Universul, noiembrie 1909 (Anul 27, nr. 300-329)

1909-11-26 / nr. 325

ANUL XXVII—No. 325—tom 23 Noembrie 1309.» Fondator t LUIGI CAZZAVILLAN Palatul Camerei de comerț și industrie din Cer­năuți, inaugurat alaltăieri Calendar pe anul 1909 Ortodox Mercurî, 25 Noembrie.—Mart. Eca­­,’terina ji Mercuriu. Catolic Mercur!, 8 Decembrie. — Concepția : Mariei. Răsăritul soarelui 7.42. Apusul 4.35. București, 25 Noembrie. CD FRam&E­EA Constțu­l nostru exterior i­ In numărul trecut am dat oarecare științe despre comerțul nostru exterior cu principalele State europene. E regretabil că noi nu avem, acum la sfârșitul anului 1909, decât datele rapor­turilor n­o­as­t­r­e­,­cipragres­a­t­e cu străinătatea pe anul 1907. Dar putem să ne folosim de datele serviciilor statistice ale altor State, cari ne-au luat înainte. Și între acestea este și raportul serviciului statistic al regatului bulgar, care ne dă, pentru anul 1908, următoarele științe ce tre­buie să ne intereseze și pe noi: Importul de produse românești în Bulgaria, în 1908, a fost în valoare de peste 4 milioane de lei, pe când exportul de măr­furi bulgare la noi nu s’a ridi­cat nici la valoarea de un mili­on de lei. Dar sunt mai interesante in­dicațiile privitoare la comerțul general al Bulgariei cu celelalte State,—indicații cari ne-ar da și nouă, oarecare îndrumări de cari ar trebui să știm să profi­tăm. Vedem, din aceste date, că pro­dusele Austriei, Angliei și Ger­maniei găsesc în Bulgaria un debușeu­ din ce în ce mai mare, pe când produsele altor țări nu cresc peste cifrele anilor prece­denți. Austro-Ungaria exportează în Bulgaria mărfuri de peste 35 jum. milioane lei, în creștere față de anul precedent, și mai ales față de anul 1906, când tot acest export nu atingea 28 de milioane. • Produsele englezești au trecut de la 20 de milioane la 23 în a­­nul 1908, ceea ce este o creștere mai mică decât a produselor germane, cari s-au urcat de la 16 la aproape 21 de milioane. Și produsele franceze s’au ur­cat, — dar nefiind decât de 5 milioane, au ajuns abia la 7 milioane; cele belgiene s’au ur­cat dela 3 la 4 milioane. O cifră însemnată reprezintă importul de mărfuri turcești în Bulgaria, — mai ales dacă o vom compara cu importul din celelalte State. Bulgaria a cum­părat din Turcia mărfuri în va­loare de 19 milioane în 1908. Se constată însă, că exportul de produse bulgărești în țările streine scade în mod simțitor. In 1906 Bulgaria exporta pen­tru suma de 114 milioane jum. lei,— în 1907 pentru 125 milioa­ne jum., iar în 1908 numai pen­tru 112 și o treime milioane. Căutând după țări, vedem că în 1908 Austro-Ungaria a im­portat cu peste 2 milioane lei mai puțin, mărfuri bulgărești ca în 1907; Anglia cu mai puțin de 5 milioane; Germania cu­ mai puțin de 3 milioane; România cu aproape 1 milion; Serbia cu 2 milioane, asupra unei țifre ca­re nu o întrecea cu mult pe a­­ceasta. Luând țifrele pe cei din urmă trei ani, vom constata de ase­menea că importul Bulgariei crește tot mai mult peste ex­port.—In ce privește însă rela­țiile noastre comerciale cu a­­ceastă țară, se vede că ele sunt foarte restrânse,­­ și nici nu este aproape nici un indiciu pentru o mai însemnată dezvol­tare a lor. Peninsula Balcanică GRECIA MIȘCAREA LUCRATORILOR METALURGIȘTI Atena. 24.— Numeroși lucră­tori metalurgiști din Pireu s’au întrunit în meeting spre a cere guvernului să impună greu mașinele și sculele importate, dar să lase neimpuse materiile prime. O delegațiune a lucrătorilor s’a dus la Atena spre a remite Camerei moțiunea votată. Toate fabricile sunt închise. Camera n’a ținut astăzi șe­dință din lipsă de quorum. LIGA MILITARĂ CONTRA RE­­GELUI Atena. 