Universul, octombrie 1909 (Anul 27, nr. 269-299)

1909-10-27 / nr. 295

ANUL XXVII—No. 295—Marți 27 octom­brie 1999. FUL SUVERANILOR GRECIEI. —(Vezi: explicația) Calendar pe anul 1009 Ortodox Luni,­ 26 Octombrie.­(1­)Sf.Dimi­trie Catolic Lunî, 8 Noembrie. — Gotfried Răsăritul soarelui 7.06. Apusul 4.55. «Universul» are următoa­rele Misii telefonice : Administrația 6­62 Redacția..............................12/88 Comunicări cu străinătatea .. .0­562 Bu­ch­resti, 36 Octombrie. Patru luminătorii satelor îndrumările date de la mi­nisterul instrucției cu privire la programul de activitate al cer­curilor culturale la sate, merită să ne atragă și să ne rețină mai de aproape atențiunea. Experiențele de până acuma au­ făcut să se observe două ne­ajunsuri, cari trebuiau numai­decât înlăturate, întru cât pu­­teau să strice înseși ideii aces­teia atât de­ frumoase și de folo­sitoare. Unul era că se simțeau obligați a ține conferințe și în­vățătorii cari nu aveau talentul pentru așa ceva,­iar altul că nu se prea alegeau­­ întotdeauna subiecte potrivite. De aceea mi­nisterul a dispus ca să nu țină conferințe decât aceia din­tre învățătorii unui cerc cari vor avea mai mult talent, iar în ce privește subiectele, a alcă­tuit un program,altminteri des­tul de bogat, din care conferen­țiarii vor avea să aleagă. Se va vorbi sătenilor, din is­toria românilor, despre traiul străbunilor noștri, li se va tăl­măci însemnarea sărbătorilor naționale ;—apoi, din viața so­cială, li­ se va explica folosul Învățăturii, necesitatea igienei, apărarea de boale, primejdiile necumpărării ; li se va arăta însemnătatea credinței și în­semnarea învățăturilor crești­nești ; apoi cele privitoare la viața economică, sfaturi în ce privește legile, pricinele cele mai obișnuite la sate,­și altele ce țin de viața satelor și a săte­nilor. Un lucru foarte cu care este îndemnul ca învățătorii să transforme aceste conferințe, pe cât cu putință, în convorbiri inteligente cu sătenii.—„Cu să­teanul, adaogă, îndrumarea, trebue să­ se vorbească în limba lui, pentru ca­­ să, poată pricepe. Subiectele să fie tratate foarte simplu și să tindă a îmbunătă­ți întâi o stare de lucruri, nu o prefacere dintr’o dată, fiindcă aceasta nu se poate. Se vor ale­ge subiecte din cele ce intere­sează mai mult pe țăran și lo­calitatea în care­­ se vorbește1". Este știut că ceea ce mai ales interesează pe­ țăran sunt ches­tiunile în jurul posesiunei sau a lucrărei pământului. Aci mai cu seamă vorbitorii nu trebuie să uite a da lămuririle și sfatu­rile cele bune. Să arate săteni­lor că Statul nu poate nici să ia unora, nici să dea altora pă­mânt; că el, Statul, nu, este alt­ceva decât țara aceasta, cu oa­menii, cari o locuesc și cu legile cari o cârmuesc, și cărora tre­bue să se supună toți.. Să dez­­­­volte ideea economiei, a întovă­rășire­,putința de a deveni pro­prietar. In acelaș timp să ex­plice că înmulțirea poporului aduce în chip firesc micșorarea proprietăței, de aceea trebuie din vreme să se ia drumul și spre alte isvo­are de traiu, cum ttiM negustoria ,și meșteșu grai. Să si arate că pentru­ acest sfărșit sum. la îndemână școa­­lele de negoț și a­ meSem Tot­u s.öodata, sa se iâmuieasio dlu îndemână școa a­ meSerii Tot lămuneasf­a clu dobând foJos ca< c intinaei> de de mică, după mxai mult de la pământ oricât ci preceptul că­ pământul nu se poate întinde mai mult decât e, mumai dibăcia orbului se întin­di cât vrei. Iată așadar un câmp întins de activitate pentru luminăto­rii satelor, fie ca propovadui­­i lor să împrăști­e pretutin­deni sămânța sănătoasă a gân­durilor și îndemnurilor celor bune și rodnice, aducătoare și întăritoare de pace, lumină și belșug 1 ® In urma cererilor pri­mite și spre a seni pu­blicul cititor, cu începe­re del­a 1 Noembrie, Mica publicitate a ziarului nos­tru va apare în fiecare zi. ———­ « ci, masa.