Universul, octombrie 1909 (Anul 27, nr. 269-299)
1909-10-27 / nr. 295
ANUL XXVII—No. 295—Marți 27 octombrie 1999. FUL SUVERANILOR GRECIEI. —(Vezi: explicația) Calendar pe anul 1009 Ortodox Luni, 26 Octombrie.(1)Sf.Dimitrie Catolic Lunî, 8 Noembrie. — Gotfried Răsăritul soarelui 7.06. Apusul 4.55. «Universul» are următoarele Misii telefonice : Administrația 662 Redacția..............................12/88 Comunicări cu străinătatea .. .0562 Buchresti, 36 Octombrie. Patru luminătorii satelor îndrumările date de la ministerul instrucției cu privire la programul de activitate al cercurilor culturale la sate, merită să ne atragă și să ne rețină mai de aproape atențiunea. Experiențele de până acuma au făcut să se observe două neajunsuri, cari trebuiau numaidecât înlăturate, întru cât puteau să strice înseși ideii acesteia atât de frumoase și de folositoare. Unul era că se simțeau obligați a ține conferințe și învățătorii cari nu aveau talentul pentru așa ceva,iar altul că nu se prea alegeau întotdeauna subiecte potrivite. De aceea ministerul a dispus ca să nu țină conferințe decât aceia dintre învățătorii unui cerc cari vor avea mai mult talent, iar în ce privește subiectele, a alcătuit un program,altminteri destul de bogat, din care conferențiarii vor avea să aleagă. Se va vorbi sătenilor, din istoria românilor, despre traiul străbunilor noștri, li se va tălmăci însemnarea sărbătorilor naționale ;—apoi, din viața socială, li se va explica folosul Învățăturii, necesitatea igienei, apărarea de boale, primejdiile necumpărării ; li se va arăta însemnătatea credinței și însemnarea învățăturilor creștinești ; apoi cele privitoare la viața economică, sfaturi în ce privește legile, pricinele cele mai obișnuite la sate,și altele ce țin de viața satelor și a sătenilor. Un lucru foarte cu care este îndemnul ca învățătorii să transforme aceste conferințe, pe cât cu putință, în convorbiri inteligente cu sătenii.—„Cu săteanul, adaogă, îndrumarea, trebue să se vorbească în limba lui, pentru ca să, poată pricepe. Subiectele să fie tratate foarte simplu și să tindă a îmbunătăți întâi o stare de lucruri, nu o prefacere dintr’o dată, fiindcă aceasta nu se poate. Se vor alege subiecte din cele ce interesează mai mult pe țăran și localitatea în care se vorbește1". Este știut că ceea ce mai ales interesează pe țăran sunt chestiunile în jurul posesiunei sau a lucrărei pământului. Aci mai cu seamă vorbitorii nu trebuie să uite a da lămuririle și sfaturile cele bune. Să arate sătenilor că Statul nu poate nici să ia unora, nici să dea altora pământ; că el, Statul, nu, este altceva decât țara aceasta, cu oamenii, cari o locuesc și cu legile cari o cârmuesc, și cărora trebue să se supună toți.. Să dezvolte ideea economiei, a întovărășire,putința de a deveni proprietar. In acelaș timp să explice că înmulțirea poporului aduce în chip firesc micșorarea proprietăței, de aceea trebuie din vreme să se ia drumul și spre alte isvoare de traiu, cum ttiM negustoria ,și meșteșu grai. Să si arate că pentru acest sfărșit sum. la îndemână școalele de negoț și a meSem Totu s.öodata, sa se iâmuieasio dlu îndemână școa a meSerii Tot lămuneasfa clu dobând foJos ca< c intinaei> de de mică, după mxai mult de la pământ oricât ci preceptul că pământul nu se poate întinde mai mult decât e, mumai dibăcia orbului se întindi cât vrei. Iată așadar un câmp întins de activitate pentru luminătorii satelor, fie ca propovaduii lor să împrăștie pretutindeni sămânța sănătoasă a gândurilor și îndemnurilor celor bune și rodnice, aducătoare și întăritoare de pace, lumină și belșug 1 ® In urma cererilor primite și spre a seni publicul cititor, cu începere dela 1 Noembrie, Mica publicitate a ziarului nostru va apare în fiecare zi. ——— « ci, masa.