24. —­ Liga militară a­­tacă în mod violent pe rege din cauza declarațiilor pe care a­­cesta le-a făcut față de un zia­rist francez, spunând că revolu­ția internă are numai un carac­ter trecător. REGELE CERE DIZOLVAREA LIGEI MILITARE Londra, 24. — Din Atena se a­­nunță că regele George a cerut dizolvarea ligei militare, dar că, probabil, corpul ofițeresc nu va consimți la aceasta sub cu­vânt că nu s’au votat încă toate reformele cerute de dânșii. CURIERUL JUDICIAR (TRIBUNALELE CIVILE) Funcționar incorect I. Avramescu, funcționar in corpul portăreilor trib. Ilfov, fiind delegat cu încasări de taxe, și-a însușit prin fals peste 4000 lei. El ■l trecea in co­tor o sumă cu mult mai mică de­cât cea primită și de cât cea trecută in recipisele ce elibera părților. Fiind arestat și dat judecății, tri­bunalul l’a condamnat era la un an închisoare și la plata sumei delapidate. Sentința la procesul Îrozescu Am publicat că secția II-a­a trib. Ilfov a amânat pentru elî pronunța­­­­rea sentinței în procesul d-lui I. Bo­­zescu, învinuit că ar deține pe ne­drept o recipisă constatatoare de depu­nere a unei sume de aproape 180 mii lei, fondul Casei pensiunilor profeso­rilor de la seminarul „Nifon“. Tribunalul, constatând nevinovăția­­d-lui Rozescu, la achitat era. Pungășiile unui ajutor de notar Jandarmeria din jud. Iași, cu o­­cazia cercetărilor unor furturi de vite,­ a descoperit că ajutorul de notar C. Ionescu din Buznea, de conivență cu primarul N. Ștefaniuj liberau hoți­lor de vite, bilete false. Cu aceste­ bi­­lete hoții vindeau, vitele unui co­merciant anume Moise Weis, iar a­­cesta le revindea altor persoane. Inn urma acestei descoperiri, vino­vații au fost dați judecăței, și Curtea de apel a condamnat pe C. Ionescu la 3 ani închisoare, iar pe Ștefania și Weis, la câte 7 luni. Această deciziune a fost confirmată era și de Curtea de Casație. la fura­ reoregansizărei Sursei de casație Am publicat la timp că la minis­terul de justiție se lucrează la un proect de lege relativ la reorganiza­rea Curtei de casație. Acest proect a fost supus și deliberarea Curtei de casație spre a-și da avizul. Iată ce am putut afla până acum relativ la reorganizarea înaltei Curți . Se vor menține cele trei secții existente fără ca una să poarte nu­mirea de Contenciosul administra­tiv, ca acum. Consilierii care compun secțiile nu vor mai fi trași la sorți la începutul fie­cărui an judiciar, ci vor fi perma­nenți la una și aceeași secție. Se reînființează­­ raportul asupra a­­facerilor. Curtea de casație va judeca totuși toate recursurile referitoare la abu­zurile administrative. Primul președinte va fi fără secție și în consecință urmează a se num­i încă un prezident la secția I, ISep. 5 bani In România—10 bani In străinătate CELE DIN URMA STIR­I DIN LUMEA ÎNTREAGA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA II. Strada Brezoianu 11, București Scumpirea zahărului O Ligă a consumatorilor pentru iefte­nirea acestui articol alimentar De ani de zile se tot vorbește de modul cum cartelul fabricilor de zahăr exploatează pe consumatori, de ani de zile se arată necontenit beneficiile enorme ce realizează pe spinarea con­sumatorilor noștri, vai­­ așa de răb­dători. Cu toate acestea, nimic nu a putut să hotărască pe fabricanții de zahăr să vie la sentimente mai bune, nici cele scrise în această privință și nici protestările disperate ale munci­torimei. Puse la adăpostul privilegiului ce ii s’a acordat, ele continuăm exploata­rea, și nu mai departe de­cât acum câteva zile cartelul a mai scumpit zahărul cu încă 6 lei suta de kilo­grame. Ca să ne procurăm astăzi acest articol alimentar de prima necesitate, mai ales pentru muncitori, trebue să-l plătim cu 1 leu și 30 bani kgr. Rămâi înmărmurit de această nouă scumpire cu atât mai mult cu cât din bilanțurile anuale reese limpede că beneficiile ce realizează fabricele de zahăr sunt considerabile, ne mai po­menite în analele întreprinderilor din țara noastră. Din câștigurile avute, numai in câțiva ani fabricele de zahăr și-au amortizat toate instalațiunile, și-au achitat prin anticipație datoriile de milioane ce le contractaseră spre a le rambursa în 30 de ani, și-au ram­bursat o­­ parte din capitalul social, și pe lângă toate acestea au mai dat acționarilor dividende cu nemiluita. Și toate aceste câștiguri enorme cari rezultă din bilanțurile fabricilor, sunt fapte pe care le afirmă chiar fabri­canții. Scumpetea zahărului la noi în țară a devenit intolerabilă. A se mulțumi însă numai cu simple constatări, ar fi să predicăm în pustiu. Trebue o acțiune serioasă spre a forța pe fa­bricanții în chestie să-și aducă aminte că în țara aceasta este o populațiune care, atunci când trebue, știe să-și a­­pere interesele. Propun formarea unei «Ligi a con­sumatorilor pentru ostenirea zahăru­lui». Scopul acestei ligi ar fi să lupte pe toate