte nu­trimente, precum și echipa­mentul de care voiam să­ptă de ani, fuse aleși ca cel mai apt­ pentru întovărășirea mea în în­cercarea supremă. Două­zeci și ș­ase de câini fură aleși, două sănii fură încărcate cu previ­ziuni trebuincioase pentru un timp de opt-zeci de zile. Natura gheței ce o aveam în fața noastră făcea cu neputință trimiterea înainte a unor con­voaie de previziune. Pe de altă parte, o expedițiune numeroasă cu un echipament greu­, părea nechibzuită. Trebuiam să învin­gem sau să cădem în călătoria lungă ce aveam de făcut. Săniile erau­ făcute din lemn de nuc, lemnul cel m­ai ușor în raport cu tăria sa; am evitat însă lemnul în toate părțile unde el nu era neapărat tre­buincios. Tălpile de fier fură, pe cât cu putință, subțiate și în toate felurile a fost redusă greu­tatea fiecărui lucru. Prin urmare echipa ce mă urma în descoperirea marei tai­ie era compusă din două sănii­. Fiecare din ele trăgea 600 livre și era târâtă de ș­ase­spre­zece câini mânați de un conductor încercat. încărcătura se compu­nea : pemican, 805 livre; carne de vacă, 50 livre ; lapte conden­sat, 40 livre ; rodau, 25 livre ; ceai, 2 livre ; cafea, o livră; za­hăr, 25 livre ; pesmeți, 60 livre ; supă de mazăre în praf, com­primată, 8 livre ; petrol, 40 li­vre ; alcool de lemn, 2 livre ; lu­mânări, 3 livre ; chibrituri, o livră. Echipamentul de câmp conți­nea următoarele articole : un fe­linar de mână, trei cane de alu­miniu, trei cești de aluminiu, două lingurițe pentru ceai, de a­­luminiu, ș­ase cuțite de buzu­nar, trei tacâmuri de cositor, două cuțite de măcelar (10 de­gete lungime), un cuțit lung (15 degete lungime), o pușcă Sharp, o pușcă Winchester No. 22, 110 cartușe, o secure, o axă Alfine, trei saci de călătorie. Echipamentul săniilor însăși era astfel compus : două sănii având fiecare o greutate de 25 livre, o barcă de pânză ce se pu­tea strânge, livre, un cort de mătase, două cuverturi de pân­ză pentru sănii, două saci de noapte de piele de ren, blănuri de așternut pe jos, lemn pentru reparația săniilor, șuruburi, cuc, etc. Sculele erau următoarele : trei busole, un sertant, o oglindă o­­rizont artificial, un pedometru, trei cronometre de buzunar, un ceasornic obicinuit, planuri,ma­terialul și instrumentele trebu­incioase pentru facerea hărților, trei termometre,­ un barometru aneroid, un aparat fotografic cu pelicule, carnete pentru note, și creioane. Bagajul nostru per­sonal se compunea din: patru perechi suplimentare de hainu­, jambiere de blană, cămăși de lână, trei perechi de mânuși de piele de focă, două perechi de mânuși de blană, o cuvertură, un pardesiu de piele de focă (netsha), o trusă conținând tre­buincioasele repararea hainelor noastre, hamuri pentru câini și cozi de vulpe. In marș purtam ochelari speciali pentru a ne a­­păra ochii în­potriva albeței orbitoare a zăpezei, pardesiuri de vulpe albastră (kapitakis), cămăși de piei de păsări, iz­mene de lână, pantaloni de piele de iepure, la sfâr­șit­, ne legam sub genunchi și în jurul mijlo­cului cu fâșii făcute din cozi de vulpi. In dimineața zilei de 18 Mar­tie se făcură pregătirile pentru împărțirea trupei noastre, căci trebuia să pornim pe gh­iața brută ce se afla înaintea noas­tră. Când fu dat semnalul de ple­care, câinii fură adunați; să­niile fură ridicate dintr’o opin­tire și dispărură în curând pe marea de zăpadă. Bicele pocneau și ecoul acla­­mațiunilor scoase fură ultimele voci ce auzirăm de la tovarășii noștri credincioși și sălbatici. (Va urma). D. Bradley ți un om al expediției, imbricați ca eschimoși In mersul nostru spre Nord, am veghiat cu luare aminte asu­­para fiecăruia din câinii noștri în scop de a face o alegere pen­tru a forma echipa cea mai frem­­­­entă în vederea marșului final spre Pol. Erukishuk și Ab­we­­lah, doi tineri eschimoși de . 