*®»»TM— Scrisori din Macedonia [Prin poștă, de la corespondentul nostru particular) Bitolia, 21 Octombrie Persecuții contra românilor Din comuna Vlaho-Iahi, lângă Elasona, ne vin vești rele pentru aromâni. Grecii din părțile acelea, prin faptul că sunt lângă granița grecească, continuă cu purtarea lor agresivă față de aromâni. Ei au reușit, prin intrigi, să atragă de partea lor pe subprefect și pe alți câțiva funcționari. Aceștia au pornit o goană teribilă contra a tot ce-î românesc în acele părți. Plângerile aromânilor rămân fără rezultat, căci pe la autorități au fost menținuți aceiași funcționari corupți de pe timpul lui Abdul Hamid. Astfel, după ce au dărâmat casa învățătorului aromân Zicu Araia, grecii s’au strâns mai multe, zeci și,înarmați, s’au dus să devasteze stânele cetnicilor aromâni. Ei au somat pe ciobani să nu mai pască oile in acele părțî și i-au fi Y maltratat. Aceștia s'au plâns autorităților din Elasona, cari, în loc să urmărească pe agresori, au încins tot pe aromâni. Nedreptatea aceasta comisă de oamenii guvernului a încurajat pe greci, cari au hotărât a opri,, pe aromâni a lua apă de băut de la izvor. Astfel aceștia sunt nevoiți să sufere de lipsă de apă. Ei au protestația autoritățile din Bitolia și așteptăm să vedem ce dispozițiuni se vor lua. Pe urmă să mai spunem că nu trăim sub regim liberal ! Strigandului în regiunea Grebenei In tot timpul verei, munții din regiunea Grebenei erau plini de briganzi. Toți acești oameni fără căpătâiu și foști antarți greci, s’au dedat la cele mai odioase neomenii. De data aceasta ei nu urmăresc numai pe armenii naționaliști, ci atacă pe oricine le ese in cale. Scopul lor este de a se îmbogăți. Și cum autoritățile nu prea se ocupă cu urmărirea lor, ei au devenit niște adevărații despuitori ai satelor. Unul din aceștia, căpitan Taxu, din satul grecesc Vudinisco, a devenit un arendaș din cei mai buni ai satelor grecești din acele părți. El nu se mai mulțumește cu tot ce câștigă prin stoarcere de la chiragiî, și a ordonat satelor să-î procure suma de 1000 lire turcești. Orice s’ar zice, cutezanța acestora nu se explică decât prin incapacitatea autorităților locale. In ce țară din lume s’a pomenit ca un rău-făcător de speța lui Tașu să nu fie prins și spânzurat •? Rona. ȘTIRI Ili STRĂINĂTATE .— Prin poștă — Contele Zeppelin lucrează acum la memoriile sale, cari vor apare in primăvara viitoare. ,*, La universitatea din Londra se va înființa dr curând o catedră de aeronautică și aviatică. ,*, In curând Papa Pius va face zece numiri de cardinali, și dică trei italieni, trei francezi trei spanioli și un austriac. *, Alaităerî s’a inaugurat in Brema, cu o deosebită solemnitate, monumentul mareșalului Molt<?, in presența autorităților civile i militare. Celebrul scriitor norvegian Björnstjerne Björnson și-a exprimat dorința ca să petreacă iarna in Paris. Deși starea sa este serioasă medicii nu s’au opus, sperând ca petrecerea in capitala Franței va avea o influență salutară asupra dispasițiunei sufletești a poetului, care actualmente este foarte deprimată. Se confirmă știrea că Țarina Rusiei va petrece luuna Decembrie pe coasta * uigurică, probabil la San Remo. »*. Unele ziare din Budapesta anunță că împăratul Francisc, Iosif, va însărcina cu formarea noului cabinet ungar pe contele Szögyenyi Marich,actualul ambasador al Austro-Ungariei, la Berlin. ,*, Ziarul i Matin» din Paris,a decis să dea un premiu de 100 mii de franci acelui aviator care va face un aeroplan circuitul Paris-Troyes •• Dijon-Bufort-Nancy- Reims-Lille-Amiens-Paris. Concursul se va ține în Iulie 19)0. Adăugând metal alcoolului pe care il vindea, cârciumarul St. Szabó din Pudanesia", a otrăvit 111 persoane, din care 59 au murit. CELE DIN URMĂ ȘTĂRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ m CAETU LUI AURII de A. Vlahuță, Marți, 10 Noembrie... Un an în capăt de când n’am mai scris... Trec repede peste întâmplări pe cari nici azi nu mi le pot lămuri. Multe bânuesc. Dar știți eu ? Mi-e sufletul destul de încărcat de păcate, de propriile mele păcate. Singurul lucru de care sunt bine încredințat, e că la noi în casă era o atmosferă de minciună și necinste, în care ne deprinsesem cu toții să trăim, .,ca ’n elementul nostru“ cum se zice. N’am aflat nici odată ce rost avea un bulgar care mereu venia pe la noi,—la fiecare două-trei săptămâni apărea cu aerul lui misterios, își lăsa donița,cu bragă și coșul cu covrigi în bucătărie și se 'nchidea cu tata ’n odae, unde stăteau amândoi, uneorî câte două ceasuri, în conferință. După ce pleca bragagiul, tata era foarte vesel câteva zile, și casa ’ndestulată cu do toate. Asta a ținut vr’o trei ani, pân’ a venit într’o zi un colonel, și nu știu ce-a spus, că fata pe loc s'a făcut galben ca ceara ș’a început să tremure. Colonelul s’arăta un om aspru la suflet, se uita vcruntat, la noi... parc'ar fi vrut să ne mănânce pe toți , a cotrobăit prin dulapuri, prin iertare, a luat o mulțime de hârtii ș’a plecat.