căile, prin presă, prin în­truniri, prin publicațiuni, etc., ca să obție.ostenirea acestui articol de con­­sumațiune curentă. Se vor găsi în țara aceasta câțiva oameni de bine, cu mai mare influență, ca să ia ini­țiativa acestei mișcări a consumato­rilor. Eu am credința că «Liga con­sumatorilor pentru ostenirea zahăru­lui», bine constituită și bine condusă, ar putea să dea rezultatele cele mai bune. S’ar face cu chipul acesta o o­­peră de mare însemnătate, mai ales pentru populațiunea sărmană,care as­tăzi suferă foarte mult din pricina prea marei scumpete a zahărului. Dacă fabricanții de zahăr nu înțe­leg gravitatea cestiuneî, apoi consu­matorii au datoria să-î facă să o pri­ceapă. Altfel populațiunea noastră va continua să mănânce zahăr din ce în ce cet mai amar. E­conomist De­și suntem liberi în țara noas­tră, de­și avem armată, numim funcționari, creiăm instituțiuni, totuși avem de luptat cu dușmani cari se servesc de arme cu cari ne pot do­borî: bogăție și corupție. Datorită a­­cestui­­ fapt, în curând vor seca is­­voarele de bogăție ale acestei țări, pădurile se tac, grânele se trimit peste hotare, totul sărăcește. Danezii, de­și un popor de numai un milion și jumătate locuitori, ne sunt superiori nouă, cari numărăm 11 milioane români sub diferite stă­pâniri, din cari 6 milioane în Ro­mânia liberă. Ca ori­cine ne-am compara, suntem inferiori. In vreme ce Franța de pildă, ține­m­ alianță prin împrumuturi pe Rusia, avem și noi aliați, făcuți prin umilință căci am alergat după ei. Con­știința noastră națională e adormită; e o datorie sfântă de a lucra pentru trezirea ei. Numai când vom fi con­știenți de menirea noastră, să lucrăm pentru înfăptuirea unui ideal, acela de a face ca unitatea noastră cultu­rale și sufletească să nu cunoască gra­nițe și să facă să vibreze tot ce e su­flare românească. Tunete de aplauze au acoperit ulti­mele cuvinte ala d-lui Iorga. După conferință au urmat cântece și moniloage, după care, la ora 11 seara, serbarea s’a sfârșit. Bruno. Conferința d-lui H. lorp la Dorohoi Dorohoi, 23 Noembrie. Era seară, la ora 9, d. N. Iorga­, profesor universitar, și-a desvoltat, in sala de gimnastică a gimnaziului lo­cal, anunțata d-sale conferință «Ce înseamnă o gr­aniță?». . Cu o oră înainte nu mai era nici un loc în sală. D. Iorga e primit cu entuziaste aplauze. După câteva cuvinte de bună sosire ce s-a adresat, d. profesor Ghibănescu, membru al secției locale a „Ligei Culturale“, d. N. Iorga intră în su­biectul d-sale. La Dorohoi, mai mult ca în ori­care altă parte a țarei, dată fiind atât situațiunea geografică cât și cea economică a județului, e de vorbit de granițe, spune d-sa. La Mihăileni, extremitatea județului, se remarcă granița sub cea mai periculoasă a ei formă. Acolo nu mai vedem urmașii lui Mihai, ci suntem prada tuturor elementelor streine. La această graniță, de asupra că­reia ar trebui să plutească sufletul nostru, se fac tot soiul de contra­bande, afară de o singură contrabandă sfântă, unica contrabandă permisă , aceea a spiritului nostru luptător, a trezire­ conștiinței noastre naționale, cari n’ar trebui să cunoască granițe. Pentru neamul nostru sunt granițe cari datează de sute și chiar de mii de ani (Ardealul), și cari închid multe suferințe. Se apropie triste aniversări pentru frații noștri de dincolo de Prut. Românii de aci ar trebui să răspundă cu strigătul că împărtășesc și nu uită durerile lor. Ce înseamnă o graniță ? Nimic alt­ceva de­cât marginea puterei unui popor. Asemenea unui om care ’și perde din ce în ce puterile, și noi am avut o vreme când n’am fost în stare să ținem tot ce era al nostru și a­­tunci bucăți rupte din trupul nostru au trecut sub stăpânire streină. Numai atunci se schimbă,și scade o graniță când și puterea de rezis­tență a poporului scade ; din contra, granița se schimbă și se întind a­­tunci când și puterea de viață a ace­lui popor­ trece de hotare. Dar cum se întărește această pu­tere de viață ? STIH! m STRĂINĂTATE — Prin poștă — — In primăvara viitoare se va deschide în Buenos­ Aires (Ame­rica de sud) o expoziție interna­țională de agricultură. — Tribunalul din Templin (Ger­mania) a declarat în stare de fa­liment pe contele Leopold de Sel­­dern, care este în vârstă de 20 ani. —­­iarele americane anunță că celebrul inventator Edison lucrează acum la biografia sa, în care în­tre altele arată cum a ajuns la i­­deile invențiunilor sale.