*®»»TM— Scrisori din Macedonia [Prin poștă, de la corespondentul nostru particular) Bitolia, 21 Octombrie Persecuții contra românilor Din comuna Vlaho-Iahi, lângă Elasona, ne vin vești rele pentru a­­români. Grecii din­ părțile acelea, prin faptul că sunt lângă granița grecească, continuă cu purtarea lor agresivă față de aromâni. Ei au reușit, prin intrigi, să a­­tragă de partea lor pe subprefect și pe alți câțiva funcționari. Aceștia au­ pornit o goană teribilă contra a tot ce-î românesc în acele părți. Plângerile aromânilor rămân fără rezultat, căci pe la autorități au fost menținuți aceiași funcționari corupți de pe timpul lui Abdul Hamid. Astfel, după ce au dărâmat casa învățătorului aromân Zicu A­raia, grecii s’au strâns mai multe, zeci și,­­înarmați, s’au dus să devasteze stâ­nele cetnicilor aromâni. Ei au somat pe ciobani să­­ nu mai pască oile in acele părțî­­ și i­-au fi Y maltratat. Aceștia s'au plâns autorităților din Elasona, cari, în loc să urmărească pe agresori, au încins tot pe aromâni. Nedreptatea aceasta comisă de oa­menii guvernului a încurajat pe greci, cari au hotărât a opri,, pe aromâni a lua apă de băut de la izvor. Ast­fel aceștia sunt nevoiți să sufere de lipsă de apă. Ei au protestația autorită­țile din Bitolia și așteptăm să vedem ce dispozițiuni se vor­ lua. Pe urmă să mai spunem că nu trăim sub re­gim liberal ! Strigandu­lui în regiunea Grebenei In tot timpul verei, munții din re­giunea Grebenei erau plini de bri­ganzi. Toți acești oameni fără căpă­­tâiu și foști antarți greci,­ s’au­ dedat la cele mai odioase neomenii. De data aceasta ei nu urmăresc numai pe armenii naționaliști, ci atacă pe ori­cine le ese in cale. Scopul­ lor este de a se îmbogăți. Și cum auto­ritățile nu prea se ocupă cu urmări­rea lor, ei au devenit niște adevărații despuitori ai satelor. Unul din aceș­tia, căpitan Taxu, din satul grecesc Vudinisco, a devenit un arendaș din cei mai buni ai satelor grecești din acele părți. El nu se mai mulțumește cu tot ce câștigă prin stoarcere de la chiragiî, și a ordonat satelor să-î procure suma de 1000 lire turcești. Ori­ce s’ar zice, cutezanța acestora nu se explică decât prin incapacita­tea autorităților locale. In ce țară din lume s’a pomenit ca un rău-făcător de speța lui Ta­șu să nu fie prins și spânzurat •? Rona. ȘTIRI Il­i STRĂINĂTATE .— Prin poștă — Contele Zeppelin lucrează a­­cum­ la memoriile sale, cari vor apare in primăvara viitoare. ,*, La universitatea din Londra se va înființa dr curând o catedră de aeronautică și aviatică. ,*, In curând Papa Piu­s va face zece numiri de cardinali, și dică trei italieni, trei francezi trei spanioli și un austriac. *, Alaităerî s’a inaugurat in Brema, cu o deosebită solemni­tate, monumentul mareșalului Molt­­­<?, in presența autorităților civile i militare. Celebrul scriitor norvegian Björnstjerne Björnson și-a expri­­mat dorința ca să petreacă iarna in­ Paris. Deși­­ starea sa este serioasă me­dicii nu s’au opus, sperând ca pe­trecerea in capitala Franței va avea o influență salutară asupra dis­­pasițiunei sufletești a poetului, care actualmente­ este foarte de­primată. Se confirmă știrea că Țarina Rusiei va petrece luuna Decembrie pe coasta * uigurică, probabil la San Remo. »*. Unele ziare din Budapesta a­­nunță că împăratul Francisc, Iosif, va însărcina cu formarea noului cabinet ungar pe contele Szögyenyi Marich,actualul ambasador al Aus­­tro-Ungariei, la Berlin. ,*, Ziarul i­ Matin» din Paris,­­a decis să dea un premiu de 100 mii de franci acelui aviator care va face un aeroplan circuitul Pa­­ris-Troyes •• Dijon-Bu­fort-Nancy- Reims-Lille-Am­iens-Paris. Concursul se va ține în Iulie 19)0. Adăugând metal alcoolului pe care il vindea, cârciumarul St. Szabó din P­udanesia",­­ a otrăvit 111 persoane, din care 59 au murit. CELE DIN URMĂ ȘTĂRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ m CAETU­ LUI AURII de A. Vlahuță, Marți, 10 Noembrie... Un an în capăt de când n’am mai scris... Trec repede peste întâm­plări pe cari nici azi nu mi le pot lămuri. Multe bânuesc. Dar știți eu ? Mi-e sufletul destul de încărcat de păcate, de propriile mele păcate. Singurul lucru de care sunt bine încredințat, e că la noi în casă era o atmosferă de minciună și necinste, în care ne deprinsesem cu toții să trăim, .,ca ’n elementul nostru“ cum se zice. N’am aflat nici o­­dată ce rost avea un bulgar care mereu venia pe la noi,—la fie­care două-trei săptămâni a­­părea cu aerul lui misterios, își lăsa donița,cu bragă și coșul cu covrigi în bucătărie și se 'nchi­­dea cu tata ’n odae, unde stă­teau amândoi, une­orî câte două ceasuri, în conferință. După ce pleca bragagiul, tata era foarte vesel câte­va zile, și casa ’ndes­­tulată cu do toate. Asta a ținut vr’o trei ani, pân’ a venit într’o­­ zi un colonel, și nu șt­iu­ ce-a spus, că fata pe loc s'a făcut galben ca ceara ș’a început să tremure. Colonelul s’arăta un om aspru la suflet, se uita­­ v­­cruntat, la noi... parc'ar fi vrut să ne mănânce pe toți , a cotro­băit prin dulapuri, prin ier­tare, a luat o mulțime de hârtii ș’a plecat.