—Pe urm’ a plecat și tata, s’a umblat, mereu pe la București—în vremea asta era tăcere ’n toată casa, o tăcere posomolită, încărcată de griji... Ce-o fi fost la mijloc și ce s’o fi mai întâmplat după aceea nu știu, că n’am mai văzut pe tata vr’o trei luni. Mama nu-mi mai făcea bucle și toată ziua plângea. Pe atunci eu mă jucam cu zmeul și nu prea băgăm de seamă la cele ce se petreceau în jurul meu. Acum de-abia, aducându-mi aminte de unele lucruri, pe care ca prin vis le văd, caut să mi le deslușesc și să pun legătură între ele. Mă chemă Doctorul în cancelarie și-mi spuse lucruri cari cât pe aei erau să mă facă să plâng de înduioșare. Eu—și lacrimi !... Citise ce-am scris, și rugase pe director să mă puc pe lista grațierilor. Zicea că e sigur c’am să mă fac om detreabă, c’am să uit prin câte-am trecut, ș’am s’aduc și eu pe lume părticica mea de bine. Când am plecat nu mai călcam pe pământ. Cum te ’nviorează, și te ’nalță, și te umple de încredere, simpla atingere cu un suflet mare ! Intorcându-mă, îmi recitesc pagina din urmă. Ce canalie sunt! A, Doctore, tare mi-e teamă că te ’nșelă!... Inima ta bună, dragostea ta de oameni te ’mpiedică de a vedea cât de ticălos e vechiul tau client... Bieții părinți ! I-au vârît in mormînt faptele mele, rușinea și durerea păcătoșiei mele — și nici acolo nu-i las acum să se odihnească. Cât m’au iubit, sărmanii, cât s’au trudit pentru mine... Și cum i-am răsplătit!— Canalie! Canalie! Cuvîntul acesta ar trebui să mi-l strig în fiecare dimineață. „Nu te văd eu că umbli s’arunci toată vina pe părinți? Mișei ce ești!“ Așa ar trebui să-mi spue cugetul meu, dac’ar fi mai rămas ceva nestricat în mine. Chiar în momentul acesta, când mă judec, chipurile,—simt că vorbele mele nu sunt destul de curate. In însăși această căință de-o clipă, simt cum sufletul meu se cară ‘n oglindă și vrea să se facă frumos. Ciudat cum nu poteu nici odată urma un gând pân’ la capăt, nu sunt în stare să iau o hotărîre, pe care s’o țin. Gânduri, sentimente, voință, toată firea mea se schimbă de la o clipă la alta. Toată țesătura puterilor mele sufletești e putredă și se distramă. Ci lasă vorbele, și vino la fapte. (De câte ori am auzit eu asta, în davaverile mele cu judecătorii !...) Să vă spun, Domnule Doctor _că de azi ’nainte pentru D-voastră mă spovedesc aci—să vă spun cum am ajuns eu în cele din urmă să pierd orice rușine și să privesc necinstea și închisoarea ca ceva al firii și al soartei mele. Eram de nouăsprezece ani, și tata credea că urmez la D.p.pt. da, eu jucam toată ziua cârti într’un fel de tripou foarte secret, pe care-l ținea in dosul „Pasajului“ unu Adolf, în tovărășie cu băiatul bogătașului Grumăzescu. Acolo ’mi făceam vacul. De multe ori o zbugîi cam și seara după masă—ziceam că învăț c’un prieten. Și bieții părinți mă câinau că prea muncesc mult... Eram o societate de haimanale.Ticăloși toți,—unu și unu. Acolo a venit într’o sfoară un căpitan de intendență, câmi chirchilit; avea o figură de Cioclu ș’un glas răgușit ce parcă eșia dintr’un butoi ü spart, — a dat bună seara, ș'a cerut o cafea. Da Grumăzescu îl măsoară din ochi, și zice cam înțepat : „aci nu e cafenea“. Căpitanul, ca, și când n’ar fi auzit, vine ’ncet, la masa de joc, se uită la banchet, la grămada de bani de dinaintea lui—erau ca vro trei mii de lei și Tîtreabă cu o politeță afectată: „îmi dați voe și mie să pontez ?“ — „Cum nu ? Poftiți“—zice unul din jucători, oferindu-i un scaun... Și face cu ochiul la bancher, — adica-i să-i ia ’n primire, că-î mușterin bun. Se juca stos, și bancher era Adolf. Face el cărțile și le ’ntinde căpitanului să tac. Căpitanul ia la ’ntâmplare o carte, din „ponte“; după ce tap, fără să se uite la ea, o îndoae puțin la un colț și, împingând-o binișor spre grămada de bani din fața lui Adolf, zice solemn : „Banco“. Toți am rămas întemniți. Adolf, palid, se uită întrebător la Grumăzescu. Acesta pune palma pe cărți și spune căpitanului : „Banco..., bucuros,—dar trebue să vedem întâi cu ce acoperiți ?