­­ Poliția din Ludwigshafen (Germania), a arestat pe hotelierul Spörre din cauză că întreținea re­­lațiuni de dragoste cu cele două fiice ale sale, în virstă de­ 15 și 18 ani. "» — Celebra d-nă de Thabes din Paris, a scos de sub tipar obicinuitul ei almanah în care prezice viitorul. Iată ce prezice dânsa pe 1910: Anul, care vine, va fi un an de foc. Pare că ,,o­­menirea va fi ca o mașină înfier­­bântată și că Franța va fi punc­tul cel mai incandescent al fo­carului mondial în activitate“. Actualele alianțe ale Franței, vor fi „mult schimbate“ și câ­teva drame vor „marca reîntoi­­rea personalului diriguitor“. Rusia va pricinui îngrijiri Eu­ropei. Anunță apoi catastrofe: Ura­gane pustiitoare, vulcane „în e­­rupțiune, cutremure, uimitoare surprize ale științei, crime pasi­onale, etc. —­ Progresiștii ruși vor depu­ne în Dumă un proect de lege după care deputații, cari vor vor să se bată în duel, vor­ tre­­­­bui mai întâi să demisionezi — Unele ziare engleze anunță că regele Manuel al Portuga­liei se va duce la anul la Viena; se și vorbește de logodirea lui cu o arhiducesă austriacă. ' cotă APSSS.OR din Abii IX ROM­AXIA — Pe ziua de 24 Noembrie­ — Dunărea crește la Severin, iar în celelalte porturi scade. Apele du următoarele cote în centi­metri, în raport cu etiagiul : Turnu-Severin 1,80; Calafat 1,74; Bechet 1,67 ; Turnu-Măgurele 1,70; Giurgiu 2,06; Oltenița 2,07; Călărași 1,90; Cernavoda 2,25 ; Gura­ Ialo­­miței 2,41 ; Galați 2,01; Tulcea 1,21. CORPURILE LEGUITOARE CAMERA [Ședința dela 24 Noembrie, 1909) Îb­dința se deschide la orele 2.45. Prezidează d. Pherechide. Pe banca ministerială d-niî. Orleanu și Al. Constantinescu. Se fac formalitățile obicinuite. P. ministru Al. Constantines­cu depune un proect de lege prin care se cedează județului Tuto­­va un teren al Statului. Interpelarea d-lui Iorga D. N. Iorga cere cuvântul spre a adresa următoarea inter­pelare : „Am onoare­a adresa d-lui ministru de interne și șef al gu­vernului următoarea interpe­lare­ ,spre d-sa cunoștință de cam­pania împotriva României pe care o organizează un număr de agitatori evrei, serviți de ziarul „Adevărul“, redactat de evrei neîmpământeniți? ^ Are d-sa cunoștință de me­moriile care circulă, de invita­rea rezerviștilor evrei la nesu­punere, de anunțarea unui con­gres evreesc de revendicări? „Și care poate fi atitudinea d-sale față de aceste uneltiri i­­legale și necuviincioase?“ D. Pherechide spune că va co­munica d-lui prim-ministru a­­ceastă interpelare. Se votează proectul de lege prin care se declară alienabile terenurile clăcașilor din Sinaia. Se votează recunoașterea d-lui Ion Vasiu, George Pop și G. Ioa­­novici, români din Transilva­nia. Se votează indigenatul d-lui Durset din Craiova.­­Se votează recunoașterea d-lor N N­colae Brătilă, Ion Gologan și Vladimir Nicolaevici. Votul pentru împământenirea d-lui Iossiec, industriaș din Ga­lați, rămâne nul. Azi ședință. La ordinea zilei recunoașteri și indigenate. He la societatea pentru profilaxia tuberculozei Noul consiliu al societăței pentru profilaxia tuberculozei, întrunindu-se sub prezidenția d-lui profesor dr. Pe­­trini-Galațî, a procedat la constitui­rea biuroului societățeî. Au­ fost aleși: d-niî profesori d-r. Pe­trini-Galați, președinte ; I. Canta­­cuzino și N. Thomescu, vice-pre­­ședinți; Gh. Proca, secretar general; d-rii V. Oprescu, casier; H. Bo­­tescu și Gherasim A. Davidescu, se­cretari; D. prof. Petrini-Galați mulțumește pentru alegerea d-sale ca președinte și spune că societatea trebue să se o­­cupi­ cu combaterea tuberculozei nu numai în București ci în toată țara. Propune ca membrii să se înscrie pentru începerea conferințelor. D. dr. Botescu vorbește in calitate de reprezentant al Primăriei și mul­țumește pentru alegerea d-sale in bi­roul societăței. Relativ la conferințe, prezintă două p­rogram­e de conferințe ținute de me­dicii școlari; în Octombrie și Noem­brie s’au ținut 22. In luna Decembrie se vor ține 12. Subiectele se referă la igiena școlară, scarlatină, tubercu­loză, febră tifoidă. Aceste opere de igienă trebuesc generalizate în toată