20 La miezul nopții, focale greoaie apar printre munții de gh­iața a. In curând va spare «Alma­­nachul ziarului Universul» edițiu­­nea 1910, în 100.000 exemplare, cu text bogat și variat și cu nume­roase ilustrațiuni. Pentru anunciuri, reclame și in­serții în acest răspândit almanach, a se adresa la administrația zia­rului nostru și la agenția de publi­citate D. Adania, București, str. Carol 104. Telefon 18/26. Martiriul unei mame PARTEA A PATRA VI Cerul se luminează și iar se în­tunecă Odinioară, dânsa văzuse ade­­se­ori pe Henrieta, care era a­­tunci tată mare, căci precum se știe, părinții săi întrețineau­ re­lații de pretenie cu părinții ei. Deci, a recunoscu îndată și-a întins­ mâna. "Henrieta nu putea să nu răs­pundă la această politeță însă mâna-­ era rece, inertă, așa că Marta simți un fel de spaimă și repulsiune la atingerea ei. Henrieta, din parte­ I, văzând pe Marta atât de frumoasă și seducătoare, simți sporindu-i •ura ce avea pe dânsa.. Jodry­ Thuret se ridică în pat. — Domnișoară, zise dânsul, să mă ierți că te primesc ast­fel însă pot, să te ascult fără să mă obosesc... Știi bine că sunt în­tru totul de partea d-tale. Henrieta î și aminti acum de ceea ce îi spusese Renaud : — Te voiți erta, zisese dânsul, și voiu uita tot dacă vei face pe bărbatul d-tale să împiedice pe Marta de a’șî continua cercetă­rile. Ce interes avea dânsul ca să oprească ancheta? Nu știa. In tot cazul, refuzase. Și, violentă cum era, adresase lui Renaud de mai multe ori această amenințare: — Iți fac jurământ, Renaud, că nici­odată Marta nu va fi soția d-tale... Aceasta e atât de adevărat cum e adevărat că eu te iubesc și că am fost vino­vată către d-ta. Iar el întrebând-o prin ce mij­loace își va ajunge scopul, dân­sa răspunsese: — Acesta e secretul meu. Era de așteptat ori­ce din partea acestei femei care, sim­­țindu-se culpabilă, se caise­­ prea târziu­ fără a dobândi iertare. Jodry­ Th­uret întrebă pe Mar­ta : —Ai venit de­sigur să-mi vor­bești de Renaud? — Da. Bătrânul întoarse capul spre nevasta sa și era s-o roage să se retragă pentru câ­­te­va momente însă­­­ dânsa îl luă înainte și zise zâmbind: — Când vei avea trebuință de mine, amicul meu, să mă chemi căci voi fi pe aproape. El îi mulțumi printr’un gest zâmbind într’un chip nehotărât. Henrieta eși din odae. Ea se opri în camera d’alătu­­rea și așteptă să vadă dacă Marta nu avea să închidă bine ușa și să lase portiera groasă de catifea. Insă Marte nu se gândi la așa ceva. Curând Henrieta se convinse că convorbirea între Marta și bărbatul său începuse și atunci se apropia de ușă în vârful pi­cioarelor și ținându-și răsufla­­rea,­ stătu­ia ascultare Marta avea un glas limpede și precis așa că ori­ce vorbă a ei ajungea la urechea Henrietei. Avocatul răspunzând din fun­dul patului, glasul lui nu se auzia decât ca un murmur con­dus. Dar nu-i păsa I­enrietei de ceea ce­ spunea bărbatul său. Ea voia să afle numai ceea ce avea de spus Marta. Și, în adevăr, află tot. Și cu cât ghicea mai mult în­țelesul general al destăinuire­, cu atât figura eî exprima o bu­curie infernală. Marta punea în curent pe a­­vocat cu istoria ce-i povestise