“ Căpitanul se ridică ’ncet, de pe scaun, dă poala mantalei la o parte și scoate dintr’un buzunar de la spate un săculeț de pânză în care avea numai fișicuri de napoleoni. Rupe un fișic, rupe două, rupe trei—și după ce face o grămăjițe în care se vedea bine că era mai mult decât, în bancă, întreabă foarte politicos: „Mai trebue?“ Un moment de tăcere — parcă nici nu mai suflam. Grumăzescu, văzând că lui Adolf îi tremură mâinile,, zice hotărît: „Scoală să mestec, cu cărțile, că asta-i lovitură mare“. S’așeză el bine ’n scaun, parcă era să, stea cât lumea..— face cărțile, tae căpitanul... Noi, ce să mai încurcăm jocul ? Ne, uitam la mâna bancherului, cum punea tacticos o carte la stânga, una la dreapta — și, pe bătea inima, ca și cum nu banii lor, ci viața noastră s’ar fi cumpănit în „talia“ aceea. „Asta e!" zice căpitanul, c’o liniște înfiorătoare, dând pe față cartea pe care-o ținea elegant de-un colț îndoit. Era un sapt. de treflă... „Lacrimi...“ adaogă el zîmbind triumfător și, cu mișcări încete, trage toți banii de pe masă și-i toarnă ’n săculeț,, fără sa-l mai socotească. — Apoi, bună seara, Domnilor... — Nu mai stați ? Vă rog... putem să mai jucăm. — Nu, neiculiță, c’aș vrea să iau o cafea. — Vă facem numaidecât. Poftiți, vă rog... — A, nu... Vai de mine , aicea nu-i cafenea... S'a plecat constrânrl cu toată averea societății, și dus a fost, cu, nici nu lam mai văzut deatunci. In urma lui — ceartă grozavă între cei doi tovarăși. — Ce-ai, avut tu să mă scoli pe mine de la masă ? striga Adolf cu ochii holbați la Grumăzescu. —. Tu nu vedeai, mă păcătosule, că nu mai puteai ținea cărțile ’n mână ? Și cât p’aci să se ia la bătae. Pe urmă sfnt. Să ne ’ntovărfișim opt inși, să facem un capital de patru mii de lei și să intemnem o casă de joc în toată regula. Adolf ne asigură că vom avea în societate și pe Comisarul secției. Se redactează un angajament : până ’n zece zile să depue fiecare parte a lui. Iscălesc și eu, deși n’am decât unsprezece franci în buzunar, și nici o perspectivă. Asta s'a petrecut într’o Joi, pe la sfîrșitul lui Noembrie. Wim MINISTERIALA relativă * la înființarea companiei de specialități Compunerea efectivului. Compania de specialități .isi va forma efectivul în oameni după cum urmează : a) Jumătate din oamenii contingentului 1909, mutați din corpurile arătate în tabela anexă ; b) Jumătate Alin ,rișmeniî continrentului 1910, dați prin ordinul de repartiție 27/909. Oamenii vor fi mutați pe ziua de 1 Noembrie a. c., și aleși pe cât se noaste dintre acei cari au meseria de electrician, telegrafist, mecanic. Colograf. Compania va instrui oamenii după programul stabilit de comandantul ei, pentru care va primi directivele și aprobarea de la inspectoratul general al geniului, de care depinde sub acest raport. ■ Din punct de vedere administrativ, compania va depinde de batalionul de căi ferate. Sosirea oamenilor. Oamenii mutați vor trebui să prezinte la compania de specialități in dimineața zilei de 1 Noembre a. e., fiind desfăcuți de toate drepturile lor de soldă și hrană până la 81 Octombre inclusiv. Echipamentul. Oamenii mutati vor avea asupra lor câte 2 rânduri de efecte de îmbrăcăminte și mare echipament iuate, din garnitura de război și trecute la garnitura de serviciu, și care efecte vor rămâne asupra companiei de specialități. Corpurile care vor vărsa aceste efecte, le vor scădea din registrele respective. Efectele de mic echipammt cu care vor veni oamenii echipați se vor înapoia corpurilor de origină. , Compania de specialiști va primi de la depozitul central de echipament efectele de cazarmament și mic echipament pentru întregul efectiv. Armătura larmeid. 1898) se va primi de la arsenalul de depozit. Cazarmarea. Compania se va instala în cazarma batalionului de căi ferate la București (Cotroceni). D-niî comandanțî ai corpurilor de armată și ai cetăței București sunt însărcinați cu aducerea la îndeplinire a deciziunei de față. Fiii Suveranilor Greciei — Vezi ilustrația — In, numărul trecut al ziarului nostru am dat că ilustrație portretele perechei moștenitoare a Greciei : Principele Constantin și Principesa Sofia. In numărul de azi dăm portretele celor Talți patru fii ai Suveranilor Greciei și adică sus : Principele George, fost guvernator ai insulei Creta, născut la 1869 și Principele Nicolae, născut la 1872 și căsătorit la 1903 cu marea