țara. Pentru lupta contra tuberculozei, in București, meritul revine societățea de profilaxie. Idealul ar fi ca alături de sanatoriu care a dat bune rezultate, să se în­ființeze și spitale de izolare pentru cavernoși, la periferie. Societatea de profilaxie are 2 dis­pensare: sunt foarte bune, dar insufi­ciente. Crede că s’ar putea colabora cu dispensarele comunale, unde me­ dicii societăței vor putea da consulta­­țiuni pentru tuberculoză. D. profesor dr. Petrini-Galați spune că dispoziția ce s’a luat cu conferin­țele medicilor școlari e foarte bună. Omul trebue să se obicînuiască din școală cu apărarea sănătăței, de aceea s’au distribuit de mult tuturor școa­­lelor instrucții relative la profilaxia tuberculozei. Trebue să se dea bolnavilor locu­ință bună, hrană și lemne, și Primă­ria ajută anual societatea cu lemne pentru bolnavi. De aceea in cuvîntările mele, spune d-sa, am spus că trebue cel puțin să avem anual 50 mii lei pentru dis­pensare. Este bună părerea d-lui dr. Botescu de a ne adresa soc. „Regina Elisa­beta“, spre a ne da sprijinul și ne­­ vom ocupa de această chestiune. De­ocamdată crede necesar a se în­cepe cu ținerea conferințelor. S’au înscris următorii membri: prof dr. Petrini-Galatz, 2 conferințe în Capi­tală și 2 în provincie; dr. Botescu, 3 in Capitală, și 1 la Ploești ; prof. dr. N. Tomescu, 4 în Capitală, 1 la Pitești și 1 la Câmpulung; dr. Slătineanu, 1 la P.­Neamțu, 1 la Brăila ; profesorul Proca, două în Capitală ; doctorul Poenaru-Căplescu, 2 în Capitală, și una la Târgoviște ; dr. Felix, 1 în Capitală; dr. Irimescu, 2 în Capitală ; dr. Costinescu, 1 în Capitală; dr. Gracoski, 2 în Capitală; dr. Nestor, 2 în Capitală ; dr. Davi­descu, 2 in Capitală ; d. Em. Po­rumbaru­, fost ministru, 1 in Capi­tală. Data ținerea conferințelor se va a­­nunța la timp. La sfârșit de prof. Proca spune că e bine a se adresa și medicilor din provincie, punându-le la dispoziție cele necesare și în modul ,acesta s-ar avea un mai mare număr de confe­rențiari și în provincie. ATENTAT asupra unui director de fabrică Ploești. 24. — Azi se răspândise zvonul în oraș că directorul fa­bricei „Progresul“, d. Steiner, a fost victima unui atentat din partea unui fost funcționar al fabricei. Controlând știrea am aflat ur­mătoarele : Azi dim., la orele 10, s’a prezintat directorului nu­mitei fabrici, un fost funcționar al fabricei, Eugen Bej­an, în e­­tate de 18 ani, absolvent al școalei comerciale inferioare. El fusese concediat din cauza purtărilor rele. Intr’adevăr, la 6 Noembrie cumpărând cloro­form­a turnat în cafeaua d-lui Steiner, profitând de absența acestuia din biurou. D. Steiner voind să bea ca­feaua, când a dus ceașca la gură a simțit un miros parti­cular, din care cauză n’a mai băut-o, dând-o spre analiză d-rului Ludvig, care a constatat că acea cafea conținea cloro­form. Azi dim. Bej­an, venind în biu­roul d-lui Steiner ca să ceară u­n certificat de bună purtare, directorul l-a întrebat cum mai cutează să ceară un asemenea certificat, când a încercat să-l otrăvească. Bej­an răspunde atunci că nu i-a turnat toată doza de cloro­­form­ și-i adresează și mai mul­te cuvinte injurioase. D. Steiner l-a invitat să pără­sească biroul. Bej­an a eșit imediat. Steiner ducându-se după el, Bej­an descărca asupra lui un foc de revolver fără a-l nemeri. Atentatorul a dispărut, iar la orele 12 a fost prins și arestat. El e fiul fostului secretar al școalei de comerț locale; el nu regretă fapta comisă. Era venise din București, un­de se dusese să găsească ocupa­ție; acolo și-a cumpărat revol­verul. CANDIDAȚII LA ALEGEREA I IAȘI D. MEISSNERi D-rul MAXICATIDE GH. LASCAR La alegerea de la colegiul II de Senat din Iași, vacant prin moartea d-rului Botez, vor candida d-nii: Meissner, conservator ; dr. Manicatide, liberal, și Gh. Lascar, conservator­­democrat. Precum se știe, această alegere se va face la 10 Ianuarie. JPies& ia 4 acte de d-1 J Barbia J Dela-vicancea PRIMA DISTRIBUȚIE A ROLURILOR Paharnicul Seculanu . . Vistiernicul Ieremia. . . Pârcălabul Condrea . . Postelnicul Cosma Șearpe . Bivel. Postelnicul Luca Gârj Bivel. Logofătul leac . . Bivel Vistiernicul Sima. Comisul Tom­a Cărăleanu . Contele Irmsky .... Niculina ...... Un ungur ..... Un vânător..... Un armaș ..... Un