—Pe urm’ a plecat și tata, s’a umblat, mereu pe la București—în vremea asta era tăcere ’n toată casa, o tăcere posomolită, încărcată de griji... Ce-o fi fost la mijloc și ce s’o fi mai întâmplat după aceea nu știu, că n’am mai văzut pe tata vr’o trei luni. Mama nu-mi mai făcea bucle și toată ziua plân­gea. Pe atunci eu­ mă jucam cu zmeul și nu prea băgăm de sea­mă la cele ce se petreceau în ju­rul meu. Acum de-abia, adu­­cându-mi aminte de unele lu­cruri, pe care ca prin vis le văd, caut să mi le deslușesc și să pun legătură între ele. Mă chemă Doctorul în cance­larie și-mi spuse lucruri cari cât pe aei erau să mă facă să plâng de înduioșare. Eu—și la­crimi !... Citise ce-am scris, și rugase pe director să mă puc pe lista grațierilor. Zicea că e sigur c’am să mă fac om de­­treabă, c’am să uit prin câte-am trecut, ș’am s’ad­uc și eu pe lume părticica mea de bine. Când am plecat nu mai călcam pe pământ. Cum te ’nviorează, și te ’nalță, și te umple de în­credere, simpla atingere cu un suflet mare ! Intorcându-mă, îmi recitesc pagina din urmă. Ce canalie sunt! A, Doctore, tare mi-e tea­mă că te ’nșelă!... Inima ta bună, dragostea ta de oameni te ’mpiedică de a vedea cât de ticălos e vechiul tau client... Bieții părinți ! I-au vârît in mormînt faptele mele, rușinea și durerea păcătoșiei mele — și nici acolo nu-i las acum să se odihnească. Cât m’au iubit, săr­manii, cât s’au trudit pentru mine... Și cum i-am răsplătit!— Canalie! Canalie! Cuvîn­tul a­­cesta ar trebui să mi-l strig în fie­care dimineață. „Nu te văd eu că umbli s’arunci toată vina pe părinți? Mișei ce ești!“ Așa ar trebui să-m­i spue cugetul meu, dac’ar fi mai rămas ceva nestricat în mine. Chiar în mo­mentul acesta, când mă judec, chipurile,—­simt că vorbele mele nu sunt destul de curate. In în­săși această căință de-o clipă, simt cum sufletul meu se cară ‘n oglindă și vrea să se facă frumos. Ciudat cum nu pot­eu nici o­­dată urma un gând pân’ la ca­păt, nu sunt în stare să iau o hotărîre, pe care s’o țin. Gân­duri,­ sentimente, voință, toată firea mea se schimbă de la o clipă la alta. Toată țesătura pu­terilor mele sufletești e putredă și se distramă. Ci lasă vorbele, și vino la fapte. (De câte ori am auzit eu asta, în davaverile mele cu ju­decătorii !...) Să vă spun, Domnule Doctor _că de­ azi ’nainte pentru D-voastră mă spovedesc aci—să vă spun cum am ajuns eu în cele din urmă să pierd ori­ce rușine și să privesc necinstea și închisoarea ca ceva al firii și al soartei mele. Eram de nouăsprezece ani, și tata credea că urmez la D.p.pt. da, eu jucam toată ziua cârti într’un fel de tripou foarte­­ se­cret, pe care-l ținea in dosul „Pasajului“ unu Adolf, în tovă­rășie cu băiatul bogătașului Grumăzescu. Acolo ’mi făceam vacul. De multe ori o zbugîi cam și seara după masă—ziceam că învăț c’un prieten. Și bieții pă­rinți mă câinau că prea mun­cesc mult... Eram o societate de haimanale.Ticăloși toți,—unu și unu. Acolo a venit într’o sfoară un căpitan de intendență, câmi chirchilit; avea o figură de Cio­clu ș’un glas răgușit ce parcă eșia dintr’un butoi ü spart, — a dat bună seara, ș'a c­erut o ca­fea. Da Grumăzescu îl măsoară din ochi, și zice cam înțepat : „aci nu e cafenea“. Căpitanul, ca, și când n’ar fi au­z­it, vine ’n­­cet, la masa de joc, se uită la banchet, la grămada de bani de dinaintea lui—erau ca vro trei mii de lei­­ și Tîtreabă cu o po­liteță afectată: „îmi dați voe și mie să pontez ?“ — „Cum nu ? Poftiți“—zice unul din jucători, oferindu-i un scaun... Și face cu ochiul la­­ bancher, — adica-i să-i ia ’n primire, că-î mușterin­ bun. Se juca stos, și bancher era Adolf. Face el cărțile și le ’n­­tinde căpitanului să tac. Căpi­tanul ia la ’ntâmplare o carte, din „ponte“; după ce tap, fără să se uite la ea, o îndoae puțin la un colț și, împingând-o bini­șor spre grămada de bani din fața lui Adolf, zice solemn : „Banco“. Toți am rămas întem­niți. Adolf, palid, se uită între­­bător la Grumăzescu. Acesta pune palma pe cărți și spune căpitanului : „Banco..., bucu­ros,—dar trebue să vedem întâi cu ce acoperiți ?