ducesă Elena Vladimirovna a Rusiei, jos Principele Andrei, născut la 1882 și căsătorit la 1903 cu principesa Alice de Battenberg și Principele Cristof, născut in 1888 in castelul Payrovski de iinga Petersburg. MODA Timp de secole, întrebuințarea rochiilor de lână a fost exclusiv iinată persoanelor de condiție mai înfâi,și burghezi,nici.doamnele din aristocrație nu purtau decât rochi de mătase. Noi am schimbat aceste obiceiuri și femeile din toate clasele sociale s’au obișnuit cu rochiile de lână. Anul acesta se va purta mult mătasea și pare că domnia ei va renaște. Jupele rotunde de mătase, puțin mai lungi ca cele de lână, plac mult. Se fac și costume în genul tauleur din mătase, mult mai elegante ca costumele de lână. Sub rochiile de lână, jupoanele de mătase merg de minune. Ele 5 fac foarte simple. Un puseu solen montat pe un fond întins. Pe poale un rus completează garnitura. Toaletă elegantă din cașmir de mătase ..blen ancien“, broderia de la corsar, mânecă și noalele .rocheî este în acaeaș culoare. Glicmpa din tul argintiu. E iarpă din crupe de Chine garnisită cu chinchilla. Eșarpele, atât ziua cât și seara, au mereu un rol important in toaletă. Sunt foarte frumoase aceiea din dantelă de Irlanda, avind citírizeci de centimetri lărgime,de doi metri și jumătate lungime, bordate cu o bandă de shong, zibetină sau chinchilla. Un manșon imens pătrat și plat, din aceeași dantelă de Ianda pe fond de mătase albă, bordat cu o bandă de blană asortată la aceea a eșarpei. Altă combinație foarte grațioasă e o eșarpa de muselină de mătase heliotrope bordată cu skong. Manșonul se face dintr'o bucată mare de muselină de mătase plisată cu aliuri mari și înconjurată cu blană. Manșoanele de dantelă sunt încă una din anomaliile parisiene combinate cu mult gust. Aceste manșoane mari se poartă asortate la eșarpe. Foarte frumoase de asemenea sunt eșarfele și manșoanele la fel din pene asortate la culoarea pălăriei. YcSurra ► * «vOEKflromra Frăția sârbo-ulgară Sofia, 23 Octombrie Secretarul general al ministerului de externe sârb, dr. Spasakovici, a făcut declarațiuni importante unui redactor al ziarului bulgar „Balkaniska Tribuna“ din Sofia, asupra aproprierii între Bulgaria și Serbia și asupra confederațiunei balcanice, zicând între altele: „Astăzi,sub noul regim turcesc ar fi foarte ușoară o înțelegere sinceră între Bulgaria și Serbia. Mai înainte sârbii voiau „sfera de influență“ în Macedonia, și bulgarii cereau autonomia acestei provinci turcești. Noi și bulgarii trebue să renunțăm la aceste cereri și să alcătuim un program comun de muncă și adică: apărarea de Austria și sprijinirea nouei Turcii, ca aceasta să poată întreprinde ceva în favoarea slavilor otomani. In chipul acesta noi vom fi de acord cu Anglia, Franța, Rusia și Italia cari nu au altă țintă decât sprijinirea morală, și materială a Turciei. Noi trebue să arătăm acestor Puteri mari că nu Statele balcanice trebue făcute responsabile, în cazul când Turcia se va dovedi că este incapabilă de a se reforma. Confederațiunea balcanică este și rămâne o utopie câtă, vreme nu se va rotunji desvoltarea istorică și etnică a popoarelor balcanice. România este prea tare împletită cu tripla alianță și nu va voi să intre în confederațiune. Turcia iarăși nu se va alătura,căci ea n’are ce cere Austriei și nici să se teamă de ea, dar cu noi și cu Bulgaria are socoteli. Federațiunea balcanică este o contra-formulă pentru „Drang nach Osten”. Ar fi deci vorba numai de Serbia și Bulgaria. Este adevărat că, întrevederea de la Racconigi asigură existența noastră de Stat, dar mai trebue să avem în vedere cazul cel mai grav și să încheiam o alianță ofensivă și defensivă”. Julius Herbst. ...■i.Mii, a*mi) ewpmm— .... GRIH.4 m CASEI VĂCĂREȘTI Eri dimineață pe la orele 8‘.și. jumătate,-„individul Niță- Dumitru zis Gâscă, din calea Văcărești No. 365, luându-și la ceartă cu soția lui,-Gherghina,,a tras asupra ei , un foc de revolver, rănind-o graf la gât. Criminalul a fost arestat, ia circumcripția 24, iar soția lui, în stare gravă, a fost ridicată și dusă la spitalul Brâncovenesc. i> bani în Homaaia.— tronu i in străinătate REDACȚIA Sf.ADMINISTRATNí 11, Strada Bra foíia.iauf.