copil de casă . . . Copii de casă, aprozi, ostași, vânători, hăitaș. Acțiunea se petrece în castelul de la Suceava Ștefănița-Vodă......................D. P. Liciu Luca Arbore ...... D. G. Nottara Mogârdici. ...... D. I. Grezeanu Tugulea Moghilă . Oana....................... Doamna Tana .... Vornicul Petre Gărăbăț . . Logofătul Gavril Trotușanu. Pârcălabul Petrică . . . Pârcălabul Baloș ... Spătarul Hrană ... Cătălin ...... Teodor ...... Nichită ...... D. G. Mărculescu , D-na 0. Bârsan . D-ra Tina Barbu . D-l I. Petres'cu . D-l I. Llvoscu . D l G. Achiile , Dl A. Barbelian D l A. Atanasescu . D-l Z. Bârsan . D-l G. Mihăescu D-l G. Nedelcovici Actul I-iü Castelul din Suceava. Un pridvor. O scară coboară de la pridvor în ogradă. Copacii cres­cuți în sălbătecie. Castelul are înfățișare de părăsit și ograda părăginită. Câte­va laițe de pea­­tră acoperite cu muschiu și cu ederă. Supt pridvor un gârliciu. Scena I Doamna Tana, Oana și Nicu­lina, in balcon Niculina ...Fetele, Domniță? Stau, cum au apucat. Triste ca noaptea în catacul lor. Țin pe sfânta Vineri de azi, c’ar fi rau... Doamna Tana C’ar fi rau... ? Niculina Evdochița, a­ lui Secueanu a lucrat în ziua de sfânta Vineri, și i s’a stropit fața cu pestriți galbene, iar Silea, a lui Isac, bogată și frumoasă, n’a ținut credințele străvechi și­ a rămas nemăritată... Doamna Tana Și-a rămas nemăritată... O fi räu...? Niculina De, măria ta... Doamna Tana O fi bine... ? Niculina Știă ea... ? Doamna Tana Și-a rămas nemăritată... Bine ar fi fost să fi lucrat și ea la sărbătorile legate...Pestruți ani... Niculina șI Oana Ca partea de la soare a unei caise, așa sunt obrajii tăi și tot așa de mirositori.... Mi-aduc a­­minte, ca acum, când veni Ște­­făniță, prăfuit și cu veștmintele rupte, la castelul din Hârlău. Date cu ochii de mine și’mi zise: — „Oană, tu, te închini la soa­re?”—„La s­tul soare?“—„Ei, da, Ih, sfîntul soare. Dar nu la soarele de iarnă care pare ca un taler spălăcit, ci la soarele de Cuptor care coace fînețile și grâul, și roadele...“ — „Cum să nu, măria ta!“ — „Dacă ți l’am adus, pârjolind țara Munteniei“» —Și răsăriși în prag ca o mi­nune. Erai cum ești: naltă, sub­țire și cu cosițele ca flacăra fo­cului. Și țineai ochii ’n jos. Și-o lumină tremura în jurul capu­lui. Și de un an de zile ești soa­rele meu ăl cald și ăl bun..­­Doamna Tana Și-a rămas nemăritată.». Oana La ce te gândești, măria ta , Doamna Tana Iar, măria ta?... Niculina, du­­te și spune fetelor să lucreze,— cine o vrea,—în ziua de Sfînta Vineri... (Niculina se închină și iese). Doamna Tana și Oana, cobo­­rîndu-se jos Doamna Tana In acest castel învechit toate mi se par noul. Sălciile­­ plâng și ulmii bătrâni îl cântă. Po­vestește-mi, Oană, de sfîntul, că tare mi-e dor de el... Oana Da, cuibul vulturului, în pă­răsire... Câți­va ostași, în mete­reze... Bine că mai poposi Ștefă­­niță și pe aici.... Doamna Tana Cum era la trup ? Oana Micșor, dar trezia codrii cu chiotul lui.. Când pășia se cu­­tremurau oțelele pe el... Parcă-l văz... N­ am în ochi, în inimă, în suflet, îl simt în mâini... Așa, scutura pletele albe... Așa, răsu­rla mustața... Așa, aducea pa­harul la gură... Doamna Tana După biruințe... Oana Da, și toată viața, căci toată și pe toți a biruit! Doamna Tana Cum avea ochii? Oana Ochii?... Ca solzul de pește.. Și de se mânia’i s’aprindeau ca para... Și fulgera cu privirile! Doamna Tana Pe tine te-a iubit, Oană...­­Oana Da, da, Dumnezeu să’l odih­nească în sânul lui Abraham!.. Ce mă gândesc, simt ca doi căr­buni în amândoi obrajii.. Și ’i-auz sărutatul lui... Doamna Tana Te mângâia? Oana O, me alinta... Și umbla bi­nișor, binișor, cu mine, cu mâi­nile lui înăsprite de mânerul paloșului și de frâele lui Voitiș. O dată veni, numa ’n zale, și du­pă zale picura sânge,— ne­co­­prinse, pe Doamna Maria și pe mine, și ne ridică ’n sus,— și zi­se: „Maria, așa bătrân cum sunt, am învins, având d’a dreapta pe arhanghelul Mihail și din față pe Domnul nostru I­­sus Christos:“ ...Și castelul a sunat de vorbele lui... Era după Cosmin.... Doamna Tana După Cosmin!... Oh! ce zile mari!... Ferice de cei cari le-au apucat!... Și mai ferice de tine că... Oana înainte să-și dea duhul mi-a mărturisit ca și cum ar fi fost visat... Doamna Tana Și tu, ce-ai făcut? Oana Am plâns... am plâns..