“ Căpitanul se ridică ’ncet, de pe scaun, dă poala mantalei la o parte și scoate dintr’un buzunar de la spate un săculeț de pânză în care avea numai fișicuri de na­poleoni. Rupe­ un fișic, rupe două, rupe trei—și după ce face o grămăjițe în care se vedea bine că era mai mult de­cât, în bancă, întreabă foarte politi­cos: „Mai trebue?“ Un mom­ent de tăcere — parcă nici n­u mai suflam. Grumăzescu, văzând că lui Adolf îi tremură mâinile,, zice hotărît: „Scoală să mestec, cu cărțile, că asta-i lovitură mare“. S’așeză el bine ’n scaun, parcă era să, stea cât lumea..— face cărțile, tae căpitanul... Noi, ce să mai încurcăm jocul ? Ne, uitam la mâna bancherului, cum punea tacticos o carte la stânga, una la dreapta — și, pe bătea inima, ca și cum nu banii lor, ci viața noastră s’ar fi cum­pănit în „talia“ aceea. „Asta e!" zice căpitanul, c’o liniște în­fiorătoare, dând pe față cartea pe care-o ținea elegant de-un colț îndoit. Era un s­a­pt. de treflă... „Lacrimi...“ adaogă el zîmbind triumfător și, cu miș­cări încete, trage toți banii de pe masă și-i toarnă ’n săculeț,, fără sa-l mai socotească. — Apoi, bună seara, Domni­lor... — Nu mai stați ? Vă rog... pu­tem să mai jucăm. — Nu, neiculiță, c’aș vrea să iau o cafea. — Vă facem numai­de­cât. Poftiți, vă rog... — A, nu... Vai de mine , aicea nu-i cafenea... S'a plecat constrânrl cu toată averea societății, și dus a fost, cu, nici nu lam mai văzut d­e­­atunci. In urma lui — ceartă grozavă între cei doi­ tovarăși.­­ — Ce-ai, avut tu să mă scoli pe mine de la masă ? striga Adolf cu ochii holbați la Gru­măzescu. —. Tu nu vedeai, mă păcăto­sule, că nu mai puteai ținea cărțile ’n mână ? Și cât p’aci să se­ ia la bă­tae. Pe urmă sfnt. Să ne ’ntovărfi­­șim opt inși, să facem un capi­tal de patru mii de lei și să in­tem­nem o casă de joc în toată regula. Adolf ne asigură că vom­ avea în societate și pe Comisa­rul secției. Se redactează un an­gajament : până ’n zece zile să d­epue fie­care parte a lui. Iscă­lesc­ și eu, deși n’am decât un­sprezece franci în buzunar, și nici o perspectivă. Asta s'a pe­trecut într’o Joi, pe la sfîrșitul lui Noembrie. Wi­m MINISTERIALA relativă * la înființarea compa­niei de specialități Compunerea efectivului. Compa­nia de specialități .isi va forma efec­tivul în oameni după cum urmează : a) Jumătate din oamenii contin­gentului 1909, mutați din corpurile arătate în tabela anexă ; b) Jumătate Alin ,riș­m­eniî contin­­rentului 1910, dați prin ordinul de repartiție 27/909. Oamenii vor fi mutați pe ziua de­ 1 Noembrie a. c., și aleși pe cât se noaste dintre acei cari au meseria de electrician, telegrafist, mecanic. Co­lograf. Compania va instrui oamenii după­ programul stabilit de comandantul ei, pentru care va primi directivele și aprobarea de la inspectoratul general al geniului, de care depinde sub a­­cest­ raport.­­ ■ Din punct de vedere administrativ, compania va depinde de batalionul de căi­ ferate.­ Sosirea oamenilor. Oamenii mu­tați­ vor trebui să prezinte la compa­nia de specialități in dimineața zilei de 1 Noembre a. e., fiind desfăcuți de­­ toate­­ drepturile lor de soldă și hrană până la 81 Octombre inclusiv. Echipamentul. Oamenii mutati vor avea asupra­ lor câte 2 rânduri de efecte de îmbrăcăminte și mare echi­pament iuate, din­­­ garnitura de răz­boi și trecute la garnitura de servi­ciu,­ și care efecte vor rămâne asu­pra companiei de specialități. Corpurile care vor vărsa aceste e­fecte, le vor scădea din registrele res­pective. Efectele de mic echipa­mmt cu care vor veni oamenii echipați se vor îna­poia corpurilor de origină. , Compania de specialiști va primi de la­ depozitul central de echipament efectele de cazarm­ament și mic echi­pament pentru întregul efectiv. Armătura larme­id. 1898) se va primi de la arsenalul de depozit. Cazarmarea. Compania se va ins­tala în cazarma batalionului de căi ferate la București (Cotroceni). D-niî comandanțî ai corpurilor de armată și ai cetăței București sunt însărcinați cu aducerea la îndeplinire a deciziunei de față. Fiii Suveranilor Greciei — Vezi ilustrația — In, numărul trecut al ziarului nostru am dat că ilustrație por­tretele perechei moștenitoare a Gre­ciei : Principele Constantin și Prin­cipesa Sofia. In numărul de azi dăm portretele celor­ Talți patru fii ai Suveranilor Greciei și adică sus : Principele George, fost guvernator ai insulei Creta, născut la 1869 și Principele Nicolae, născut la 1872 și căsătorit la 1903 cu marea ducesă Elena Vladimirovna a Ru­siei, jos Principele Andrei, năs­cut la 1882 și căsătorit la 1903 cu principesa Alice de Bat­tenberg și Principele Cristof, născut in 1888 in castelul Payrovski de iinga Pe­tersburg. M­ODA Timp de secole, întrebuințarea rochiilor de lână a fost exclusiv iinată persoanelor de condiție ma­­i înfâi­,ș­i burghezi,nici.