Denis Gervoise. N­ arătă cum inocența lui Re­nalul llaigice s’ar fi dat la i­­veală în mod mai sigur și mai strălucit dacă Gervoise nu s’ar fi temut de un scandal și ar fi declarat că crima fusese comisă cu cuțitul sau, luat de pe ma­sa sa. — In adevăr, zise Jodry-Thu­rez, amănuntul acesta e de o mare importanță. Dacă l-am fi cunoscut atunci n­i-ar fi fost de folos. Dar, azi, după atâția ani, mă îndoesc că ne-ar putea servi la ceva. Probabil, Henrieta nu avea trebuință să asculte mai mult căci­­ se retrase încetișor de la u­­șă și se duse în camera sa. .Și când fu aci nu se putu o­­pri d’a esclama tare : — Nici o dată fata asta n’o să se mărite cu Renaud!... N­ am pe toți în puterea mea și îl voiu face să simtă aceasta. Și în adevăr, așa era, căci iacă ce se petrecuse. Ne amintim că într'o zi, după ce Jacquelina mărturisise a­­mantului säu Villedieu că era mamă, dânsa îl prinsese în ca­mera sa r­iscolindu-l prin săl­tare și cutii în scop de a-i lua scrisorile ce-l trimisese în cursul lunilor de dragoste. Jacquelina, indignată de a­­ceastă infamie și mișelie și te­­mându-se pentru viitor, refuza­se a-i înapoia acele scrisori pe cari poate în ajun­s-le-ar fi dat de bună-voie. In aceeași zi, Villedieu adu­sese scrisorile primite de la Jacquelina și i­ le oferise în schimbul scrisorilor sale. Insă Jacquelina răspunsese cu o mândrie disprețuitoare :­­ Scrisorile ce ți-am trimis nu mai sunt ale mele și poți să le păstrezi dacă vrei. Și Villedieu plecase fără să i le înapoeze. Și scrisorile astea ale Jacque­line­ rămăseseră aruncate în colțul unui saltar a cărui cheie Villedieu o purta mereu la sine. D-na Villedieu, îndurerată de sfârșitul tragic al bărbatului ei, murise și ea la scurtă vreme in urmă. Iar Henrieta, rămânând sin­gură stăpână peste toate hâr­tiile tatălui sau­, descoperise scrisorile Jacqueline­. Dânsa le citise cu atențiune și cu un interes pătimaș," căci i-se părea că în ele era misterul morții tatălui sau. Descoperirea tainei la care se aștepta n’o făcuse dintr’o dată ci după multă cugetare și după ce-șî adunase toate amintirile din copilărie și­ de mai târziu­. In timpul lunilor de­­ sărăcie neagră petrecute de Jacquelina la Paris după ce plecase de la Bois-Mures, dânsa primise nouă scrisori de la Villedieu și prin care acesta­ î cere ea o întâlnire. La început Jacquelina nu răs­punsese, dar într’o zi de dispe­rare trimisese fostului sau a­­mant o scrisoare definitivă care pusese­­ capăt corespondenței. In această scrisoare Jacqueli­na vorbea de săptămânile pe care le petrecuse la un sat de lângă Nantes, unde dăduse naș­tere unei­ fetițe,­fiica lui Ville­­d­ieni. Se pomenea acolo și numele soților Danloup. De­ altfel, Ville­dieu cunoștea de m­ult acest nu­me căci în timpul dragostei sa­le, Jacq­ueli­na îî spusese că, du­pă moartea tatălui sau, un ofi­țer de marină, fusese luată și crescută de acești bătrâni. Din primele scrisori, Henrie­ta înțelesese relațiile dintre ta­tăl sau și Jacquelina. Din scri­soarea de la urmă pricepuse restul. In această din urmă scrisoa­re, Jacquelina repetase amenin­țarea ce făcuse mereu lui Ville­dieu, de când se despărțise de dânsul: (Va urma). ♦ Iî­ iîîî abonați, careî fac reclamații sau cer schim­bări de adresă, sunt ru­­«ați să bine-voiască a trimite la administrație totdeodată și eticheta pe care este imprimată zil­nic adresa, spre a se pu­tea da curs repede recla­ma­ți­uni n­­or și a nu se face întârzieri cu trimiterea ziarului la noua adresă.

Next