« Doamna Tana Oana Aș fi vrut să nu mai fiu­ de­cât să-l perzi! Doamna Tana Să fie perdut, vouă și Moldo­vei ? Oana Ce e bun de la el­e, și a stat și supt fratele meu Bogdan, și stă și supt nepotul meu... Doamna Tana Ca, stă încă... Oana Plăeșii îl așteaptă să vie ia­răși... O veni, n’o veni.... Cine știe ? Doamna Tana Cu cine semăna ? Oana Cu mine bietul tata, bunul tata, sfântul tata! Dar s’aducea și cu Ștefăniță.. Rotunjor în o­­braji, bălaia, cu nasu ’n sus... Doamna Tana La chip..« Oana Statu potrivit... lat în spete... Doamna Tana La trup... Oana iute la mânie... Doamna Tanei La porniri! Oana Chibzuit, meșter și năpraznic la războae... Doamna Tana­­, nu, nu la suflet, Oanăl Oana Doamna Tana Eü, nu sunt tânără ? Oana, sărutând pe doamna Tana : O I da! dai tânără și fru­moasă ! Doamna Tana De un an m’a luat și de șease luni patul meu nu mai e al nostru... Oana A, Tana, grijele țării..« Doamna Tana Nopțile albe!... In castelul­­ de la Iași, l’am văzut pe după gât cu Vochița acomisului Staur. Mi-a trebuit să­ înfrunt până s’o izgonesc din casa dom­nească...« Oana Cu vremea se cumințește, Doamnă. Doamna Tana Vremea poate ori­ce, dar nu poate schimba o pisică într’un câne credincios... Că de când ve­ni contele Irmsky, mai foc.«. Oana Contele Irmsky?.... Hi..« Doamna Tana rea­ î sabia și pune’i fuste... să juri că e femee... Oana Subțire în talie, să’l frâng!, și gros în șolduri... Doamna Tana­in șolduri?.... Un spion plătit și de SigisTrund și de Ștefăniță.. Eh!... Dar tu, Oană, cum. O duci cu Cătălin ? . Oana Slavă Domnului! Doamna Tana ...Bine? Scena II De ce ? E tînăr... . D-l I. Constantinii! . D-l V. Malcoci . . D-l C. Belcot . D-l M. Vârgolici D-l N. Grigorescu • D-l G. Duțulescu D-l Al. Mih­alescu D. G. Constantinescu D-ra E. Zimniceanu , . D-ra A. Cocea D-l Gr. Mărculescu . D-l G. Niculescu D-l Gr. Mărculescu D-na M. Mihalescu REGELE ORIEI mare roman sens apoi sal de GASTON LEROUX Serviciul regelui !— Ghiliotina e sabia noastră! N’e disprețul dacă ții la ea ! zise S­innam ari cu un aer moro­cănos și bătu pe umeri pe Re­­gine. Haide, vechiule camarad ! lasă emoțiile... Dacă și-a bătut cineva joc de noi... să­ se gră­bească să râdă... căci nu va râde totdauna !... Omul căruia Sinnamari îi zi­­c,vechiule camarad“, Regi-cea ne, nu trebuia să fi fost neplă­cut la vedere în uniformă. Svelt, înalt, cu pieptul scos a­­fară, nemțește, un profil fin, o gură frumoasă pe care o împo­dobea o mustață rămasă blon­dă, ochii cam reci, cinici, un o­bișnuit surîs de sceptic la colțul buzelor, trebue să fi fost un ofi­țer frumos și câte­va din aven­turile lui făcuseră svon; în mo­mentul acesta însă, colonelul Régine nu prea era strălucitor. Era umilința pe care o îndura­se, o sfârșală absolut fizică în fața vedetei ghiliotinei la care nu se aștepta? Fapt era, că e­­moția îi era mare, cu toate că făcuse totul ca să o ascundă. Vru să știe de ce se aflau acolo pri­etenii lui. —• Pentru Marcela și pentru mine,zise Gosselin,e foarte sim­plu. Supam la restaurantul Dó­ráé, când un groom ne-ad­us un bilețel care ne invita să supăm din nou astă-seară „la un prie­ten“, în piața Roquetes. Amabi­lul nostru corespondent adăuga că execuția lui Desjardhes avea să se facă în noaptea asta. Mi-am închipuit că vre­un camarad, informat de prefectura de poliție închiriase vre­un cabinet la vre­un restaurant , plătise vre-o fe­reastră, mai știui cu ce?... In sfârșit, Marcela a vrut să vină cu­ ori­ce preț... misterul acesta o intriga... Gândiți-vă că-mi spunea că trebuia­m să batem de cinci ori într’o ,ușe,să pronun­țăm un cuvânt de trecere : R. C. 1... Aveam să trecem prin ziduri, ca în dramele de la 1830... In sfârșit ești sau nu ești tragediană !... Și-apoi Marcela n’a mai văzut o execuție... — Și apoi, mai era și alt­ceva, zise Marcela Ferand, care se așezase în fața căminului, alt­ceva pe care nu-l spui... ge­­losule... apropos de inițialele R. C. — Dă, întrerupse Gosselin râ­zând, î­nchipuiți-vă că în seara ultimei repetiții, în ajunul pri­mei reprezentații a Martirilor, Marcela, intrând în cabina ei, a găsit-o plină de florile cele mai rari din lume... Orh­idee splendide... de o valoare fabu­loasă. — Te-am cam strâmbat!... în­trerupse