­doam­­n­ele d­in aristocrație nu purtau decât rochi de­ mătase. Noi­ am schimbat a­­ceste obiceiuri și femeile din toate clasele sociale s’au obișnuit cu rochiile de­­ lână. Anul acesta se va purta mult mătasea și pare că domnia ei va renaște. Jupele rotunde de mătase, puțin mai lungi ca cele de lână, plac mult. Se fac și costume în genul tau­leur din mătase, mult mai ele­gante ca costumele de lână. Sub rochiile de lână, jupoanele de mătase merg de minune. Ele 5 fac foarte simple. Un pu­seu sol­en­ montat pe un fond întins. Pe poale un rus completează gar­nitura. Toaletă elegantă din cașmir de mă­tase ..blen ancien“, broderia de la corsar, mânecă și noalele .rocheî este în acaeaș culoare. Glic­m­pa din­­ tul argintiu. E iarpă din crupe de Chine garnisită cu chinchilla. Eșarpele, atât ziua cât și seara, au mereu un rol important in toaletă. Sunt foarte frumoase a­­ceiea din dantelă de Irlanda,­ avind citírizeci de centimetri lărgime,de doi metri și­ jumătate lungime, bordate­­ cu o bandă de shong, zi­­betină sau chinchilla. Un manșon imens pătrat și plat, din aceeași dantelă de I­­anda pe fond de mă­tase albă, bordat cu o bandă de blană asortată la aceea a eșarpei. Altă combinație foarte grațioasă e o eșar­pa de muselină de mătase heliotrope bordată cu skong. Man­șonul se face dintr'o bucată mare de muselină de mătase plisată cu aliuri mari și înconjurată cu blană. Manșoanele de dantelă sunt încă una din anomaliile parisiene com­binate cu mult gust. Aceste man­­șoane mari se poartă asortate la eșarpe. Foarte frumoase de ase­menea sunt eșarfele și manșoa­nele la fel din­ pene asortate la culoarea pălăriei. YcSurra ► * «vOEKflromra Frăția sârbo-ulgară Sofia, 23 Octombrie Secretarul general al minis­terului de externe sârb, dr. Spasak­ovici, a făcut declara­­țiuni importante unui redactor al ziarului bulgar „Balkaniska Tribuna“ din Sofia, asupra a­­pr­opri­er­ii între Bulgaria și Ser­bia și asupra confederațiunei balcanice, zicând între altele: „Astăzi,sub­ noul regim turcesc ar fi foarte ușoară o înțelegere sinceră între Bulgaria și Ser­bia. Mai înainte sârbii voiau „sfera de influență“ în­­ Macedo­nia, și bulgarii cereau autono­mia acestei provinci turcești. Noi și bulgarii trebue să renun­țăm la aceste cereri și să alcă­tuim un program comun de muncă și adică: apărarea de Austria și sprijinirea nouei Turcii, ca aceasta să­­ poată în­treprinde ceva în favoarea sla­vilor otomani. In chipul acesta noi vom fi de acord cu Anglia, Franța, Rusia și Italia cari nu au­ altă țintă decât sprijinirea morală, și materială a Turciei. Noi trebue să arătăm acestor Puteri mari că­ nu Statele bal­canice trebue făcute responsa­bile, în cazul­ când Turcia se va dovedi că este incapabilă de a se reforma. Confederațiunea balcanică este și rămâne o utopie câtă, vreme nu se va rotunji desvoltarea is­torică și etnică a popoarelor balcanice. România este prea tare împletită cu tripla alianță și nu va voi să in­tre în confe­­derațiune. Turcia iarăși nu se va alătura,căci ea n’are ce cere Austriei și nici să se teamă de ea, dar cu noi și cu Bulgaria are socoteli. Federațiunea bal­canică este o contra-formulă pentru „Drang nach Osten”. Ar fi deci vorba numai de Serbia și Bulgaria. Este adevărat că, întrevederea de la Racconigi a­­sigură existența noastră de Stat, dar mai trebue să avem în vedere cazul cel mai grav și să încheiam o alianță ofensivă și defensivă”. Julius Herbst. ­...■i.Mii, a*mi) ewpmm— .... GRIH.4 m CASEI VĂCĂREȘTI Eri dimineață pe la orele 8‘.și. ju­mătate,-„individul Niță- Dumitru zis Gâscă, din calea Văcărești No. 365, luându-și la­ ceartă cu soția lui,-Gher­ghina,,a tras asupra ei , un foc de revolver, rănind-o­­ graf la­­ gât­. Criminalul a fost arestat, ia circum­­­cripția 24, iar soția lui, în stare gravă, a fost ridicată și dusă la spi­talul Brâncovenesc. i> bani în Homaaia.— tr­onu i in străinătate REDACȚIA Sf.ADMINISTRATNí 11, Strada Bra foíia.iauf.