--11. Bucujiești — PROCESUL elului Marian • ZIUA VI-a Ședința se deschide la orele 10 dim. Sala de ședințe e ticsită de public, in mare parte ofițeri de toate gradele. Acuzarea Consiliul dă apoi cuvântul d-ln comisar regal-special col. Saegiu, spre a susține acuzarea. D-sa a început prin a spune că situația d-sale e foarte delicată, întrucât e nevoit să acuze de fapte incorecte pe un camarad. Arată apoi cum s’au descoperit fraudele ca se impută colonelului Marian. La un moment dat, și după plecarea col. Marian din capul serviciului de geniu, acest serviciu se pomenește cu o mulțime de rapoarte și și cereri de la autorități și antreprenori prin cari se reclamau sumee, trebuia să fie plătite de col. Marian și pentru cari ministerul de război emisese cuvenitele ordine de plată. In urma acestor reclamațiuni, ministerul însărcinează un domn intendent care să verifice întreaga gestiune a col. Marian și rezultatul acestei verificări a fost dezastruos, căci s’au găsit în sarcina acuzatului o mulțime de fapte incorecte de o gravitate excepțională. Unele din aceste fapte sunt prescrise, spune d. comisar regal, și de acestea nu mă voiu ocupa. Mă voiu ocupa insă de celelalte fapte cari nu sant prescrise și pentru cari col. Marian a fost trimis in judecată. D. Saegin se ocup si mai întâi de modul cum a condus col.Marian administrația serviciului de geniu și spune că prima lui grije a fost de a desființa "funcțiunea de ajutor al șefului serviciului de geniu, funcțiune prevăzută de regulamentele militare. Ce l-a făcut pe col. Marian, întreabă d. comisar regal, ca să facă acest lucru ? In schimb insă a înființat o funcțiune nouă, anume aceea de șef al cancelariei și rezultatul nerespectărea regulamentelor de administrație a fost mulțimea de neregularitățî descoperite in acel serviciu. Col. Marian, scăpat astfel de controlul ce i l’ar fi putut face ajutorul său, a mânuit fondurile servigeniului după bunul său plac. Aș a. a început să realizeze economii prin reducerea devizelor de lucrări și a facturilor de furnituri. Sumele astfel realizate ca economii, in loc să se verse la casieria Statului, le depunea la casieria comandamentului corp. II, tot la dispoziția serviciului de geniu. Aceste sume apoi au fost ridicate pe baza unor ordine de plată false, eliberare pe numele unor antreprenori. Un antreprenor anume Petra Petrescu, primind de la minister o ordonanță,de plată pentru o sumă de haiti pe care o încasase odată de la serviciul de geniu, s’a prezentat cu acea ordonanță, la acel serviciu,care a încasat suma cuprinsă în ordonanță, dar ce s’a făcut cu ea nu se știe ,nici până azi. Actorul Zamfirescu, care încasase acea ordonanță, susține că banii s'au cheltuit pentru lucrări particulare ale col. Marian. Venind la modul cum se executau lucrările cu cari era însărcinat serviciu] de. geniu. d. comisar regal spune că la darea in antrepriză a acestor lucrări nu s'a respectat legea contabilității generale a Statului, ci lucrările se dedeau în mare parte fără licitație, după bunul plac al col. Marian. Din această cauză apoi s'au comis o mulțime de fraude. Așa, cu prilejul construirea câmpului de tragere de la Dadilov, s’au întocmit copturi false, arătându-se că s’a întrebuințat mai mult material decât în realitate. Bineînțeles, spune d. comisar regal, că din toate acestea beneficiat atât col. Marian cât și antreprenorii cu cari lucra de conivență. Vorbind de furnitura de pietriș necesară construirei șoselelor strategice de la Cernavoda, d. comisar regal spune că ministerul ordonanțase suma necesară, dar col. Marian n’a plătit-o direcției portului Constanța care a furnizat pietrișul. Dar,în afară de aceasta, continued, comisar regal, col. Marian a încasat bani pentru niște reparațiuni generale, lucrări cari nu s’au făcut și cu toate acestea col. Marian le-a arătat ca făcute, prezentând conturi false, după cum au arătat mai mulți fi nizori. Trecând la probe, d. comisar regal arată, pentru fiecare fapt în parte,dovezile din cari deduce vinovăția col. Marian și conchide că în adevăr el e vinovat de faptele pentru cari a fos trimis în judecată, adică de delapidare de bani publici, fals în acte publice și escrocherie. D. comisar regal a terminat cerând consiliului condamnarea colonelului Marian. La ora 1 ș. a. ședința se suspendă. Ședința de după amiază Ședința se deschide la orele Slum. d. a. Se