tragediana. — Și în fața oglinzii, pe mesu­ța de toaletă, fusese depus un buchețel de micșunele de un ban cu o carte de vizită... carta de vizită ciudată pe care v’o a­­rătă Raul adineauri. Flori rare, buchet de un ban, carte de vizi­tă, nu s’a putut ști cu nici un preț cum ajunseseră acolo... — Și d-ta, Grimm, cum de ești aci ? întrebă Sinnamari. Toate privirile se întoarseră că­tre omul care, până atunci, pă­rea că moțăe. Eustațiu Grimm își încrucișa mâinile pe pântecul lui enorm și-și scutură capul. —Inchipuiți-vă, zise el, că se petrec în momentul acesta, la Asistența Publică, lucruri de necrezut. Unul din cele mai im­portante registre de comptabili­­tate a dispărut; în locul pe care îl ocupa s’au găsit scrise cu cre­tă­ aceste două litere : R. C. , și nu numai atât! Trei funcționari superiori, cărora nu li s’a repro­șat nimic nici odată, au venit alaltă erî să’mi spună că ’și dau demisiile. I-am întrebat, neas­cunzându-mi mirarea. Mi-au răspuns : „Ne ducem din prici­na lui R. C„ e tot ce vă putem spune“. In sfîrșit, acum opt zile, la Maternitate, se refuzase pri­mirea unei biete fete însărcina­te. Biata fată s’a întors peste trei ceasuri, cu o scrisoare grab­nică. Știți ce conținea această scrisoare ? „A se primi imediat la Maternitatea persoana pre­zentă, care va naște la noapte. Ordin de la R. C.“ — Și-a fost primită ? — Da, căci de-asupra lui R. C., era consultația și recoman­­dația profesorului Carter și chi­rurgului Brandt. — A ! Asta e extraordinar ! — Extraordinar... — Și Carter și Brandt cunosc pe R. C. ? — Nu. Cunosc pe­­ un domn care a venit la ei cu o fată în­sărcinată și care le-a dat la fie­care câte două napoleon­ pentru consultație... Și­ apoi, când mi­­am deschis ghiozdanul aseară, și a căzut din el un bilet iscălit R. C„ care mă invita să vin să asist la execuția lui Desjardies, mi-am zis:: „Iată o ocazie să fac cunoștință cu acest faimos R. C. , să nu o las să’mî scape !“ Și am venit... Și adaose, liniștit: — Acum, dacă vreți să-mi știți părerea, eu cred că există!. Nu-i reproșez de­cât un lucru : că se cam face așteptat... Mie mi-e foame! Și directorul general al Asis­tenței Publice se uită la masa încărcată cu ochi de fiară. —Arate-se! Sosească! Să-l ve­dem ! suspină Marcela Ferand, nerăbdătoare. Procurorul încruntă sprânce­nele și zise : — Priviți-i bine, doamnelor, căci de cum îl veți vedea, se prea poate să redevie invizibil. — Se va reîntoarce în regatul lui ? întrebă artista. — Nu ! replică Sinnamari, cu un râs neliniștitor, într’al meu! In același moment un mare tumult isbucni în sală și, ușa deschizându-se brusc, un indi­vid se repezi în salon, urmat de două lachei cari rămaseră în prag. După înfățișarea, după pălăria lui moale, după peleri­na al cărui guler îi ascundea și urechile, ar fi putut recunoaște pe omul care, pe piața Roque­tei, dădea cu câteva minute mai nainte ordine ofițerilor. — Dixmer! strigă Sinnamari. Omul își scoase pălăria și cu glasul pripit: — Ia sfârșit, iată-te, d-le pro­curor imperial... Bine-am făcut că mi-ai dat cuvântul de tre­cere !... Am crezut însă că a­­veau să mă strângă de gât ăș­tia... In sfârșit, te văd... Tre­bue să eși de-aci!... Iute! Iute! Imediat... Toți... întâlnirea asta e o cursă grozavă... Când vă spuneam că era capabil de ori­ce ! Are pe toți pungașii la or­dinele lui !... Și de i-ar avea nu­mai pe ei!... In sfârșit, e de aș­teptat o lovitură extraordina­ră... Oamenii mei mi-au semna­lat pe toți șefii de bande... De-o jumătate­ de oră misiună de la piața Prințului Eugeniu, la Pere Lac­ha­ise! Trupa lor nu cred că e departe... Știți ce s’a scris... amenințările... — Ei și ? întrebă Sinnamari mândru. —^Când mă gândesc că și ei, și-am bătut joc de mine la pre­fectură!... Dacă, în ultimul mo­ment, n’aș­ fi adus dovezi sigu­re, nu m’ar fi însărcinat cu ser­viciul de ordine și am sta bine azi... Nu știți de ce e în stare ! — Dar d-ta, d-le, ești în stare să ne aperi ?­­—Știu eu ? N’am putut ajunge până azi de­cât pentru că ați binevoit ei... Casa asta e numai curse... Pot să taie ori­când co­municarea cu afară... Am vrut să năvălesc ozi cu omenii mei..« Am pătruns pretutindeni cu lu­mină... N’am descoperit pe ni­meni și nimic... — Atunci, cum de ești aci ? (Va urmai. 1 1

Next