--11. Bucu­jiești — PROCESUL el­ului Marian • ZIUA VI-a Ședința se deschide la orele 10 dim. Sala de ședințe e ticsită de public, in mare parte ofițeri de toate gra­dele. Acuzarea Consiliul dă apoi cuvântul d-ln­­ comisar regal-special col. Saegiu, spre a susține acuzarea. D-sa a început prin a spune că si­tuația d-sale e foarte delicată, întru­cât e nevoit să acuze de fapte inco­recte pe un camarad. Arată apoi cum s’au descoperit fraudele ca se impută colonelului Ma­rian. La un moment dat, și după ple­carea col. Marian din capul servi­ciului de geniu, acest serviciu se po­menește cu o mulțime de rapoarte și și cereri de la autorități și antrepre­nori prin cari se reclamau sumee, tre­buia să fie plătite de col. Marian și pentru cari ministerul de război emi­sese cuvenitele ordine de plată. In urma acestor reclamațiuni, mi­nisterul însărcinează un domn inten­dent care­ să verifice întreaga ges­tiune a col. Marian și rezultatul a­­cestei verificări a fost dezastruos, căci s’au găsit în sarcina acuzatului o mulțime de fapte incorecte de o gra­­vita­te excepțională. Unele din aceste fapte sunt pres­crise, spune d. comisar regal, și de acestea nu mă voiu ocupa. Mă voiu ocupa insă de cele­l­alte fapte cari nu san­t prescrise și pentru cari col. Ma­rian a fost trimis in judecată. D. Saegin se ocup si mai întâi de modul cum a condus col.Marian administrația serviciului de geniu și spune că prima lui grije a fost de a desființa "func­țiunea de ajutor al șefului serviciului de geniu, funcțiune prevăzută de re­gulamentele militare. Ce l-a făcut pe col. Marian, întreabă d. comisar regal, ca să facă acest lucru ? In schimb insă a înființat o func­țiune nouă, anume aceea­­ de șef al cancelariei și rezultatul nerespectărea regulamentelor de administrație a fost mulțimea de neregularitățî descope­rite in acel serviciu. Col. Marian, scăpat ast­fel de con­trolul ce i l’ar fi putut face ajutorul său, a mânuit fondurile servi­geniu­lui după bunul său plac. Aș a. a în­ceput să realizeze economii prin re­ducerea devizelor de lucrări și a fac­turilor de furnituri. Sumele ast­fel realizate ca economii, in loc să se verse la casieria Statului, le depunea la casieria comandamentului corp. II, tot la dispoziția serviciului de geniu. Aceste sume apoi au fost ridicate pe baza unor ordine de plată false, eli­berare pe numele unor antreprenori. Un antreprenor anume Petra Pe­­trescu, primind de la minister o or­donanță,de plată pentru o sumă de haiti pe care o încasase odată de la serviciul de geniu, s’a prezentat cu acea ordonanță, la acel serviciu,­care a încasat­ suma cuprinsă în ordo­nanță, dar ce s’a făcut cu ea nu se știe ,nici până azi. Ac­torul Zamfirescu, care încasase acea ordonanță, susține că banii s'au cheltuit pentru lucrări particulare ale col. Marian. Venind la modul cum se executau lucrările cu cari era însărcinat servi­ciu] de. geniu. d. comisar regal spune că la darea in antrepriză a acestor lucrări nu s'a respectat legea conta­bilității generale a Statului, ci lucră­rile se dedeau în mare parte fără li­citație, după bunul plac al col. Ma­rian. Din această cauză apoi s'au co­mis o mulțime de fraude. Așa, cu prilejul construirea câmpului de tra­gere de la Dadilov, s’au întocmit copturi false, arătându-se că s’a în­trebuințat mai mult material de­cât în­ realitate. Bine­înțeles, spune d. comisar regal, că din toate acestea beneficiat atât col. Marian cât și an­treprenorii cu cari lucra de conivență. Vorbind de furnitura de pietriș ne­cesară construirei șoselelor strategice de la Cernavoda, d. comisar regal spune că ministerul ordonanțase suma necesară, dar col. Marian n’a plătit-o direcției portului Constanța care a furnizat pietrișul. Dar,în afară de aceasta, continued, comisar regal, col. Marian a încasat bani pentru niște reparațiuni gene­rale, lucrări cari nu s’au făcut și cu toate acestea col. Marian le-a arătat ca făcute, prezentând conturi false, după cum au arătat mai mulți fi nizori. Trecând la probe, d. comisar regal arată, pentru fiecare fapt în parte,do­vezile din cari deduce vinovăția col. Marian și conchide că în adevăr el e vinovat de faptele pentru cari a fos trimis în judecată, adică de delapi­dare de bani publici, fals în acte pu­blice și escrocherie. D. comisar regal a terminat cerând consiliului condamnarea colonelului Marian. La ora 1 ș. a. ședința se suspendă. Ședința de după amiază Ședința se deschide la orele Slum. d. a. Se