dă cuvântul mai întâi d-lu colonel , Solacolu, unul din apărătorii colonelului Marian. cazările aduse colonelului Marian sunt neîntemeiate. D-sa analizează numai două depoziții din care se vede că cele mai întemeiate acuzații dispar chiar din aceste depoziții ale martorilor, cari sunt ai acuzaței. D-sa cere consiliului achitarea col. Marian. Pledoaria locotenentului Teodorescu Diccot. Teodorescu ia apoi cuvântul și apără cu căldură pe acuzat. D-sa mulțumește consiliului, că timp de 6 zile, după o încordare continuă, ii dă toată atențiunea dorită de a descoperi adevărul. D-sa spune că colonelul Marian era indicat să fie închis, să fie torturat moralicește două ani de zile pentru ca, noi anii de sute de acuzări, să s» reducă la ceea ce zice proverbul lui î , s’au trudit ani de zile munții ca sa nască la urmă un șoricel ridicol.Și motivele care’l indică pe col. Marian să fie biruit simi că prin falul serviciului său era considerat ca părintele lucrătorilor și muncitorilor, cu cari era larg și bun, condus de principiul ca muncitorul să nu fie despuiat. Era fatal, zice d-sa, ca un colonel care a căpătat toate gradele la alegere, a luat parte la toate lucrările noul din armată, să fie bârfit și târât la baza justiției. Aceasta se datorase în primul rând indiferenței succesorilor săî și răutățea ajutorului său, care era natural să se scape pe ei acuzând pe Marian; apoi, ușurinței cercetărilor preliminare și mai ales prea mara, încrederi in aceaste cercetări, făcute cu patimă și legalmente nule. D. î.ocot. Teodorescu Analizând dosarele, citește un raport al d-lui intendent general Minei, care dovedește că controlul ia serviciul de geniu nu se face după legea de administrație militară, ci după o decizie ministerială care e in picioare și că greșit s’a comparat de intendență serviciul de geniu cu orice corp de trupă. Prin urmare fundamentul instrucției fiind nul și în fapt și în drept, legalmente s-a comis o eroare explicabilă. Discută procedeul instrucției și dovedește că procesul-verbal al maiorului Leonte n’are nici o putere juridică și e nul după codul militar, arată că intendența a încărcat pe colonelul Marian cu sume care erau în contracte și pe care maiorul Leonte nu le-a citit, ori că face confuzie între compturi de taraci, cu corupturi de furage. Analizînd acel proces-verbal zice apoi că aceste cercetări s'au pus în conflict cu disciplina militară, când un maior acuză pe un colonel că a comis hoții. Mai spune că maiorul Leonte e pătimaș și din o altă considerație de ordin intim. In fine d. Teodorescu dovedește că acuzarea se bazează pe arătări fără depoziții sub prestare de jurământ și în special pe aceea a lui Zamfirescu care adună din gunoi hârtii rupte, care ține 5 ani un dosar de fițuici ca apoi să acuze pe superiorul lui, și în fine pe 800 de întrebări, puse col. Marian timp de două ani, întreabă pe d. comisar regal, dacă însuși d-sa nu s’a convins că falsurile de materiale, ce se pun in sarcina colonelului Marian sunt închipuite și cu toate că experții au declarat că Zamfirescu a făcut o mulțime de falsuri, totuși pe Marian nu l-a crezut și a scos din urmărire pe ofițerul de administrație. Arată cum s'au indus ofițerii în eroare că colonelul Marian a comis furturi fantastice, falsuri și tot felul de lucruri închipuite : cum presa a fost indusă in eroare cu lucruri spuse de ofițeri de bună credință ti in fine arată următorul fapt unic in armata românească : Că în ziua când col. Marian a fost pus în urmărire s’a citit în fața trupei regimentului Putna No. 10, al cărui comandant era, un ordin de zi prin care se aducea la cunoștința soldaților că colonelul lot e trimis în judecată, pentru furturi, falsuri și escrocherie. Se poate închipui ce impresie a putut produce acest act neauzit încă, asupra soldaților, cari până atunci aveau de șef pe colonelul Marian. Arată contrazicerile lui Zamfirescu când acuză pe șeful lui și arată că toți martorii acuzărei au fost favorabili acuzatului, și mai ales ofițerii cari db prestare de jurământ au spus că credința lor e și azi că totul e neîntemeiat. D. Teodorescu spune că eroarea acuzărei provine din cauză cu nu s’a dat acuzatului nici posibilitatea nici mijloacele să se desvinovățească și că astăzî încă gestiunea sa nu s'a verificat. D. Teodorescu