dă cuvântul mai întâi d-lu­ colonel , Solacolu, unul din apără­torii colonelului Marian. cazările aduse colonelului Marian sunt neîntemeiate. D-sa analizează numai două depo­ziții din care se vede că cele mai în­temeiate acuzații dispar chiar din a­­ceste depoziții ale martorilor, cari sunt ai acuzaței. D-sa cere consiliu­lui achitarea col. Marian. Pledoaria locotenentului Teodorescu D­­iccot. Teodorescu ia apoi cu­vân­tul și apără cu căldură pe acuzat. D-sa mulțumește consiliului, că timp de 6 zile, după o încordare continuă, ii dă toată atențiunea do­rită de a descoperi adevărul. D-sa spune că colonelul Marian era indicat să fie închis, să fie torturat moralicește două ani de zile pentru ca, noi anii de sute de acuzări, să s»­ reducă la ceea­ ce zice proverbul lu­­i î , s’au trudit ani de zile munții ca sa nască la urmă un șoricel ridicol.Și motivele care’l indică pe col. Marian să fie biruit simi­ că prin falul serviciului său­ era considerat ca părintele lucră­torilor și muncitorilor, cu cari era larg și bun, condus de principiul ca muncitorul să nu fie despuiat. Era fatal, zice d-sa, ca un colonel care a căpătat toate gradele la ale­gere, a­ luat parte la toate lucrările noul din armată, să fie bârfit și tâ­rât la baza justiției. Aceasta se da­torase în­ primul rând indiferenței succesorilor săî și răutățea ajutorului său, care era natural să se scape pe ei acuzând pe Marian; apoi, ușurin­ței cercetărilor preliminare și mai ales prea mara, încrederi in aceaste cerce­tări, făcute cu patimă și legalmente nule. D. î.ocot. Teodorescu Analizând dosarele, citește un ra­port al d-lui intendent general Minei, care dovedește că controlul ia ser­viciul de­ geniu nu se face după legea de administrație militară, ci după o decizie ministerială care e in picioare și că greșit s’a comparat de inten­dență serviciul de geniu cu orice corp de trupă. Prin urmare fundamentul instrucției fiind nul și în fapt și în drept, legalmente s-a comis o eroare explicabilă. Discută procedeul instrucției și do­vedește că procesul-verbal al maioru­lui Leonte n’are nici o putere juri­dică și e nul după codul militar, arată că intendența a încărcat pe colonelul Marian cu sume care erau în con­tracte și pe care maiorul Leonte nu le-a citit, ori că face confuzie între compturi de taraci, cu corupturi de furage. Analizînd acel proces-verbal zice apoi că aceste cercetări s'au pus în conflict cu disciplina militară, când un maior acuză pe un colonel că a comis hoții. Mai spune că maiorul Leonte e păti­maș și din o altă considerație de ordin intim. In fine d. Teodorescu dovedește că acuzarea se bazează pe arătări fără depoziții sub prestare de jurământ și în special pe aceea a lui Zamfire­scu care adună din gunoi hârtii rupte, care ține 5 ani un dosar de fițuici ca apoi să acuze pe superiorul lui, și în fine pe 800 de întrebări, puse col. Ma­rian timp de două ani, întreabă pe d. comisar regal, dacă însuși d-sa nu s’a convins că falsurile de materiale, ce se pun in sarcina colonelului Marian sunt închipuite și cu toate că experții au­ declarat că Zamfirescu a­ făcut o mulțime de fal­suri, totuși pe Marian nu l-a crezut și a scos din urmărire pe­­ ofițerul de administrație. Arată cum s'au­ indus ofițerii în eroare că colonelul Marian a comis furturi fantastice, falsuri și tot felul de lucruri închipuite : cum presa a fost indusă in eroare cu lucruri spuse de ofițeri de bună credință ti in fine arată următorul fapt unic in armata românească : Că în ziua când col. Marian a fost pus în urmărire s’a citit în fața tru­pei regimentului Putna No. 10, al cărui comandant era, un ordin de zi prin care se aducea la cunoștința sol­daților că colonelul lot e trimis în judecată, pentru furturi­, falsuri și escrocherie. Se poate închipui ce im­presie a putut produce acest act ne­auzit încă, asupra soldaților, cari până atunci aveau de șef pe colonelul Marian. Arată contrazicerile lui Zam­firescu când acuză pe șeful lui și arată că toți martorii acuzărei au fost favorabili acuzatului, și mai ales ofițerii cari db prestare de jurământ au spus că credința lor e și azi că totul­­ e ne­întemeiat. D. Teodorescu spune că eroarea a­­cuzărei provine din cauză cu nu s’a dat acuzatului nici posibilitatea nici mijloacele să se desvinovățească și că­­ astă­zî încă gestiunea sa nu s'a ve­rificat. D. Teodorescu adresându-se conan­­­vului spune că are convingerea că în conștiința lor luminată de oameni­i militari nu vor îngădui ca­ pe bă­­utele nedovedite și șoapte venite din țară să se păteze numele unui ofițer care a servit 30 de ani cu cinste și devotament armata și țara. Pledoaria d-lui B. Mi*tir­i­ sa și-a început pledoaria mulțu­mind consiliului­ și în special d-iu­ president pentru modul imparțial în care s'au condus desbalcale. De asemenea recunoaște situația dificilă în care s’a găsit comisarul regal când a fost silit să acuze pe un camarad al său. D. Misir spune că toată această a­­ lfa CgrtT se­ darire^atmosfere­ nefa­­t­egrabile ereați,­d^«pi­siiunea publică­­'reprezeritată'. [spre organele de nubib­­­itite.­ . B. Missir Și în aceasta afacere sa publicat că fraudele ce se pretinde că s’au comis de col. Marian, s’ar ridica la sute de mii lai, pe câtă vreme totul se reduce cu­ mult la mici erori și acelea ne­dovedite. D. Missir spune că în cel mai rău caz, colonelului Marian nu i­ se poate imputa de­cât cel mult o neglijență și aceasta nu poate fi pedepsită pe cale direcțională. Arată apoi că faptele ce se impută d­in­ col. Marian nu întrunesc ele­mentele delictuoase și e foarte trist că s’a adus pe banca acuzărei un o­­fițer superior care până acum a fost de o corectitudine exemplară. Vorbind de declarațiile defavora­bile făcute de administratorul Zamfi­­rescu, contra col. Marian, spune că ele nu pot fi luate in serios intru­cât nu sunt sincere. Combate aserțiunea făcută de co­misarul regal că procesul-verbal în­cheiat de experți asupra gestiune! col. Marian ar conține purul adevăr întrucât și ei sunt oameni și prin urmare supuși greșelilor. Critică modul cum s'a făcut veri­ficarea gestiune! col. Marian și ins­trucția; el n’a fost ascultat de loc și poate că dacă se făcea aceasta, col. Marian n’ar fi ajuns pe banca acu­­zaților. Analizând faptele din punct de vedere juridic, spune mai în­tâi că col. Marian nu poate fi acuzat de deturnare de bani pu­blici întru­cât, cu nim­ic pu c do­vedit că banii i-a întrebuințat în folosul său ci din contră, se dovedește că au fost întrebuin­țați tot In folosul Statului. Termină cerând consiliului a­­ch­itarea col. Marian întru­cât, după convingerea d-sale, e ab­solut nevinovat. După pledoaria d-lui Misir, a­­cuzatul plângând declară că renunță la apărarea celor alți apărători. D. col.­­Gherghel, singurul a­­părător care mai avea de vorbit, adânc emoționat, spune că Sin­gura d-sale dorință a fost ca să arate consiliului nevinovăția col. Marian și să arate că nici­odată art ofițer din armata ro­mână nu poate fi capabil să co­mită fapte ca acele ce se impută col. Marian. Colonelul Gherghel In urma acestei declaratiuni, dezbaterile se declară închise. Verdictul La orele 8 seara consiliul se retrage spre a delibera. După o jumătate­­ de oră, consili­ii reintră în ședință și răspunzând la toale chestiunile în mod negativ, co­­lonelul Marian <a achitat. Verdictul e primit cu aplause de publicul din sală, Tamasiu. D-sa spune că are aceleași senti­mente ca d. comisar regal, cu deose­bire că are satisfacția că, după des­­baterile­­ urmate, și-a format convin­gerea ca militar și ca om,că toate a­ # ' 1' -Uj ■ ALEGEREA de la baroni Capitalei Eri s’a făcut, în sala de ședințe a Gurței de apel secția I, alegerea­­ la balotaj pentru 5 locuri in consiliul de disciplină al baroului de Ilfov. Biroul a fost prezidat de d. Zam­­firescu, procuror general, asistat de d-niî avocați Isaia Ionescu, G. Țu­­nescu, Ganea Marinescu și S. Dedu. Votarea a ținut dela orele 12 din zi până la 5 d. a., când s'a început destiiarea scrutinului. Rezultatul a fost următorul : Votanți 316­ voturi anulate 1. Au obținut d-niî avocați : Dumitru N. Comșa 176 voturi, D. Dobrescu 175 voturi, G. Panaitescu 179 voturi, N. Xenopol 151 voturi, G. Anghelescu 151 voturi, Petre Borș 162 voturi Gh. Elefteriu 123 voturi, I. Otetela­­Mariu 108 voturi, A. G. Anastasiu 87 voturi și Mircea Poenaru-Bordea 98 voturi. Biroul a declarat aleși pe d-nii N. Comșa, G. Panaitescu, D. Dobrescu și P.­­Borș, D-nii N. Xenopol și G. Anghelescu obținând un număr egal de voturi, numele d-lor au fost trase la sorți dintr'o urnă de d. procuror general Zam­firescu. A eșit d. Gh. Anghelescu. D-sa a fost proclamat ca al cincelea membru în consiliul de disciplină al baroului de Ilfov.­­ G. SS. 10.

Next