adresându-se conanvului spune că are convingerea că în conștiința lor luminată de oamenii militari nu vor îngădui ca pe băutele nedovedite și șoapte venite din țară să se păteze numele unui ofițer care a servit 30 de ani cu cinste și devotament armata și țara. Pledoaria d-lui B. Mi*tiri sa și-a început pledoaria mulțumind consiliului și în special d-iu president pentru modul imparțial în care s'au condus desbalcale. De asemenea recunoaște situația dificilă în care s’a găsit comisarul regal când a fost silit să acuze pe un camarad al său. D. Misir spune că toată această a lfa CgrtT se darire^atmosfere nefategrabile ereați,d^«pisiiunea publică'reprezeritată'. [spre organele de nubibitite. . B. Missir Și în aceasta afacere sa publicat că fraudele ce se pretinde că s’au comis de col. Marian, s’ar ridica la sute de mii lai, pe câtă vreme totul se reduce cu mult la mici erori și acelea nedovedite. D. Missir spune că în cel mai rău caz, colonelului Marian nu i se poate imputa decât cel mult o neglijență și aceasta nu poate fi pedepsită pe cale direcțională. Arată apoi că faptele ce se impută din col. Marian nu întrunesc elementele delictuoase și e foarte trist că s’a adus pe banca acuzărei un ofițer superior care până acum a fost de o corectitudine exemplară. Vorbind de declarațiile defavorabile făcute de administratorul Zamfirescu, contra col. Marian, spune că ele nu pot fi luate in serios intrucât nu sunt sincere. Combate aserțiunea făcută de comisarul regal că procesul-verbal încheiat de experți asupra gestiune! col. Marian ar conține purul adevăr întrucât și ei sunt oameni și prin urmare supuși greșelilor. Critică modul cum s'a făcut verificarea gestiune! col. Marian și instrucția; el n’a fost ascultat de loc și poate că dacă se făcea aceasta, col. Marian n’ar fi ajuns pe banca acuzaților. Analizând faptele din punct de vedere juridic, spune mai întâi că col. Marian nu poate fi acuzat de deturnare de bani publici întrucât, cu nimic pu c dovedit că banii i-a întrebuințat în folosul său ci din contră, se dovedește că au fost întrebuințați tot In folosul Statului. Termină cerând consiliului achitarea col. Marian întrucât, după convingerea d-sale, e absolut nevinovat. După pledoaria d-lui Misir, acuzatul plângând declară că renunță la apărarea celor alți apărători. D. col.Gherghel, singurul apărător care mai avea de vorbit, adânc emoționat, spune că Singura d-sale dorință a fost ca să arate consiliului nevinovăția col. Marian și să arate că niciodată art ofițer din armata română nu poate fi capabil să comită fapte ca acele ce se impută col. Marian. Colonelul Gherghel In urma acestei declaratiuni, dezbaterile se declară închise. Verdictul La orele 8 seara consiliul se retrage spre a delibera. După o jumătate de oră, consiliii reintră în ședință și răspunzând la toale chestiunile în mod negativ, colonelul Marian <a achitat. Verdictul e primit cu aplause de publicul din sală, Tamasiu. D-sa spune că are aceleași sentimente ca d. comisar regal, cu deosebire că are satisfacția că, după desbaterile urmate, și-a format convingerea ca militar și ca om,că toate a # ' 1' -Uj ■ ALEGEREA de la baroni Capitalei Eri s’a făcut, în sala de ședințe a Gurței de apel secția I, alegerea la balotaj pentru 5 locuri in consiliul de disciplină al baroului de Ilfov. Biroul a fost prezidat de d. Zamfirescu, procuror general, asistat de d-niî avocați Isaia Ionescu, G. Țunescu, Ganea Marinescu și S. Dedu. Votarea a ținut dela orele 12 din zi până la 5 d. a., când s'a început destiiarea scrutinului. Rezultatul a fost următorul : Votanți 316 voturi anulate 1. Au obținut d-niî avocați : Dumitru N. Comșa 176 voturi, D. Dobrescu 175 voturi, G. Panaitescu 179 voturi, N. Xenopol 151 voturi, G. Anghelescu 151 voturi, Petre Borș 162 voturi Gh. Elefteriu 123 voturi, I. OtetelaMariu 108 voturi, A. G. Anastasiu 87 voturi și Mircea Poenaru-Bordea 98 voturi. Biroul a declarat aleși pe d-nii N. Comșa, G. Panaitescu, D. Dobrescu și P.Borș, D-nii N. Xenopol și G. Anghelescu obținând un număr egal de voturi, numele d-lor au fost trase la sorți dintr'o urnă de d. procuror general Zamfirescu. A eșit d. Gh. Anghelescu. D-sa a fost proclamat ca al cincelea membru în consiliul de disciplină al baroului de Ilfov. G. SS. 10.